O țară fără formă, cu o vagă titulatură națională si complet confuză. Deconstrucția acestei puteri economice si politice din Europa este rezultatul unui proces completat istoric si demografic de succesivele sale eșecuri. În Franța de astăzi, se plătesc păcatele de ieri. Zdruncinată de revolta "gilets jaunes" (jachetele galbene), care a adunat sute de mii de oameni pe drumurile țării, Franța a primit o imensă lovitură ieri, odată cu luptele de stradă din Paris.
O lege adoptată in 2008 obligă orice conducător auto să aibă în permanență, în trusa de prim ajutor, alături de triunghiul reflectorizant (universal cunoscut) si o jacheta galbenă reflectorizanta care sa fie purtată de către sofer în cazul în care mașina se oprește în mijlocul traficului. Astfel, după 10 ani, acest semn distinctiv al soferilor aflați la ananghie s-a metamorfozat în simbolul unei revolte. În rest totul este este atipic pentru această republică îmbibată de ideologie și mai puțin de bunăstare. Căci ceea ce a început acum săptămâni ca formă clasică de protest, devine pe zi ce trece noua revoltă de tip Facebook. Dacă în virtual, conturile anumitor persoane sunt luate cu asalt de către utilizatorii media social pentru a fi linsati (virtual), așa numitul fenomen de "electronic mob", astăzi asistăm la primul transfer din virtual în real a unor mase de oameni, care, nemulțumiți de creșterea prețului la combustibil, decretată de Macron, au reușit să se mobilizeze în peste 2.000 de puncte de revoltă, pe întreg teritoriul francez și să blocheze practic cursul leneș și vorba goală a guvernării macroniste. Pâna acum Macron se lupta cu marile probleme politice ale lumii, ba mai și construia alianțe europene progresiste, ca și micul Napoleon după ce mai ocupa, prin sânge și război, vreo țară europeană. Astăzi Macron trebuie să coboare din Olimpul neo-marxist al distrugerii identitare și naționale, patronat de zeul său globalist, pentru a face față baricadelor de la Paris. Iar aceste baricade sunt construite de exact francezii pe care Macron îi detestă, mândri de naționalismul lor puternic ancorat în teritoriul lor și mai puțin plimbat prin palatele elitei deconectate de lumea reală.
Lumea se uită cu îngrijorare cum mulțimea virtuală care se mulțumea doar cu înjurături pe net, a coborât în strada și aruncă cu pietre. Acea lume care pe Facebook, linșează pe oricine, fără clipire și fără efecte fizice, astăzi asteaptă victima în carne și în oase. Este o miscare amorfă, imposibil de definit, fără leader și cu o imensă capacitate de construcție și reconstrucție a mesajului. Fiind volatilă ca structură, generatoare de idei revoluționare ca în meniul de restaurant (de unde oricine poate alege ce vrea), mișcarea de revoltă gilets jaunes este primul semnal al noii revolte populare provenită din spațiul virtual.
Asa arată o revoltă socială în secolul mediei virtuale. Amorfă, fără leaderi, fără idei complexe, doar cu o imensă dorință de răzbunare. Toata ura cuvântului virtual, toată violența sanguinara dată de anonimitatea contului de internet fac ca violența consacrată de lumea virtuală să fie imposibil de contracarat în spatiul fizic si real. Tocmai pentru că această mișcare a fost amorfă a făcut posibilă activarea a peste 200 de locuri de întâlnire pe suprafata Franței, unde au avut loc acte de violență, incluzând morți (accidentale pentru moment, dar studiul progresiei mecanice a violenței unei mulțimi ne-a învățat că viitorii morți vor deveni produs direct al acesteia).
Din definiția westfaliană a puterii statelor putem observa că niciun stat modern nu este pregătit pentru asemenea tip de răscoală civilă post modernă. Dacă în Europa secolelor trecute, o răscoală pornea de la un punct fix, dezvoltându-se cu viteza cu care oamenii puteau merge pe jos spre alt punct țintă al autorității împotriva căruia se răsculaseră, urmărind atent firul prezenței resursei alimentare pentru supraviețuirea mișcării, astăzi răscoala virtuală este practic de nelocalizat.
