Ar fi o cale de îmblânzire a fricii – un mecanism de raționalizare care, în lipsă, permite fricii să ne copleșească de fiecare dată când trecem prin fața ușii mereu deschise. Știm din proprie experiență că frica are un rol paralizant în unele cazuri: ”mai bine nu mă bag”, ”mai bine nu propun nimic”, ”de ce să votez eu, să mă ironizeze prietenii?”. Alteori, te împinge la decizii greșite atât pentru tine, cât și pentru cei apropiați.
La nivel social frica poate o sursă de presiune asupra decidenților politici. Ea poate crea haos. Or, nu destabilizarea, neîncrederea în instituțiile democratice, haosul social au fost țintele întregului război hibrid al Kremlinului împotriva statelor din spațiul euro-atlantic, încă de la validarea Președintelui Putin după alegerile din anul 2000?
Momentan, știm cum arată atitudinea populației din cele două țări încă formal-neutre față de Federația Rusă. O majoritate pro-NATO de 60-70% dintre cetățenii finlandezi, de exemplu, a înlocuit de curând procentul de maximum 25% al celor care susțineau aderarea țării la NATO. Declarația vicepreședintelui Consiliului de Securitate al Rusiei, Dmitri Medvedev, cu privire la armele nucleare ce urmează a fi trimise la granița cu Finlanda și Suedia urmărește să creeze o frică socială care să schimbe tocmai această nouă majoritate. Căci, cum democrațiile sunt sensibile față de opțiunile cetățenilor, liderii celor două țări ar trebui, se socotește în propaganda de la Kremlin, să respingă aderarea Finlandei și Suediei la NATO. E manualul clasic vechi-sovietic despre tehnicile de manipulare ale noii Federații Ruse.
Propaganda neagră a Rusiei operează în mod constant cu ideea de manipulare a fricii: o frică profundă e greu de anulat prin decizii raționale. Iar în cazurile de manipulare colectivă, o frică socială poate fi anulată doar printr-o frică socială mai mare. Teama cetățenilor finlandezi și suedezi de o posibilă invazie, care a generat îndepărtarea de Rusia, trebuie deci înlocuită cu o frică și mai mare de armele nucleare rusești, astfel încât populația Finlandei și Suediei să respingă aderarea la NATO. Aceasta pare a fi logica în care se așază propaganda neagră a Kremlinului, după cum sugerează declarațiile din 14-15 aprilie ale oficialilor ruși.
Se știe că este dificil să generezi o raționalizare a fricii sociale. Ai nevoie de instrumente speciale de cercetare pentru a căuta soluții posibile, iar campania de informare ulterioară mai cere un oarecare timp. Asta dacă nu cumva cercetătorii finlandezi au anticipat o astfel de amenințare din partea Kremlinului. Este sigur însă că, în vecinătate, ministrul lituanian al apărării, ca și premierul, de altfel, nu pun prea mare preț pe potențialul propagandei ruse de a folosi o astfel de frică socială în zona baltică. Ei au declarat imediat după amenințarea propagandei ruse la adresa Finlandei și Suediei că toată lumea știe de prezența arsenalului nuclear rus la Kalinigrad. Din această perspectivă ar trebui să înțelegem că propaganda neagră rusă îndreptată împotriva cetățenilor finlandezi, suedezi și a liderilor care trebuie să ia în câteva săptămâni o decizie de aderare la NATO nu ar avea prea mare succes.
Nu e clar deci dacă manipularea Kremlinului va reuși o astfel de rocadă a fricilor sociale în Finlanda și Suedia. Ce știm este că manipularea fricii este o constantă a dezinformării ruse. Sursele fricilor sociale folosite de Rusia în ultimul an au fost dintre cele mai diferite. Efectele urmărite au fost însă aceleași: destabilizarea democrațiilor occidentale cu orice preț și recunoașterea Rusiei ca putere globală, nu doar regională.
