Când corporațiile trasează liniile frontului. Șeful Airbus sparge marele tabu: Europa are nevoie de bomba nucleară tactică pentru a descuraja Rusia
Trăim un moment de inflexiune în arhitectura de securitate a Europei, unul în care vechile granițe dintre decizia politică, execuția militară și capacitatea industrială nu doar că se estompează, ci se rescriu sub presiunea unei noi realități geopolitice. Până ieri, rolul industriei de apărare, fie ea și un gigant precum Airbus, era clar delimitat: să furnizeze avioanele, tancurile, muniția pe care guvernele îl comandă și generalii le utilizează. Strategia, doctrină și, mai presus de toate, decizia nucleară rămâneau apanajul exclusiv al șefilor de stat.
Avion de luptă Rafale francez înarmat cu 6 rachete aer-aer MICA și racheta de croazieră nucleară ASMP. Sursa Foto: Defense.gouv.fr.
Însă discursul de miercuri al lui Rene Obermann, președintele consiliului de administrație al Airbus, la Conferința de Securitate de la Berlin, marchează o schimbare de paradigmă.
Când liderul unei corporaţii militare ajunge să vorbească nu despre marje de profit sau lanțuri de aprovizionare, ci despre "goluri de descurajare aflate sub pragul strategic" și necesitatea unui program nuclear tactic comun, înțelegem că parteneriatul public-privat a depășit zona economică. A intrat direct în zona de strategie militară.
Vidul de strategie și vocea industriei de apărare

Obermann a pus degetul pe o rană deschisă pe care cancelariile europene evită să o privească direct: asimetria nucleară de pe flancul estic. "Călcâiul nostru lui Ahile pare a fi ceea ce Rusia ne amenință destul de public: peste 500 de focoase nucleare tactice pe rachete Iskander, staționate chiar în fața ușii noastre, în Kaliningrad și Belarus", a avertizat șeful Airbus.
Este o declarație care, în mod normal, ar fi aparținut unui ministru al Apărării sau unui șef de Stat Major. Faptul că vine de la vârful industriei aeronautice arată două lucruri.
În primul rând, industria de apărare vede riscurile mult mai clar și mai pragmatic decât clasa politică, adesea paralizată de cicluri electorale și de teama de a nu speria alegătorii. Șeful Airbus nu cere doar contracte militare, ci cere o doctrină. Pare că Rene Obermann înțelege că, fără o securitate garantată, nu există nici economie, nici industrie.
În al doilea rând, este un semnal că Europa se simte descoperită. Întrebarea retorică lansată de Obermann către oficialii europeni: "Care credeți că ar fi răspunsul nostru la un atac tactic rusesc limitat?" - este un rechizitoriu la adresa actualei stări de fapt. Răspunsul nespus, dar știut de toți, este că Europa nu are un răspuns proporțional.
Dilema nucleară: între scenarii apocaliptice și câmpul de luptă

Aici intervine detaliul tehnic care schimbă tot calculul strategic. Franța și Marea Britanie dețin arsenale nucleare, dar acestea sunt strategice. Vorbim de arme de peste 100 de kilotone, concepute pentru a șterge orașe de pe fața pământului, arme ale "judecății de apoi".
Rusia, în schimb, a dezvoltat o doctrină flexibilă, bazată pe arme tactice (1-50 kilotone), utilizabile pe câmpul de luptă pentru a obține victorii militare concrete chiar pe linia frontului. Obermann avertizează că, în lipsa unui echivalent european, Moscova ar putea paria pe faptul că Parisul sau Londra nu vor risca să incinereze Moscova (și să fie incinerate la rândul lor) ca răspuns la un atac limitat asupra unui oraș din Polonia sau Țările Baltice.
Acesta este "decalajul periculos" despre care vorbește șeful Airbus. Cererea sa ca Germania, Franța și Marea Britanie să dezvolte un "program de descurajare nucleară eșalonat" este o solicitare de a coborî descurajarea de la nivelul abstract al distrugerii totale, la nivelul concret al câmpului de luptă.
Contextul acestui apel nu este întâmplător. Avertismentele ministrului german al Apărării, Boris Pistorius, despre un posibil atac rusesc asupra NATO începând cu 2028, se suprapun peste incertitudinea de la Washington. Revenirea posibilă a lui Donald Trump și izolaționismul american forțează Europa să se privească în oglindă.
Dacă "umbrela nucleară" americană devine nesigură, Europa rămâne expusă în fața unui Vladimir Putin care a transformat șantajul nuclear în politică de stat.
Ceea ce vedem acum este o maturizare forțată a Europei. Tabuurile cad unul câte unul. Dacă acum doi ani ideea trimiterii de tancuri germane împotriva rușilor părea imposibilă, astăzi șeful celei mai mari companii aerospațiale europene cere bomba atomică tactică.
Este un semn că parteneriatul dintre stat și coloșii industriali nu mai este doar despre cine plătește și cine livrează. A devenit un parteneriat de gândire strategică. Într-o lume în care liniile roșii sunt testate zilnic, industria le spune politicienilor că banii nu mai sunt suficienți. E nevoie de voință, de fier și, mai nou, de atomi, pentru a menține o pace care pare tot mai fragilă.
Rămâne de văzut dacă liderii politici vor avea curajul să preia această "comandă" strategică lansată de mediul privat, sau vor continua să spere că descurajarea convențională este suficientă în fața unui adversar care joacă după alte reguli.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News