La o primă vedere, oricât de geniali ar fi experții care coordonează propaganda de la Kremlin, pare că ei se află în imposibilitatea de a conecta mobilizarea generală – mitul Unității, cu mitul Eroului Salvator – Vladimir Putin.
Pe 24 februarie, Salvatorul, Strategul, Conducătorul de la Kremlin a pornit o acțiune care era cu totul străină emoției de frică socială percepută la nivelul susținătorilor săi: ”operațiunea specială” nu accesa în niciun fel în creier amigdala - centrul în care se prelucrează emoțiile majore, legate de supraviețuire - emoția de frică în cazul de față. Cuvântul ”război” nu mai lasă centrul amigdalei inactiv – război înseamnă moarte, a soldaților și a populației civile.
Față de război nu mai poți fi neutru, așa cum poți fi în raport cu operațiunea specială, prin care, istoria recentă o spune, Salvatorul a reușit să anexeze Crimeea fără a trage un foc de armă în 2014. Chemarea la război a populației ruse pe 9 mai ar echivala cu o schimbare majoră a narativului propagandistic – o modificare ce poate genera prima fisură în legitimitatea de 80-84% a Președintelui Vladimir Putin la nivel intern.
Președintele Vladimir Putin trebuie să însoțească parada fastuoasă a celei de-a 77-a retrăiri colective a Victoriei din Marele Război Patriotic cu o poveste despre viitorul promis la 24 februarie, pe care îl trece prin prezentul în care și-a asumat acest război ”de eliberare” a rusofonilor din Ucraina. Propaganda rusă construiește în acest ”pătrat mitologic” – Eroul Salvator, Vârsta de Aur, Conspirația, Unitatea - povestea unei reîntoarceri sociale în Trecutul glorios, prin acțiunile considerate propagandistic drept genial de înțelepte ale unui Conducător. Povestea de până acum a propagandei Kremlinului prefațează, astfel, un moment de reîntoarcere colectivă în trecut, la originile glorioase ale Marele Război Patriotic, încheiat la 9 mai 1945 cu victoria poporului rus.
Problema narativului propagandei ruse este că, anul acesta, Eroul Salvator nu are de spus pe 9 mai o poveste victorioasă a Prezentului, prin care să realizeze conexiunea cu gloria Trecutului. Victoriile Salvatorului nu sunt convingătoare.
Cu etape noi, presupus plănuite pe 24 februarie sau nu, Salvatorul populației rusofone din Ucraina s-a retras pe câmpul de luptă, iar poveștile despre înfrângeri nu pot fi ținute sub control de propaganda aparatului de stat nici perfect, nici la nesfârșit. S-a scufundat nava amiral a flotei ruse iar povestea incendiului și a furtunii devastatoare, care au fost prezentate drept cauzele scufundării navei, nu e convingătoare. Eroul Salvator de la Kremlin a inventat noi etape ale operațiunii militare speciale, dar retragerea spre sudul Ucrainei nu aduce deloc a victorie pe câmpul de luptă: oricum ai boteza-o, retragerea rămâne tot retragere.
Televiziunile ruse au lansat pentru popor campania atacului nuclear posibil și povești succesive despre măreția arsenalului militar nuclear, care distruge într-un timp de 100-202 secunde capitalele Franței, Marii Britanii, Germaniei, o mare invenție militară nucleară, precum racheta de neoprit, Satan 2, putând lăsa pe locul orașului New-York doar praf și pulbere – credem că aceste povești sunt credibile și gonflează la maximum orgoliul unei majorități a susținătorilor Președintelui Putin.
Dar, frânturi din minciunile despre victorii și ”etape noi” mirosind a retragere ale operațiunii militare speciale din Ucraina tot rămân în memoria colectivă a susținătorilor politicii personale a lui Vladimir Putin. ”Marele strateg genial” nu poate să acopere mereu, ca titlu, pe cel de jucător de poker la cacialma, căci invazia Ucrainei, pe care și-a asumat-o personal ca operațiune specială, nu se ridică, prin rezultate, la nivelul de așteptări creat de titulatura de ”mare strateg”. Deci povestea propagandei ruse începe să scârțâie pentru o parte dintre admiratorii ex-genialului conducător, Vladimir Putin.
