Pirateria s-a dezvoltat încă din anii 70 când, pe fondul creşterii comerţului internaţional, porturile au devenit din ce în ce mai aglomarate, permiţând grupărilor organizate să atace foarte uşor vasele ancorate. Deşi în 2012 s-a estimat că în Golful Guineei activează aproximativ 1.250 de piraţi, este greu a se stabili cu exactitate numărul acestora, cu atât mai mult cu cât organizarea lor diferă de la grupuri mici la actori non-statali precum cei care activează în Delta Nigerului .

Modurile de operare sunt diferenţiate la rândul lor, de la jefuirea navelor ancorate în port până la acţiuni derulate la distanţe de sute de metri de coastă, unde piraţii sunt înarmaţi cu puşti de asalt, grenade sau lansatoare RPG. Totodată, multe dintre acţiunile care vizează răpirea pentru răscumpărare a unor marinari sau personal civil aflat la bordul navelor sunt realizate pe baza unor informaţii prealabile obţinute de piraţi de la oficiali  corupţi ai statelor din regiune .

Mai mult, presa internaţională a prezentat numeroase suspiciuni privind implicarea politicienilor corupţi în sprijinirea pirateriei prin intermediul pazelor de coastă, care uneori nu intervin în timp spontan la ajutorul cerut de către navele atacate.

Asistăm totuşi la un paradox, întrucât securitatea maritimă a ţărilor riverane este strâns legată de securitatea economică a acestora. Spre exemplu, peste 40% din PIB-ul statului Benin este rezultatul activităţii economice derulate în portul Cotonou .

Deturnarea navelor şi răpirea personalului acestora  rămânea cea mai comună activitate, întrucât, spre deosebire de pirateria din Cornul Africii, piraţii din Golful Guineei nu au unde să ascundă vasele, după o eventuală capturare . Datele statistice rămân îngrijorătoare, plasând Golful Guineei în fruntea celor mai periculoase ape navigabile. Spre exemplu, în perioada ianuarie –septembrie 2019, din totalul cazurilor de răpiri ale personalului maritim, 82% au fost raportate în Golful Guineei , în timp ce, tot aici, au fost înrgistrate 40% din totalul acţiunilor de piraterie din 2019, înregistrate la nivel global, cu precizarea că cifrele oficiale se estimează a reprezenta doar jumătate din totalul incidentelor care au avut loc .

Proasta guvernare, corupţia, subdezvoltarea economică, excluziunea socială sau  rata crescută a şomajului sunt principalele cauze care conduc către creşterea insecurităţii în zona Golfului, a cărei populaţii totale a statelor riverane este de aproximativ 435 milioane de locuitori. Mai mult, deşi terorismul nu reprezintă o ameninţare directă, nu este exclusă apariţia unor asemenea flagele atât timp cât regiunea va fi marcată de prezenţa unor grupări naţionale care contestă legitimitatea guvernelor ţărilor riverane, Nigeria fiind principalul generator de insecuritate de acest fel .

Cum cele mai afectate sunt  navele comerciale europene care tranzitează Golfului Guineei,  acestea au creat o presiune suplimentară pentru ca UE să intervină în gestionarea dosarului, motiv pentru care Bruxelles-ul s-a implicat printr-o serie de iniţiative, măsuri şi strategii, care însă, deşi au ameliorat situaţia, nu au reuşit să stopeze acest flagel.

Până la punerea cu adevărat în practică a unor politici funcţionale, s-a dezvoltat o adevărată industrie a contractorilor privaţi care asigură contracost securitatea navelor care ancorează sau tranzitează Golful Guineei. Cu toate acestea, deşi Nigeria se află în epicentrul acţiunilor de piraterie, guvernul de la Abuja interzice acestor contractori să escorteze navele în apele teritoriale ale Nigeriei. 

Dincolo de corupţia endemică, avantajele de care beneficiază anumite grupuri de interese, sau situaţia socio-economică a statelor riverane, legislaţia care cataloghează aceste infracţiuni ca jaf armat atunci când se petrec în apele teritoriale ale unui stat şi ca piraterie atunci când au loc în apele internaţionale, îngreunează cooperarea între statele riverane. Ca urmare a balanţei negative dintre costuri şi resursele pazelor de coastă, de multe ori autorităţile locale nu răspund solicitărilor S.O.S. ale navelor ce sunt atacate în zona delimitată internaţional, lăsându-le pradă piraţilor.