Tabloul global de securitate: De ce au fost retrași și unde vor merge militarii americani din România?
  Pe 28 octombrie au apărut primele informații, unele neoficiale, că SUA vor retrage din România un contingent militar. Confirmarea oficială a venit destul de repede, pe 29 octombrie. Decizia era așteptată la București, Washington dar și la NATO. 
  „Ministerul Apărării Naționale (a României) a fost informat cu privire la redimensionarea unei părți a trupelor americane dislocate pe Flancul Estic al NATO, ca parte din procesul de reevaluare a posturii globale a forțelor militare ale SUA. Printre elementele brigăzii ce urmează să înceteze rotațiile în Europa se menționează și forțe destinate României, amplasate la Mihail Kogălniceanu. Decizia era așteptată, România aflându-se în contact permanent cu partenerul strategic american”, a anunțat, miercuri dimineață, Ministerul Apărării de la București.
„Ca parte a procesului deliberat al Secretarului de Război de a asigura o postură echilibrată a forțelor militare americane, Echipa de Luptă a Brigăzii a 2-a Infanterie din Divizia 101 Aeropurtată se va redistribui conform programului în unitatea sa de origine din Kentucky, fără înlocuitori”, a anunțat Departamentul de Război al SUA într-un comunicat de presă postat, pe 29 octombrie, pe site-ul de internet al Forțelor Terestre Americane din Europa și Africa.
Însă cel mai clar și puternic mesaj de susținere a României și a NATO a venit de la ambasadorul Statelor Unite ale Americii (SUA) la NATO, Matthew Whitaker. 
Acesta a transmis, pe 29 octombrie, pe rețelele de socializare că parteneriatul dintre SUA și România „este mai puternic ca niciodată. Statele Unite își mențin angajamentul față de România - ca aliat NATO de încredere, partener strategic vital și forță motrice pentru securitatea în Europa. Prezența noastră puternică și angajamentul nostru de durată față de Europa rămân neclintite, inclusiv sprijinul pentru misiunea Eastern Sentry.”
 
Unitatea americană care pleacă, nu avea statut de prezență permanentă, ea putând fi retrasă oricând
 
Batalionul american de desant aerian și subunitățile de sprijin, unele de nivel brigadă, a căror prezență nu a mai fost reînnoită, au fost trimise în România ca urmare a agresiunii Rusiei asupra Ucrainei. În funcție de evoluția războiului sau de alte evenimente globale, administrația americană putea decide, oricând, retragerea, suplimentarea sau continuarea misiunii la aceleși nivel.