Marea problemă a poveștii propagandistice este nepotrivirea secțiunilor ei. Mobilizarea generală ar face incoerent pătratul mitologic pe care îl exploatează de peste două luni. Capitolul cu Inamicul planetar al poveștii este perfect. Strălucitor construit, am putea spune. Povestea este vândută poporului rus cu maxim efect. Capitolul forței nucleare a ”Rusiei mari” din propaganda Kremlinului este și el credibil – televiziunile au făcut deja din Rusia puterea militară supremă, care poate șterge de pe fața pământului orice presupus inamic. Evident, partea cu ștergerea poporului rus de pe fața pământului prin forța nucleară a Occidentului e trecută în plan secund în acest capitol de poveste. Clar precum cristalul în propaganda rusă astăzi este și Conspirația planetară împotriva Federației Ruse, supremația militară nucleară a Rusiei la nivel global și Victoria armatei sovietice împotriva fascismului din 9 mai 1945.
Din pătratul mitologic nu sunt acoperite cu povești la fel de credibile, în acest moment al propagandei ruse, Vârsta de Aur a prezentului și perfecțiunea strategică a Eroului Salvator, Vladimir Putin. Or, fără Erou Salvator eficient, nu poate funcționa mitul Unității poporului în jurul unui astfel de Conducător. Credem că în jur de 120 de milioane de cetățeni ruși din cei 145 de milioane, cât are Federația Rusă, încă îl susțin pe Salvatorul Vladimir Putin și cred în decizia lui de ”mare strateg”. Pentru majoritatea acestor 120 de milioane de ruși, operațiunea militară specială este un termen neangajant sub aspect uman – sigur că ”Eu susțin o astfel de operațiune!”, aflăm în răspunsurile la întrebările servite din sondaje.
Războiul presupus de moblizarea generală încurcă însă poveștile din capul oamenilor, căci angajează emoții primare ale creierului: dacă e război și mobilizare generală nu poți fi neutru – îl accepți sau îl condamni. Operațiunea militară specială nu este asociată cu moartea și suferința – e o denumire de politică externă aproape neutră sub aspect emoțional. Războiul, nu: acțiunea războinică te angajează, căci pune în mișcare amigdala, centrul de procesare al emoțiilor din creier.
Până acum, aceste emoții procesate de amigdală și generate de mesajul propagandistic al Kremlinului nu angajau frica pentru acești 120 de milioane de cetățeni. Mobilizarea generală va obliga însă o astfel de procesare a fricii și atitudinii față de moarte – a soldaților ruși (fii, fiice, soți, nepoți, rude, prieteni) și a soldaților ucraineni, alături de populația civilă. Toate aceste categorii de populație rusă și ucraineană devin în război personajele colective ale unei acțiuni care înseamnă moarte sau viață, suferință extremă - stări limită pe care operațiunea militară specială nu le asocia.
Propaganda rusă are în centrul narativului ei un Mare Conducător, ale cărui eșecuri ar putea fi relativ credibil acoperite prin solicitarea susținerii de către poporul rus a republicilor independente din Donețk și Luhansk, ori chiar a anexării lor la Federația Rusă ”în mod democratic”, prin referendum: ”Cer Poporului rus să susțină un referendum prin care populația din cele două republici să voteze în mod democratic dacă vrea să devină parte a Federației Ruse ori nu. Sunteți de acord cu acest referendum în care să ținem seama, în primul rând, de dorințele cetățenilor?” Ce răspuns poate avea de la Poporul rus o astfel de întrebare?
Ceea ce încă poate face propaganda rusă de 9 mai este să acopere victoriile neconvingătoare ale războiului din Ucraina, prin supralicitarea înfruntării dintre Eroul Salvator de la Kremlin și Conspirația mondială fascistă. Dacă nu este fascistă această conspirație, reîntoarcerea la origini este imperfectă, căci strămoșii sovietici au avut o mare victorie în Marele Război Patriotic împotriva unui dușamn cu chip ideologic foarte clar.
