"Doar Trump": Alexander Stubb avertizează că pace în Ucraina depinde de presiunea exercitată de SUA. Miză, garanțiile NATO și UE oferite
Afirmația recentă a președintelui Finlandei, Alexander Stubb, conform căreia Donald Trump ar fi "singurul care îl poate forța" pe Vladimir Putin la masa negocierilor, merită o analiză nuanțată. Dincolo de retorica de moment și de aura de deal-maker pe care Trump o cultivă, această ,,poziționare finlandeză'' relevă o înțelegere pragmatică a pârghiilor de putere, mai degrabă decât o simplă predilecție ideologică.
Stubb însuși distinge inteligent între cele două mecanisme: "puterea morcovului" (carrot) și "puterea bățului" (stick). Întâlnirile anterioare, precum cea din Alaska din august, pot fi interpretate ca oferte timpurii de morcov, menite să deschidă un canal de dialog.
Eșecul acestora de a produce o încetare a focului sau o întâlnire tripartită (cu Zelenski) subliniază limitele diplomației bazate pe simple concesii sau pe promisiunea unei detensionări.
Spre deosebire de această abordare, afirmația că negocierile de pace ar fi avansat mai mult în ultimele opt luni, sub cel de-al doilea mandat Trump, pare să indice o schimbare de paradigmă la Casa Albă, de la ,,morcov'' la ,,băț''. "Bățul" ar fi reprezentat de o presiune economică crescută și de o poziție mai fermă, deși fluctuantă, în privința sprijinului pentru Ucraina.

Această ipoteză este întărită de amenințarea economică propusă de Stubb: utilizarea celor 200 de miliarde de euro (173 de miliarde de lire sterline) din activele rusești înghețate ca un împrumut condiționat pentru Ucraina, care ar deveni o compensație definitivă în absența unui acord de pace.
Aceasta nu este doar o măsură de sprijin financiar, ci un veritabil instrument de constrângere geopolitică, care plasează Rusia într-o ecuație cost-beneficiu directă: pace contra recuperării activelor.
Eșecul strategic al Kremlinului și miza Geopolitică
Analiza Președintelui Stubb referitoare la eșecul strategic al lui Putin este esențială pentru a înțelege contextul actual. Obiectivele declarate ale Kremlinului, de a anexa Ucraina, de a diviza Europa și de a slăbi NATO, au eșuat lamentabil.
Nu doar că avansul teritorial rusesc a fost minimal (doar 1% din teritoriu în 1000 de zile), dar a generat efectul invers: extinderea NATO cu Finlanda și Suedia, o coeziune europeană solidă și o economie rusă care, deși rezistă, suferă de inflație ridicată și rezerve diminuate.
În acest context, declarația finlandeză conform căreia Crimeea, Donețk și Lugansk nu vor fi niciodată recunoscute ca teritoriu rusesc, iar soarta lor aparține exclusiv ucrainenilor, marchează o bornă fundamentală pentru status quo-ul occidental.
Aceasta contrazice și nuanțează ideea inițială a lui Trump despre un potențial "schimb de teritorii" (land swaps), chiar dacă ulterior liderul american și-a reafirmat dorința ca Ucraina să recâștige teritoriul în forma sa originală.
Dilema păcii implicite: Tomahawk-uri vs. Încetare imediată a focului
Tensiunea dintre obiectivele lui Zelenski și cele ale lui Trump la Casa Albă rămâne o temă centrală. Președintele ucrainean a venit pentru armament suplimentar (rachetele Tomahawk), necesar pentru a menține presiunea militară, în timp ce Trump a părut mai concentrat pe brokerarea imediată a unui acord de pace.
Apelul lui Trump la o încetare imediată a focului, cu "oprirea acolo unde se află" (Stop where they are), și negocierea ulterioară a teritoriilor, reprezintă, din perspectivă realistă, o mișcare periculoasă.

Ea ar putea conferi Rusiei un câștig teritorial de facto și ar submina principiul integrității teritoriale care stă la baza dreptului internațional și a rezistenței ucrainene.
Răspunsul lui Zelenski, care acceptă încetarea focului, dar subliniază că negocierea teritoriilor trebuie să urmeze, nu să preceadă, oprirea luptelor, denotă o înțelegere clară a riscului de a legitima, chiar și temporar, ocupația.
În esență, deși Stubb îl percepe pe Trump drept singura forță capabilă să exercite presiunea necesară (bățul) asupra lui Putin, implementarea acestei strategii rămâne o ecuație complexă și riscantă.
Negocierea păcii cu un actor care nu a abandonat obiectivele expansioniste, mai ales sub presiunea unui ultimatum american, impune un echilibru delicat.
Marea întrebare rămâne: va folosi Trump ,,bățul'' pentru a forța o pace bazată pe principii (integritatea teritorială) sau doar o pace bazată pe pragmatismul unei încetări a focului cu linii de contact înghețate?
Oricare ar fi răspunsul, drumul către o pace durabilă, care să asigure Ucrainei un viitor ca stat membru UE și NATO, rămâne lung și presărat cu interese divergente.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News