Pe internet te trezești înjurat sau lăudat de cineva aflat pe alt continent. În lumea virtuală, au loc astăzi războaie ideologice si culturale, care dacă ar exista în real al duce la fenomene genocidare greu de imaginat. Lumpen internetul duce războaie globale de ani de zile, cu victime indentificabile și execuții (virtuale) la nivel modial. Victimile sunt deja națiuni și popoare. Cine nu stie că, în lumea virtuală, au dispărut cărți fundamentale ale istoriei, au fost interzise valori, care existau de la crearea civilizației umane, au fost introduse idei și noțiuni pe care realitate a nu le poate încape, nu înțelege dimensiunea genocidului virtual care are loc pe net în fiecare secundă.
Tocmai de aceea revolta gilets jaunes este pe cât de periculoasă pe atât de greu de controlat. Pentru că structura statală, uniform distribuită și cu o hartă a puterii teritoriale organizată pe puncte stabile, nu poate face față instantaneului. Revolta franceză a început în același timp, având aceleași obiective și utilizând aceleași fraze în 2.000 de locuri geografice, diferite de localizarea punctuală a puterii statului. Astăzi când vorbim, ca urmare a violențelor de ieri, Parisul așteaptă alte manifestații. Iar la întrebarea crucială pentru orice stat, câți vor fi, nimeni nu are un răspuns măcar apropiat de numărul de revoltați de pe net. Atfel statul și instituțiile sale sunt practic paralizate. Ieri Parisul a așteptat 10.000 de manifestanți. Au fost 40.000. Toată lumea se aștepta ca prima manifestație gilets jaunes să fie pașnică. Este în logica istorică a rebeliunii franceze. De 200 de ani, după dezastrul genocidar al revoluției franceze, prima manifestație în capitală este pașnică. Reprezintă mai mult un avertisment. Codul social francez a impus aceasta cutumă după ce revoluția franceză mai că dat foc palatului regal și a golit de valori reședința Versailles.
Ani de zile după revoluție, în Franța aurul se vindea la cel mai scăzut preț din întreaga Europă. Furaseră revoluționarii tot aurul din castelele și mănăstirile ocupate după executarea unei întregi clase sociale, în numele ideologiei revoluționar-elitare. Deci, pentru a apără, în primul rând, magnificele simboluri culturale și istorice ale națiunii, prima manifestație la Paris este calmă. De data aceasta desantul manifestanților a fost imediat violent și a concurat cu marile violențe studențești din 1968. Răniți și sânge pe caldarâm, Parisul a mai văzut. Dar ce nu a văzut a fost tocmai descărcare electrică provenită din neantul virtual și ravagiile făcute de această descărcare în realitatea pariziană.
Acest aspect nu a fost niciodată luat în calcul de către autoritățile franceze, revărsarea, fără filtru moral sau cultural, a unei furii populare care nu are leaderi de opinie. Nu ai cu cine negocia o întelegere, nu ai cum trage la răspundere. Exact așa s-a întâmplat și în România pe 10 August. O furie inventată și bine întreținută, amorală și aculturală, celebra înjurătură fiind adoptată și promovată de intelectualii decadenței ca Liiceanu, s-a revărsat în piața publică. Agora a fost invadată de sans-culottes, care habar nu aveau pentru ce erau folosiți. Marele pericol al acestei lumpen internet este reprezentat de faptul că se crede, datorită progresului tehnologic, cea mai avansată clasă socială. Exact mecanismul marxist al declarării muncitorilor, care utilizau mijloace industriale avansate, ca fiind avant garda progesului social. De fapt lumpen net-activistul reprezintă sociologic cea mai reacționară și mai imprecisă clasă socială, economică sau culturală. Prin exhibarea pe net a valorile sale axiologice confuze si iraționale, lumpen net-activistul poate invada lumea reală și, dacă nu este oprit, să producă deconstrucția violentă a acesteia. Acest lumpen net-proletariat se revarsă agramat, înțelegând doar cele 140 de semne reducționiste ale codului modern de comunicare, fără ca statul să poată răspunde pe măsura pericolului.
