A recent study of the popularity of a Saudi-inspired quietist ultra-conservative strand of Islam among Kazakh businessmen suggests that the kingdom has upgraded its faith-driven soft power campaign as part of crown prince Mohammed bin Salman’s vow to promote an undefined form of moderate Islam at home and abroad. The upgrade represents a significant departure from the kingdom’s more than four-decade long, US$100 billion campaign to globally promote ultra-conservative, anti-Shiite, anti-Iranian strands of the faith through religious, educational and cultural activities that often focused on the lower and lower middle classes. Prince Mohammed has, since coming to office in 2015, significantly cut funding of the campaign, focusing it primarily on regions of geopolitical importance to the kingdom such as parts of Yemen and the Pakistani province of Balochistan.
The upgrade retains a key pillar of the campaign that caters to the survival strategy of the Al Sauds, the kingdom’s ruling family, as well as the strengthening elsewhere of autocracy and authoritarianism: the principle of absolute obedience to the ruler. The Kazakh businessmen, like significant portions of the militia of renegade Libyan general Khalifa Belqasim Haftar that is marching on Tripoli as well as Saudi-supported Islamic scholars in Algeria, are followers of Saudi Sheikh Hadi Ben Ali Al-Madkhali. Sheikh Al-Madkhali’s father, Sheikh Rabia Al-Madkhali, is the intellectual father of a quietist strand of Salafism that projects the kingdom as the ideal for those who seek a pure Islam that has not been contaminated by non-Muslim cultural practices and secularism. The upgrade and its influence on segments of the Kazakh business community gives Saudi Arabia an additional string in its bow in the kingdom’s rivalry with Turkey for leadership of the Muslim world that is primarily fought politically and economically.
Nursultan Nazarbayev, who led Kazakhstan since independence until he resigned last month, long saw Turkey as a buffer against Russian domination of Central Asia. Pan-Turkic sentiment in Kazakhstan, despite differences with Turkey over the continued operation of schools in the Central Asian republic by Fethullah Gulen, the exiled preacher whom Turkish president Recep Tayyip Erdogan holds responsible for a failed military 2016 coup, and other parts of Central Asia has been fuelled by Russia’s annexation of Crimea. Central Asian leaders, including Mr. Nazarbayev, who retains significant influence despite stepping down, hope that increased Gulf investment, particularly from the United Arab Emirates, will enhance their margins of maneuverability in a region dominated by two behemoths, Russia and China.
As a result, Gulf investment alongside Saudi faith-driven soft power are potential players in the 21st century’s Great Game, the rivalry for influence, if not dominance, of the Eurasian landmass.
The Gulf efforts take on added significance if Russian scholar Dmitry Zhelobov’s prediction proves true that an alignment of Russian and Chinese interests in the Great Game could prove to be short-lived.
Mr. Zhelobov warned in a recent interview that garnered significant interest in Moscow that China was gradually establishing military bases in Central Asia to ensure that neither Russia nor the United States would be able to disrupt Chinese trade with the Middle East and Europe across the Eurasian heartland.
Echoing Mr. Zhelobov, Eurasia scholar Paul Goble warned that “Moscow has given remarkably little consideration to the possibility that China will build on its soft power in Central Asia to establish security relationships or even bases and thus accelerate the decline of Russian influence there.”
The upgrade to faith-driven Saudi soft power is evident in the vehicles it employs. They no longer rely primarily on Islamic scholars working out of mosques or educational institutions funded by the kingdom. Instead, they are, for example, local businesspeople who operate their businesses on principles of Islamic law such as a ban on interest.
“In post-Soviet Central Eurasia, the Islam of the ‘disinherited’…has today morphed into something approaching a prosperity theology,” said Aurelie Biard, the author of the Brookings study that focusses on Kazakhstan, a country that effectively bans ultra-conservative strands of Islam.
The emerging ultra-conservative business community is as much a product of the continued appeal of Saudi-inspired or Saudi-promoted strands of Islam as it is a product of the Kazakh crackdown on ultra-conservative and militant expressions of religion.
“Saudi Arabia is the homeland of Islam, it is a desert land, but they received a bonus from Allah—oil—to help them spread the true religion. Saudi Arabia is not pure sharia, but is the closest to it,” said Ilya, a US-educated Kazakh entrepreneur portrayed by Ms. Biard.
