Acestea sunt doar cele mai recente știri, care fac înconjurul planetei, din noianul de inițiative despre creșterea fără precedent a colaborării militare regionale pentru apărare.
În acest context cu amenințări evidente la securitatea nord-atlantică și indo-pacifică, suntem obligați să privim foarte atent la poarta NATO din sud-estul Europei care, odată deschisă, duce direct spre inima Europei. Este vorba despre poarta româno-bulgară de la Marea Neagră, care alături de cea baltică și de cea nord-atlantică, vor fi primele câmpuri de bătălie într-un eventual conflict cu Rusia.
Desigur, punerea problemei acum poate părea prematură dacă se ține cont de actuala capacitate de luptă a Rusiei degradată de războiul cu Ucraina. Dar, o capacitate robustă de apărare se construiește în timp, nu de pe-o zi pe alta, și cu investiții mari care, ar fi de preferat să fie împărțite la nivel de Alianță sau cel puțin cu țările din regiune, direct implicate în organizarea unei apărări comune.
1. Poarta sud-estică a NATO scârțâie la capătul de sus pe partea bulgară. Sunt necesare întrețineri și în dreptul României. Poate ar fi bună o poartă nouă.
Pentru a înțelege cum trebuie să ne apărăm, să ne aducem aminte cum arată cele mai puternice atacuri ale forțelor rusești asupra Ucrainei. Valuri de rachete (croazieră, balistice, hipersonice) dublate de stoluri mari de drone explozive lovesc aproape zilnic marile orașe sau infrastructura critică ucraineană.
Aproape instantaneu se remarcă că este nevoie de mijloace antiaeriene și antirachetă și ne întrebăm dacă șapte sisteme (baterii) pe care le va avea România sunt suficiente. Posibil să ne ajungă, dar ar trebui să se țină cont și de una dintre primele lecții ale războiului din Ucraina: la începutul unui conflict cu un adversar foarte puternic este nevoie de stocuri mari pentru a rezista. Stocuri și de arme nu doar de muniții. Pe lângă sistemele cu bazare la sol, intră în joc și aviația de vânătoare, tot pentru misiuni de protecție aeriană. Avioanele F-16, pe care România le are/le va avea, sunt încă potrivite, deși va trebui făcută o echilibristică atentă între misiuni, pregătire și resursa de zbor rămasă, cel puțin până vin primele F-35, cândva în primii ani ai deceniului următor, cel puțin așa se speră.
Dinspre Bulgaria nu se aude nimic despre sisteme antirachetă și antiaeriene moderne, precum Patriot, iar primele opt F-16 ale Forțelor Aeriene ale Sofiei sunt programate să atingă capacitatea operațională deplină undeva prin 2028 – 2030.
2. Oficial, nu ne merge deloc bine în războiul pe mare, dar sunt și vești bune: se poate rezista după modelul ucrainean - multe mine navale, artilerie și rachete de coastă.
O altă componentă critică a apărării este capacitatea de a respinge atacurile de pe mare. Privind din nou spre războiul din Ucraina, se observă că forțele Kievului au reușit să țină Flota rusă din Marea Neagră, la mare depărtare de țărm, deși situația era complet dezechilibrată. Rețeta ucraineană câștigătoare a constat în amplasarea de mine marine, desfășurarea artileriei în zonele probabile de debarcare și loviturile extrem de precise cu rachetele antinavă ”Neptun” care au scufundat crucișătorul ”Moscova”. Ulterior, rachetele antinavă ”Harpoon”, primite din Danemarca, au închis jocul navelor de suprafață rusești în nord-vestul Mării Negre. Ar fi fost și mai bine pentru ucraineni aveau și nave de luptă și submarine de nivel occidental care să le permită extinderea zonei de interdicție navală (inclusiv sub apă) și aeriană, astfel încât navelor rusești să le fie extrem de greu să opereze din zona Sevastopol și centrul Mării Negre.