Din reacțiile oficiale la încetarea prezenței rotaționale a unității americane rezultă că mișcarea nu a fost o surpriză. Oficialii responsabili cu apărarea din SUA, România, NATO, precum și din alte țări ale Alianței, cunoșteau de mai mult timp ce unități și când va retrage Departamentul american de Război din Europa.
Pentru a înțelege mai bine semnificația retragerii din România a celor 800 de militari americani, cea mai potrivită este vizualizarea situației din perspectiva SUA.
Pe 24 februarie 2022, Rusia a invadat Ucraina, total neprovocat. Cu puțin timp înaintea invaziei, Rusia a avut grijă să facă două lucruri foarte importante.
Primul dintre ele este că a învinuit NATO, în special SUA, pentru tot ce va urma.
Al doilea a fost strângerea relațiilor cu China la un „parteneriat fără limite”, ambele țări lăsând să se înțeleagă că elementul principal al parteneriatului este un acord pe apărare reciprocă.
Din perspectiva ambelor administrații americane, atât Biden cât și Trump, a devenit foarte clar că Rusia și China au format o alianță militară  și au făcut un plan de război în toate domeniile, cu scopul de a dezmembra NATO și de a elimina influența SUA în Europa și în zonele Oceanului Indian și Pacificului de Vest. În prima etapă a planului, Rusia trebuia să ocupe toată Ucraina. Alături de Rusia și China s-au afișat foarte clar, până acum, Coreea de Nord și Iranul.
Provocarea pentru SUA dar și pentru aliații lor este una imensă pentru că planul ruso-chinez a debutat cu o confruntare armată la scară mare în care este implicată o putere nucleară.
Cu această amenințare destul de clară și manifestată în forma sa cea mai periculoasă, liderul lumii libere care este SUA, a fost supus încă din 2022 la multiple solicitări.
Rusia trebuia oprită, China descurajată, Israelul protejat iar aliații Americii ținuți împreună și stimulați să fie mai curajoși și mai asumați. La acestea se adaugă amenințările interne.
Prima urgență pentru Washington a fost menținerea încrederii în rândul aliaților săi, în special cei europeni, unde au apărut primele fisuri imediat după invazie. Ele s-au manifestat, în special, prin poziția prorusă, mai întâi a premierului ungar, Viktor Orban și, mai târziu, a celui slovac, Robert Fico. În consecință, SUA au trimis noi trupe pe teritoriul statelor aliate din Europa, iar Ucrainei arme, informații și instruire.
A doua grijă a SUA a fost descurajarea întrebuințării armelor nucleare de către Rusia. Însă disputa nucleară cu Rusia s-a dovedit o armă cu două tăișuri pentru că a funcționat doar în favoarea Rusiei, împiedicând sau întârziind livrarea către Ucraina a unor arme avansate care ar fi forțat Rusia mai demult să negocieze.
În același timp cu gestionarea situației din Europa, SUA au intensificat măsurile de descurajare a Chinei în Indo-Pacific
Deși amenințarea nu s-a materializat sub forma confruntării armate, ea există și produce efecte negative pentru SUA în domeniile economic și social.
După 7 octombrie 2023, când organizația teroristă Hamas a atacat Israelul, SUA s-au confruntat și cu punerea în pericol grav a aliatului său din Orientul Mijlociu, Israelul, care era amenințat, inclusiv, cu ștergerea de pe hartă.
Toate aceste evenimente de mare încărcătură strategică s-au derulat într-o perioadă de doar câțiva ani, insuficientă ca SUA să atingă postura militară necesară descurajării indiscutabile a planului ruso-chinez.
Astfel, Washingtonul avea nevoie ca aliații săi să înțeleagă că amenințarea este una existențială. Dar, aceștia, timp de trei ani după ce Rusia a invadat Ucraina, au minimalizat-o, cu excepția Poloniei care s-a lansat într-un program intensiv de pregătire pentru apărare.
De-a lungul anilor, administrațiile americane s-au remarcat că au păstrat linia politică generală deși au făcut adaptări în funcție de intențiile și personalitatea președintelui.
După alegerea lui Donald Trump în cel de-al doilea mandat prezidențial, administrația americană, pe lângă provocările deja cunoscute, inclusiv de convingere a aliaților să fie mai atenți cu apărarea, are pe agenda de lucru și problemele interne legate de imigranți. Problemele create de aceștia, cumulate cu problema drogurilor, sunt considerate de actuala administrație americană ca risc de securitate națională care merită o atenție mai mare decât până acum.
Acesta este, în linii mari, tabloul global, pe care îl are Washingtonul în față.
Până acum, exploatând carisma și reputația de bun om de afaceri a președintelui Donald Trump, SUA au reușit să convingă aliații să-și crească semnificativ cheltuielile de apărare. De asemenea, administrația americană a reușit să stabilizeze situația din Orientul Mijlociu prin decuplarea Iranului de la milițiile pro-iraniene din Palestina și Liban. 
Deși situația nu a ajuns încă la un final în Palestina, pericolul asupra existenței Israelului s-a diminuat semnificativ, în timp ce o soluție la problema teritoriilor palestiniene este mai aproape decât a fost vreodată în istorie.
De asemenea, SUA au reușit să transmită Rusiei și Chinei un mesaj puternic de descurajare prin celebra incursiune a bombardierelor sale B-2 Spirit în Iran, soldată cu lovirea și distrugerea unor facilități de îmbogățire a uraniului.
Dar, pe lângă succese, administrația americană a înregistrat și o înfrângere. Bazându-se exclusiv pe relația personală bună dintre președintele Donald Trump și omologul său rus, Vladimir Putin, SUA au încercat să pună capăt războiului ruso-ucrainean. Însă, Putin a fost evaziv și, în pofida unei mâini sincere întinse de Trump, a ales să continue războiul, indiferent de costurile pentru poporul rus.  
Administrația americană este acum în căutarea unei noi abordări privind Rusia deoarece, cu Rusia la porțile NATO și, în plus refăcută și întărită după o victorie în Ucraina, s-ar pune ultimul ingredient pentru un nou război mondial. Reamintim că președintele Trump a spus, recent, că nu-i poate permite lui Putin să ia toată Ucraina.
 