Cum însă presupușii naționaliști fasciști declarați în Ucraina de propaganda rusă nu sunt suficient de serioși pentru ”Rusia mare”, fascismul trebuie să aibă o susținere mondială. Chiar dacă este greu să declari fascist întregul Occident, el devine fascist prin tranzitivitate: naționaliștii ucraineni ”fasciști și drogați” au declanșat un genocid împotriva populației ruse din Ucraina cu susținerea SUA și a NATO – altfel, de ce livrează Vestul arme ucrainenilor ”naționaliști și fasciști”? Povestea luptei împotriva Inamicului global, care susține fascismul, devine chiar rezonabil de convingătoare.
Fascismul acestui Inamic planetar nu e la fel de credibil ca fascismul învins de URSS în 1945, dar, mai mult nu se poate obține decât orchestrând niște mișcări extremiste în țări europene și membre ale NATO – putere pe care Rusia se pare că a pierdut-o de când cu operațiunea militară specială și cu izolarea la fel de specială în plan global. Contra-manifestații posibile pe 8 mai în țări din Occident pot exista, dar, Președintele Putin are nevoie de dovezi clare de politică de stat fascistă ori nazistă occidentală, ceea ce nu poate inventa ca poveste credibilă nici chiar pentru cei 120 de milioane de cetăeni ruși din cei 145 de milioane ai Federației Ruse, care îi asigură legitimitatea astăzi. Povestea Occidentului căruia așa-zișii naționaliști fasciști ucraineni i-au vândut Statul este deja acreditată de propaganda rusă. Deci Vestul a scăpat de acuzații directe de fascism și nazism.
La nivel de propagandă, pe 9 mai, Vârsta de Aur poate fi vândută de liderul de la Kremlin ca o reîntoacere în trecut și o proiecție în viitor. Mecanismele care fac o astfel de propagandă credibilă se regăsesc și pot fi definite în cadrul mitologic prin apelul la Conspirația mondială și la Inamicul planetar – SUA și NATO, care au cumpărat guvernarea Ucrainei și care i-au anulat suveranitatea.
Denazificarea și demilitarizarea, eliberarea, ”decomunizarea” din mesajul prezidențial de la Kremlin din 21 februarie se vor limita acum la sudul Ucrainei. Pentru că Inamicul este atât de puternic, va spune mesajul propagandistic, este nevoie de o Unitate a Poporului și o implicare în acest proiect aflat în desfășurare. Această implicare populară este suficientă ca acceptare și susținere a politicii externe a Salvatorului.
Dacă va decreta mobilizare generală, atunci Salvatorul ar accepta public propria lipsă de viziune. Credem că propaganda Kremlinului e conștientă de această ruptură pe care ar produce-o implicarea activă a poporului în misiunea specială militară asumată de Vladimir Putin pe 24 februarie 2022, când, proiectul prezidențial solicita doar ”invincibila” armată rusă pentru a rezolva rapid problema anunțată.
Mobilizarea generală ar fi deci o eroare propagandistică majoră, căci ea înseamnă o negare a conducerii înțelepte de la Kremlin. Eroul Salvator nu greșește, căci el calculează totul și conduce înțelept și nu în mod aventurier. Iar mobilizarea generală ar fi exact semnul acesteri erori a ”marelui strateg”. Desigur, propaganda rusă ar încerca să asocieze decretul prezidențial de mobilizare și să îl explice prin intervenția Inamicului planetar. Dar, un mare strateg ar fi trebuit să anticipeze – nu era el ”marele șahist”, care calculează totul pe tabla de joc a geopoliticii mondiale?
Motivele enunțate până acum par suficiente pentru a descuraja proiectul unei mobilizări generale pe 9 mai. Până și una parțială este periculoasă la nivel propagandistic. O anume emoție de rușine pentru eșecul operațiunii speciale poate că l-ar încerca, totuși, căci mobilizarea generală ar însemna să accepte că a greșit, în sinea lui, înainte de toate. Presupunând o astfel de emoție, mobilizarea generală pentru transformarea operațiunii speciale militare în război, tot la coada listei de acțiuni apare. Dar, noi nu suntem strategi geniali. Și nici cititori în mintea lui Vladimir Putin.
