La o primă vedere, oricât de geniali ar fi experții care coordonează propaganda de la Kremlin, pare că ei se află în imposibilitatea de a conecta mobilizarea generală – mitul Unității, cu mitul Eroului Salvator – Vladimir Putin.
Pe 24 februarie, Salvatorul, Strategul, Conducătorul de la Kremlin a pornit o acțiune care era cu totul străină emoției de frică socială percepută la nivelul susținătorilor săi: ”operațiunea specială” nu accesa în niciun fel în creier amigdala - centrul în care se prelucrează emoțiile majore, legate de supraviețuire - emoția de frică în cazul de față. Cuvântul ”război” nu mai lasă centrul amigdalei inactiv – război înseamnă moarte, a soldaților și a populației civile.
Față de război nu mai poți fi neutru, așa cum poți fi în raport cu operațiunea specială, prin care, istoria recentă o spune, Salvatorul a reușit să anexeze Crimeea fără a trage un foc de armă în 2014. Chemarea la război a populației ruse pe 9 mai ar echivala cu o schimbare majoră a narativului propagandistic – o modificare ce poate genera prima fisură în legitimitatea de 80-84% a Președintelui Vladimir Putin la nivel intern.
Președintele Vladimir Putin trebuie să însoțească parada fastuoasă a celei de-a 77-a retrăiri colective a Victoriei din Marele Război Patriotic cu o poveste despre viitorul promis la 24 februarie, pe care îl trece prin prezentul în care și-a asumat acest război ”de eliberare” a rusofonilor din Ucraina. Propaganda rusă construiește în acest ”pătrat mitologic” – Eroul Salvator, Vârsta de Aur, Conspirația, Unitatea - povestea unei reîntoarceri sociale în Trecutul glorios, prin acțiunile considerate propagandistic drept genial de înțelepte ale unui Conducător. Povestea de până acum a propagandei Kremlinului prefațează, astfel, un moment de reîntoarcere colectivă în trecut, la originile glorioase ale Marele Război Patriotic, încheiat la 9 mai 1945 cu victoria poporului rus.
Problema narativului propagandei ruse este că, anul acesta, Eroul Salvator nu are de spus pe 9 mai o poveste victorioasă a Prezentului, prin care să realizeze conexiunea cu gloria Trecutului. Victoriile Salvatorului nu sunt convingătoare.
Cu etape noi, presupus plănuite pe 24 februarie sau nu, Salvatorul populației rusofone din Ucraina s-a retras pe câmpul de luptă, iar poveștile despre înfrângeri nu pot fi ținute sub control de propaganda aparatului de stat nici perfect, nici la nesfârșit. S-a scufundat nava amiral a flotei ruse iar povestea incendiului și a furtunii devastatoare, care au fost prezentate drept cauzele scufundării navei, nu e convingătoare. Eroul Salvator de la Kremlin a inventat noi etape ale operațiunii militare speciale, dar retragerea spre sudul Ucrainei nu aduce deloc a victorie pe câmpul de luptă: oricum ai boteza-o, retragerea rămâne tot retragere.
Televiziunile ruse au lansat pentru popor campania atacului nuclear posibil și povești succesive despre măreția arsenalului militar nuclear, care distruge într-un timp de 100-202 secunde capitalele Franței, Marii Britanii, Germaniei, o mare invenție militară nucleară, precum racheta de neoprit, Satan 2, putând lăsa pe locul orașului New-York doar praf și pulbere – credem că aceste povești sunt credibile și gonflează la maximum orgoliul unei majorități a susținătorilor Președintelui Putin.
Dar, frânturi din minciunile despre victorii și ”etape noi” mirosind a retragere ale operațiunii militare speciale din Ucraina tot rămân în memoria colectivă a susținătorilor politicii personale a lui Vladimir Putin. ”Marele strateg genial” nu poate să acopere mereu, ca titlu, pe cel de jucător de poker la cacialma, căci invazia Ucrainei, pe care și-a asumat-o personal ca operațiune specială, nu se ridică, prin rezultate, la nivelul de așteptări creat de titulatura de ”mare strateg”. Deci povestea propagandei ruse începe să scârțâie pentru o parte dintre admiratorii ex-genialului conducător, Vladimir Putin.