Aprilie 2021 – frica de război. În aprilie 2021 Federația Rusă a masat peste 100 de mii de soldați la granița cu Ucraina. Kremlinul a tratat decizia Casei Albe de a purta la nivel prezidențial o discuție la Geneva în iunie 2021 drept o reușită a manipulării acestei frici de invazie a Ucrainei. Părea că Președintele Biden îl recunoscuse pe omologul său, Președintele Putin, ca lider global, de aceeași anvergură. Kremlinul greșea însă.
Octombrie 2021 – nu va fi gaz să vă încălziți la iarnă! Frica următoare a fost lansată de propaganda rusă în septembrie-octombrie 2021, când Kremlinul a transformat gazul rusesc în armă de război. Reducerea fluxului de gaz spre Europa, creșterea prețurilor la bursa de la Amsterdam de 5-6 ori în 30 de zile, precum și amenințarea cu epuizarea rezervelor de gaz în depozitele de siguranță ale statelor europene au căutat să stimuleze frica cetățenilor europeni că vor îngheța de frig în propria casă pe timp de iarnă. Șantajul era încă mai complex, căci problema apărea drept rezolvabilă dacă Germania și autoritățile UE ar fi acceptat lansarea noii conducte Nord Stream 2, care ar fi dublat cele 55 miliarde de metri cubi de gaz care intrau deja în Germania pe Nord Stream 1. A fost al doilea eșec al dezinformării Kremlinului, ca parte a unui război hibrid transformat din 24 febuarie în război real, convențional în tipul de armament, dar neconvențional prin crimele de război și episoadele de genocid asupra populației civile.
Noiembrie 2021 - Frica de imigranți. Al treilea caz de manipulare a fricii sociale a început pe 8 noiembrie 2021, cu tansformarea cinică a unei populații de migranți, aduși de Președintele Lukașenko din Siria, Irak, Afganistan, în armă de război hibrid. Sub acoperirea inocenței, Președintele Putin declara senin în mass media occidentală că el este doar un intermediar – lider pașnic (cu mari resurse de rezolvare de probleme geopolitice) – al cărui scop este să pună în legătură instituțiile UE cu Președintele Lukașenko pentru rezolvarea crizei migranților de la granița cu Polonia. Eșecul acestei campanii de manipulare a fricii sociale, în care Kremlinul a folosit împreună cu Minskul mii de oameni ca armă de război, a devenit limpede pe 15 noiembrie, când Bagdadul a trimis primul avion pentru preluarea imigranților irakieni.
Sensul de acoperire al manevrelor militare ale Rusiei pe care îl avea această criză a fost limpede pentru SUA și NATO încă din momentul declanșării ei. De fapt, chiar în săptămâna de dinaintea crizei de graniță Belorusia-Polonia, Federația Rusă desfășurase trupe pe granița cu Ucraina. SUA și NATO au observat suprapunerea crizelor și au reușit să redefinească în decurs de câteva zile în mass media criza social-politică a migranților de la granița Polonia-Belorusia în criză politico-militară orchestrată de Federația Rusă. Și așa a rămas până azi.
Noiembrie 2021 – aprilie 2022: este reluată frica de război. Aceasta este a patra criză în care Kremlinul folosea frica socială. Apăruse din nou frica de război, pe care propaganda rusă a manipulat-o ani de-a rândul. Ea a fost amplificată și relansată drept frică de a fi ucis, ca civil, de trupele ruse. Execuțiile colective și propagarea lor în mass media occidentală și în Ucraina își au rostul lor difuz – ele sunt percepute social de unii, în ciuda negărilor repetate ale Kremlinului, și ca sursă a fricii sociale pentru o eventuală invazie a armatei ruse dincolo de granițele Ucrainei.
O criză derivată din această frică de război, în care Kremlinul manipulează frica socială a populației euro-atlantice, este legată de folosirea armei nucleare. Este o frică a tuturor fricilor, căci se adresează tuturor. Bomba nucleară nu alege între militari și civili, victime directe și populații vecine spațiilor bombardate. Iar într-o spirală a bombardamentului nuclear nu prea mai scapă nimeni.