Comparând acțiunile de luptă pe mare/litoral ale ucrainenilor cu posibilitățile țării noastre, se observă că Forțele Navale române au la îndemână cam aceleași mijloace: mine marine; artilerie de coastă; iar în perioada 2024 – 2028 se vor înzestra cu rachete antinavă de ultimă generație NSM ( (Naval Strike Missile). Componenta navală românească pentru acțiunile pe mare, ca și cea ucraineană, este în dezavantaj față de flota rusă din multiple motive (numeric, lipsa submarinelor, precum și tot ce derivă din nave de generații mai vechi față de cele rusești). Deci, la prima vedere ne-am putea descurca la fel de bine ca ucrainenii într-o operație de apărare, poate chiar mai bine, cu condiția să cumpărăm totuși cele patru corvete, iar intenția de înzestrare cu submarine să nu fie amânată pentru vremuri mai bune, când nu va mai fi nevoie de ele.
Vecinii noștri bulgari, la fel de interesați ca și noi în apărarea din Marea Neagră stau aproximativ la fel în ceea ce privește dotarea Forțelor Navale, cu deosebirea că ei nu au inițiat demersuri de achiziție a unor sisteme de rachete de coastă moderne, iar subiectul privind înzestrarea cu noi nave de luptă și submarine pare unul pur teoretic, deocamdată.
O primă concluzie privind capacitatea româno-bulgară de a respinge prima fază a unei posibile agresiuni rusești – o operație aeronavală (cu o componentă masivă de rachete) – constă într-o asimetrie a frontului comun, care este ușor dezechilibrat pe partea bulgară, mai ales în ceea ce privește capabilitățile de protecție împotriva atacurilor din aer. Ulterior această vulnerabilitate ar putea permite forțelor rusești să învăluie România pe la sud.
Dar, desigur România și Bulgaria nu sunt singure pe acest front, cel puțin din perspectiva aeronavelor de luptă și cercetare. Prezența aeriană aliată, inclusiv a avioanelor americane de generația a cincea, echilibrează oarecum balanța de forțe în raport cu Rusia, dar nu total. Flota rusă ar putea rămâne intactă, dacă nu se apropie în raza rachetelor NSM din România și dacă Forțele Aeriene rusești îi oferă suficientă protecție în fața avioanelor NATO.
În acest scenariu de deficit naval pentru România și Bulgaria, ar trebui ca Forțele Navale ale Turciei să asigure o acțiune consistentă în mediul maritim pentru trupele NATO sau să permită intrarea în Marea Neagră a navelor de luptă aliate din state non-riverane. Până acum, Turcia s-a comportat ca un aliat de încredere în regiunea Mării Negre, deși în ultimii ani pare să-și condiționeze, tot mai mult, sprijinul, de îndeplinirea anumitor cereri privind zona economică exclusivă din Marea Egee și estul Mediteranei. În plus, există și problema apropierii față de Rusia, iar importul sistemelor antiaeriene S-400 a ridicat anumite semne de întrebare privind capacitatea Turciei de a relaționa în sistemul antiaerian al NATO.
Comparând situația din Marea Neagră cu cea din Baltică și Atlanticul de Nord, unde acționează liber submarinele, distrugătoarele și portavioanele americane, Rusia ar avea cele mai mari șanse de reușită într-o operație ofensivă în Marea Neagră, celelalte direcții fiind doar de sprijin.
3. Succesul în războiul aeroterestru din zona României și Bulgariei va depinde foarte mult de sprijinul care va veni din Occident tranzitând Ungaria, Grecia și Macedonia de Nord.
Ipotetica pierdere a confruntării aeronavale de la Marea Neagră de către România și Bulgaria ar însemna trecerea războiului în faza a doua, cea de angajare masivă a forțelor terestre.
Intrarea în acțiune a infanteriei, tancurilor și artileriei va pune mare presiune, după cum s-a văzut și în Ucraina, pe liniile de sprijin logistic și pe capacitățile industriilor de apărare din țările NATO. Pe lângă pregătirea tactică excepțională și dotarea de ultimă generație a forțelor aliate dislocate pe teritoriul României și Bulgariei, va conta adâncimea strategică de unde vor veni resursele pentru militarii care acționează în linia întâi.
