Un război de uzură ca acesta se termină doar când una din părți e epuizată și se retrage.
Foto: Soldat al Armatei Ucrainei, pe frontul din Donbas, estul țării. Sursă: Ministry of Defense of Ukraine - Facebook
Nu suntem încă acolo, dar SUA încearcă să grăbească procesul punând presiune pe partea beligerantă mai slabă.
În media circulă două drafturi de planuri de pace, unul cu câteva puncte mai favorabile Ucrainei, dar ambele cu accent de capitulare, niciunul asumat oficial de Casa Albă. Coincidență sau nu, cele 28 de puncte sunt scurse în media în momentul în care un scandal de corupție a zguduit Administrația Prezidențială ucraineană, generând valuri de proteste în țară.
Ce face președintele Donald Trump pe de o parte e să încerce să livreze electoratului american, ceea ce i-a promis, adică pacea. Echivalentă în condițiile actuale, dacă e să asumăm că drafturile sunt poziții oficiale, cu capitularea Ucrainei. Pentru ca mai apoi companiile americane să înceapă exploatarea resurselor din acordul parafat cu ucrainenii în cadrul unui fond de investiții ucraineano-american și să învârtă dolarii în procesul de reconstrucție, SUA urmărind să devină principalul beneficiar în procesul de reconstrucție. O viziune mercantilă, cinică și mai puțin romantică, prezentă în multe administrații americane, mult accentuată acum.
Pentru John din Mississippi, americanul de rând căruia i se adresează Trump, aflat la 9.000 de kilometri de conflict, care nu știe nici unde e Ucraina pe hartă și e șocat când află că Georgia e și un stat european din Caucaz, nu doar un stat din cele 50 care formează SUA, lucrurile sunt văzute dintr-o perspectivă diferită față de europeni. În ciuda Războiului Rece care a schimbat mult paradigma și a unei memorii pe care acesta încă o generează licărind tot mai slab. La fel cum memoria Războiului Rece e minoritară în societatea americană, așa e și conservatorismul clasic american în fața generației Mar-a-Lago în Partidul Republican.
Înainte de Războiul Rece și Pax Americana, în cumpliții primi ani ai celui de-al Doilea Război Mondial, când în 1941 armatele lui Hitler avansau nestingherit în Europa pe care o transformau în „Tărâmul Morții” - formulă atât de sugestivă a istoricului Timothy Snyder care dă și titlul cărții sale - nici opinia publică și nici cetățenii americani nu erau favorabili unei intervenții. Poate că Churchill avea dreptate când spunea că „americanii iau cele mai bune decizii după ce le-au epuizat pe toate celelalte”.
Ucraina e azi într-un moment foarte greu și în fața unor alegeri dificile. Probabil în cel mai greu moment din istoria sa.
Mai e un risc mare pe termen mediu și lung, despre care se vorbește prea puțin spre deloc.
Sentimentul trădării. Fie că Ucraina acceptă capitularea de facto fie că va continua să lupte iar lipsa sprijinului american va duce la înfrângerea ei, atâta timp cât poporul ucrainean dorește continuarea luptei - și o dorește în momentul în care aceste rânduri se aștern pe filă -, în ciuda unei pierderi masive de popularitate a regimului ucrainean, riscul de a alimenta un sentiment al trădării de către aliați e palpabil.
În Germania după 1918 în timpul Republicii de la Weimar el s-a numit Dolchstoßlegende (lovitură de cuțit în spate) și a fost unul din cele mai nocive mituri care au alimentat ascensiunea populismului și extremei drepte. Narațiunea intoxica spațiul public cu scenariul potrivit căruia Armata nu a fost înfrântă pe front și ar fi continuat lupta dacă nu ar fi fost tădată de clasa politică și aliați. Complet fals în acest caz particular, căci nici Armata nu mai putea susține frontul în 1918, rezervele se terminaseră iar trupele și populația erau extenuate. Coroborat cu criza economică globală după Marea Depresiune, rezultatul unei furtuni perfecte ni-l oferă anii 1930.
Drumurile Republicii de la Waimar și al Ucrainei sunt diferite și nu pot fi sub nicio formă comparate, dar sentimentul trădării generează mereu tumult politic și social.
E oare Europa pregătită de scenariul unei Ucraine înfrânte, abandonate și cu un puternic sentiment de trădare aliată?
Efectul unei capitulări impuse, direct sau indirect, e de fapt opusul păcii durabile.
SUA au mutat. Urmează Ucraina și Europa.

Acest articol reprezintă o opinie.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News