În 27 februarie 2022, la nici patru zile încheiate de la declanșarea invaziei în Ucraina, Președintele Putin a simțit că îl trec primii fiori ai eșecului. ”Armata invincibilă” se auto-descalifica planetar. Cel mai spectaculos lucru al vremii nu părea atât rezistența eroică a armatei ucrainene, cât faptul că armata considerată invincibilă a Rusiei dădea semne de mahmureală chiar din epoca ratatului blitz-krieg. Ea suferea de lipsă de vodcă și combativitate, de foame, de comandă și ineficiență logistică. Armata roșie invincibilă suferea însă, în cel mai înalt grad, de mirare: erau surprinși soldații că populația îi trăgea la răspundere pe străzile orașelor și că, în loc să le ceară să scoată imediat din raniță uniformele de paradă, ucrainenii îi trimiteau acasă. Convoaie de zeci de kilometri de tehnologie de pe vremea războiului rece rămâneau înțepenite după atacuri cu drone ori rachete anti-tanc, în ciuda grătarelor auto-protectoare tip cușcă de găini sudate deasupra turelei tancurilor tradiționale moștenite de la Armata sovietică.
Era de rău. Și atunci a apărut prima amenințare cu arma nucleară, care avea sens în manipularea fricii la nivelul populației euro-atlantice, dar care avea o problemă de ”sursă”: era nătâng lasată în direct de chiar Președintele Putin, ca decizie personală.
Corectarea mesajului referitor la sursa amenințării cu arma nucleară a venit destul de târziu, după o preamatură chibzuință, și nu pare să fi izvorât chiar de la Președinte. Orbirea specifică de autocrat, ex-mare strateg de talie planetară, a fost corectată în câteva săptămâni de nefericitul purtător de cuvânt prezidențial, Dmitri Peskov. Acesta a primit sarcina de a informa Occidentul printr-un interviu acordat CNN că amenințarea nucleară nu vine de la Președinte, ci de la doctrina de securitate și Strategia Națională de Apărare a Rusiei.
Deci vina de a fi folosit arma nucleară, în caz de cine știe ce atac existențial la adresa Rusiei, este impersonală, instituțională. Autorul atacului nuclear nu va fi Președintele, ci Statul. Adică tot el, cum, de fapt, a înțeles poporul euro-atlantic, evitând tertipurile învechite ale propagandei sovietice de tradiție.
Nu ne îndoim că la Kremlin există o singură persoană care poate gândi cu voce tare despre atacul cu arma nucleară în ședințele diferitelor instituții ale Statului: Vladimir Putin. Pe 14 aprilie însă el a ales o persoană de încredere ca sursă primă a acestei amenințări – adjunctul șefului Consiliului de Securitate, Dmitri Medvedev. Acesta anunță că, dacă Finlanda și Suedia vor opta pentru aderarea la NATO, Federația va fi obligată să aducă arme nucleare la granița viitoare a Alianței. Este știut că Finalnda, ca membră a NATO, va aduce cu sine o graniță de peste 1000 de km de apărat. Totuși, dificultățile vor fi de departe mai mici decât coșmarul unei Rusii ce stă să intre în incapacitate de plată, cu o economie pe butuci și o armată împuținată. Noua graniță de 1300 de km va solicita resurse uriașe, pe care nu are de unde să le scoată.
Arma nucleară a fost considerată de Kremlin pe 14 aprilie drept cea mai adecvată soluție de manipulare a fricii sociale în afara Federației Ruse. Dar amenințarea, ca și frica socială pe care urmărește să o declanșeze, nu este una general euro-atlantică, precum cea din 27 februarie. La vremea aceea, creșterea gradului de alertă pentru divizia de arme nucleare a Federaței Ruse era o amenințare a unui ex-mare strateg, disperat că i se prăbușește blietz-kriegul în poală. De data aceasta, frica pe care o urmărește propaganda neagră rusă este de alt nivel, are alt public și altă explicație. E doar una dintre fricile pe care le-a manipulat Kremlinul în ultimii 8 ani, după anexarea ilegală a Crimeei.