His community is populated by entrepreneurs whose Islamic practice, including the wearing of long beards and public display of religious rituals such as praying five times a day, excludes them from employment in the public sector. Kazakh law bans prayer in public buildings and gives the government a veto on what religions may or may not preach, according to Joanna Lillis, author of recently published ‘Dark Shadows, Inside the Secret World of Kazakhstan.’ Operating businesses ensures that the community is not dependent on charitable Saudi funding that is viewed with suspicion by the government. The businessmen’s religiosity however gives them access to the Saudi market as well as Saudi commercial funding. “Halal business…has become a vehicle for a group of economic-cum-religious entrepreneurs to engage in Salafi preaching in Kazakhstan without running afoul of legal restrictions,” Ms. Biard said.
Their influence is substantial. As models of piety, they are “reshaping Kazakhstan’s religious landscape and forms of communal identity in a Kazakh society that is increasingly contending with politicized religious divisions and competing visions of religious authority,” she said. Said Ilya, who won a US$7 million Saudi contract to build a tuberculosis hospital for children: Proselytization or dawah “is dangerous now, it is forbidden by the law, but we do it anyway. As an entrepreneur, I want to lead by example, that of a rightly guided Muslim and show Islam as a way of life. I have the intention (niyya) of working for Allah through my business,” Ilya cropped his beard and adapted his public style of prayer as a safeguard against government retribution. His strategy and by implication that of Saudi Arabia is an adaptation of ‘the march through the institutions’ propagated by German left-wing leader Rudi Dutschke in the 1960s during the student protests. “As a Salafi, you can be a partisan inside, it is hidden. You can get as close as possible to your enemies and still be a Salafi. You can work in the White House, in the Kremlin. This is the power of aqeedah (religious belief system): You can even be close to Putin and still you are a Salaf,” Ilya said.
James M Dorsey is a senior fellow at Nanyang Technological University’s S. Rajaratnam School of International Studies
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Informațiile recente venite de la Berlin, conform cărora luna octombrie a marcat un record absolut în ceea ce privește activitatea dronelor deasupra bazelor militare germane, nu trebuie citite ca simple statistici ale unor incidente izolate de securitate.
Președintele american Donald Trump a anunțat pe 18 noiembrie, în timpul vizitei prințului moștenitor saudit Mohammed bin Salman la Casa Albă, aprobarea sa de a vinde avioane de vânătoare stealth avansate F-35 către Riad, ca parte a unui acord strategic de apărare care include și achiziționarea a 300 de tancuri Abrams fabricate în SUA, o mișcare care consolidează parteneriatul de apărare dintre Statele Unite și Arabia Saudită.
Misterul exploziilor care au zguduit vineri două petroliere aflate la intrarea în strâmtoarea Bosfor s-a risipit mai repede decât fumul negru ridicat de pe punțile navelor avariate. Nu a fost vorba despre mine marine rătăcite aşa cum se credea și nici despre accidente tehnice cauzate de uzură morală a navelor, ci despre o operațiune chirurgicală asumată Ucraina.
Viktor Iușcenko, cel de-al treilea președinte al Ucrainei și omul care a simțit pe propria piele toxicitatea influenței rusești, a ieșit recent la rampă cu un avertisment brutal. Fostul lider de la Kiev compară propunerile de „pace” venite dinspre Washington cu Acordul de la Munchen din 1938.
Într-o Europă care încă dezbate reactiv despre reintroducerea stagiului militar sau despre cum să-și completeze stocurile de muniție, Estonia alege din nou să privească securitatea națională nu ca pe o sarcină exclusivă a armatei, ci ca pe o competență civică fundamentală.
De la începutul războiului din Ucraina, Marea Neagră a devenit mai mult decât o simplă întindere de ape, ci o tablă de șah minată, unde regulile navigației internaționale sunt rescrise de nevoia Rusiei de a-și finanța războiul și de incapacitatea comunități internaționale de a opri complet acest flux.