Marea problemă a poveștii propagandistice este nepotrivirea secțiunilor ei. Mobilizarea generală ar face incoerent pătratul mitologic pe care îl exploatează de peste două luni. Capitolul cu Inamicul planetar al poveștii este perfect. Strălucitor construit, am putea spune. Povestea este vândută poporului rus cu maxim efect. Capitolul forței nucleare a ”Rusiei mari” din propaganda Kremlinului este și el credibil – televiziunile au făcut deja din Rusia puterea militară supremă, care poate șterge de pe fața pământului orice presupus inamic. Evident, partea cu ștergerea poporului rus de pe fața pământului prin forța nucleară a Occidentului e trecută în plan secund în acest capitol de poveste. Clar precum cristalul în propaganda rusă astăzi este și Conspirația planetară împotriva Federației Ruse, supremația militară nucleară a Rusiei la nivel global și Victoria armatei sovietice împotriva fascismului din 9 mai 1945.
Din pătratul mitologic nu sunt acoperite cu povești la fel de credibile, în acest moment al propagandei ruse, Vârsta de Aur a prezentului și perfecțiunea strategică a Eroului Salvator, Vladimir Putin. Or, fără Erou Salvator eficient, nu poate funcționa mitul Unității poporului în jurul unui astfel de Conducător. Credem că în jur de 120 de milioane de cetățeni ruși din cei 145 de milioane, cât are Federația Rusă, încă îl susțin pe Salvatorul Vladimir Putin și cred în decizia lui de ”mare strateg”. Pentru majoritatea acestor 120 de milioane de ruși, operațiunea militară specială este un termen neangajant sub aspect uman – sigur că ”Eu susțin o astfel de operațiune!”, aflăm în răspunsurile la întrebările servite din sondaje.
Războiul presupus de moblizarea generală încurcă însă poveștile din capul oamenilor, căci angajează emoții primare ale creierului: dacă e război și mobilizare generală nu poți fi neutru – îl accepți sau îl condamni. Operațiunea militară specială nu este asociată cu moartea și suferința – e o denumire de politică externă aproape neutră sub aspect emoțional. Războiul, nu: acțiunea războinică te angajează, căci pune în mișcare amigdala, centrul de procesare al emoțiilor din creier.
Până acum, aceste emoții procesate de amigdală și generate de mesajul propagandistic al Kremlinului nu angajau frica pentru acești 120 de milioane de cetățeni. Mobilizarea generală va obliga însă o astfel de procesare a fricii și atitudinii față de moarte – a soldaților ruși (fii, fiice, soți, nepoți, rude, prieteni) și a soldaților ucraineni, alături de populația civilă. Toate aceste categorii de populație rusă și ucraineană devin în război personajele colective ale unei acțiuni care înseamnă moarte sau viață, suferință extremă - stări limită pe care operațiunea militară specială nu le asocia.
Propaganda rusă are în centrul narativului ei un Mare Conducător, ale cărui eșecuri ar putea fi relativ credibil acoperite prin solicitarea susținerii de către poporul rus a republicilor independente din Donețk și Luhansk, ori chiar a anexării lor la Federația Rusă ”în mod democratic”, prin referendum: ”Cer Poporului rus să susțină un referendum prin care populația din cele două republici să voteze în mod democratic dacă vrea să devină parte a Federației Ruse ori nu. Sunteți de acord cu acest referendum în care să ținem seama, în primul rând, de dorințele cetățenilor?” Ce răspuns poate avea de la Poporul rus o astfel de întrebare?
Ceea ce încă poate face propaganda rusă de 9 mai este să acopere victoriile neconvingătoare ale războiului din Ucraina, prin supralicitarea înfruntării dintre Eroul Salvator de la Kremlin și Conspirația mondială fascistă. Dacă nu este fascistă această conspirație, reîntoarcerea la origini este imperfectă, căci strămoșii sovietici au avut o mare victorie în Marele Război Patriotic împotriva unui dușamn cu chip ideologic foarte clar.
Cum însă presupușii naționaliști fasciști declarați în Ucraina de propaganda rusă nu sunt suficient de serioși pentru ”Rusia mare”, fascismul trebuie să aibă o susținere mondială. Chiar dacă este greu să declari fascist întregul Occident, el devine fascist prin tranzitivitate: naționaliștii ucraineni ”fasciști și drogați” au declanșat un genocid împotriva populației ruse din Ucraina cu susținerea SUA și a NATO – altfel, de ce livrează Vestul arme ucrainenilor ”naționaliști și fasciști”? Povestea luptei împotriva Inamicului global, care susține fascismul, devine chiar rezonabil de convingătoare.