Am intrat în post modernism unde noua divinitate va proveni din vidul internetului. Va fi un Dumnezeu fluid și aleatoriu. Cele 10 porunci vor dispărea. Căci net-activistul nu îi plac regulile și limitele impuse de acestea. Franța este primul exemplu european al acestui nou model revoluționar. În Pakistan, acum 2 luni o familie a fost ucisă pentru că un nebun local a postat pe Facebook o minciună. Urmașii zelotilor religioși au luat de bună informația și au ars de vie o întreagă familie. Franța va arde, nu acum, dar în etape, dacă Macron, marele globalist și teoretician al bogăției prin taxe impuse tocmai celor care au internet gratuit, nu va înțelege că violența vidului este pe atât de reală pe cât este de imaginară. Cele două lumi au devenit scial egale ca influență. Tocmai datorită tehnologiei, tranziția fluidă și geometric inexactă a celor două componente, realul și imaginarul, face din net-activistul principală și perfectă unealtă a baricadei. Genocidul ideilor, pe care l-a practicat în virtual și care l-a format, poate fi pus în practică în lumea reală. Acum și imediat. Învingătorul în virtual își dorește confirmarea victoriei în real.
Cosmonautii știu de ce se tem de vidul cosmic mai rău ca de orice altceva. Pentru că realitatea lor fragilă, aflată într-o capsulă microscopică comparativ cu imensitatea reală a vidului exterior, poate fi distrusă într-o clipă. Virtual sau nu, lumpen net-activistul a ridicat baricade la Paris. România nu este departe. Nici în real, nici în virtual.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Administrația Trump a dezvăluit o nouă Strategie de Securitate Națională (NSS) care marchează o ruptură dramatică față de consensul transatlantic tradițional, oferind o evaluare sumbră a viitorului Europei și sugerând că continentul se află într-un proces de „declin civilizațional” accelerat de migrație.
Un fost comandant al forțelor terestre ale Rusiei a lansat o critică neobișnuit de dură la adresa Kremlinului și a serviciilor ruse de spionaj, afirmând că planificarea invaziei militare pe scară largă a Ucrainei s-a bazat pe calcule catastrofal de greșite și pe o subestimare profundă a rezistenței de la Kiev.
DefenseRomania vă invită să urmăriți vineri, 5 decembrie 2025, o nouă ediție a emisiunii „Obiectiv EuroAtlantic”.
În timp ce Statele Unite negociază peste capul Europei, președintele Alexander Stubb livrează verdictul de care liderii UE se temeau cel mai mult: epoca „păcii juste” a apus, iar supraviețuirea, nu dreptatea, devine noua monedă de schimb. Avertismentul venit din partea președintelui Finlandei, Alexander Stubb, nu este doar o analiză academică în paginile publicate într-un articol din revista Foreign Affairs, ci un diagnostic clinic al unui pacient aflat în stare critică: ordinea liberală post-1945.
Într-un conflict care a depășit deja borna celor trei ani și a devenit sinonim cu tranșeele înghețate și duelurile de artilerie, o statistică surprinzătoare oferită de un general de top al NATO rescrie manualele de tactică militară. Potrivit generalului-maior Maik Keller, comandant adjunct al noii misiuni de asistență a NATO pentru Ucraina (NSATU), forța de drone a Kievului, deși minusculă din punct de vedere numeric, a devenit cel mai letal instrument de pe front.
Deși discuțiile de la Moscova, din 2 decembrie, dintre delegația americană și președintele Rusiei, Vladimir Putin, nu par să fi adus pacea mai aproape, secretarul de stat al SUA, Marco Rubio, susține, într-un interviu pentru Fox News, că s-au făcut „progrese” către încheierea războiului.
Maratonul diplomatic de cinci ore desfășurat marți la Kremlin, între președintele rus Vladimir Putin și trimișii speciali ai președintelui american Donald Trump, s-a încheiat exact așa cum a început: fără nicio mișcare semnificativă, fără un acord și fără vreun semn că Moscova ar fi dispusă să își reconsidere cererile maximaliste.
Este timpul ca UE să renunțe la strategia ei eșuată de „reacționează, speră, repetă”, consideră directorul Institutului pentru Studii de Securitate al UE (EUISS), Steven Everts.
