Ce arme nucleare tactice deține armata rusă? Probabilitatea întrebuințării acestora în cadrul conflictului din Ucraina
La mijlocul lunii septembrie, președintele Federației Ruse, Vladimir Putin, a vorbit despre disponibilitatea întrebuințării armelor nucleare pentru apărarea țării. În ultimele zile, această temă a fost preluată la nivel internațional și a apărut în discursurile multor lideri mondiali. Ca urmare, analiștii străini au început să se exprime, ca și în timpul Războiului Rece, asupra posibilității ca armele nucleare tactice să apară în conflicte limitate.
În acest context, se pune întrebarea legitimă: ce arme nucleare tactice deține armata rusă? Materialul următor își propune să răspundă la această întrebare și să facă o predicție în ceea ce privește probabilitatea întrebuințării acestora în cadrul conflictului din Ucraina.
Ce sunt armele nucleare tactice?
În mod tradițional, armele nucleare se împart în două categorii: sisteme de descurajare nucleară strategică și arme nucleare tactice. Din prima clasă fac parte mijloacele familiare triadei nucleare, respectiv rachete grele cu rază lungă de acțiune, capabile să ajungă pe alte continente. Acestea se află în dotarea forțelor strategice de rachete (cu bazare terestră), a submarinelor purtătoare de rachete și avioanelor cu rază lungă de acțiune.
Din cea de-a doua clasă, mai numeroasă, dar mai puțin cunoscută, fac parte armele nucleare tactice. Din cauza faptului că țările din “clubul nuclear” oferă despre acestea mult mai puține informații decât despre armamentele strategice, nu se știu prea multe despre armele nucleare tactice.
Astfel de focoase nucleare tactice ar putea fi instalate pe armele convenționale și, teoretic, utilizate în războaie limitate. Atât Rusia, cât și SUA dispun de rezerve mari de armamente de acest tip. Ele se găsesc în cantități mai mici și în alte țări din “clubul nuclear”. Principalele diferențe dintre acestea și sistemele strategice constau în faptul că sunt mult mai compacte și au o putere mult mai mică.
Puterea este măsurată în echivalent trinitrotoluen (TNT), adică în cantitatea aproximativă de explozibil convențional care trebuie detonat simultan într-un singur loc, pentru a repeta o astfel de putere. Pentru armele strategice, de obicei, această putere se măsoară în sute de kilotone și megatone, adică mii și milioane de tone de explozibili convenționali.
Echivalentul TNT pentru armele nucleare tactice este mai mic și se măsoară în unități și zeci de kilotone. Cu toate acestea, este vorba despre o amenințare terifiantă. Astfel, un tren cu 50 de vagoane înseamnă aproximativ 2.500 de tone de explozibil, respectiv numai 2,5 kilotone. În ceea ce privește puterea, bombele americane voluminoase lansate la Hiroshima și Nagasaki au avut 15 și respectiv 21 de kilotone. Astăzi, acestea ar fi calificate drept arme nucleare tactice.
Ce arme nucleare tactice deține Rusia?
În prezent, în dotarea Forțelor Armate ale Federației Ruse se află ogive (focoase) nucleare ce pot fi montate pe arme tactice cu bazare terestră, aeriană și navală.
Armele nucleare tactice cu lansare de la sol
Ogivele nucleare moderne sunt destul de compacte și pot cântări aproximativ 150-200 de kilograme. O astfel de greutate permite amplasarea acestora pe mai multe tipuri de rachete și chiar pe obuze de artilerie cu calibru mare.
În anii 1960, în URSS, au fost create încărcături nucleare de dimensiuni mici pentru obuze cu calibrul de 152 de milimetri, precum și pentru rachete tactice cu rază scurtă de acțiune de tip Luna, iar mai târziu Luna-M. Cu ajutorul acestora, era posibilă lovirea țintelor cu focoase nucleare la distanțe de 15-20 de kilometri, respective 70 de kilometri (pentru Luna-M). În pofida consecințelor îngrozitoare ale folosirii la o asemenea distanță, explozia lor nu reprezenta un pericol imediat pentru o baterie de artilerie sau de rachete.
În perioada 1970-1980, pentru sistemele de rachete Tochka și Tochka-U, aflate până de curând în serviciul de luptă la brigăzile de rachete ale Forțelor Terestre ruse, au existat mai multe variante de focoase nucleare cu o capacitate de 10 până la 100 de kilotone echivalent TNT. Centrul nuclear din Sarov a fost angajat în dezvoltarea acestora.
În anul 2018, la forumul tehnico-militar Armata-2018, partea rusă a prezentat macheta unui focos nuclear pentru racheta balistică a complexului de rachete Iskander-M. Acesta a fost dezvoltat tot de Centrul nuclear din Sarov. Puterea probabilă a focosului este cuprinsă între 5 și 50 de kilotone. În combinație cu precizia ridicată a rachetelor Iskander, aceasta este suficientă pentru a distruge orice, chiar și cel mai fortificat obiectiv, în câteva minute. Trebuie precizat faptul că trupele ruse dețin multe rachete de acest tip. Recent, Forțele Armate ale Federației Ruse au anunțat finalizarea procesului de dotare a numeroaselor brigăzi de rachete ale Forțelor Terestre cu complexe de rachete Iskander. Acestea au înlocuit vechile rachete de tip Tochka-U.
