Înainte de 2011, producția de petrol a Siriei a fost de aproximativ 360.000 de barili pe zi, iar în prezent aceasta a scăzut la aproximativ 80.000 de barili. Ministrul sirian al petrolului, Bassam Tohme, a declarat (18.03.2021) că pierderile totale din sectorul petrolier, directe și indirecte, au depășit 92 de miliarde de dolari, subliniind că mai mult de 90% din rezervele de petrol se află sub controlul americanilor și aliaților săi, în estul Eufratului, pe lângă cele mai importante facilități de gaze și majoritatea resurselor agricole și barajelor de apă care se află într-o zonă de aproximativ 25% din suprafața Siriei (185.000 kilometri pătrați).

Aliații din Qamishli

Producția de petrol din câmpurile din estul Eufratului, care nu au fost distruse după anul 2011, este prelucrată în rafinăriile locale și păstrată pentru consum local, sau este transferată prin intermediari și "prinți ai războiului", în zonele controlate de guvern, în rafinăriile de la Homs sau Banias. O parte din petrolul prelucrat la Homs și Banias se întoarce în zonele controlate de americani și aliații săi, iar cealaltă parte de derivate petroliere ajunge în zonele controlate de guvernul sirian.

Uneori, au loc operațiuni de schimb între derivate din petrol și cereale produse la est de Eufrat. Cantități mari de petrol sunt introduse în Turcia, prin contrabanda din Kurdistanul irakian, pentru a furniza venituri financiare pentru a sprijini "autoadministrarea" la est de Eufrat. Există convingerea că aceste operațiuni asigură până la 400 de milioane de dolari anual, sume care sunt cheltuite pe aspecte administrative și militare ale "autoadministrării", inclusiv susținerea celor aproximativ o sută de mii de luptători și elemente de poliție ale Forțelor Democratice Siriene.

Pe lista sancțiunilor occidentale au fost introduse entități intermediare dintre Damasc și Qamishli, inclusiv "Grupul Katerji", pe lângă întregul sector petrolier sirian. Au avut loc discuții între "administrația autonomă" și companiile americane pentru a investi în petrol. În aprilie 2020, "Delta Crescent Energy", o companie americană a obținut o licență de la Oficiul pentru Controlul Activelor Străine al Trezoreriei SUA pentru a opera în nord-estul Siriei ocolind sancțiunile.

"Delta Crescent Energy" a fost înființată în Delaware în februarie 2019. Printre partenerii săi se numără James Caine, fostul ambasador al SUA în Danemarca, James Rees, fost ofițer în Forța Delta a Armatei americane și John Durrer, fostul director executiv al companiei britanice "Gulf Sands Petroleum" care încă deține un puț petrolier la est de Eufrat și produce 20 de mii de barili zilnic, dar care nu are nicio legătură cu acest contract.

În iulie 2020, senatorul republican Lindsey Graham a anunțat că liderul Forțelor Democratice Siriene, Mazloum Abdi, l-a informat despre semnarea unui acord cu compania americană, în timp ce fostul secretar de stat american, Mike Pompeo, a declarat, la acea vreme, că acordul are ca scop "modernizarea petrolului". Acordul a fost întâmpinat cu critici vehemente din partea Damascului, Moscovei, Teheranului și Ankarei. Ministrul sirian al petrolului a declarat că  "asistăm la pirateria și furtul bogăției sirienilor". La rândul său, Washingtonul a susținut că "petrolul sirian aparține poporului sirian și suntem dedicați unității și integrității teritoriale a Siriei” și că "guvernul Statelor Unite nu deține, nu controlează și nu gestionează resursele petroliere".

Aliații Damascului

Damascul a căutat să-și compenseze pierderile din "Siria benefică" prin obținerea de derivate petroliere din Iran. Cu toate acestea, în ultimii ani, transporturile pe mare au fost interceptate de americani și israelieni, ultimul incident semnalat având loc pe 17 martie 2021, când o navă cu derivate petroliere a fost împiedicată să ajungă în porturile siriene.

Având în vedere criza economică siriană, sancțiunile occidentale și încetarea operațiilor militare, în ultima perioadă, activitatea s-a concentrat mai mult pe investirea în resturile de sonde de petrol și gaze, deoarece Teheranul și Moscova au concurat pentru controlul resurselor naturale siriene, care, de asemenea, includ fosfații.

