Mobilizarea generală pe 9 mai ar aduce prima breșă în susținerea populară a lui Vladimir Putin. Propaganda rusă, învinsă de teama de război
Chemarea la arme a poporului rus pe 9 mai, prin care Putin ar transforma operațiunea militară specială împotriva ”naționaliștilor fasciști ucraineni” în război planetar împotriva fascismului pare a fi ultima pe lista de opțiuni ale Kremlinului astăzi.
La o primă vedere, oricât de geniali ar fi experții care coordonează propaganda de la Kremlin, pare că ei se află în imposibilitatea de a conecta mobilizarea generală – mitul Unității, cu mitul Eroului Salvator – Vladimir Putin.
Pe 24 februarie, Salvatorul, Strategul, Conducătorul de la Kremlin a pornit o acțiune care era cu totul străină emoției de frică socială percepută la nivelul susținătorilor săi: ”operațiunea specială” nu accesa în niciun fel în creier amigdala - centrul în care se prelucrează emoțiile majore, legate de supraviețuire - emoția de frică în cazul de față. Cuvântul ”război” nu mai lasă centrul amigdalei inactiv – război înseamnă moarte, a soldaților și a populației civile.
Față de război nu mai poți fi neutru, așa cum poți fi în raport cu operațiunea specială, prin care, istoria recentă o spune, Salvatorul a reușit să anexeze Crimeea fără a trage un foc de armă în 2014. Chemarea la război a populației ruse pe 9 mai ar echivala cu o schimbare majoră a narativului propagandistic – o modificare ce poate genera prima fisură în legitimitatea de 80-84% a Președintelui Vladimir Putin la nivel intern.
Vârsta de Aur în istoria poporului rus: Ziua Victoriei
Președintele Vladimir Putin trebuie să însoțească parada fastuoasă a celei de-a 77-a retrăiri colective a Victoriei din Marele Război Patriotic cu o poveste despre viitorul promis la 24 februarie, pe care îl trece prin prezentul în care și-a asumat acest război ”de eliberare” a rusofonilor din Ucraina. Propaganda rusă construiește în acest ”pătrat mitologic” – Eroul Salvator, Vârsta de Aur, Conspirația, Unitatea - povestea unei reîntoarceri sociale în Trecutul glorios, prin acțiunile considerate propagandistic drept genial de înțelepte ale unui Conducător. Povestea de până acum a propagandei Kremlinului prefațează, astfel, un moment de reîntoarcere colectivă în trecut, la originile glorioase ale Marele Război Patriotic, încheiat la 9 mai 1945 cu victoria poporului rus.
Problema narativului propagandei ruse este că, anul acesta, Eroul Salvator nu are de spus pe 9 mai o poveste victorioasă a Prezentului, prin care să realizeze conexiunea cu gloria Trecutului. Victoriile Salvatorului nu sunt convingătoare.
Cu etape noi, presupus plănuite pe 24 februarie sau nu, Salvatorul populației rusofone din Ucraina s-a retras pe câmpul de luptă, iar poveștile despre înfrângeri nu pot fi ținute sub control de propaganda aparatului de stat nici perfect, nici la nesfârșit. S-a scufundat nava amiral a flotei ruse iar povestea incendiului și a furtunii devastatoare, care au fost prezentate drept cauzele scufundării navei, nu e convingătoare. Eroul Salvator de la Kremlin a inventat noi etape ale operațiunii militare speciale, dar retragerea spre sudul Ucrainei nu aduce deloc a victorie pe câmpul de luptă: oricum ai boteza-o, retragerea rămâne tot retragere.
Televiziunile ruse au lansat pentru popor campania atacului nuclear posibil și povești succesive despre măreția arsenalului militar nuclear, care distruge într-un timp de 100-202 secunde capitalele Franței, Marii Britanii, Germaniei, o mare invenție militară nucleară, precum racheta de neoprit, Satan 2, putând lăsa pe locul orașului New-York doar praf și pulbere – credem că aceste povești sunt credibile și gonflează la maximum orgoliul unei majorități a susținătorilor Președintelui Putin.
Dar, frânturi din minciunile despre victorii și ”etape noi” mirosind a retragere ale operațiunii militare speciale din Ucraina tot rămân în memoria colectivă a susținătorilor politicii personale a lui Vladimir Putin. ”Marele strateg genial” nu poate să acopere mereu, ca titlu, pe cel de jucător de poker la cacialma, căci invazia Ucrainei, pe care și-a asumat-o personal ca operațiune specială, nu se ridică, prin rezultate, la nivelul de așteptări creat de titulatura de ”mare strateg”. Deci povestea propagandei ruse începe să scârțâie pentru o parte dintre admiratorii ex-genialului conducător, Vladimir Putin.