Iluzia că Unchiul Sam va veni întotdeauna să ne salveze s-a risipit în noroaiele de la Cincu, în urma simulării unor manevre militare efectuate în cadrul Dacian Fall. Într-un amplu reportaj al agenției americane Bloomberg se precizează că scenariul testat de NATO ne arată o Europă descoperită, obligată să înfrunte o eventuală invazie rusă bazându-se strict pe propriile forțe convenționale, în timp ce sprijinul american, altădată automat, devine o variabilă incertă, limitată strict la logistică și nu la bocanci pe teren
Încă de la începutul anului trecut, relațiile egipteano-turce au cunoscut o schimbare strategică rapidă, reflectată clar în sectoarele militar și de apărare.
Presa germană a informat că, pe 28 noiembrie, în Polonia a fost activată apărarea antiaeriană după ce au fost detectate activități intense ale aviației rusești în apropierea flancului estic al NATO.
Vocile care contează la Kiev și în cancelariile occidentale încep să articuleze cu voce tare ceea ce istoricii militari intuiau deja, dar politicienii refuzau să accepte: războiul din Ucraina nu se va încheia cu o paradă a victoriei în Piața Roșie și nici cu prăbușirea imediată a regimului de la Kremlin.
Recentele anunțuri venite de la Kiev, Stockholm și Paris privind posibila achiziție a unui număr impresionant de avioane de luptă europene - 100 de Rafale și până la 150 de Gripen - au generat mult entuziasm în spațiul public. Un total de 250 de aparate de zbor sună, într-adevăr, spectaculos. Totuși, dacă privim situația la rece, dincolo de retorica politică și de scrisorile de intenție, realitatea este mult mai nuanțată.
La scurt timp după întoarcerea dintr-o vizită la Moscova, unde s-a întâlnit cu Vladimir Putin, premierul ungar, Viktor Orban, a acordat un interviu publicației germane Welt am Sonntag, în care a declarat că, după încheierea ostilităților, Ucraina ar trebui să redevină un stat tampon între Rusia și țările NATO.
Președintele american Donald Trump a provocat un val de șoc la nivel global sâmbătă, 29 noiembrie, anunțând pe contul său de pe rețeaua socială TruthSocial că spațiul aerian "deasupra și în jurul Venezuelei" ar trebui considerat "complet închis".
Informațiile recente venite de la Berlin, conform cărora luna octombrie a marcat un record absolut în ceea ce privește activitatea dronelor deasupra bazelor militare germane, nu trebuie citite ca simple statistici ale unor incidente izolate de securitate.
Misterul exploziilor care au zguduit vineri două petroliere aflate la intrarea în strâmtoarea Bosfor s-a risipit mai repede decât fumul negru ridicat de pe punțile navelor avariate. Nu a fost vorba despre mine marine rătăcite aşa cum se credea și nici despre accidente tehnice cauzate de uzură morală a navelor, ci despre o operațiune chirurgicală asumată Ucraina.
Viktor Iușcenko, cel de-al treilea președinte al Ucrainei și omul care a simțit pe propria piele toxicitatea influenței rusești, a ieșit recent la rampă cu un avertisment brutal. Fostul lider de la Kiev compară propunerile de „pace” venite dinspre Washington cu Acordul de la Munchen din 1938.
Într-o Europă care încă dezbate reactiv despre reintroducerea stagiului militar sau despre cum să-și completeze stocurile de muniție, Estonia alege din nou să privească securitatea națională nu ca pe o sarcină exclusivă a armatei, ci ca pe o competență civică fundamentală.
Într-un război de uzură, victoria nu se măsoară doar în kilometri pătrați de teritoriu recucerit, ci și în capacitatea de a „orbi” adversarul, lăsându-l expus și vulnerabil în fața unor lovituri care vizează însăși infrastructura vitală a frontului.
O explozie spectaculoasă, un nor purpuriu toxic și o tăcere asurzitoare din partea Kremlinului. Evenimentele de vineri, 28 noiembrie, de la poligonul Yasny din regiunea Orenburg, par să confirme un nou eșec major în programul de modernizare nucleară al Rusiei. Deși Moscova încearcă să proiecteze imaginea unei forțe strategice invincibile, dovezile vizuale și contextuale indică faptul că „super-armele” promovate agresiv de Vladimir Putin au o problemă fundamentală: refuză să zboare.
Viktor Orban a mers din nou la Moscova, unde a obținut din partea lui Vladimir Putin recunoașterea relațiilor excelente dintre cele două țări.
