Pericardita este o inflamație a pericardului, o membrană subțire care înconjoară inima. Tratamentul acestei afecțiuni medicale poate consta în administrarea unor medicamente în asociere cu odihnă, dar în situații complexe pot fi necesare intervenții speciale pentru drenarea lichidului din pericard.
Recuperarea după o astfel de intervenție variază în funcție de starea de sănătate a persoanei afectate.
În cadrul temei abordate în acest material, explicăm ce este pericardul, câte tipuri de pericardită sunt cunoscute în literatura de specialitate, cauzele, simptomele și cum se poate trata inflamația.
Ce este pericardita?
Pericardita este o afecțiune medicală care apare atunci când pericardul, membrana subțire care înconjoară inima și care are rolul de a proteja și lubrifia organul musculos vital, se inflamează. Pericardul este un fel de sac cu două straturi între care se află o cantitate mică de lichid. Rolul acestuia este de a împiedica deplasarea inimii în cavitatea toracică, de a limita distensia inimii și de a reduce frecarea dintre inimă și alte structuri toracice.
Când apare inflamația, se acumulează o cantitate de fluid în spațiul dintre pericard și inimă, ceea ce poate duce la o serie de simptome neplăcute și potențial periculoase. Inflamația este un răspuns natural al organismului la o leziune sau la o infecție. Când ne gândim care sunt cauzele pericarditei, trebuie să luăm în considerare o varietate de factori, inclusiv infecțiile virale, rănile inimii, medicamentele și alte condiții de sănătate.
Tipuri de pericardită
Pericardita uscată
Această formă de pericardită se referă la inflamarea foițelor pericardului, dar fără acumulare de lichid suplimentar între acestea.
Pericardita lichidiană
Alături de inflamarea foițelor pericardului se observă și o cantitate de lichid în plus.
Pericardita constrictivă
Inflamația pericardului conduce la îngroșarea membranei sau a sacului, iar acest lucru determină calcifierea structurii care acoperă inima.
Cantitatea de lichid din pericard este, în condiții ideale, cuprinsă între 15 și 50 de ml. În momentul în care se dezvoltă și evoluează pericardita, volumul crește foarte mult, de aceea se resimt simptomele și manifestările specifice. Pericardita se dezvoltă brusc și poate dura o perioadă considerabilă, de la câteva săptămâni până la câteva luni.
În literatura de specialitate sunt documentate cazuri în care lichidul existent între straturile pericardice este în exces, ceea ce poate conduce la complicații pentru sănătatea persoanei afectate.
Cauzele pericarditei
Cauzele apariției pericarditei sunt variate și includ o serie de factori sau o combinație între aceștia. Printre cele mai cunoscute cauze se află:
- infecțiile - provocate de virusuri, bacterii, fungi, paraziți;
- traumatismele toracelui care implică și inima;
- intervențiile chirurgicale toracice sau cardiovasculare;
- administrarea unor medicamente - tratament anticoagulant;
- unele boli autoimune - lupus, artrită reumatoidă, vasculite sistemice;
- unele boli neoplazice - metastaze din cancere pulmonare, mamare, leucemii sau limfoame, mezotelioame;
- alte boli - cardiace, renale, tiroidiene, hepatita cronică;infarct miocardic acut.
Cauza apariției pericarditei nu poate fi mereu stabilită. În ciuda eforturilor depuse de specialiști și a investigațiilor efectuate, nu se poate stabili o cauză evidentă, așadar vorbim despre una idiopatică. Pericardita poate să dispară și să reapară după ani buni de la primul episod.
Există, însă, o serie de factori de risc în pericardită. Tinerii par a fi mai frecvent diagnosticați cu pericardită, bărbații fiind mai predispuși la această afecțiune, comparativ cu femeile.
De asemenea, s-a stabilit că un factor major de risc pentru apariția pericarditei este reprezentat de febră.
Cum recunoști pericardita?
- Durere ascuțită în piept;
- Tuse seacă;
- Febră, frisoane;
- Palpitații;
- Amețeală;
- Oboseală;
- Scăderea tensiunii arteriale;
- Retenție de lichid la nivelul picioarelor și a abdomenului;
- Senzație de lipsă de aer - dispnee.
Pentru oricare dintre aceste simptome trebuie să soliciți ajutor medical de specialitate, pentru a evita complicațiile de sănătate ce ar putea să apară.
Tratamentul acordat de medicul specialist, după stabilirea unui diagnostic de pericardită, vizează acordarea îngrijirilor specifice pentru a trata cauza problemei. În funcție de manifestări și de cauza producerii pericarditei, schema de tratament acordată conține antiinflamatoare, antibiotice, antifungice, steroizi, corticosteroizi.
Când apare exces de lichid în pericard, acumularea acestuia provoacă tamponada cardiacă, o urgență medicală în care medicul drenează lichidul suplimentar sau propune intervenție minim invazivă pentru a elimina lichidul din pericard. În situații deosebite se ajunge și la pericardiectomie, îndepărtarea chirurgicală a unei părți din pericard.
Acest articol despre pericardită este strict informativ și nu poate ține loc de un diagnostic și un tratament avizat. Dacă sesizezi simptome asemănătoare celor prezentate în acest material, mergi rapid la medicul specialist și respectă indicațiile acestuia!
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News