----------
Ștefan Stănciugelu este autor a două cărți despre manipulare: ”Logica manipulării. 33 de tehnici de manipulare politică românească”, C.H. Beck, București, 2010; ”Manual anti-manipulare. Tehnici și cazuri”, C.H. Beck, București, 2012.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Administrația Trump a dezvăluit o nouă Strategie de Securitate Națională (NSS) care marchează o ruptură dramatică față de consensul transatlantic tradițional, oferind o evaluare sumbră a viitorului Europei și sugerând că continentul se află într-un proces de „declin civilizațional” accelerat de migrație.
Un fost comandant al forțelor terestre ale Rusiei a lansat o critică neobișnuit de dură la adresa Kremlinului și a serviciilor ruse de spionaj, afirmând că planificarea invaziei militare pe scară largă a Ucrainei s-a bazat pe calcule catastrofal de greșite și pe o subestimare profundă a rezistenței de la Kiev.
DefenseRomania vă invită să urmăriți vineri, 5 decembrie 2025, o nouă ediție a emisiunii „Obiectiv EuroAtlantic”.
În timp ce Statele Unite negociază peste capul Europei, președintele Alexander Stubb livrează verdictul de care liderii UE se temeau cel mai mult: epoca „păcii juste” a apus, iar supraviețuirea, nu dreptatea, devine noua monedă de schimb. Avertismentul venit din partea președintelui Finlandei, Alexander Stubb, nu este doar o analiză academică în paginile publicate într-un articol din revista Foreign Affairs, ci un diagnostic clinic al unui pacient aflat în stare critică: ordinea liberală post-1945.
Într-un conflict care a depășit deja borna celor trei ani și a devenit sinonim cu tranșeele înghețate și duelurile de artilerie, o statistică surprinzătoare oferită de un general de top al NATO rescrie manualele de tactică militară. Potrivit generalului-maior Maik Keller, comandant adjunct al noii misiuni de asistență a NATO pentru Ucraina (NSATU), forța de drone a Kievului, deși minusculă din punct de vedere numeric, a devenit cel mai letal instrument de pe front.
Deși discuțiile de la Moscova, din 2 decembrie, dintre delegația americană și președintele Rusiei, Vladimir Putin, nu par să fi adus pacea mai aproape, secretarul de stat al SUA, Marco Rubio, susține, într-un interviu pentru Fox News, că s-au făcut „progrese” către încheierea războiului.
Maratonul diplomatic de cinci ore desfășurat marți la Kremlin, între președintele rus Vladimir Putin și trimișii speciali ai președintelui american Donald Trump, s-a încheiat exact așa cum a început: fără nicio mișcare semnificativă, fără un acord și fără vreun semn că Moscova ar fi dispusă să își reconsidere cererile maximaliste.
Este timpul ca UE să renunțe la strategia ei eșuată de „reacționează, speră, repetă”, consideră directorul Institutului pentru Studii de Securitate al UE (EUISS), Steven Everts.
Iluzia că Unchiul Sam va veni întotdeauna să ne salveze s-a risipit în noroaiele de la Cincu, în urma simulării unor manevre militare efectuate în cadrul Dacian Fall. Într-un amplu reportaj al agenției americane Bloomberg se precizează că scenariul testat de NATO ne arată o Europă descoperită, obligată să înfrunte o eventuală invazie rusă bazându-se strict pe propriile forțe convenționale, în timp ce sprijinul american, altădată automat, devine o variabilă incertă, limitată strict la logistică și nu la bocanci pe teren
Încă de la începutul anului trecut, relațiile egipteano-turce au cunoscut o schimbare strategică rapidă, reflectată clar în sectoarele militar și de apărare.
Presa germană a informat că, pe 28 noiembrie, în Polonia a fost activată apărarea antiaeriană după ce au fost detectate activități intense ale aviației rusești în apropierea flancului estic al NATO.
Vocile care contează la Kiev și în cancelariile occidentale încep să articuleze cu voce tare ceea ce istoricii militari intuiau deja, dar politicienii refuzau să accepte: războiul din Ucraina nu se va încheia cu o paradă a victoriei în Piața Roșie și nici cu prăbușirea imediată a regimului de la Kremlin.