Vineri seara, Ucraina a primit o lovitură care nu a venit dinspre Moscova, ci din interiorul propriilor sale instituții. Andrii Yermak, șeful de cabinet al președintelui și, de facto, al doilea cel mai puternic om din statul ucrainean, și-a prezentat demisia. Nu a fost o retragere onorabilă, ci una forțată de perchezițiile procurorilor anticorupție (NABU) chiar în locuința sa.
Dezvăluirile recente din presa britanică, potrivit cărora Donald Trump i-a trimis pe Steve Witkoff și Jared Kushner la Moscova pentru a pune pe masa Kremlinului recunoașterea controlului rusesc asupra teritoriilor ocupate, confirma în continuare cum se raportează azi Statele Unite la conflictul din Ucraina.
Sub pretextul unei ofensive tehnice împotriva cartelurilor de droguri, Statele Unite redesenează arhitectura de securitate din America Latină. Acordul recent semnat de SUA cu Republica Dominicană este considerat de experţi ultima piesă dintr-un dispozitiv militar masiv care, privit de sus, seamănă izbitor cu o blocadă navală și aeriană în jurul regimului de la Caracas.
În lipsa unei politici europene unitare de înarmare, reacția naturală a statelor a fost accelerarea programelor naționale de achiziții, fiecare țară prioritizându-și propriile nevoi. Deși Bruxellesul a încercat să dea coerență acestui impuls prin câteva instrumente - achiziții comune de muniție, inițiative în domeniul apărării antiaeriene, mecanisme de finanțare pentru industria de apărare - realitatea arată că grosul achizițiilor este încă la nivel strict național.
Devine tot mai clar că actualul context de securitate din Ucraina nu este despre pace, ci despre formalizarea unei capitulări. Vladimir Putin, aflat într-o vizită în Kârgâzstan, a transmis un mesaj Washingtonului înainte de sosirea delegației conduse de Steve Witkoff la Moscova: Rusia nu negociază, Rusia dictează condițiile. Retorica liderului de la Kremlin, aparent deschisă spre dialog, ascunde de fapt un ultimatum - retragerea trupelor ucrainene de pe propriul teritoriu sau anihilarea lor militară.
Fidel rolului său de „locotenent” al Kremlinului și mereu gata să recite partitura Moscovei, Alexander Lukașenko a transformat, joi, summitul OTSC de la Bișkek într-o tribună de lansare a mesajelor rusești. Liderul de la Minsk a comentat, cu aerul unui expert, versiunea planului de pace scursă în presa americană - un posibil tratat între Rusia, Ucraina și Occident.
Germania pare să fi înțeles, în sfârșit, că epoca „dividendelor păcii” s-a încheiat definitiv. Dezvăluirile recente din The Wall Street Journal și presa germană despre existența „OPLAN DEU” (un plan militar secret de 1.200 de pagini) reprezintă mai mult decât o schimbare a birocraţiei greoaie cu care ne-a obişnuit Ministerul Apărării de la Berlin.
Confuzia diplomatică generată de recentul plan de pace în 28 de puncte și negocierile opace dintre Moscova și Washington scot la lumină o criză profundă de viziune strategică la nivelul administrației americane. Într-un moment în care Europa încearcă să descifreze dacă mai poate conta pe garanțiile de securitate transatlantice, o analiză recentă a generalului (r) Ben Hodges, fost comandant al trupelor SUA în Europa, oferă o perspectivă pragmatică, lipsită de sentimentalism, asupra erorilor pe care Statele Unite riscă să le comită. Mesajul său este clar: izolarea Europei nu va aduce prosperitate Americii, ci dimpotrivă, va vulnerabiliza însăși economia americană.
Regatul Unit a anunțat duminica aceasta că a semnat un contract comun de achiziții publice cu Germania, în valoare de 52 de milioane de lire sterline (70 de milioane de dolari). E vorba despre achiziția sistemelor RCH 155 de "artilerie avansată montată pe vehicule blindate", care pot trage în timp ce se află în mișcare și lovi ținte aflate la o distanță mai mare de 70 km.
Schimbă Putin albul în negru privind apărarea antibalistică? Îi refuză Ucrainei un potențial statut occidental? Descrie deja NATO ca pe o amenințare și o prezintă rușilor drept sperietoare? Prefigurează deja ruperea Ucrainei?