Mobilizarea generală ar spune că gândirea Salvatorului dă erori
Marea problemă a poveștii propagandistice este nepotrivirea secțiunilor ei. Mobilizarea generală ar face incoerent pătratul mitologic pe care îl exploatează de peste două luni. Capitolul cu Inamicul planetar al poveștii este perfect. Strălucitor construit, am putea spune. Povestea este vândută poporului rus cu maxim efect. Capitolul forței nucleare a ”Rusiei mari” din propaganda Kremlinului este și el credibil – televiziunile au făcut deja din Rusia puterea militară supremă, care poate șterge de pe fața pământului orice presupus inamic. Evident, partea cu ștergerea poporului rus de pe fața pământului prin forța nucleară a Occidentului e trecută în plan secund în acest capitol de poveste. Clar precum cristalul în propaganda rusă astăzi este și Conspirația planetară împotriva Federației Ruse, supremația militară nucleară a Rusiei la nivel global și Victoria armatei sovietice împotriva fascismului din 9 mai 1945.
Din pătratul mitologic nu sunt acoperite cu povești la fel de credibile, în acest moment al propagandei ruse, Vârsta de Aur a prezentului și perfecțiunea strategică a Eroului Salvator, Vladimir Putin. Or, fără Erou Salvator eficient, nu poate funcționa mitul Unității poporului în jurul unui astfel de Conducător. Credem că în jur de 120 de milioane de cetățeni ruși din cei 145 de milioane, cât are Federația Rusă, încă îl susțin pe Salvatorul Vladimir Putin și cred în decizia lui de ”mare strateg”. Pentru majoritatea acestor 120 de milioane de ruși, operațiunea militară specială este un termen neangajant sub aspect uman – sigur că ”Eu susțin o astfel de operațiune!”, aflăm în răspunsurile la întrebările servite din sondaje.
Războiul presupus de moblizarea generală încurcă însă poveștile din capul oamenilor, căci angajează emoții primare ale creierului: dacă e război și mobilizare generală nu poți fi neutru – îl accepți sau îl condamni. Operațiunea militară specială nu este asociată cu moartea și suferința – e o denumire de politică externă aproape neutră sub aspect emoțional. Războiul, nu: acțiunea războinică te angajează, căci pune în mișcare amigdala, centrul de procesare al emoțiilor din creier.
Până acum, aceste emoții procesate de amigdală și generate de mesajul propagandistic al Kremlinului nu angajau frica pentru acești 120 de milioane de cetățeni. Mobilizarea generală va obliga însă o astfel de procesare a fricii și atitudinii față de moarte – a soldaților ruși (fii, fiice, soți, nepoți, rude, prieteni) și a soldaților ucraineni, alături de populația civilă. Toate aceste categorii de populație rusă și ucraineană devin în război personajele colective ale unei acțiuni care înseamnă moarte sau viață, suferință extremă - stări limită pe care operațiunea militară specială nu le asocia.
Vorba lui Lenin din vremea luptei anti-capitaliste: ”Ce-i de făcut?”
Propaganda rusă are în centrul narativului ei un Mare Conducător, ale cărui eșecuri ar putea fi relativ credibil acoperite prin solicitarea susținerii de către poporul rus a republicilor independente din Donețk și Luhansk, ori chiar a anexării lor la Federația Rusă ”în mod democratic”, prin referendum: ”Cer Poporului rus să susțină un referendum prin care populația din cele două republici să voteze în mod democratic dacă vrea să devină parte a Federației Ruse ori nu. Sunteți de acord cu acest referendum în care să ținem seama, în primul rând, de dorințele cetățenilor?” Ce răspuns poate avea de la Poporul rus o astfel de întrebare?
Ceea ce încă poate face propaganda rusă de 9 mai este să acopere victoriile neconvingătoare ale războiului din Ucraina, prin supralicitarea înfruntării dintre Eroul Salvator de la Kremlin și Conspirația mondială fascistă. Dacă nu este fascistă această conspirație, reîntoarcerea la origini este imperfectă, căci strămoșii sovietici au avut o mare victorie în Marele Război Patriotic împotriva unui dușamn cu chip ideologic foarte clar.
