Regimul de la Teheran pregătește un proiect de lege pentru ieșirea din Tratatul de neproliferare nucleară. Informația nu face decât să confirme acuzele venite dinspre Israel, potrivit cărora Iranul urmărește să obțină arma nucleară.

A fost o noapte grea pentru regimul teocrat al ayatollahilor. Aproximativ 50 de avioane de vânătoare ale Forțelor Aeriene Israeliene au operat deasupra cerului Teheranului pe tot parcursul nopții de sâmbătă spre duminică, vizând facilități asociate programului nuclear al Iranului.

Lipsa de profesionalism a MApN sub conducerea ministrului Angel Tîlvăr are consecințe pe mai multe decenii față de programul de înzestrare al României. Iar un exemplu elocvent de „viziune strategică de mare anvergură” e rezentant de cazul elicopterelor H215M. După ani în care România a trecut la „și altele” înzestrarea cu elicoptere moderne, flota actuală fiind deja îmbătrânită și depășită tehnologic, o viitoare alegere a H215 a ridicat multe sprâncene. Mai ales în contextul în care modelul nu doar că nu mai e achiziționat pe piața externă, dar există programe care deja pregătesc o generație viitoare de elicoptere ce au la bază tehnologii de ultimă oră și lecții ale conflictelor moderne, inclusiv războiul rus de agresiune împotriva Ucrainei.

Marina militară a Israelului a anunțat că a utilizat în premieră un sistem de apărare antiaeriană navală pentru a doborî drone lansate din Iran. E vorba de sistemul Barak Magen, instalat pe o corvetă din clasa Sa’ar 6.

Forțele Aeriene ale Statelor Unite relochează peste Oceanul Atlantic zeci de aeronave KC-135 și KC-46, concepute pentru a realimenta alte aeronave în aer, potrivit Times of Israel (ToI), citând date aviatice care leagă acest lucru de luptele în curs dintre Israel și Iran.

Inovația continuă în cadrul Task Force X, iar cea mai recentă realizare promite să transforme modul în care sunt desfășurate misiunile militare moderne.

Tensiunile din Orientul Mijlociu reverberează tot mai puternic și în Europa, în contextul evoluțiilor recente dintre Israel și Iran. Invitat la Digi24, ambasadorul Israelului în România a tras un semnal de alarmă în privința amenințării reprezentate de regimul teocrat de la Teheran și a subliniat că intervențiile militare ale statului israelian vizează distrugerea capacităților nucleare iraniene. Iranul a fost la doar câțiva centimetri de a obține armament nuclear, fapt ce reprezintă o amenințare nu doar pentru Israel și Orientul Mijlociu, dar și pentru Europa.

Prim-ministrul britanic Keir Starmer a declarat, duminică seara, că liderii G7 vor discuta despre noi sancțiuni împotriva Rusiei dacă dictatorul rus Vladimir Putin nu acceptă negocierile de încetare a focului.

Israelul a atacat sediul Ministerului iranian de Externe din Teheran, rănind mai mulţi civili, potrivit unei surse din cadrul Ministerului de Externe. Tot în această noapte, Iranul a lovit și el puternic Tel Avivul.

Pe măsură ce războiul din Ucraina remodelează doctrina militară, Polonia, stat aflat în prima linie pe flancul estic al NATO, nu doar că ia notițe, ci scrie deja următorul capitol pentru armata sa. Polonia își asamblează o nouă „Forță de Drone” formidabilă, o inițiativă atât de ambițioasă încât a atras atenția unuia dintre cei mai inovatori contractori militari din Statele Unite.

Armata Statelor Unite ale Americii anunţă că se pregăteşte să facă un pas calculat, dar esențial, în cursa tot mai acerbă a înzestrării cu sisteme de arme hipersonice. În timp ce prima sa unitate de rachete „Dark Eagle”, capabile să atingă viteze de peste Mach 5, este încă în faza de testare, Pentagonul a confirmat deja planurile pentru a doua baterie. Aceasta urmează să fie declarată operațională în ultimul trimestru al anului fiscal 2026, conform unui raport recent al agenției federale independente GAO (Government Accountability Office).

În ultimele două nopţi, cerul Israelului a fost brăzdat de o ploaie rachete iraniene. Aproximativ 150 până la 200 de rachete balistice au fost lansate de Iran spre ținte militare și civile, ceea ce s-a dovedit un test pentru rețeaua de apărare aeriană multi-stratificată a Israelului. Așa cum era de așteptat, sistemele precum Arrow și David's Sling au intrat în acțiune.