Recentele anunțuri venite de la Kiev, Stockholm și Paris privind posibila achiziție a unui număr impresionant de avioane de luptă europene - 100 de Rafale și până la 150 de Gripen - au generat mult entuziasm în spațiul public. Un total de 250 de aparate de zbor sună, într-adevăr, spectaculos. Totuși, dacă privim situația la rece, dincolo de retorica politică și de scrisorile de intenție, realitatea este mult mai nuanțată.
La scurt timp după întoarcerea dintr-o vizită la Moscova, unde s-a întâlnit cu Vladimir Putin, premierul ungar, Viktor Orban, a acordat un interviu publicației germane Welt am Sonntag, în care a declarat că, după încheierea ostilităților, Ucraina ar trebui să redevină un stat tampon între Rusia și țările NATO.
Președintele american Donald Trump a provocat un val de șoc la nivel global sâmbătă, 29 noiembrie, anunțând pe contul său de pe rețeaua socială TruthSocial că spațiul aerian "deasupra și în jurul Venezuelei" ar trebui considerat "complet închis".
Informațiile recente venite de la Berlin, conform cărora luna octombrie a marcat un record absolut în ceea ce privește activitatea dronelor deasupra bazelor militare germane, nu trebuie citite ca simple statistici ale unor incidente izolate de securitate.
Misterul exploziilor care au zguduit vineri două petroliere aflate la intrarea în strâmtoarea Bosfor s-a risipit mai repede decât fumul negru ridicat de pe punțile navelor avariate. Nu a fost vorba despre mine marine rătăcite aşa cum se credea și nici despre accidente tehnice cauzate de uzură morală a navelor, ci despre o operațiune chirurgicală asumată Ucraina.
Viktor Iușcenko, cel de-al treilea președinte al Ucrainei și omul care a simțit pe propria piele toxicitatea influenței rusești, a ieșit recent la rampă cu un avertisment brutal. Fostul lider de la Kiev compară propunerile de „pace” venite dinspre Washington cu Acordul de la Munchen din 1938.
Într-o Europă care încă dezbate reactiv despre reintroducerea stagiului militar sau despre cum să-și completeze stocurile de muniție, Estonia alege din nou să privească securitatea națională nu ca pe o sarcină exclusivă a armatei, ci ca pe o competență civică fundamentală.
Într-un război de uzură, victoria nu se măsoară doar în kilometri pătrați de teritoriu recucerit, ci și în capacitatea de a „orbi” adversarul, lăsându-l expus și vulnerabil în fața unor lovituri care vizează însăși infrastructura vitală a frontului.
O explozie spectaculoasă, un nor purpuriu toxic și o tăcere asurzitoare din partea Kremlinului. Evenimentele de vineri, 28 noiembrie, de la poligonul Yasny din regiunea Orenburg, par să confirme un nou eșec major în programul de modernizare nucleară al Rusiei. Deși Moscova încearcă să proiecteze imaginea unei forțe strategice invincibile, dovezile vizuale și contextuale indică faptul că „super-armele” promovate agresiv de Vladimir Putin au o problemă fundamentală: refuză să zboare.
Viktor Orban a mers din nou la Moscova, unde a obținut din partea lui Vladimir Putin recunoașterea relațiilor excelente dintre cele două țări.
Vineri seara, Ucraina a primit o lovitură care nu a venit dinspre Moscova, ci din interiorul propriilor sale instituții. Andrii Yermak, șeful de cabinet al președintelui și, de facto, al doilea cel mai puternic om din statul ucrainean, și-a prezentat demisia. Nu a fost o retragere onorabilă, ci una forțată de perchezițiile procurorilor anticorupție (NABU) chiar în locuința sa.
Dezvăluirile recente din presa britanică, potrivit cărora Donald Trump i-a trimis pe Steve Witkoff și Jared Kushner la Moscova pentru a pune pe masa Kremlinului recunoașterea controlului rusesc asupra teritoriilor ocupate, confirma în continuare cum se raportează azi Statele Unite la conflictul din Ucraina.
Sub pretextul unei ofensive tehnice împotriva cartelurilor de droguri, Statele Unite redesenează arhitectura de securitate din America Latină. Acordul recent semnat de SUA cu Republica Dominicană este considerat de experţi ultima piesă dintr-un dispozitiv militar masiv care, privit de sus, seamănă izbitor cu o blocadă navală și aeriană în jurul regimului de la Caracas.