Cum însă presupușii naționaliști fasciști declarați în Ucraina de propaganda rusă nu sunt suficient de serioși pentru ”Rusia mare”, fascismul trebuie să aibă o susținere mondială. Chiar dacă este greu să declari fascist întregul Occident, el devine fascist prin tranzitivitate: naționaliștii ucraineni ”fasciști și drogați” au declanșat un genocid împotriva populației ruse din Ucraina cu susținerea SUA și a NATO – altfel, de ce livrează Vestul arme ucrainenilor ”naționaliști și fasciști”? Povestea luptei împotriva Inamicului global, care susține fascismul, devine chiar rezonabil de convingătoare.
Fascismul acestui Inamic planetar nu e la fel de credibil ca fascismul învins de URSS în 1945, dar, mai mult nu se poate obține decât orchestrând niște mișcări extremiste în țări europene și membre ale NATO – putere pe care Rusia se pare că a pierdut-o de când cu operațiunea militară specială și cu izolarea la fel de specială în plan global. Contra-manifestații posibile pe 8 mai în țări din Occident pot exista, dar, Președintele Putin are nevoie de dovezi clare de politică de stat fascistă ori nazistă occidentală, ceea ce nu poate inventa ca poveste credibilă nici chiar pentru cei 120 de milioane de cetăeni ruși din cei 145 de milioane ai Federației Ruse, care îi asigură legitimitatea astăzi. Povestea Occidentului căruia așa-zișii naționaliști fasciști ucraineni i-au vândut Statul este deja acreditată de propaganda rusă. Deci Vestul a scăpat de acuzații directe de fascism și nazism.
Limitele propagandei ruse în legitimarea Eroului Salvator pe 9 mai
La nivel de propagandă, pe 9 mai, Vârsta de Aur poate fi vândută de liderul de la Kremlin ca o reîntoacere în trecut și o proiecție în viitor. Mecanismele care fac o astfel de propagandă credibilă se regăsesc și pot fi definite în cadrul mitologic prin apelul la Conspirația mondială și la Inamicul planetar – SUA și NATO, care au cumpărat guvernarea Ucrainei și care i-au anulat suveranitatea.
Denazificarea și demilitarizarea, eliberarea, ”decomunizarea” din mesajul prezidențial de la Kremlin din 21 februarie se vor limita acum la sudul Ucrainei. Pentru că Inamicul este atât de puternic, va spune mesajul propagandistic, este nevoie de o Unitate a Poporului și o implicare în acest proiect aflat în desfășurare. Această implicare populară este suficientă ca acceptare și susținere a politicii externe a Salvatorului.
Dacă va decreta mobilizare generală, atunci Salvatorul ar accepta public propria lipsă de viziune. Credem că propaganda Kremlinului e conștientă de această ruptură pe care ar produce-o implicarea activă a poporului în misiunea specială militară asumată de Vladimir Putin pe 24 februarie 2022, când, proiectul prezidențial solicita doar ”invincibila” armată rusă pentru a rezolva rapid problema anunțată.
Mobilizarea generală ar fi deci o eroare propagandistică majoră, căci ea înseamnă o negare a conducerii înțelepte de la Kremlin. Eroul Salvator nu greșește, căci el calculează totul și conduce înțelept și nu în mod aventurier. Iar mobilizarea generală ar fi exact semnul acesteri erori a ”marelui strateg”. Desigur, propaganda rusă ar încerca să asocieze decretul prezidențial de mobilizare și să îl explice prin intervenția Inamicului planetar. Dar, un mare strateg ar fi trebuit să anticipeze – nu era el ”marele șahist”, care calculează totul pe tabla de joc a geopoliticii mondiale?
Motivele enunțate până acum par suficiente pentru a descuraja proiectul unei mobilizări generale pe 9 mai. Până și una parțială este periculoasă la nivel propagandistic. O anume emoție de rușine pentru eșecul operațiunii speciale poate că l-ar încerca, totuși, căci mobilizarea generală ar însemna să accepte că a greșit, în sinea lui, înainte de toate. Presupunând o astfel de emoție, mobilizarea generală pentru transformarea operațiunii speciale militare în război, tot la coada listei de acțiuni apare. Dar, noi nu suntem strategi geniali. Și nici cititori în mintea lui Vladimir Putin.
----------
Ștefan Stănciugelu este autor a două cărți despre manipulare: ”Logica manipulării. 33 de tehnici de manipulare politică românească”, C.H. Beck, București, 2010; ”Manual anti-manipulare. Tehnici și cazuri”, C.H. Beck, București, 2012.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