Astfel, Ungaria, Grecia și Macedonia de Nord devin țări cheie de tranzit pentru fluxul de provizii aliat spre România și Bulgaria. Însă, după începerea războiului din Ucraina, conducerea Ungariei a acționat mai degrabă în sprijinul Rusiei. În plus, ținând cont de recenta retorică revizionistă a statului maghiar, față de România, se pune întrebarea dacă în caz de război NATO-Rusia, țara vecină, Ungaria, va acționa ca aliat loial în cadrul NATO. Iar, pentru ca planul să fie complet, Turcia ar ține și ea în șah Grecia, Serbia ar putea acționa în Kosovo și Macedonia de Nord. În această ipoteză extremă, asupra forțelor române, bulgare și aliate dislocate la poarta sud-estică a NATO, ar putea veni furtuna perfectă.
Punând cap la cap toate aceste cele mai rele scenarii, rezultă că dacă frontul din România și Bulgaria se prăbușește cu sprijinul Ungariei și Serbiei, iar Austria declară non-combat și permite trecerea forțelor rusești, Occidentul se poate trezi cu războiul chiar la frontiera sudică a Germaniei.
Scenariul rămâne valabil dar cu șanse mai mici, chiar dacă Ucraina învinge, dar Rusia păstrează Crimeea. Însă dacă Ucraina este invadată, va fi doar o problemă de timp până când Rusia se va reface și va ataca chiar NATO. Încă nu se știe cum sau de ce, dar Rusia, în înțelepciunea sa a ajuns la concluzia că NATO nu va utiliza arme nucleare, atâta timp cât nu va fi atacată cu arme nucleare. Astfel, Rusia încearcă să deschidă o confruntare armată cvasi-permanentă cu NATO, considerând că Occidentul va obosi mai înaninte și va ceda estul Europei.
Această expunere poate părea pur teoretică, valabilă doar pentru dezbateri în lecțiile de operații militare și cu șanse minime de a se adeveri în prezent. Dar, dacă totuși, poarta româno-bulgară a NATO cedează, Rusia poate ajunge rapid la doar 700 de km de Paris - mai aproape de cât a fost vreodată Imperiul Otoman, de Orașul Luminilor, în cele cinci secole ale sale de existență.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Încă de la începutul anului trecut, relațiile egipteano-turce au cunoscut o schimbare strategică rapidă, reflectată clar în sectoarele militar și de apărare.
Presa germană a informat că, pe 28 noiembrie, în Polonia a fost activată apărarea antiaeriană după ce au fost detectate activități intense ale aviației rusești în apropierea flancului estic al NATO.
Vocile care contează la Kiev și în cancelariile occidentale încep să articuleze cu voce tare ceea ce istoricii militari intuiau deja, dar politicienii refuzau să accepte: războiul din Ucraina nu se va încheia cu o paradă a victoriei în Piața Roșie și nici cu prăbușirea imediată a regimului de la Kremlin.
Recentele anunțuri venite de la Kiev, Stockholm și Paris privind posibila achiziție a unui număr impresionant de avioane de luptă europene - 100 de Rafale și până la 150 de Gripen - au generat mult entuziasm în spațiul public. Un total de 250 de aparate de zbor sună, într-adevăr, spectaculos. Totuși, dacă privim situația la rece, dincolo de retorica politică și de scrisorile de intenție, realitatea este mult mai nuanțată.
La scurt timp după întoarcerea dintr-o vizită la Moscova, unde s-a întâlnit cu Vladimir Putin, premierul ungar, Viktor Orban, a acordat un interviu publicației germane Welt am Sonntag, în care a declarat că, după încheierea ostilităților, Ucraina ar trebui să redevină un stat tampon între Rusia și țările NATO.
Președintele american Donald Trump a provocat un val de șoc la nivel global sâmbătă, 29 noiembrie, anunțând pe contul său de pe rețeaua socială TruthSocial că spațiul aerian "deasupra și în jurul Venezuelei" ar trebui considerat "complet închis".
Informațiile recente venite de la Berlin, conform cărora luna octombrie a marcat un record absolut în ceea ce privește activitatea dronelor deasupra bazelor militare germane, nu trebuie citite ca simple statistici ale unor incidente izolate de securitate.