Fascismul acestui Inamic planetar nu e la fel de credibil ca fascismul învins de URSS în 1945, dar, mai mult nu se poate obține decât orchestrând niște mișcări extremiste în țări europene și membre ale NATO – putere pe care Rusia se pare că a pierdut-o de când cu operațiunea militară specială și cu izolarea la fel de specială în plan global. Contra-manifestații posibile pe 8 mai în țări din Occident pot exista, dar, Președintele Putin are nevoie de dovezi clare de politică de stat fascistă ori nazistă occidentală, ceea ce nu poate inventa ca poveste credibilă nici chiar pentru cei 120 de milioane de cetăeni ruși din cei 145 de milioane ai Federației Ruse, care îi asigură legitimitatea astăzi. Povestea Occidentului căruia așa-zișii naționaliști fasciști ucraineni i-au vândut Statul este deja acreditată de propaganda rusă. Deci Vestul a scăpat de acuzații directe de fascism și nazism.
La nivel de propagandă, pe 9 mai, Vârsta de Aur poate fi vândută de liderul de la Kremlin ca o reîntoacere în trecut și o proiecție în viitor. Mecanismele care fac o astfel de propagandă credibilă se regăsesc și pot fi definite în cadrul mitologic prin apelul la Conspirația mondială și la Inamicul planetar – SUA și NATO, care au cumpărat guvernarea Ucrainei și care i-au anulat suveranitatea.
Denazificarea și demilitarizarea, eliberarea, ”decomunizarea” din mesajul prezidențial de la Kremlin din 21 februarie se vor limita acum la sudul Ucrainei. Pentru că Inamicul este atât de puternic, va spune mesajul propagandistic, este nevoie de o Unitate a Poporului și o implicare în acest proiect aflat în desfășurare. Această implicare populară este suficientă ca acceptare și susținere a politicii externe a Salvatorului.
Dacă va decreta mobilizare generală, atunci Salvatorul ar accepta public propria lipsă de viziune. Credem că propaganda Kremlinului e conștientă de această ruptură pe care ar produce-o implicarea activă a poporului în misiunea specială militară asumată de Vladimir Putin pe 24 februarie 2022, când, proiectul prezidențial solicita doar ”invincibila” armată rusă pentru a rezolva rapid problema anunțată.
Mobilizarea generală ar fi deci o eroare propagandistică majoră, căci ea înseamnă o negare a conducerii înțelepte de la Kremlin. Eroul Salvator nu greșește, căci el calculează totul și conduce înțelept și nu în mod aventurier. Iar mobilizarea generală ar fi exact semnul acesteri erori a ”marelui strateg”. Desigur, propaganda rusă ar încerca să asocieze decretul prezidențial de mobilizare și să îl explice prin intervenția Inamicului planetar. Dar, un mare strateg ar fi trebuit să anticipeze – nu era el ”marele șahist”, care calculează totul pe tabla de joc a geopoliticii mondiale?
Motivele enunțate până acum par suficiente pentru a descuraja proiectul unei mobilizări generale pe 9 mai. Până și una parțială este periculoasă la nivel propagandistic. O anume emoție de rușine pentru eșecul operațiunii speciale poate că l-ar încerca, totuși, căci mobilizarea generală ar însemna să accepte că a greșit, în sinea lui, înainte de toate. Presupunând o astfel de emoție, mobilizarea generală pentru transformarea operațiunii speciale militare în război, tot la coada listei de acțiuni apare. Dar, noi nu suntem strategi geniali. Și nici cititori în mintea lui Vladimir Putin.
----------
Ștefan Stănciugelu este autor a două cărți despre manipulare: ”Logica manipulării. 33 de tehnici de manipulare politică românească”, C.H. Beck, București, 2010; ”Manual anti-manipulare. Tehnici și cazuri”, C.H. Beck, București, 2012.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
La scurt timp după întoarcerea dintr-o vizită la Moscova, unde s-a întâlnit cu Vladimir Putin, premierul ungar, Viktor Orban, a acordat un interviu publicației germane Welt am Sonntag, în care a declarat că, după încheierea ostilităților, Ucraina ar trebui să redevină un stat tampon între Rusia și țările NATO.