Ar fi prima dată când trei țări balcanice produc împreună un vehicul blindat militar.
Tensiuni în creștere între Turcia și Israel, pe fondul dislocării sistemelor radar turcești în Siria.
Președintele american Donald Trump a stârnit valuri înainte de Crăciun când a anunțat aprobarea unei noi clase de nave de luptă care îi vor purta numele, precizând că „nu a mai existat niciodată ceva asemănător” cu aceste nave. Prima navă din „clasa Trump” va fi USS Defiant, însă marea întrebare e dacă SUA chiar au nevoie în războiul modern de astfel de nave sau e mai degrabă un moft personal? Și, desigur, dacă proiectul chiar va fi realizat și la ce costuri.
Elveția nu ar putea să se apere împotriva unui atac major, a declarat sâmbătă șeful forțelor armate elvețiene, generalul-locotenent Thomas Süssli, pentru ziarul Neue Zürcher Zeitung.
Amenințarea din partea Rusiei face necesară creșterea cheltuielilor pentru apărare pentru Elveția. El a avertizat că a te baza pe statutul neutru al țării ar putea să nu merite dacă aceasta nu este susținută de capacitatea de a se apăra.
Somalia a cerut Israelului să revoce recunoașterea regiunii autoproclamate Somaliland, numind acest act o „agresiune” și o încălcare a suveranității teritoriale a Somaliei. Într-un interviu acordat Al Jazeera sâmbătă, Ali Omar, ministrul de stat pentru afaceri externe al Somaliei, a subliniat că guvernul va folosi toate mijloacele diplomatice pentru a contesta ceea ce a numit o „interferență externă” în afacerile interne ale țării.
Prima parte parte a fortificațiilor antidrone ale Poloniei ar putea fi gata în șase luni sau chiar mai devreme, a declarat ministrul adjunct al Apărării Naționale, Cezary Tomczyk.
Rușii susțin că au capturat încă două orașe importante din estul Ucrainei - Mîrnohrad în regiunea Donețk și Huliaipole în regiunea sudică Zaporojie.
În urma pierderii orașului Siversk din regiunea Donețk, Ucraina îi demite pe comandanții a două brigăzi care apărau orașul, a relatat sâmbătă Ukrainska Pravda, citând surse din armată.
Preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski a sosit sâmbătă la Halifax, în Canada, pentru a se întâlni cu premierul Mark Carney, o escală înainte de întâlnirea sa prevăzută pentru duminică, în Florida, cu omologul său american Donald Trump.
Chiar dacă Lukașenko pozează în mediator, Belarusul e un adevărat "portavion" al Rusiei: participă activ atât la agresiunea Ucrainei, cât și la intimidarea statelor Europei.
Într-un demers fără precedent, ONG-ul american Arhivele de Securitate Națională (ASN) au publicat, pe 23 decembrie, transcrierile fidele ale întâlnirilor președințelui SUA, George W. Bush cu omologul rus, Vladimir Putin din 2001 până în 2008.
Într-un anunț oficial din 23 decembrie, Rusia a confirmat dezvoltarea unui submarin nuclear strategic de generație a cincea, o mișcare care subliniază angajamentul Moscovei de a-și menține credibilă descurajarea sa nucleară pe mare, în ciuda sancțiunilor, presiunii industriale și accelerării modernizării navale a NATO.
Informațiile au fost prezentate de Nikolai Patrușev, președintele Consiliului Naval al Rusiei și consilier prezidențial, în cadrul unui eveniment dedicat aniversării a 125 de ani de la înființarea Biroului Central de Proiectare ”Rubin”, unul dintre cele mai importante centre de cercetare și dezvoltare navală din Rusia.
În noiembrie 2022 România semnase un contract pentru 32 de avioane F-16 Fighting Falcon achiziționate din Norvegia, echivalente Block 15 și modernizate în programul MLU (Mid-Life Upgrade). Livrările acestor avioane au început din 2024.
Departamentul de Război al Statelor Unite (Pentagonul) a lansat recent GenAI.mil, o platformă de inteligență artificială destinată personalului armatei americane.
Trăim în două realități paralele: Pe de o parte agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei care a declanșat cea mai mare criză de securitate de după 1945 în Europa și care îngrozește statele europene cu privire la ambițiile militare pe care rușii le au și le pregătesc pe bătrânul continent și pe de altă parte (i)realitatea rusă care trăiește în paradigma cetății asediate cu o Europă ce pregătește agresiunea împotriva ei.