Misterul exploziilor care au zguduit vineri două petroliere aflate la intrarea în strâmtoarea Bosfor s-a risipit mai repede decât fumul negru ridicat de pe punțile navelor avariate. Nu a fost vorba despre mine marine rătăcite aşa cum se credea și nici despre accidente tehnice cauzate de uzură morală a navelor, ci despre o operațiune chirurgicală asumată Ucraina.
Viktor Iușcenko, cel de-al treilea președinte al Ucrainei și omul care a simțit pe propria piele toxicitatea influenței rusești, a ieșit recent la rampă cu un avertisment brutal. Fostul lider de la Kiev compară propunerile de „pace” venite dinspre Washington cu Acordul de la Munchen din 1938.
Într-o Europă care încă dezbate reactiv despre reintroducerea stagiului militar sau despre cum să-și completeze stocurile de muniție, Estonia alege din nou să privească securitatea națională nu ca pe o sarcină exclusivă a armatei, ci ca pe o competență civică fundamentală.
Într-un război de uzură, victoria nu se măsoară doar în kilometri pătrați de teritoriu recucerit, ci și în capacitatea de a „orbi” adversarul, lăsându-l expus și vulnerabil în fața unor lovituri care vizează însăși infrastructura vitală a frontului.
O explozie spectaculoasă, un nor purpuriu toxic și o tăcere asurzitoare din partea Kremlinului. Evenimentele de vineri, 28 noiembrie, de la poligonul Yasny din regiunea Orenburg, par să confirme un nou eșec major în programul de modernizare nucleară al Rusiei. Deși Moscova încearcă să proiecteze imaginea unei forțe strategice invincibile, dovezile vizuale și contextuale indică faptul că „super-armele” promovate agresiv de Vladimir Putin au o problemă fundamentală: refuză să zboare.
Viktor Orban a mers din nou la Moscova, unde a obținut din partea lui Vladimir Putin recunoașterea relațiilor excelente dintre cele două țări.
Vineri seara, Ucraina a primit o lovitură care nu a venit dinspre Moscova, ci din interiorul propriilor sale instituții. Andrii Yermak, șeful de cabinet al președintelui și, de facto, al doilea cel mai puternic om din statul ucrainean, și-a prezentat demisia. Nu a fost o retragere onorabilă, ci una forțată de perchezițiile procurorilor anticorupție (NABU) chiar în locuința sa.
Dezvăluirile recente din presa britanică, potrivit cărora Donald Trump i-a trimis pe Steve Witkoff și Jared Kushner la Moscova pentru a pune pe masa Kremlinului recunoașterea controlului rusesc asupra teritoriilor ocupate, confirma în continuare cum se raportează azi Statele Unite la conflictul din Ucraina.
Sub pretextul unei ofensive tehnice împotriva cartelurilor de droguri, Statele Unite redesenează arhitectura de securitate din America Latină. Acordul recent semnat de SUA cu Republica Dominicană este considerat de experţi ultima piesă dintr-un dispozitiv militar masiv care, privit de sus, seamănă izbitor cu o blocadă navală și aeriană în jurul regimului de la Caracas.
În lipsa unei politici europene unitare de înarmare, reacția naturală a statelor a fost accelerarea programelor naționale de achiziții, fiecare țară prioritizându-și propriile nevoi. Deși Bruxellesul a încercat să dea coerență acestui impuls prin câteva instrumente - achiziții comune de muniție, inițiative în domeniul apărării antiaeriene, mecanisme de finanțare pentru industria de apărare - realitatea arată că grosul achizițiilor este încă la nivel strict național.
Devine tot mai clar că actualul context de securitate din Ucraina nu este despre pace, ci despre formalizarea unei capitulări. Vladimir Putin, aflat într-o vizită în Kârgâzstan, a transmis un mesaj Washingtonului înainte de sosirea delegației conduse de Steve Witkoff la Moscova: Rusia nu negociază, Rusia dictează condițiile. Retorica liderului de la Kremlin, aparent deschisă spre dialog, ascunde de fapt un ultimatum - retragerea trupelor ucrainene de pe propriul teritoriu sau anihilarea lor militară.