Într-o perioadă în care atenția globală este fixată pe linia frontului din estul Ucrainei, o altă bătălie, mai subtilă dar infinit mai periculoasă, se desfășoară în spațiul aerian al nordului Europei. Fotografiile recente publicate de Forțele Aeriene Suedeze, surprinzând un bombardier strategic rusesc Tu-22M3 deasupra Mării Baltice dezvăluie o realitate incomodă pentru strategiile de apărare ale NATO: Rusia nu doar că își menține capacitatea de proiecție a forței nucleare și convenționale, dar reușește să-și regenereze flota de bombardiere în ciuda sancțiunilor, testând reacţia statelor baltice şi scandinave.
Într-un război de uzură, victoria nu se măsoară doar în kilometri pătrați de teritoriu recucerit, ci și în capacitatea de a „orbi” adversarul, lăsându-l expus și vulnerabil în fața unor lovituri care vizează însăși infrastructura vitală a frontului.
O explozie spectaculoasă, un nor purpuriu toxic și o tăcere asurzitoare din partea Kremlinului. Evenimentele de vineri, 28 noiembrie, de la poligonul Yasny din regiunea Orenburg, par să confirme un nou eșec major în programul de modernizare nucleară al Rusiei. Deși Moscova încearcă să proiecteze imaginea unei forțe strategice invincibile, dovezile vizuale și contextuale indică faptul că „super-armele” promovate agresiv de Vladimir Putin au o problemă fundamentală: refuză să zboare.
Viktor Orban a mers din nou la Moscova, unde a obținut din partea lui Vladimir Putin recunoașterea relațiilor excelente dintre cele două țări.
Negocierile dintre Sudan și Rusia pentru achiziția de avioane de luptă Su-30 sau Su-35 au depășit stadiul de simplă tranzacție militară, transformându-se într-un troc strategic definitoriu pentru viitorul Africii de Nord-Est.
Vineri seara, Ucraina a primit o lovitură care nu a venit dinspre Moscova, ci din interiorul propriilor sale instituții. Andrii Yermak, șeful de cabinet al președintelui și, de facto, al doilea cel mai puternic om din statul ucrainean, și-a prezentat demisia. Nu a fost o retragere onorabilă, ci una forțată de perchezițiile procurorilor anticorupție (NABU) chiar în locuința sa.
Dezvăluirile recente din presa britanică, potrivit cărora Donald Trump i-a trimis pe Steve Witkoff și Jared Kushner la Moscova pentru a pune pe masa Kremlinului recunoașterea controlului rusesc asupra teritoriilor ocupate, confirma în continuare cum se raportează azi Statele Unite la conflictul din Ucraina.
Țările din întreaga lume cheltuiesc sume enorme pentru achiziționarea și fabricarea de arme pentru a-și menține securitatea națională, a descuraja potențialele amenințări și a-și demonstra puterea la nivel regional și global. Cheltuielile militare reflectă nu numai prioritățile de apărare ale unei țări, ci și ambițiile sale tehnologice, alianțele strategice și considerațiile geopolitice.
Sub pretextul unei ofensive tehnice împotriva cartelurilor de droguri, Statele Unite redesenează arhitectura de securitate din America Latină. Acordul recent semnat de SUA cu Republica Dominicană este considerat de experţi ultima piesă dintr-un dispozitiv militar masiv care, privit de sus, seamănă izbitor cu o blocadă navală și aeriană în jurul regimului de la Caracas.
Cooperarea tehnologică dintre Israel și România pare să fi generat nu doar un produs competitiv, ci și un precedent important pentru implicarea industriei românești.
Polonia nu mai așteaptă de mult timp ca securitatea europeană să fie desenată în cancelariile vestice, ci își construiește metodic statutul de pilon central al NATO pe Flancul Estic. Semnarea recentului contract pentru rachetele AIM-120D-3 este o altă declarație de intenție despre cum va arăta doctrina de apărare a Poloniei în următorul deceniu.
Rusia a primit o nouă propunere de încetare a conflictului, iar discuțiile cheie svor avea loc la Moscova.
Guvernul a transmis că premierul Ilie Bolojan a luat act de demisia ministrului Apărării Ionuț Moșteanu.
O dronă de tip MQ-9 Reaper prăbușită în aceste zile a fost de fapt doborâtă de US Army, lucru confirmat de forțele armate ale Statelor Unite ale Americii.
Compania italiană Leonardo se pregătește să prezinte o nouă tehnologie de apărare aeriană care ar trebui să contribuie la integrarea unor scuturi antirachetă, precum Iron Dome israelian.