Deci unde va merge contingentul militar american care va pleca din România?
 
Deși era cunoscut mai demult, probabil din vară, că militarii americani vor pleca din România, anunțul a venit doar cu o zi înainte de întrevederea președintelui SUA, Donald Trump, cu omologul său chinez, Xi Jinping.
SUA au în continuare de descurajat China și trimit, astfel, mesajul că primele măsuri de reorientare a dispozitivului militar american dinspre Europa spre Indo-Pacific au fost luate. Anunțul de retragere a batalionului american din România mai coincide cu un alt anunț important, cel al reluării testelor de arme nucleare americane.

Cu toate acestea, China ar putea merge cu planurile de război mai departe. Astfel, Beijingul ar continua să sprijine Rusia în războiul împotriva Ucrainei deși, conform evaluărilor americane, Rusia se îndreaptă spre colaps din interior dacă va continua războiul.
 În acest caz, SUA ar putea aduce noi atuuri care să joace și rol de descurajare pentru China. Rachetele Tomahawk sunt la îndemână și sunt potrivite pentru a chema Moscova la negocieri. Dar, nu sunt singurele cărți ale SUA care, preferă totuși argumentele economice.
O altă destinație a diviziilor aeropurtate americane ar putea fi Venezuela, într-un război fulger împotriva traficanților de droguri. Dacă mai și cade regimul președintelui Maduro atunci, Venezuela ar avea șansa să iasă din sărăcie și tiranie, în timp ce SUA ar face o nouă demonstrație de forță și implicit ar aduce descurajarea la un nivel mai mare, după exemplul dat cu Iranul.
Deci militarii americani care vor părăsi România, vor fi mai valoroși, în următorii câțiva ani, pentru NATO și pentru pacea mondială, în alte zone ale lumii, decât aici, unde Rusia dă semne că se sufocă sub povara propriilor greșeli. Cu toate acestea, granițele trebuie păzite cu mare atenție iar Europa trebuie să fie vigilentă.
În războiul de mare intensitate cu un adversar apropiat ca putere, Europa, ca membru al NATO, trebuie să fie capabilă cel puțin să blocheze Rusia de una singură. În acest context, țările NATO de la Marea Neagră trebuie să fie capabile să blocheze singure Rusia pe direcția Mării Negre, până va veni ajutorul.
Un război de alianță presupune, în faza lui cea mai critică, lupte pe toate direcțiile iar Rusia nu poate aduce, în această luptă multidirecțională, forțe care să le depășească pe cele ale NATO. Europa poate bloca de una singură Rusia cu succes dacă alege să ignore armele nucleare ale Rusiei.
În același fel, prin ignorarea amenințărilor nucleare rusești, Europa și SUA pot  sprijini Ucraina cu tot ce-i trebuie pentru a se apăra dacă Rusia decide să continue războiul.
Dacă Rusia vrea să treacă în registrul nuclear, faptul că a vrut să facă noi arme nucleare minune reprezintă o slăbiciune pentru că este dovada că Rusia avea cunoștință că actualele ei rachete nu pot depăși apărarea antirachetă a NATO. Altfel, nu făcea acest efort.
 
 Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
  
  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News