Fidel rolului său de „locotenent” al Kremlinului și mereu gata să recite partitura Moscovei, Alexander Lukașenko a transformat, joi, summitul OTSC de la Bișkek într-o tribună de lansare a mesajelor rusești. Liderul de la Minsk a comentat, cu aerul unui expert, versiunea planului de pace scursă în presa americană - un posibil tratat între Rusia, Ucraina și Occident.
Germania pare să fi înțeles, în sfârșit, că epoca „dividendelor păcii” s-a încheiat definitiv. Dezvăluirile recente din The Wall Street Journal și presa germană despre existența „OPLAN DEU” (un plan militar secret de 1.200 de pagini) reprezintă mai mult decât o schimbare a birocraţiei greoaie cu care ne-a obişnuit Ministerul Apărării de la Berlin.
Confuzia diplomatică generată de recentul plan de pace în 28 de puncte și negocierile opace dintre Moscova și Washington scot la lumină o criză profundă de viziune strategică la nivelul administrației americane. Într-un moment în care Europa încearcă să descifreze dacă mai poate conta pe garanțiile de securitate transatlantice, o analiză recentă a generalului (r) Ben Hodges, fost comandant al trupelor SUA în Europa, oferă o perspectivă pragmatică, lipsită de sentimentalism, asupra erorilor pe care Statele Unite riscă să le comită. Mesajul său este clar: izolarea Europei nu va aduce prosperitate Americii, ci dimpotrivă, va vulnerabiliza însăși economia americană.
Ambiția României de a deveni a doua putere militară de pe Flancul Estic la est de Germania, după Polonia, ambiție menționată în Strategia Națională de Apărare, a fost subiectul unei intense analize a experților militari ruși, care pe lângă narativul narativul deja clasic al propagandei ruse privind intențiile revizioniste ale României în raport cu Republica Moldova, arată că, scoțând Turcia din ecuație și plasând-o în Sudul Flancului, România e deja „a doua cea forță militară a Flancului Estic”.
În ultimele două luni, Ucraina și Rusia au acceptat două încetări temporare ale focului pentru a repara liniile de înaltă tensiune care asigură alimentarea externă a centralei nucleare Zaporojie (ZNPP), aflată sub control rusă din martie 2022. Cele două linii – Dniprovska (750 kV) și Ferosplavna-1 (330 kV) – reprezintă ultimele conexiuni critice dintre centrală și rețeaua electrică ucraineană. Fiecare întrerupere pune în pericol funcționarea sistemelor de siguranță ale centralei și crește riscul unui accident nuclear major.
Autoritățile trebuie să crească numărul persoanelor care se identifică drept ruse și vorbesc limba rusă în teritoriile ucrainene anexate. Acest lucru rezultă dintr-un document publicat marți (25.11.2015), semnat de președintele rus, Vladimir Putin, și raportat astăzi de agenția Reuters. Decretul, numit Strategia Națională de Politică Rusă pentru perioada până în 2036, stabilește obiectivul ca 95% din populația țării să se considere rusă.
România a făcut marți, 25 noiembrie, un pas decisiv pentru a acoperi un gol critic în apărarea sa antiaeriană: semnarea contractului pentru sistemele portabile MANPAD MISTRAL . O investiție de 625 de milioane de euro care ne aliniază, în sfârșit, la realitățile dure ale frontului din vecinătate.
Timp de decenii, după cataclismul celor două războaie mondiale, Germania a fost privată de o capacitate militară majoră. Cu un PIB uriaș de aproape 5 trilioane de euro, dublu față de cel al Rusiei, generat de cea mai puternică economie a Europei, Germania a rămas mult în urmă în ultimele decenii în ceea ce privește puterea militară. Dar lucrul acesta s-a schimbat radical după invadarea Ucrainei de către Rusia.
DefenseRomania a participat la conferința internațională „Israel and Central Europe post October 7th” organizată la Budapesta de Europe Israel Press Association (EIPA), unde mai mulți experți, cadre academice și jurnaliști din Europa Centrală și de Est s-au reunit. Subiectele conferinței au fost relațiile Israelului cu statele din regiune, dar și arhitectura geostrategică din Orient după războiul din Gaza generat de atacul grupării teroriste Hamas din 7 octombrie 2023.
Beijingul avertizează asupra posibilelor consecințe după ce Japonia anunță planuri de desfășurare a rachetelor.
