Cu sau fără implicarea Rusiei, se deschide al doilea front de confruntare armată împotriva Occidentului
După mai multe încercări nereușite de a deturna cât mai departe de Ucraina resursele militare occidentale, forțele, care luptă de partea Rusiei, reușesc să deschidă un al doilea front de confruntare armată cu Occidentul.
Pentru ceva timp, Israelul va deveni noul teatru de luptă care va solicita întreaga atenție mondială, deoarece riscul de escaladare și destabilizare la nivel global este la fel de mare ca și în cazul Ucrainei.
Recentele lovituri de stat din Sudan și Niger precum și evoluțiile negative din Mali nu au reușit să intre în prim-planul politicii externe occidentale, foarte concentrată pe sprijinirea Ucrainei. Era nevoie de ceva mai mult, ceva care chiar ar putea afecta echilibrul internațional atât în sens militar cât și economic. Iar Israelul are magnitudinea necesară pentru a reorienta atenția și prioritățile lumii libere.
Cu o populație de 9,2 milioane de locuitori și un produs intern brut de aproximativ 540 de miliarde de dolari, estimat pentru anul 2023 (locul 29 la nivel internațional, dar locul 13 pe cap de locuitor), Israelul este una dintre țările cel mai bine conectate în uriașul angrenaj al economiei mondiale. Considerată al doilea Silicon Valley al planetei, statul Israel a devenit indispensabil pentru progresul întregii lumi. Giganții americani în IT au deschis aici centre de cercetare. Aproape toate țările occidentale au contracte în domeniul securității și apărării cu Israelul. Deci, un cutremur militar în Israel va fi cu siguranță resimțit în Statele Unite, Europa și în toate țările aliate cu America.
Momentul în care Hamasul a atacat Israelul nu se suprapune doar peste aniversarea a 50 de ani a războiului de Yom Kipur ci și cu faptul că Congresul SUA trebuie să ia în următoarea săptămână o decizie importantă privind bugetul care să fie alocat Ucrainei pentru sprijin atât militar cât și economic. Acum, cu un Orient Mijlociu instabil, decizia care oricum se anunța una dificilă, a devenit acum și mai greu de luat.
Desigur, se poate spune, pe bună dreptate, că planificarea unui atac de o asemenea amploare asupra Israelului necesita un timp de planificare pe măsură și o logistică complicată pentru cele peste 2.000 de rachete cu care s-au lovit orașele israeliene. Dar, acest timp mai mare de planificare presupunea și un risc crescut ca planul să fie descoperit. Cea mai bună opțiune era executarea rapidă a unei idei generale care nu a fost niciodată luată în serios sau la care se renunțase cu mulți ani în urmă.
Este cea mai rezonabilă explicație pentru acest așa-zis eșec al informațiilor israeliene, dar și al celor americane. Totuși, trebuie spus foarte clar că nu este un eșec al serviciilor de informații dacă adversarul execută acțiunea rapid. Există posibilitatea obiectivă să nu se obțină deloc informații directe privind o acțiune a adversarului, ci doar indicii indirecte. Acestea trebuie analizate și corelate, iar pentru asta este nevoie de timp. În astfel de situații, cel mult se poate îmbunătăți capacitatea de reacție a forțelor armate israeliene (IDF) la anumite scenarii. Dar, toată această reacție îmbunătățită, pe de o parte necesită resurse suplimentare (oameni, bani, mijloace de luptă și de sprijin etc.), iar pe de altă parte ar arăta lumii întregi o postură mai războinică decât ar trebui și neconformă cu acordurile Abraham care tocmai s-au semnat cu unele state arabe. În consecință, este posibil ca informațiile israeliene, IDF și chiar premierul israelian să se fi găsit într-o situație aproape imposibilă. La fel SUA s-au aflat în 1941, la Pearl Harbour.
Deocamdată, implicarea Rusiei în influențarea deciziei Hamas de a ataca Israelul poate fi doar presupusă, dar rolul Iranului nu poate fi negat. Organizația Hamas nu deține de una singură resursele necesare pentru a executa un atac de asemenea amploare și nici nu avea interesul să facă acest lucru, având în vedere reacția devastatoare a Israelului care va urma și diferența uriașă de potențial militar dintre cele două părți combatante.
Deci, ce câștigă Iranul din trecerea Israelului pe picior de război?
Normalizarea relațiilor Israelului cu unele dintre statele arabe deși au redus tensiunile din Orientul Mijlociu nu sunt deloc ceea ce își dorește Iranul. Dacă, anterior, SUA erau obligate să facă un delicat balet politic și economic în regiune pentru a menține echilibrul de putere, după reducerea amenințărilor la adresa aliatului lor – Israelul, SUA puteau, în sfârșit, să se concentreze mai bine pe Iran.
În plus, presupusa alianță de securitate pe care SUA ar urma să o încheie cu Arabia Saudită ar limita și mai mult acțiunile Iranului în Orientul Mijlociu. O viitoare lume arabă, mai bine conectată cu Occidentul, ar lăsa Iranul complet anacronic cu vremurile, cu o ideologie depășită și nerelevant pentru proiectele viitoare de dezvoltare ale regiunii.
Ca răspuns, Teheranul, prin intermediul proxi-ul său Hamas, a reușit să pună pe picioare un plan de reaprindere a vechilor focare de război, sperând să ralieze în jurul său mai mulți foști susținători ai Palestinei. Totodată, Teheranul trimite tuturor țărilor din regiune, în special Turciei, Arabiei Saudite și Emiratelor Arabe Unite, că este la conducere și că deține suficiente pârghii de a influența problemele politice.
Dacă strategia Iranului va da sau nu rezultate este prea devreme de apreciat. Știm doar că Israelul se pregătește de un război lung cu Hamas. "Ne angajăm într-un război lung și dificil”, a declarat premierul Benjamin Netanyahu, lăsând să se înțeleagă că IDF va acționa hotărât dar precaut pentru a reduce victimele civile.
SUA vor fi cu siguranță alături de Israel. „Suntem în discuții profunde cu israelienii cu privire la unele dintre nevoile lor speciale”, a declarat sâmbătă un înalt oficial al administrației americane. Iar acest lucru ne duce la marele câștigător al atacării Israelului de către Hamas, care este Rusia.
Deturnarea atenției Americii de la Ucraina poate duce la înghețarea războiului ruso-ucrainean sau mai rău ar putea permite Rusiei să reia ofensiva.
Poate ar fi timpul ca al doilea pilon al NATO - statele europene, să-și ia rolul în serios privind sprijinirea cu tehnică militară a Ucrainei și să lase deoparte disensiunile. Este momentul în care litera Tratatului Uniunii Europene și abordarea strict economică a situației mai mult încurcă decât ajută. Europa are nevoie mai mult ca niciodată de toți oamenii săi, puși să lucreze împreună în același scop. A sosit momentul în care să spună ”da” integrării europene tuturor fără excepție și să-și trimită cei mai buni oameni la Kiev, Belgrad, Chișinău etc., chiar și la Erevan, pentru a uni toate eforturile împotriva unui mod discreționar și totalitar de a face lucrurile. Este o oportunitate istorică unică care nu trebuie ratată.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