Damascul și Teheranul au semnat, în anul 2017, patru acorduri strategice legate de operarea unei companii susținută de Corpul Gardienilor Revoluției Islamice, ca al treilea operator de telefonie mobilă, investind în fosfați timp de 99 de ani, achiziționând terenuri agricole și industriale și înființând un "port petrolier" la Marea Mediterană pe lângă semnarea unei linii de credit pentru finanțarea exportului de țiței și derivate petroliere în Siria.

Pe de altă parte, în septembrie 2020, au avut loc o serie de întâlniri siriano-ruse pentru dezvoltarea relațiilor economice, în paralel cu cooperarea militară și prezența bazelor Latakia și Tartus. După intervenția rusă de la sfârșitul anului 2015, guvernul sirian a semnat cu compania Evro Polis, deținută de Evgheni Prigozin, un finanțator al "armatei Wagner", un acord pentru apărarea instalațiilor petroliere și de gaze și eliberarea acestora de sub controlul ISIS în schimbul a 25% din profiturile și veniturile lor.

Elemente "Wagner" au încercat să atace uzina de gaze "Conoco" la est de Eufrat, dar forțele americane au intervenit și au ucis aproximativ 200 de membri.

Se estimează că, în 2018, numărul elementelor "Wagner" care a ajuns în Siria se ridică la aproximativ 2.500 de membri, fie că acționează pe câmpul de luptă, fie în taberele de antrenament. Numărul membrilor milițiilor iraniene non-siriene variau între 20 și 25 de mii. Se estimează că există aproximativ 70 de companii private de securitate înregistrate oficial care sunt loiale Teheranului și Moscovei, cu scopul de a proteja companiile petroliere, convoaiele și puțurile petroliere.

Odată cu stagnarea operațiilor militare din martie 2020 și stabilitatea liniilor de contact dintre cele trei zone de influență (estul Eufratului, Idlib și restul Siriei), concurența ruso-iraniană pentru controlul drepturilor suverane în zonele guvernamentale s-a intensificat.

De remarcat este faptul că membrii milițiilor iraniene, inclusiv "Hezbollahul" irakian și "Fatemiyoun", au preluat controlul asupra câmpurilor de petrol și gaze din mediul rural Deir Ezzor și Raqqa, dar forțele loiale Rusiei s-au străduit să-i scoată, iar poliția militară rusă a intervenit în favoarea "Wagner" și "Corpului al V-lea" afiliat bazei ruse Hmeimim din Latakia pentru a-i expulza și înlocui pe iranieni. Lista controlului rus a inclus câmpurile petroliere "Al-Thawra", "Al-Ward" și "Al-Taym" și câmpul de gaze "Twainan" din Deir Ezzor și Raqqa. Damascul a încredințat investițiile în câmpurile din Deir Ezzor companiei "Arvada", care este deținută de "frații Katerji", care figurează pe "lista neagră" a Occidentului.

În plus, Moscova a căutat să achiziționeze contracte pentru a investi în petrolul din Marea Mediterană. Damascul a ratificat un contract cu compania rusă "Capital" pentru a obține un drept exclusiv de a explora și dezvolta petrol într-un bloc marin din "zona economică exclusivă a Siriei din Marea Mediterană, în largul coastei Tartusului până la frontierele maritime sud-libaneze" pentru o perioadă de 29 de ani. Acesta este al doilea, după semnarea unui contract cu compania "East Med Amrit", care se întinde de la nord de Tartus până la sud de Banias.

Teheranul controlează încă puțurile din zona Abu Al Kamal, zona sa de influență, din 2017, și minele de fosfat din mediul rural din Palmyra, deoarece milițiile sale au consolidat punctele de protecție pentru minele Khunayfis în temeiul unui acord cu Damascul la începutul anului 2017. Moscova a încercat în repetate rânduri să le controleze. "Companiile de securitate" contribuie la protejarea convoaielor care transportă produse strategice de fosfați și petrol.

În timp ce oficialii americani susțin că controlul resurselor naturale la est de Eufrat este unul dintre "instrumentele de presiune" asupra Damascului, Moscovei și Teheranului, părțile ruse și iraniene sunt ocupate să câștige averi strategice pentru a compensa valoarea contribuțiilor lor la operațiile militare și confiscă o carte de negociere cheie pentru viitorul Siriei.