Ucraina pare să fi făcut o concesie majoră, dar calculată strategic. Potrivit unor surse oficiale citate de Financial Times și Kyiv Independent, Kievul a acceptat o limitare a efectivelor sale militare la 800.000 de oameni pe timp de pace.
În timp ce Ucraina număra cele 460 de drone și 22 de rachete balistice lansate de Rusia într-o singură noapte, la mii de kilometri distanță, într-un hotel din Abu Dhabi, se redesenează harta de securitate a Europei. Diplomația de război nu a fost niciodată o chestiune de morală absolută, ci de oportunitate cinică și raporturi de forță. Iar informațiile scurse în ultimele 24 de ore confirmă un lucru cert: administrația Trump a apăsat pedala de accelerație, forțând o închidere a conflictului care pare să fi trecut de faza „dacă” și a intrat în faza „cum”.
Departamentul Apărării al SUA a atribuit companiei Raytheon, parte a grupului RTX, un contract de vânzări militare externe (FMS) în valoare de 168 de milioane de dolari pentru furnizarea de echipamente suplimentare destinate sistemului de rachete Patriot al României. Această achiziție subliniază efortul accelerat al României de a-și consolida arhitectura de apărare aeriană și antirachetă în contextul presiunilor de securitate fără precedent din regiunea Mării Negre.
Guvernul cancelarului Friedrich Merz a inițiat procesul de redactare a unei legislații care va modifica structural autoritatea Serviciului Federal de Informații (BND), oferind agenției permisiunea de a trece dincolo de mandatul tradițional de monitorizare/spionaj către acțiuni active de sabotaj în afara teritoriului național.
În timp ce vehiculele terestre fără echipaj (UGV) și-au găsit deja locul în logistica militară modernă, un nou proiect tehnologic din Silicon Valley forțează limitele integrării roboţilor la nivel infanterie. Start-up-ul Foundation Future Industries (FFI) a trasat un plan industrial extrem de ambițios, propunând livrarea a 50.000 de roboți umanoizi Phantom către Armata Statelor Unite în următorii doi ani.
Paza de Coastă a SUA confiscă petrolierul „Centuries” care transporta țiței venezuelean cu destinația China. Pe 20 decembrie 2025, Paza de Coastă a Statelor Unite, sprijinită de forțe militare, a desfășurat o operațiune de interceptare, în apele internaționale din estul Barbadosului, în Marea Caraibelor. Forțele americane au abordat și confiscat petrolierul Centuries, sub pavilion panamez, care transporta aproximativ 1,8-2 milioane de barili de țiței din Venezuela către China.
Asistăm, în aceste zile de decembrie 2025, la un spectacol diplomatic de o complexitate fără precedent în orașul Miami, unde administrația Trump încearcă să forțeze deznodământul celui mai sângeros conflict european de la Al Doilea Război Mondial încoace.
Rusia încearcă să izoleze Ucraina de Marea Neagră, potrivit președintelui ucrainean, Volodimir Zelenski. Acesta a spus că situația din regiunea Odesa, asupra căreia armata rusă a intensificat atacurile în ultimele săptămâni, este severă.
Distrugătorul USS Santa Barbara (LCS 32) a marcat o premieră tehnologică ce promite să schimbe radical raportul de forțe în teatrele de operații navale: prima lansare de pe mare a unei drone kamikaze de tip LUCAS. Testul, efectuat pe 16 decembrie 2025, validează o nouă doctrină a Pentagonului care pune accent pe utilizarea vectorilor de atac cu cost redus pentru a satura spațiul aerian, protejând în același timp arsenalul limitat de rachete convenționale scumpe.
În cursul zilei de sâmbătă, 20 decembrie, un avion de patrulare antisubmarin de tip Boeing P-8 A Poseidon aparținând Forțelor Navale ale SUA a fost observat din nou efectuând o misiune de lungă durată peste vestul și centrul Mării Negre, subliniind nivelul susținut al atenției americane asupra zonei, pe fondul tensiunilor continue legate de războiul din Ucraina.
Grecia a semnat convenția Consiliului Europei privind înființarea unei comisii internaționale pentru examinarea cererilor de despăgubire pentru daunele cauzate Ucrainei de agresiunea Rusiei. Serviciul de presă al Consiliului Europei a făcut anunțul, pe 19 decembrie.
Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) a demonstrat din nou cât de vulnerabile şi expuse sunt activele militare ale aviaţiei ruse, executând al doilea atac major asupra bazei aeriene Belbek în decurs de o săptămână. Această ultimă operațiune, confirmată pe 20 decembrie, a vizat nu doar platforme de luptă, ci și infrastructura critică de comandă și control, într-o campanie sistematică de degradare a superiorității aeriene rusești deasupra Mării Negre.
Sprijinul pentru Ucraina va continua, Rusia fiind agresorul, a declarat, vineri, ministrul apărării de la Praga. Sprijinul pentru Ucraina va continua, a declarat Jaromír Zůna, ministrul apărării al Republicii Cehe. „Este vorba doar despre cum anume, cât mai optim, inclusiv din perspectiva intereselor noastre naționale, să sprijinim în continuare Kievul”, a adăugat el.
Forțele Aeriene ale SUA au început reconfigurarea radicală a aeronavei experimentale X-62 VISTA, un pas important pentru a scoate inteligența artificială din mediul de simulare și a o arunca direct în cockpit-ul viitoarei flote de avioane de luptă. Modernizarea sistemelor de misiune (MSU), finanțată prin Pentagon’s Test Resource Management Center, transformă un F-16 modernizat dintr-un simplu simulator de zbor într-o platformă de luptă autonomă complet echipată, capabilă să vadă, să proceseze și să decidă la viteze imposibile pentru un pilot uman.
Ucraina a transformat apărarea aeriană într-o cursă de producție în masă, atingând o bornă industrială care părea imposibilă în urmă cu un an: 1.000 de drone interceptoare, livrate zilnic pe front. Această mobilizare de forțe este răspunsul direct al industriei ucrainene de apărare la campania de atacuri de mare intensitate a Rusiei, care utilizează un număr mare de UAV-uri Shahed/Geran pentru a „seca” arsenalul de rachete antiaeriene scumpe ale Ucrainei.
Arhitectura de sprijin militar pentru Ucraina trece printr-o expansiune majora a infrastructurii sale de pe Flancul Estic. Generalul Maik Keller, comandantul adjunct al Comandamentului NSATU (NATO Security Assistance and Training for Ukraine), a confirmat că, începând cu luna ianuarie 2026, România va găzdui al doilea centru major de coordonare și tranzit al echipamentelor militare, operând în tandem cu hub-ul deja consacrat de la Rzeszow, Polonia.
Cel puțin cinci membri ai grupării jihadiste Stat Islamic (ISIS) au fost uciși în urma unor lovituri aeriene americane desfășurate în Siria, după cum a anunțat sâmbătă Observatorul Sirian pentru Drepturile Omului (OSDO). Atacurile vin ca reacție directă la incidentul din 13 decembrie, în care doi militari americani și un interpret civil au fost uciși în deșertul Palmyra.
Pe timpul nopții de 19.12.2025, armata rusă a aplicat o nouă lovitură de amploare facilităților energetice și militare din Odesa. În mai multe zone ale orașului, există deja o pană totală de curent. Acest lucru a fost anunțat de serviciile online ucrainene.
Planurile Germaniei pentru viitoarea generație de fregate de apărare aeriană (Klasse 127) au suferit o reconfigurare radicală, transformând ceea ce trebuia să fie un înlocuitor pentru clasa F124 într-o platformă de proiecție a forței fără precedent la nivel european.
Potrivit portalului itamilradar.com, un detașament de nave rusești format din submarinul Krasnodar din clasa Kilo și remorcherul maritim Altay a andocat în portul Alger, pe 18 decembrie, pentru o vizită de patru zile, încadrată oficial ca parte a cooperării navale ruso-algeriene.
Fostul președinte iranian Hassan Rouhani a stârnit controverse pe scară largă prin recentele sale declarații care au dezvăluit amploarea dezinformării și a calculelor greșite pe care se bazau factorii de decizie iranieni cu privire la capacitățile militare ale țării, în special în confruntarea cu adversarii săi tradiționali, precum Israelul și Statele Unite.