În lipsa unei politici europene unitare de înarmare, reacția naturală a statelor a fost accelerarea programelor naționale de achiziții, fiecare țară prioritizându-și propriile nevoi. Deși Bruxellesul a încercat să dea coerență acestui impuls prin câteva instrumente - achiziții comune de muniție, inițiative în domeniul apărării antiaeriene, mecanisme de finanțare pentru industria de apărare - realitatea arată că grosul achizițiilor este încă la nivel strict național.
Devine tot mai clar că actualul context de securitate din Ucraina nu este despre pace, ci despre formalizarea unei capitulări. Vladimir Putin, aflat într-o vizită în Kârgâzstan, a transmis un mesaj Washingtonului înainte de sosirea delegației conduse de Steve Witkoff la Moscova: Rusia nu negociază, Rusia dictează condițiile. Retorica liderului de la Kremlin, aparent deschisă spre dialog, ascunde de fapt un ultimatum - retragerea trupelor ucrainene de pe propriul teritoriu sau anihilarea lor militară.
Fidel rolului său de „locotenent” al Kremlinului și mereu gata să recite partitura Moscovei, Alexander Lukașenko a transformat, joi, summitul OTSC de la Bișkek într-o tribună de lansare a mesajelor rusești. Liderul de la Minsk a comentat, cu aerul unui expert, versiunea planului de pace scursă în presa americană - un posibil tratat între Rusia, Ucraina și Occident.
Germania pare să fi înțeles, în sfârșit, că epoca „dividendelor păcii” s-a încheiat definitiv. Dezvăluirile recente din The Wall Street Journal și presa germană despre existența „OPLAN DEU” (un plan militar secret de 1.200 de pagini) reprezintă mai mult decât o schimbare a birocraţiei greoaie cu care ne-a obişnuit Ministerul Apărării de la Berlin.
Confuzia diplomatică generată de recentul plan de pace în 28 de puncte și negocierile opace dintre Moscova și Washington scot la lumină o criză profundă de viziune strategică la nivelul administrației americane. Într-un moment în care Europa încearcă să descifreze dacă mai poate conta pe garanțiile de securitate transatlantice, o analiză recentă a generalului (r) Ben Hodges, fost comandant al trupelor SUA în Europa, oferă o perspectivă pragmatică, lipsită de sentimentalism, asupra erorilor pe care Statele Unite riscă să le comită. Mesajul său este clar: izolarea Europei nu va aduce prosperitate Americii, ci dimpotrivă, va vulnerabiliza însăși economia americană.
Tensiuni în creștere între Turcia și Israel, pe fondul dislocării sistemelor radar turcești în Siria.
Președintele american Donald Trump a stârnit valuri înainte de Crăciun când a anunțat aprobarea unei noi clase de nave de luptă care îi vor purta numele, precizând că „nu a mai existat niciodată ceva asemănător” cu aceste nave. Prima navă din „clasa Trump” va fi USS Defiant, însă marea întrebare e dacă SUA chiar au nevoie în războiul modern de astfel de nave sau e mai degrabă un moft personal? Și, desigur, dacă proiectul chiar va fi realizat și la ce costuri.
Elveția nu ar putea să se apere împotriva unui atac major, a declarat sâmbătă șeful forțelor armate elvețiene, generalul-locotenent Thomas Süssli, pentru ziarul Neue Zürcher Zeitung.
Amenințarea din partea Rusiei face necesară creșterea cheltuielilor pentru apărare pentru Elveția. El a avertizat că a te baza pe statutul neutru al țării ar putea să nu merite dacă aceasta nu este susținută de capacitatea de a se apăra.
Somalia a cerut Israelului să revoce recunoașterea regiunii autoproclamate Somaliland, numind acest act o „agresiune” și o încălcare a suveranității teritoriale a Somaliei. Într-un interviu acordat Al Jazeera sâmbătă, Ali Omar, ministrul de stat pentru afaceri externe al Somaliei, a subliniat că guvernul va folosi toate mijloacele diplomatice pentru a contesta ceea ce a numit o „interferență externă” în afacerile interne ale țării.