În timp ce oficialii vorbesc despre "parteneriat strategic" și "interoperabilitate", realitatea de pe teren, din România și până în Germania, sună altfel: zgomotul motoarelor de tanc, bubuitul artileriei și freamătul elicopterelor de atac. Exercițiul "Saber Guardian 25", cu cei aproximativ 10.000 de militari ai săi, nu este doar un antrenament. Este un mesaj puternic și clar, transmis în limbajul universal al puterii militare, iar destinatarul principal se află la Kremlin.

Sâmbătă, pe Constitution Avenue, nu a defilat doar Armata Statelor Unite. A defilat o anume viziune asupra Americii – una cu blindaj greu, susținută de zgomotul motoarelor cu turbină și aprobată personal de președintele Donald Trump. Parada aniversară a 250 de ani de la înființarea Armatei SUA, o producție care a costat zeci de milioane de dolari, a fost, în esență, spectacolul lui Donald Trump. Și, la fel ca majoritatea acțiunilor președintelui, a divizat națiunea americană pe care forțele armate au jurat să o apere.

Rusia înregistrează o nouă lovitură în Mali, după ce mercenarii care acționează în cadrul binecunoscutului Corp African au suferit pierderi mari în confruntările armate cu membrii Frontului pentru Eliberarea Azawadului (FLA). Luptele au avut loc în apropierea zonei Anomalen, regiunea Aguel-hoc, unde luptătorii FLA au atacat un convoi militar rus, distrugând mai multe vehicule și ucigând un număr neprecizat de mercenari. Informațiile locale indică faptul că forțele ruse se deplasau cu echipament militar când au fost prinse într-o ambuscadă bine coordonată.

În cursul nopții de 15.06.2025, trupele ruse au lansat un nou atac masiv cu rachete și drone asupra unor ținte de pe teritoriul Ucrainei. Pe lângă dronele kamikaze, militarii ruși au întrebuințat rachete balistice și de croazieră, dar și rachete hipersonice Kinjal.

După ani de dezvoltare în spatele unui văl de secretomanie, Forțele Aeriene ale Statelor Unite au oferit publicului o primă imagine a viitorului său arsenal de descurajare: noua rachetă de croazieră stealth cu capacitate nucleară, AGM-181A Long-Range Standoff (LRSO). Imaginea, deși doar o randare digitală, confirmă ceea ce experții bănuiau de mult: noua armă este proiectată pentru o singură misiune principală - să penetreze cele mai avansate și dense sisteme de apărare aeriană, precum cele ale Rusiei și Chinei, și să livreze o lovitură nucleară.

Aliații direcți de nivel statal ai Rusiei, în războiul de agresiune împotriva Ucrainei, sunt Iranul și Coreea de Nord. Pe lângă aceștia există și un aliat care se disimulează în jucător neutru, acesta fiind China. Orice lovitură încasată de unul dintre acești aliați importanți ai Rusiei, este una pe care Moscova o resimte din plin, deoarece pune la îndoială capacitatea ei de a gestiona amplul război hibrid pe care l-a lansat împotriva Occidentului.  

O unitate ucraineană de apărare antiaeriană, proaspăt echipată cu sistemul german IRIS-T, a transformat prima sa misiune de luptă într-o demonstrație de forță. Într-o singură confruntare, unitatea a interceptat și distrus șapte rachete de croazieră rusești, stabilind un nou record de eficiență și semnalând o schimbare calitativă în capacitatea Ucrainei de a-și proteja spaţiul aerian.

În pofida sancțiunilor occidentale, exporturile Rusiei către cei mai mari 20 de parteneri comerciali ai săi au crescut cu 18%, ajungând la 330 de miliarde de dolari în timpul războiului din Ucraina, potrivit unui raport ajustat la inflație publicat pe 13 iunie de Institutul de Economie Germană din Koln. Acesta a comparat datele exporturilor Rusiei în anii 2021 și 2024.

Printr-un singur atac complex, lansat în primele ore ale zilei de vineri, 13 iunie, Israelul pare să fi realizat imposibilul: a decapitat vârful ierarhiei militare iraniene și a neutralizat cea mai mare parte a arsenalului iranian de rachete balistice înainte ca acesta să poată fi folosit. Operația, denumită „Leul Răsare” (Rising Lion), reprezintă o regândire fundamentală a modului în care Israelul îşi proiectează puterea militară în Orientul Mijlociu. Acționând pe baza informațiilor că un atac iranian era iminent, Forțele de Apărare Israeliene (IDF) au pariat totul pe o lovitură preventivă de o amploare fără precedent. Miza a fost uriașă: dacă operațiunea eșua, Israelul s-ar fi confruntat cu un baraj de sute de rachete. Dacă reușea, ar fi putut anihila amenințarea pentru anii următori.