Pe lângă rachetele balistice (9M723), complexele de rachete Iskander-M pot folosi și rachete de croazieră non-nucleare 9M728 și 9M729. Fiecare dintre acestea poate transporta un focos cu o greutate de cel puțin 480 de kilograme. Acest lucru este mai mult decât suficient pentru a le echipa cu un focos nuclear, deoarece sunt mai ușoare decât cele convenționale.
Armele nucleare tactice cu lansare din aer
Forțele Aerocosmice ale Federației Ruse dispun de o mulțime de arme nucleare nestrategice. Cu siguranță, cel mai recent sistem de rachete hipersonice Kinzhal este capabil să utilizeze rachete în versiune nucleară. Acesta a fost creat pentru “un război mare” și are o rază de acțiune a focosului său ușor de până la 2.000 de kilometri.
Dar, componenta nucleară a Aviației Operativ-Tactice nu se limitează doar la rachetele Kinzhal. La sfârșitul anilor 1980, a fost introdusă în înzestrare racheta universală de înaltă precizie Kh-59M Ovod-M. Aceasta poate fi folosită de bombardierele de primă linie Su-34 și Su-24M, precum și de avioanele de vânătoare multirol Su-30 și Su-35S. Pentru această rachetă, Centrul nuclear din Sarov a creat un focos nuclear cu o greutate de aproximativ 150 de kilograme. Puterea sa poate să varieze între 3-5 și 50-100 de kilotone echivalent TNT.
Pe lângă aceste rachete, mai există o serie de bombe nucleare cu cădere liberă de mică putere. Cu acestea a început istoria utilizării armelor nucleare în luptă. Acest tip de arme nucleare se află cu certitudine în depozitele și pe armele Forțelor Aerocosmice ale Federației Ruse. Greutatea lor variază între 250 și 500 de kilograme și, practic, orice aeronavă de atac, începând cu Su-25, poate folosi aceste bombe. Astfel de aeronave sunt echipate cu un sistem special de protecție împotriva utilizării lor neautorizate. Din punct de vedere tehnic, această problemă a fost rezolvată în anii 1950-1960.
Armele nucleare tactice cu lansare de pe mare
Rachetele de croazieră navale de tip Kalibr au fost create pe baza dezvoltării rachetelor de croazieră nucleare sovietice cu rază lungă de acțiune Granat. Acestea au purtat la un moment dat un focos cu o capacitate de 200 de kilotone și puteau fi folosite de diverse submarine nucleare prin tuburile lans-torpilă.
Rachetele Kalibr au devenit mult mai versatile. Acestea pot fi lansate cu ajutorul tuburilor lans-torpilă și din silozurile de rachete ale submarinelor, precum și a lansatoarelor verticale ale navelor de suprafață. Din punct de vedere tehnic, nu există obstacole în calea amplasării unui focos nuclear cu o capacitate de 50 până la 200 de kilotone în corpul rachetei de croazieră Kalibr.
Dar, pe lângă Kalibr, navele și unitățile de rachete de coastă ale Forțelor Navale sunt dotate și cu rachete supersonice Onyks. Sarcina utilă a acestora este de cel puțin 200 de kilograme. Se pare că, cel puțin teoretic, și această rachetă supersonică poate fi echipată cu un focos nuclear. Acesta poate fi folosit nu numai împotriva navelor, ci și a țintelor terestre, de exemplu împotriva unei clădiri sau a oricărui tip de structură amplasată la sol.
În concluzie, se poate aprecia că Federația Rusă dispune de capacități tehnico-militare enorme în ceea ce privește forțele nucleare nestrategice. Potrivit estimărilor externe, partea rusă dispune astăzi de cel mai puternic și mai extins arsenal de astfel de armamente din lume. Utilizarea lor fără o comandă strictă este imposibilă. Peste tot în lume, armamentele de acest tip funcționează sub un control tehnic strict. Acestea nu pot fi folosite fără un ordin special din partea comandantului suprem al Forțelor Armate (președintele Federației Ruse) sau al Statului Major General.
Probabilitatea întrebuințării armelor nucleare tactice în Ucraina
În urmă cu șapte luni, la declanșarea invaziei militare ruse în Ucraina, probabilitatea utilizării armelor nucleare tactice în regiune era aproape nulă. Între timp, după ce armata rusă a suferit multe pierderi și nu a reușit să-și îndeplinească decât parțial obiectivele stabilite, această probabilitate a crescut ușor, dar ea rămâne în continuare redusă.
Forțele Armate ale Federației Ruse dispun încă de posibilități convenționale extinse și sunt capabile încă de o ripostă puternică pe teritoriul Ucrainei.
După implementarea procesului de mobilizare parțială și în urma integrării în Federația Rusă a celor patru regiuni în care sunt în curs de desfășurare referendumuri secesioniste, misiunea militarilor ruși s-ar putea simplifica. Ca urmare, nu va fi nevoie de întrebuințarea armelor nucleare tactice nici măcar pentru demonstrarea forței statului rus.
Cel mai probabil, declarațiile oficialilor ruși din ultima perioadă au numai un rol de descurajare a SUA și statelor occidentale care sprijină Ucraina în conflictul cu Federația Rusă.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