Prima parte parte a fortificațiilor antidrone ale Poloniei ar putea fi gata în șase luni sau chiar mai devreme, a declarat ministrul adjunct al Apărării Naționale, Cezary Tomczyk.
Rușii susțin că au capturat încă două orașe importante din estul Ucrainei - Mîrnohrad în regiunea Donețk și Huliaipole în regiunea sudică Zaporojie.
În urma pierderii orașului Siversk din regiunea Donețk, Ucraina îi demite pe comandanții a două brigăzi care apărau orașul, a relatat sâmbătă Ukrainska Pravda, citând surse din armată.
Preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski a sosit sâmbătă la Halifax, în Canada, pentru a se întâlni cu premierul Mark Carney, o escală înainte de întâlnirea sa prevăzută pentru duminică, în Florida, cu omologul său american Donald Trump.
Chiar dacă Lukașenko pozează în mediator, Belarusul e un adevărat "portavion" al Rusiei: participă activ atât la agresiunea Ucrainei, cât și la intimidarea statelor Europei.
Într-un demers fără precedent, ONG-ul american Arhivele de Securitate Națională (ASN) au publicat, pe 23 decembrie, transcrierile fidele ale întâlnirilor președințelui SUA, George W. Bush cu omologul rus, Vladimir Putin din 2001 până în 2008.
Într-un anunț oficial din 23 decembrie, Rusia a confirmat dezvoltarea unui submarin nuclear strategic de generație a cincea, o mișcare care subliniază angajamentul Moscovei de a-și menține credibilă descurajarea sa nucleară pe mare, în ciuda sancțiunilor, presiunii industriale și accelerării modernizării navale a NATO.
Informațiile au fost prezentate de Nikolai Patrușev, președintele Consiliului Naval al Rusiei și consilier prezidențial, în cadrul unui eveniment dedicat aniversării a 125 de ani de la înființarea Biroului Central de Proiectare ”Rubin”, unul dintre cele mai importante centre de cercetare și dezvoltare navală din Rusia.
În noiembrie 2022 România semnase un contract pentru 32 de avioane F-16 Fighting Falcon achiziționate din Norvegia, echivalente Block 15 și modernizate în programul MLU (Mid-Life Upgrade). Livrările acestor avioane au început din 2024.
Departamentul de Război al Statelor Unite (Pentagonul) a lansat recent GenAI.mil, o platformă de inteligență artificială destinată personalului armatei americane.
Trăim în două realități paralele: Pe de o parte agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei care a declanșat cea mai mare criză de securitate de după 1945 în Europa și care îngrozește statele europene cu privire la ambițiile militare pe care rușii le au și le pregătesc pe bătrânul continent și pe de altă parte (i)realitatea rusă care trăiește în paradigma cetății asediate cu o Europă ce pregătește agresiunea împotriva ei.
Un grup de senatori americani din partidele Republican și Democrat a emis o declarație pe 25 decembrie prin care condamnă atacurile Rusiei asupra Ucrainei în timpul Crăciunului.
China a criticat din nou vehement joi cel mai recent acord de vânzare de arme americane către Taiwan, o mișcare despre care China spune că aduce conflictul mai aproape.
Înaintea unei noi întâlniri între președinții Donald Trump și Volodimir Zelenski, rușii au lovit violent capitala Ucrainei.
Înainte de a se întâlni duminică cu Volodimir Zelenski, care va fi înarmat cu noi propuneri pentru a pune capăt războiului cu Rusia, preşedintele american Donald Trump l-a avertizat vineri pe omologul său ucrainean că nimic nu este garantat până când nu îşi va da "acordul", notează Agerpres și AFP.
Guvernul japonez a aprobat vineri un buget record pentru următorul an fiscal, care prevede alocări-record pentru apărare, în contextul în care tensiunile cu China continuă să crească, Beijingul acuzând săptămâna aceasta Tokyo că „alimentează o cursă a înarmării spațiale”.
Spania își reevaluează în mod vizibil postura de apărare pe flancul sudic, în contextul schimbărilor rapide ale mediului de securitate din Africa de Nord și al modernizării accelerate a Forțelor Armate Regale ale Marocului.