România, aflată în prima linie a NATO în fața unei Rusii tot mai agresive, face un pariu uriaș pe viitorul forțelor sale aeriene: achiziția avionului de generația a cincea, F-35 Lightning II. Pe hârtie, este o mișcare strategică esențială si de dorit sa fie implementată cât mai repede. În realitate, aceste avioane invizibile pe radar riscă să devină cele mai scumpe piese de muzeu dacă nu vor avea unde să aterizeze. Într-o intervenție la conferința DefenseRomania Security Dialogue 2025 (DSD 25), organizată de DefenseRomania, Cătălin Podaru, CEO-ul Leviatan Group – una dintre companiile românești care construiește infrastructura critică pentru apărare – a tras un semnal de alarmă. Mesajul său a fost cât se poate de clar: România riscă să-și submineze propriile eforturi de înzestrare din cauza unui inamic intern redutabil nummit birocrație.

Ucraina are un nou as balistic în mânecă. Și este unul creat acasă. După ani de dezvoltare rachetă balistică ucraineană cu rază scurtă de acțiune, Sapsan, a trecut testul focului în luptă și a intrat în producția de serie. Pentru planificatorii militari de la Kremlin, aceasta este o veste extrem de proastă. În luna mai 2025, o rachetă Sapsan a lovit cu succes o facilitate militară rusă la o distanță de aproape 300 de kilometri, validându-și astfel capacitățile într-un mediu de luptă real. Confirmarea vine de la Valentin Badrak, directorul think-tank-ului ucrainean Centrul pentru Studii Armate, Conversie și Dezarmare, care a subliniat că nu mai există „niciun obstacol” în calea producției de serie pentru această armă.

Într-un climat internațional marcat de tensiuni strategice și de o cascadă de escaladări militare, atacul Israelului asupra instalațiilor nucleare din Iran a declanșat un val de reacții, speculații și analize. Ioana Constantin Bercean, cercetător și poate cea mai importantă voce din România pe dosarele Orientului Mijlociu, oferă o evaluare extrem de tranșantă asupra evenimentelor, dezvăluind complexitatea și riscurile unui conflict ce depășește granițele regionale. Iar ceea ce va urma va fi un test major pentru DonaldTrump care, amintește cercetătoarea, „a câștigat al doilea mandat pe un discurs anti-război”, dar America ar putea fi atrasă într-un conflict în regiune.

Comandamentul Operațional al Forțelor Armate Poloneze a informat, pe 13.06.2025, că avioane de vânătoare aparținând Forțelor Aeriene Britanice au fost ridicate în aer pentru a escorta o aeronavă de cercetare rusească de tip Il-20, în spațiul aerian polonez situate deasupra Mării Baltice.

Vineri seara, sirenele care au răsunat peste Tel Aviv și Ierusalim nu au anunțat un atac limitat al unui proxy, ci baraje de rachete balistice lansate direct de pe teritoriul iranian. A fost răspunsul previzibil, dar terifiant, la ceea ce Israelul a numit "Operațiunea Rising Lion" – un atac preventiv de o anvergură și o îndrăzneală uluitoare.

După decenii de eșecuri costisitoare și miliarde de dolari irosiți, Armata Statelor Unite pare, în sfârșit, pe drumul cel bun pentru a înlocui legendarul, dar depășitul, vehicul de luptă al infanteriei M2 Bradley. Gigantii din domeniul apararii, American Rheinmetall și General Dynamics Land Systems (GDLS), au primit undă verde pentru a trece la următoarea etapă, cea de Inginerie și Dezvoltare (EMD), a programului XM30.

Timp de peste un deceniu, narațiunea oficială a fost simplă și convenabilă din punct de vedere politic: sistemele de apărare antirachetă ale NATO din Europa, în special facilitățile terestre AegisAshore din România și Polonia, erau acolo pentru a proteja continentul de amenințări cu rachete balistice cu rază lungă de acțiune venite din Orientul Mijlociu, adică din Iran, iar mai nou dinspre Federaţia Rusa. Discuțiile purtate în prezent în spatele ușilor închise la sediul NATO nu vizează o simplă actualizare, ci o reconfigurare fundamentală a modului în care Alianța se apără în fata amenințărilor aeriene. 

Ministrul german al Apărării, Boris Pistorius, a reconfirmat că actualul guvern german „nu ia în considerare” furnizarea de rachete de croazieră Taurtus către Ucraina, în pofida faptului că Kievul solicită de mult timp aceste rachete cu raza de acțiune de peste 500 km, cu care ar putea lovi ținte în adâncimea teritoriului Rusiei.