Ministrul Apărării Ionuț Moșteanu a demisionat din funcție.
În această dimineață, ofițeri ai Biroului Național Anticorupție din Ucraina și ai Procuraturii Speciale Anticorupție efectuează percheziții la reședința șefului Cabinetului Președintelui, Andrii Yermak, din cartierul guvernamental, a relatat NABU.
„NABU și SAPO desfășoară acțiuni de investigație (percheziții) la sediul Președinției Ucrainei. Acțiunile de investigație sunt autorizate și se desfășoară în cadrul anchetei”, se arată în raportul citat de media ucrainean.
Ministerul rus al Apărării a anunțat că, pe 27.11.2025, două bombardiere cu rază lungă de acțiune de tip Tu-22M3 aparținând Forțelor Aerocosmice ale Federației Ruse au efectuat un zbor planificat deasupra apelor neutre ale Mării Baltice.
Statul Major General al armatei ucrainene a comunicat despre două atacuri efectuate în cursul nopţii de joi spre vineri, primul vizând o rafinărie din regiunea rusă Saratov (Districtul federal Volga, la graniţa cu Kazahstanul), al doilea vizând aerodromul Saki, din peninsula Crimeea, anexată ilegal de Moscova în 2014, relatează agențiile Agerpres și EFE.
Rușii sunt într-o ofensivă totală de promovare a avionului lor de generația a cincea iar Serghei Bogdan, șeful serviciului de zbor al Biroului de Proiectare Sukhoi, producătorul Su-57, transmite în cadrul salonului aviatic Dubai Airshow că designul și capabilitățile Su-57 vor continua să fie îmbunătățite pe baza experienței reale de luptă. Rușii subliniază gradul „fără precedent” de testare în condiții de război pe care avionul l-a acumulat în teatrul ucrainean, dar aici sunt semne mari de întrebare.
Fostă membru al Knessetului și expert pe Orient, Ruth Wasserman, a analizat la conferința internațională „Israel and Central Europe post October 7th” organizată la Budapesta de Europe Israel Press Association (EIPA), la care a participat și DefenseRomania, modul în care Rusia a influențat, de-a lungul decadelor, narativele islamice, subliniind capacitatea impresionantă a Moscovei de a modela povești și percepții care ajung să fie acceptate și integrate de comunități largi.
SUA se pregătesc să extindă semnificativ operațiunile militare împotriva traficanților de droguri din Venezuela, a anunțat Donald Trump în timpul unei intervenții publice cu ocazia Zilei Recunoștinței.
Un grup de cercetare american non-guvernamental a identificat mai multe sancțiuni potențial cheie care vizează ținte neglijate și cu vizibilitate redusă, despre care spune că ar putea perturba serios efortul de război al Rusiei în Ucraina, în urma atacurilor masive ucrainene de luna trecută asupra instalațiilor deținute de mari companii petroliere rusești.
În lipsa unei politici europene unitare de înarmare, reacția naturală a statelor a fost accelerarea programelor naționale de achiziții, fiecare țară prioritizându-și propriile nevoi. Deși Bruxellesul a încercat să dea coerență acestui impuls prin câteva instrumente - achiziții comune de muniție, inițiative în domeniul apărării antiaeriene, mecanisme de finanțare pentru industria de apărare - realitatea arată că grosul achizițiilor este încă la nivel strict național.
Devine tot mai clar că actualul context de securitate din Ucraina nu este despre pace, ci despre formalizarea unei capitulări. Vladimir Putin, aflat într-o vizită în Kârgâzstan, a transmis un mesaj Washingtonului înainte de sosirea delegației conduse de Steve Witkoff la Moscova: Rusia nu negociază, Rusia dictează condițiile. Retorica liderului de la Kremlin, aparent deschisă spre dialog, ascunde de fapt un ultimatum - retragerea trupelor ucrainene de pe propriul teritoriu sau anihilarea lor militară.
Germania pare să fi înțeles, în sfârșit, că epoca „dividendelor păcii” s-a încheiat definitiv. Dezvăluirile recente din The Wall Street Journal și presa germană despre existența „OPLAN DEU” (un plan militar secret de 1.200 de pagini) reprezintă mai mult decât o schimbare a birocraţiei greoaie cu care ne-a obişnuit Ministerul Apărării de la Berlin.