Președintele american Donald Trump a provocat un val de șoc la nivel global sâmbătă, 29 noiembrie, anunțând pe contul său de pe rețeaua socială TruthSocial că spațiul aerian "deasupra și în jurul Venezuelei" ar trebui considerat "complet închis".
Informațiile recente venite de la Berlin, conform cărora luna octombrie a marcat un record absolut în ceea ce privește activitatea dronelor deasupra bazelor militare germane, nu trebuie citite ca simple statistici ale unor incidente izolate de securitate.
Misterul exploziilor care au zguduit vineri două petroliere aflate la intrarea în strâmtoarea Bosfor s-a risipit mai repede decât fumul negru ridicat de pe punțile navelor avariate. Nu a fost vorba despre mine marine rătăcite aşa cum se credea și nici despre accidente tehnice cauzate de uzură morală a navelor, ci despre o operațiune chirurgicală asumată Ucraina.
Viktor Iușcenko, cel de-al treilea președinte al Ucrainei și omul care a simțit pe propria piele toxicitatea influenței rusești, a ieșit recent la rampă cu un avertisment brutal. Fostul lider de la Kiev compară propunerile de „pace” venite dinspre Washington cu Acordul de la Munchen din 1938.
Într-o Europă care încă dezbate reactiv despre reintroducerea stagiului militar sau despre cum să-și completeze stocurile de muniție, Estonia alege din nou să privească securitatea națională nu ca pe o sarcină exclusivă a armatei, ci ca pe o competență civică fundamentală.
Într-un război de uzură, victoria nu se măsoară doar în kilometri pătrați de teritoriu recucerit, ci și în capacitatea de a „orbi” adversarul, lăsându-l expus și vulnerabil în fața unor lovituri care vizează însăși infrastructura vitală a frontului.
O explozie spectaculoasă, un nor purpuriu toxic și o tăcere asurzitoare din partea Kremlinului. Evenimentele de vineri, 28 noiembrie, de la poligonul Yasny din regiunea Orenburg, par să confirme un nou eșec major în programul de modernizare nucleară al Rusiei. Deși Moscova încearcă să proiecteze imaginea unei forțe strategice invincibile, dovezile vizuale și contextuale indică faptul că „super-armele” promovate agresiv de Vladimir Putin au o problemă fundamentală: refuză să zboare.
Viktor Orban a mers din nou la Moscova, unde a obținut din partea lui Vladimir Putin recunoașterea relațiilor excelente dintre cele două țări.
Vineri seara, Ucraina a primit o lovitură care nu a venit dinspre Moscova, ci din interiorul propriilor sale instituții. Andrii Yermak, șeful de cabinet al președintelui și, de facto, al doilea cel mai puternic om din statul ucrainean, și-a prezentat demisia. Nu a fost o retragere onorabilă, ci una forțată de perchezițiile procurorilor anticorupție (NABU) chiar în locuința sa.
Dezvăluirile recente din presa britanică, potrivit cărora Donald Trump i-a trimis pe Steve Witkoff și Jared Kushner la Moscova pentru a pune pe masa Kremlinului recunoașterea controlului rusesc asupra teritoriilor ocupate, confirma în continuare cum se raportează azi Statele Unite la conflictul din Ucraina.
Sub pretextul unei ofensive tehnice împotriva cartelurilor de droguri, Statele Unite redesenează arhitectura de securitate din America Latină. Acordul recent semnat de SUA cu Republica Dominicană este considerat de experţi ultima piesă dintr-un dispozitiv militar masiv care, privit de sus, seamănă izbitor cu o blocadă navală și aeriană în jurul regimului de la Caracas.
În lipsa unei politici europene unitare de înarmare, reacția naturală a statelor a fost accelerarea programelor naționale de achiziții, fiecare țară prioritizându-și propriile nevoi. Deși Bruxellesul a încercat să dea coerență acestui impuls prin câteva instrumente - achiziții comune de muniție, inițiative în domeniul apărării antiaeriene, mecanisme de finanțare pentru industria de apărare - realitatea arată că grosul achizițiilor este încă la nivel strict național.
Devine tot mai clar că actualul context de securitate din Ucraina nu este despre pace, ci despre formalizarea unei capitulări. Vladimir Putin, aflat într-o vizită în Kârgâzstan, a transmis un mesaj Washingtonului înainte de sosirea delegației conduse de Steve Witkoff la Moscova: Rusia nu negociază, Rusia dictează condițiile. Retorica liderului de la Kremlin, aparent deschisă spre dialog, ascunde de fapt un ultimatum - retragerea trupelor ucrainene de pe propriul teritoriu sau anihilarea lor militară.