Darryl Nirenberg a fost confirmat în funcția de ambasador al Statelor Unite ale Americii la București, a anunțat, vineri, misiunea diplomatică americană din România.
Într‑una dintre cele mai mari operațiuni de repatriere din ultimele luni, 1.003 corpuri ale militarilor ucraineni au fost returnate în această dimineață în Ucraina, potrivit comunicatelor oficiale ale Comandamentului de coordonare pentru tratamentul prizonierilor de război (KShVOV). Rusia afirmă că trupurile aparțin personalului militar ucrainean decedat pe parcursul conflictului.
F/A-XX este proiectat să înlocuiască F/A-18E/F Super Hornet de a patra generație și să completeze flota de aeronave F-35C de generația a cincea.
Recent, o delegație a Statelor Unite s-a întâlnit cu producători ucraineni și a efectuat primele teste oficiale ale dronelor ucrainene. Kievul menționează că este pregătit să discute un "parteneriat strategic" în acest domeniu.
Karol Nawrocki, noul președinte al Poloniei pare să se fi inspirat din politica tranzacțională a administrației Trump, care, printre altele, condiționează livrarea de armament către Ucraina de achitarea acestuia.
Consilieri pe probleme de securitate națională din trei țări europene au zburat în Statele Unite pentru a participa la o nouă rundă de discuții pentru realizarea păcii în Ucraina.
Într-o premieră absolută care redefinește parametrii războiului asimetric, Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) a reușit distrugerea unui petrolier din „flota fantomă” rusească în apele internaționale ale Mării Mediterane. Operațiunea, confirmată de surse oficiale din cadrul unității de elită „Alpha”, a vizat nava QENDIL, un tanc petrolier de clasă Aframax, aflat sub sancțiuni internaționale, dar utilizat în continuare de Rusia pentru a eluda restricțiile occidentale.
Camera Superioară (Bundesrat) a Parlamentului german, care reunește cele 16 landuri federale, a adoptat vineri reforma serviciului militar pentru a consolida armata în contextul amenințării Rusiei și, deși deocamdată rămâne voluntar, în caz de necesitate serviciului militar poate fi declarat obligatoriu.
Programul Canadei pentru viitorul avion de vânătoare (Future Fighter Capability Project) se confruntă cu o presiune publică fără precedent, care riscă să deraieze una dintre cele mai importante achiziții militare din istoria țării. Un sondaj recent realizat de EKOS indică o schimbare radicală de percepție în rândul cetățenilor: o majoritate solidă sprijină acum tranziția către platforma suedeză Saab JAS 39 Gripen, în detrimentul continuării achizițiilor de avioane americane F-35A Lightning II.
DefenseRomania a discutat în exclusivitate cu eng. Carlo Ferlito, CEO Beretta, despre propunerea gigantului italian în programul SAFE în ceea ce privește achiziția viitoarelor arme de asalt pentru Armata României.
O breșă majoră s-a deschis în rețeaua de apărare a regiunii ruse Belgorod după ce dronele ucrainene au interceptat și distrus două lansatoare de rachete S-400 în plin proces de desfăşurare. Incidentul scoate la iveală vulnerabilitatea unora dintre cele mai importante active militare ale Rusiei în fața tacticilor de atac cu drone care operează la joasă altitudine.
Marina egipteană a trecut printr-o transformare radicală în ultimul deceniu, devenind una dintre cele mai puternice forțe navale din Orientul Mijlociu și Africa. Acest proces amplu de modernizare a început după ce președintele Abdel Fattah al-Sisi a preluat puterea în 2014, concentrându-se pe achiziționarea de nave de luptă avansate din țări europene precum Franța, Germania și Italia, alături de consolidarea producției interne .
Polonia a depășit chiar și Armata SUA în implementarea operațională a arhitecturii de apărare antiaeriană de nouă generație, transformând Varșovia în cel mai protejat oraș din lume împotriva amenințărilor aeriene. Într-un moment dificil pentru arhitectura de securitate a NATO, Ministerul polonez al Apărării a declarat oficial Capacitatea Operațională Deplină (FOC) pentru sistemul de apărare antiaeriană și antirachetă WISLA.
