“Pe fondul luptei pentru echilibrul de putere dintre Turcia și Grecia în estul Mediteranei, care include pretențiile comune asupra resurselor de hidrocarburi din regiune, Ankara a suferit o lovitură majoră privind capacitatea de utilizare a sistemelor S-400 construite de Rusia, sistemele fiind defecte”, se precizează în rezumatul editorialului.

Autorii precizează că armata turcă a identificat defecțiuni care “nu au putut fi eliminate în ultimele șase luni” și fac trimitere la o declarație a ministrului turc al apărării, Hulusi Akar, care, răspunzând reporterilor privind aceste zvonuri, a confirmat că sistemele S-400 procurate din Rusia nu au fost încă puse în funcțiune.

De asemenea, este citat site-ul de știri grecesc Pentapostagma, potrivit căruia inginerilor ruși nu li s-a permis supravegherea operațiunilor de instalare a sistemelor S-400 în Turcia, ministrul turc al apărării subliniind necesitatea ca problemele de pregătire operațională să fie rezolvate exclusiv de experții din turci.

Rușii și-au pregătit terenul pentru a interveni

În același timp, se precizează că Rusia a atenționat Ankara că armata turcă nu posedă cunoștințele și experiența necesare operării în regim de alertă a rachetelor rusești, analiștii ruși considerând că fără intervenția și supravegherea tehnicienilor ruși situația este fără ieșire. Însă, Ankara și aliații NATO se tem că experții ruși vor implementa modificări „speciale” în configurațiile sistemelor de rachete și ar putea afecta negativ activitățile militare din cadrul Alianței, se precizează în editorial.

Pe de altă parte, precizează sursa, experții militari iau în calcul și varianta că informațiile despre defectele sistemului S-400 ar putea fi doar o farsă, Turcia alegând să nu operaționalizeze sistemele de teama sancțiunilor pe care le-ar impune Washingtonul.

Comentariul autorului: Sistemele rusești S-400 livrate Turciei nu sunt defecte. Însă așa cum se întâmplă de cele mai multe ori când deciziile politice depășesc argumentele specialiștilor, aspecte considerate inițial nesemnificative capătă o altă greutate după achiziționare. Strategii ruși și-au frecat mâinile de bucurie imediat ce a fost încheiat contractul de livrare a sistemelor S-400, știind că astfel vor avea acces la informații privind modul de organizare a sistemului de apărare antiaeriană al Turciei și, posibil, al NATO în zonă. Practic acest “cal troian” era inclus în oferta atractivă făcută Turciei, iar specialiștii pe care rușii vor să îi trimită pentru setarea sistemelor în regimuri speciale de lucru sunt specialiști și în obținerea acestor informații.

Se poate spune că în această problemă Turcia, mai corect spus Erdogan, începe să culeagă ce a semănat. Acum nu îi va rămâne decât fie să accepte implicarea specialiștilor ruși pentru a putea utiliza sistemul la posibilitățile maxime ale acestuia, fie să tragă de timp până când conjunctura internațională îi va permite să valorifice cât mai bine faptul că a făcut o astfel de achiziție, una care în prezent nu poate fi utilizată integral, care a dus la ieșirea Turciei din proiectul american al avionului F-35 și care a contribuit la deteriorarea relațiilor Turciei cu NATO.