Fidel rolului său de „locotenent” al Kremlinului și mereu gata să recite partitura Moscovei, Alexander Lukașenko a transformat, joi, summitul OTSC de la Bișkek într-o tribună de lansare a mesajelor rusești. Liderul de la Minsk a comentat, cu aerul unui expert, versiunea planului de pace scursă în presa americană - un posibil tratat între Rusia, Ucraina și Occident.
Germania pare să fi înțeles, în sfârșit, că epoca „dividendelor păcii” s-a încheiat definitiv. Dezvăluirile recente din The Wall Street Journal și presa germană despre existența „OPLAN DEU” (un plan militar secret de 1.200 de pagini) reprezintă mai mult decât o schimbare a birocraţiei greoaie cu care ne-a obişnuit Ministerul Apărării de la Berlin.
Confuzia diplomatică generată de recentul plan de pace în 28 de puncte și negocierile opace dintre Moscova și Washington scot la lumină o criză profundă de viziune strategică la nivelul administrației americane. Într-un moment în care Europa încearcă să descifreze dacă mai poate conta pe garanțiile de securitate transatlantice, o analiză recentă a generalului (r) Ben Hodges, fost comandant al trupelor SUA în Europa, oferă o perspectivă pragmatică, lipsită de sentimentalism, asupra erorilor pe care Statele Unite riscă să le comită. Mesajul său este clar: izolarea Europei nu va aduce prosperitate Americii, ci dimpotrivă, va vulnerabiliza însăși economia americană.
Ambiția României de a deveni a doua putere militară de pe Flancul Estic la est de Germania, după Polonia, ambiție menționată în Strategia Națională de Apărare, a fost subiectul unei intense analize a experților militari ruși, care pe lângă narativul narativul deja clasic al propagandei ruse privind intențiile revizioniste ale României în raport cu Republica Moldova, arată că, scoțând Turcia din ecuație și plasând-o în Sudul Flancului, România e deja „a doua cea forță militară a Flancului Estic”.
În ultimele două luni, Ucraina și Rusia au acceptat două încetări temporare ale focului pentru a repara liniile de înaltă tensiune care asigură alimentarea externă a centralei nucleare Zaporojie (ZNPP), aflată sub control rusă din martie 2022. Cele două linii – Dniprovska (750 kV) și Ferosplavna-1 (330 kV) – reprezintă ultimele conexiuni critice dintre centrală și rețeaua electrică ucraineană. Fiecare întrerupere pune în pericol funcționarea sistemelor de siguranță ale centralei și crește riscul unui accident nuclear major.
Autoritățile trebuie să crească numărul persoanelor care se identifică drept ruse și vorbesc limba rusă în teritoriile ucrainene anexate. Acest lucru rezultă dintr-un document publicat marți (25.11.2015), semnat de președintele rus, Vladimir Putin, și raportat astăzi de agenția Reuters. Decretul, numit Strategia Națională de Politică Rusă pentru perioada până în 2036, stabilește obiectivul ca 95% din populația țării să se considere rusă.
România a făcut marți, 25 noiembrie, un pas decisiv pentru a acoperi un gol critic în apărarea sa antiaeriană: semnarea contractului pentru sistemele portabile MANPAD MISTRAL . O investiție de 625 de milioane de euro care ne aliniază, în sfârșit, la realitățile dure ale frontului din vecinătate.
Timp de decenii, după cataclismul celor două războaie mondiale, Germania a fost privată de o capacitate militară majoră. Cu un PIB uriaș de aproape 5 trilioane de euro, dublu față de cel al Rusiei, generat de cea mai puternică economie a Europei, Germania a rămas mult în urmă în ultimele decenii în ceea ce privește puterea militară. Dar lucrul acesta s-a schimbat radical după invadarea Ucrainei de către Rusia.
DefenseRomania a participat la conferința internațională „Israel and Central Europe post October 7th” organizată la Budapesta de Europe Israel Press Association (EIPA), unde mai mulți experți, cadre academice și jurnaliști din Europa Centrală și de Est s-au reunit. Subiectele conferinței au fost relațiile Israelului cu statele din regiune, dar și arhitectura geostrategică din Orient după războiul din Gaza generat de atacul grupării teroriste Hamas din 7 octombrie 2023.