Madridul consideră că vechile concepte de descurajare nu mai sunt suficiente și că este necesară o adaptare la un spectru de amenințări complex, specific așa-numitei „zone gri”.
Zelenski s-ar putea întâlni cu Trump la 28 decembrie, la Mar-a-Lago, în ceea ce este, probabil, încă o încercare a administrației americane de a forța încetarea conflictului din Ucraina.
Rusia și-a reafirmat, zilele acestea, una dintre condițiile pentru a opri atacurile: cedarea completă a Donbasului și reafirmă în presa internă că ar putea exista chiar și un "schimb de teritorii". De fapt, schimbul se referă tot la teritorii ucrainene, din care Moscova ar putea accepta să se retragă.
Într-un demers fără precedent, ONG-ul Arhivele de Securitate Națională (ASN) ale SUA au publicat, pe 23 decembrie, transcrierile fidele ale întâlnirilor președintelui SUA, George W. Bush cu omologul rus, Vladimir Putin din 2001 până în 2008.
Documentele au fost cerute la publicare în noiembrie 2023. Biblioteca George W. Bush a răspuns în iunie 2024 că estimează că acestea ar putea declasificate pentru publicare în aproximativ 12 ani. Cu toate acestea, Arhivele cu ajutorul firmei de avocatură Goodwin Procter au convins instanța federală să aprobe publicarea mult mai devreme decât se estima.
Netanyahu lansează cel mai mare proiect de apărare din istoria țării pentru a reduce dependența de furnizorii străini.
Rusia atacat din nou Ucraina cu drone, dar și cu rachete de croazieră Kalibr lansate de pe submarinele din Marea Neagră.
Noi atacuri cu drone au fost înregistrate asupra porturilor ucrainene de la Dunăre, în cursul nopţii de joi spre vineri, fiind transmis şi un mesaj RO-ALERT pentru populaţiei, informează Ministerul Apărării Naţionale.
În noaptea de 24 decembrie, Forțele de Apărare ale Ucrainei au lovit un loc rusesc de depozitare și întreținere pentru nave fără echipaj în zona Myrne a Peninsulei Crimeea ocupată temporar.
Într-o Europă care alege aproape în mare parte ca soluție pentru aviația militară de generația a 5-a avioanele F-35 Lightning II, există și cazuri de ezitare.
Rusia a efectuat atacuri cu drone în mai multe locații din Ucraina, inclusiv în capitala Kiev. O persoană a murit în urma unui atac asupra Odesei, Ucraina.
În același timp, zeci de drone au fost trimise de ucraineni în Rusia, dintre care unele au fost doborâte deasupra Moscovei.
Comandamentul american pentru Africa a declarat că atacul a fost efectuat la cererea autorităților nigeriene.
Avioane de vânătoare poloneze au interceptat un avion de cercetare rusesc deasupra Mării Baltice, care zbura aproape de spațiul său aerian, a anunțat joi, 25 decembrie, Comandamentul Operațional al Forțelor Armate ale țării membre NATO.
Într-un mesaj postat pe canalul său de Telegram, Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) a informat, pe 23.12.2025, că, înainte de a ataca submarinul rusesc de la Novorossisk, structurile serviciului au distrus un avion de cercetare maritimă de tip Il-38N. Atacul din această lună în care Ucraina a scos submarinul rus din joc, aflat chiar în portul militar din Novorossisk, reprezintă una din cele mai spectaculoase operațiuni din cei patru ani de război. În ciuda problemelor de pe frontul din Est, pe mare ucrainenii reușesc să îi țină în șah pe ruși.
Orban a reamintit că pacea europeană de după al Doilea Război Mondial a durat aproape opt decenii, ceea ce, după cum subliniază el, reprezintă o excepție istorică. Potrivit acestuia, teama de un conflict nuclear a împiedicat noi războaie timp de decenii, dar acest mecanism de descurajare nu mai este la fel de eficient astăzi ca odinioară.
În tot interviul, Orban vorbește mult despre presupusele greșeli ale Europei, dar nu spune un cuvânt despre Rusia. Va fi interesant să vedem cum se va poziționa liderul ungar în scenariul unui atac (evident hibrid) al Moscovei asupra unui alt stat european.