Un grup de senatori americani din partidele Republican și Democrat a emis o declarație pe 25 decembrie prin care condamnă atacurile Rusiei asupra Ucrainei în timpul Crăciunului.
China a criticat din nou vehement joi cel mai recent acord de vânzare de arme americane către Taiwan, o mișcare despre care China spune că aduce conflictul mai aproape.
Înaintea unei noi întâlniri între președinții Donald Trump și Volodimir Zelenski, rușii au lovit violent capitala Ucrainei.
Înainte de a se întâlni duminică cu Volodimir Zelenski, care va fi înarmat cu noi propuneri pentru a pune capăt războiului cu Rusia, preşedintele american Donald Trump l-a avertizat vineri pe omologul său ucrainean că nimic nu este garantat până când nu îşi va da "acordul", notează Agerpres și AFP.
Guvernul japonez a aprobat vineri un buget record pentru următorul an fiscal, care prevede alocări-record pentru apărare, în contextul în care tensiunile cu China continuă să crească, Beijingul acuzând săptămâna aceasta Tokyo că „alimentează o cursă a înarmării spațiale”.
Spania își reevaluează în mod vizibil postura de apărare pe flancul sudic, în contextul schimbărilor rapide ale mediului de securitate din Africa de Nord și al modernizării accelerate a Forțelor Armate Regale ale Marocului.
Madridul consideră că vechile concepte de descurajare nu mai sunt suficiente și că este necesară o adaptare la un spectru de amenințări complex, specific așa-numitei „zone gri”.
Zelenski s-ar putea întâlni cu Trump la 28 decembrie, la Mar-a-Lago, în ceea ce este, probabil, încă o încercare a administrației americane de a forța încetarea conflictului din Ucraina.
Rusia și-a reafirmat, zilele acestea, una dintre condițiile pentru a opri atacurile: cedarea completă a Donbasului și reafirmă în presa internă că ar putea exista chiar și un "schimb de teritorii". De fapt, schimbul se referă tot la teritorii ucrainene, din care Moscova ar putea accepta să se retragă.
Într-un demers fără precedent, ONG-ul Arhivele de Securitate Națională (ASN) ale SUA au publicat, pe 23 decembrie, transcrierile fidele ale întâlnirilor președintelui SUA, George W. Bush cu omologul rus, Vladimir Putin din 2001 până în 2008.
Documentele au fost cerute la publicare în noiembrie 2023. Biblioteca George W. Bush a răspuns în iunie 2024 că estimează că acestea ar putea declasificate pentru publicare în aproximativ 12 ani. Cu toate acestea, Arhivele cu ajutorul firmei de avocatură Goodwin Procter au convins instanța federală să aprobe publicarea mult mai devreme decât se estima.
Netanyahu lansează cel mai mare proiect de apărare din istoria țării pentru a reduce dependența de furnizorii străini.
Rusia atacat din nou Ucraina cu drone, dar și cu rachete de croazieră Kalibr lansate de pe submarinele din Marea Neagră.
Noi atacuri cu drone au fost înregistrate asupra porturilor ucrainene de la Dunăre, în cursul nopţii de joi spre vineri, fiind transmis şi un mesaj RO-ALERT pentru populaţiei, informează Ministerul Apărării Naţionale.
În noaptea de 24 decembrie, Forțele de Apărare ale Ucrainei au lovit un loc rusesc de depozitare și întreținere pentru nave fără echipaj în zona Myrne a Peninsulei Crimeea ocupată temporar.
Într-o Europă care alege aproape în mare parte ca soluție pentru aviația militară de generația a 5-a avioanele F-35 Lightning II, există și cazuri de ezitare.
Rusia a efectuat atacuri cu drone în mai multe locații din Ucraina, inclusiv în capitala Kiev. O persoană a murit în urma unui atac asupra Odesei, Ucraina.
În același timp, zeci de drone au fost trimise de ucraineni în Rusia, dintre care unele au fost doborâte deasupra Moscovei.
Comandamentul american pentru Africa a declarat că atacul a fost efectuat la cererea autorităților nigeriene.