Beijingul avertizează asupra posibilelor consecințe după ce Japonia anunță planuri de desfășurare a rachetelor.
Ucraina pare să fi făcut o concesie majoră, dar calculată strategic. Potrivit unor surse oficiale citate de Financial Times și Kyiv Independent, Kievul a acceptat o limitare a efectivelor sale militare la 800.000 de oameni pe timp de pace.
În timp ce Ucraina număra cele 460 de drone și 22 de rachete balistice lansate de Rusia într-o singură noapte, la mii de kilometri distanță, într-un hotel din Abu Dhabi, se redesenează harta de securitate a Europei. Diplomația de război nu a fost niciodată o chestiune de morală absolută, ci de oportunitate cinică și raporturi de forță. Iar informațiile scurse în ultimele 24 de ore confirmă un lucru cert: administrația Trump a apăsat pedala de accelerație, forțând o închidere a conflictului care pare să fi trecut de faza „dacă” și a intrat în faza „cum”.
Ucraina a reușit o lovitură de precizie împotriva Complexului Tehnico-Științific Beriev (TANTK) din Taganrog, eliminând două active militare rare care sunt, practic, imposibil de înlocuit pentru industria de apărare rusă. Imaginile din satelit analizate pe 25 noiembrie confirmă distrugerea ,,laboratorului aeropurtat A-60'', o aeronavă purtător de arme laser, și a unui prototip pentru viitorul program de aeronave de avertizare timpurie al Rusiei.
Într-o intervenție simultană pe RTL și M6, președintele francez Emmanuel Macron a rostit, poate pentru prima dată cu o claritate lipsită de echivoc, ceea ce analiștii spațiului ex-sovietic avertizează de ani de zile: Europa nu se află în pragul unui conflict, ci este deja angrenată într-unul. Nu vorbim încă de blindate pe Champs-Elysees, ci de un război hibrid, total și cotidian, purtat de Rusia împotriva infrastructurii critice și a coeziunii sociale din Vest.
Imprevizibilitatea politicii externe a administrației Trump - care oscilează între presiuni brutale și propuneri de pace neașteptate - ne face să ne gândim tot mai mult că Washingtonul nu acționează totuși haotic, ci aplică în mod deliberat o formă de ambiguitate strategică adaptată la un climat geopolitic dominat de agresiunea Rusiei și ascensiunea Chinei.
Ceea ce trebuia să fie un ''blitzkrieg diplomatic'' al administrației Trump pentru a pune capăt războiului din Ucraina s-a lovit, în acest weekend la Geneva, de zidul realității geopolitice. Narațiunea simplistă a unui „deal” rapid, care să fie livrat de ucraineni pe biroul președintelui american până la Ziua Recunoștinței (27 noiembrie), s-a evaporat.
Ucraina a transformat apărarea aeriană într-o cursă de producție în masă, atingând o bornă industrială care părea imposibilă în urmă cu un an: 1.000 de drone interceptoare, livrate zilnic pe front. Această mobilizare de forțe este răspunsul direct al industriei ucrainene de apărare la campania de atacuri de mare intensitate a Rusiei, care utilizează un număr mare de UAV-uri Shahed/Geran pentru a „seca” arsenalul de rachete antiaeriene scumpe ale Ucrainei.
Forțele Aeriene ale SUA au început reconfigurarea radicală a aeronavei experimentale X-62 VISTA, un pas important pentru a scoate inteligența artificială din mediul de simulare și a o arunca direct în cockpit-ul viitoarei flote de avioane de luptă. Modernizarea sistemelor de misiune (MSU), finanțată prin Pentagon’s Test Resource Management Center, transformă un F-16 modernizat dintr-un simplu simulator de zbor într-o platformă de luptă autonomă complet echipată, capabilă să vadă, să proceseze și să decidă la viteze imposibile pentru un pilot uman.
Arhitectura de sprijin militar pentru Ucraina trece printr-o expansiune majora a infrastructurii sale de pe Flancul Estic. Generalul Maik Keller, comandantul adjunct al Comandamentului NSATU (NATO Security Assistance and Training for Ukraine), a confirmat că, începând cu luna ianuarie 2026, România va găzdui al doilea centru major de coordonare și tranzit al echipamentelor militare, operând în tandem cu hub-ul deja consacrat de la Rzeszow, Polonia.
Cel puțin cinci membri ai grupării jihadiste Stat Islamic (ISIS) au fost uciși în urma unor lovituri aeriene americane desfășurate în Siria, după cum a anunțat sâmbătă Observatorul Sirian pentru Drepturile Omului (OSDO). Atacurile vin ca reacție directă la incidentul din 13 decembrie, în care doi militari americani și un interpret civil au fost uciși în deșertul Palmyra.
Pe timpul nopții de 19.12.2025, armata rusă a aplicat o nouă lovitură de amploare facilităților energetice și militare din Odesa. În mai multe zone ale orașului, există deja o pană totală de curent. Acest lucru a fost anunțat de serviciile online ucrainene.
Planurile Germaniei pentru viitoarea generație de fregate de apărare aeriană (Klasse 127) au suferit o reconfigurare radicală, transformând ceea ce trebuia să fie un înlocuitor pentru clasa F124 într-o platformă de proiecție a forței fără precedent la nivel european.
Potrivit portalului itamilradar.com, un detașament de nave rusești format din submarinul Krasnodar din clasa Kilo și remorcherul maritim Altay a andocat în portul Alger, pe 18 decembrie, pentru o vizită de patru zile, încadrată oficial ca parte a cooperării navale ruso-algeriene.
Fostul președinte iranian Hassan Rouhani a stârnit controverse pe scară largă prin recentele sale declarații care au dezvăluit amploarea dezinformării și a calculelor greșite pe care se bazau factorii de decizie iranieni cu privire la capacitățile militare ale țării, în special în confruntarea cu adversarii săi tradiționali, precum Israelul și Statele Unite.
Darryl Nirenberg a fost confirmat în funcția de ambasador al Statelor Unite ale Americii la București, a anunțat, vineri, misiunea diplomatică americană din România.
Într‑una dintre cele mai mari operațiuni de repatriere din ultimele luni, 1.003 corpuri ale militarilor ucraineni au fost returnate în această dimineață în Ucraina, potrivit comunicatelor oficiale ale Comandamentului de coordonare pentru tratamentul prizonierilor de război (KShVOV). Rusia afirmă că trupurile aparțin personalului militar ucrainean decedat pe parcursul conflictului.
F/A-XX este proiectat să înlocuiască F/A-18E/F Super Hornet de a patra generație și să completeze flota de aeronave F-35C de generația a cincea.
Recent, o delegație a Statelor Unite s-a întâlnit cu producători ucraineni și a efectuat primele teste oficiale ale dronelor ucrainene. Kievul menționează că este pregătit să discute un "parteneriat strategic" în acest domeniu.
Karol Nawrocki, noul președinte al Poloniei pare să se fi inspirat din politica tranzacțională a administrației Trump, care, printre altele, condiționează livrarea de armament către Ucraina de achitarea acestuia.
Consilieri pe probleme de securitate națională din trei țări europene au zburat în Statele Unite pentru a participa la o nouă rundă de discuții pentru realizarea păcii în Ucraina.
Într-o premieră absolută care redefinește parametrii războiului asimetric, Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) a reușit distrugerea unui petrolier din „flota fantomă” rusească în apele internaționale ale Mării Mediterane. Operațiunea, confirmată de surse oficiale din cadrul unității de elită „Alpha”, a vizat nava QENDIL, un tanc petrolier de clasă Aframax, aflat sub sancțiuni internaționale, dar utilizat în continuare de Rusia pentru a eluda restricțiile occidentale.
Camera Superioară (Bundesrat) a Parlamentului german, care reunește cele 16 landuri federale, a adoptat vineri reforma serviciului militar pentru a consolida armata în contextul amenințării Rusiei și, deși deocamdată rămâne voluntar, în caz de necesitate serviciului militar poate fi declarat obligatoriu.
Programul Canadei pentru viitorul avion de vânătoare (Future Fighter Capability Project) se confruntă cu o presiune publică fără precedent, care riscă să deraieze una dintre cele mai importante achiziții militare din istoria țării. Un sondaj recent realizat de EKOS indică o schimbare radicală de percepție în rândul cetățenilor: o majoritate solidă sprijină acum tranziția către platforma suedeză Saab JAS 39 Gripen, în detrimentul continuării achizițiilor de avioane americane F-35A Lightning II.
DefenseRomania a discutat în exclusivitate cu eng. Carlo Ferlito, CEO Beretta, despre propunerea gigantului italian în programul SAFE în ceea ce privește achiziția viitoarelor arme de asalt pentru Armata României.
O breșă majoră s-a deschis în rețeaua de apărare a regiunii ruse Belgorod după ce dronele ucrainene au interceptat și distrus două lansatoare de rachete S-400 în plin proces de desfăşurare. Incidentul scoate la iveală vulnerabilitatea unora dintre cele mai importante active militare ale Rusiei în fața tacticilor de atac cu drone care operează la joasă altitudine.
Marina egipteană a trecut printr-o transformare radicală în ultimul deceniu, devenind una dintre cele mai puternice forțe navale din Orientul Mijlociu și Africa. Acest proces amplu de modernizare a început după ce președintele Abdel Fattah al-Sisi a preluat puterea în 2014, concentrându-se pe achiziționarea de nave de luptă avansate din țări europene precum Franța, Germania și Italia, alături de consolidarea producției interne .
Polonia a depășit chiar și Armata SUA în implementarea operațională a arhitecturii de apărare antiaeriană de nouă generație, transformând Varșovia în cel mai protejat oraș din lume împotriva amenințărilor aeriene. Într-un moment dificil pentru arhitectura de securitate a NATO, Ministerul polonez al Apărării a declarat oficial Capacitatea Operațională Deplină (FOC) pentru sistemul de apărare antiaeriană și antirachetă WISLA.
După luni de blocaje diplomatice legate de aderarea Suediei la NATO, Ungaria nu doar că deblochează achiziția de sisteme HIMARS, dar reușește să securizeze un acord de producție locală care va integra modulele de lansare americane pe platforme autohtone.
După ani de tensiuni diplomatice și sancțiuni, Turcia pare dispusă să renunțe la controversatele sistemele de rachete rusești S-400. Motivul? Nevoia critică de avioane de generația a V-a și conștientizarea faptului că proiectul autohton KAAN nu poate acoperi singur golurile de securitate din anii 2030.
Președintele autoproclamat al Belarusului, Aleksandr Lukașenko, a declarat, din nou, că nu poate conduce țara la nesfârșit și s-a numit „un președinte care pleacă”.
Federația Rusă și Republica Belarus continuă să vorbească insistent despre noul sistem de rachete rusesc cu rază medie de acțiune Oreshnik, a cărui versiune experimentală a fost folosită pentru prima dată în luna noiembrie 2024 împotriva unui obiectiv industrial ucrainean.
Rusia şi-a exprimat îndoieli cu privire la contribuţia liderilor europeni la planul Statelor Unite privind soluţionarea războiului din Ucraina, informează agențiile Agerpres și EFE.
Pe 27 noiembrie 2024 a fost semnat contractul de achiziție ATBTU, cunoscute popular ca blindate ușoare 4x4. Contractul a fost câștigat prin procedură de licitație deschisă de compania Otokar. Dar care e stagiul contractului la final de 2025?
Până la sfârșitul anului 2025, racheta balistică ucraineană FP-7 de la compania Fire Point ar trebui să dețină toată documentația care va permite începerea oficială a livrărilor acestei arme către armata ucraineană.
La jumătatea lunii decembrie 2025, serviciile occidentale de monitorizare au înregistrat, pentru prima dată, o lansare țintită a unei rachete rusești Iskander-M la o distanță de 800 km. Aceasta înseamnă că “Iskander 1000” a fost acum de facto desfășurat la trupe și este folosit în mod activ.
Airbus a obținut o comandă majoră de elicoptere de la Ministerul Apărării din Spania, care s-a angajat să cumpere 100 de elicoptere de diferite tipuri.
Schimb de replici diplomatic foarte dur în această săptămână între Radoslaw Sikorski, ministrul de Externe și vicepremierul Poloniei și omologul său mahiar Peter Szijjarto.
Efortul Ucrainei de erodare metodică a rețelei anti-acces/interdicție zonală (A2/AD) a Rusiei în Crimeea a trecut la un nivel superior de complexitate. Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) a confirmat că unitatea sa de elită, Centrul de Operații Speciale „Alfa”, a penetrat apărarea bazei aeriene Belbek în noaptea de 18 decembrie 2025, folosind drone cu rază lungă de acțiune. Bilanțul misiunii indică o pierdere dureroasă pentru Forțele Aerospațiale Ruse: un interceptor greu MiG-31 Foxhound, surprins la sol cu încărcătura completă de luptă, alături de o rețea complexă de sisteme radar.