Pentru această a doua amenințare cu arma nucleară din 14 aprilie, NATO și SUA trebuiau să dea un răspuns cât mai clar: Cum să formulezi un răspuns, astfel încât să nu escaladezi retorica nucleară a propagandei negre ruse? Din declarația șefului CIA, William Burns, a reieșit că strategii americani au ales un răspuns evaziv în frazele folosite, dar nespus de clar în mesajul din spatele lor: Rusia trebuie luată în serios atunci când vorbește de atacul cu arme nucleare tactice, deși după 27 februarie nu au fost înregistrate mișcări îngrijorătoare în domeniul arsenalului nuclear. În loc de frica paralizantă a Occidentului, Kremlinul a obținut exact reacția naturală a ființei umane - raționalizarea fricii: ”Ne temem, vă credem, dar suntem pregătiți pentru orice deci nu scăpați nici voi”.
La prima vedere, pare că directorul CIA încearcă o eludare a răspunsului. Dar mesajul american este cum nu se poate mai clar: ”Suntem pregătiți. Vă monitorizăm. Don’t do it!”. Desigur, e nevoie de un accentuat grad de iresponsabilitate și disperare tembeloidă pentru a folosi arma nucleară doar pentru salvarea propriului orgoliu de ex-mare strateg geopolitic planetar. Căci, cu tot respectul, după decizia de invadare a Ucrainei, e limpede că vorbim de un ”ex-”, care timp de 20 de ani a crezut că a câștigat pentru că era genial, când, de fapt, era beneficiarul colateral al unei lipse de coeziune a Vestului.
Finlanda urmează să decidă înaintea Suediei, se pare, dacă va opta pentru aderarea la Alianța Nord Atlantică sau nu, știindu-se că opțiunea socială de aderare la NATO a crescut aici pe măsură ce a crescut gradul de neîncredere în Rusia. Neutralitatea nu mai este o soluție, consideră o majoritate dintre finlandezi, ne anunță ministrul finlandez pentru Afaceri Europene, Tytti Tuppurainen, care amintea de saltul susținătorilor aderării la NATO de la 20-25% la 70%. Suedia urmează să decidă și ea, în aceleași condiții ale protecției oferite de NATO. Decizia Suediei este, probabil, dependentă de cea a Finlandei. Deci cineva trebuia speriat rău de tot de la început. Iar arma nucleară este sursa celei mai îngrozitoare frici sociale.
Ceea ce nu știm astăzi este în ce măsură populația Finlandei va reuși să raționalizeze frica socială a transferului de arme nucleare la graniță. Campania rusă de manipulare a fricii sociale are o linie specială și în Ministerului de Externe al Rusiei, a cărei purtătoare de cuvânt, Maria Zaharova, declara că fuga Finlandei și Suediei după securitatea oferită de NATO este o iluzie, de vreme ce ele vor ajunge „în prima linie” a graniței de est – ”ceea ce nu înseamnă securitate”.
Încă nu știm dacă propaganda neagră rusă va câștiga războiul fricilor sociale pe această linie Finlanda-Suedia. Pare că, mai degrabă, nu va câștiga. Știm însă că ținta ei este clară și că această campanie abia a început pe 14 aprilie. Iar primii 4 comunicatori ai dezinformării ruse de la Kremlin încă nu s-au exprimat. Și nici armata de troli, putiniștii cu simbrie ori ”idioți utili”.
----------
Ștefan Stănciugelu este autor a două cărți despre manipulare: ”Logica manipulării. 33 de tehnici de manipulare politică”, C.H. Beck, București, 2010; ”Manual anti-manipulare. Tehnici și cazuri”, C.H. Beck, București, 2012.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Într-un colț al Flancului Estic, Polonia lansează cel mai mare program de pregătire a apărării din istoria sa modernă. În celălalt colț, România se luptă să peticească o rezervă operațională îmbătrânită, pe care șeful Statului Major al Apărării a numit-o recent, pe bună dreptate, „o problemă de siguranță națională”.
Premierul ungar Viktor Orbán s-a întors de la Washington cu ceea ce pare a fi o victorie politică totală. Întâlnirea sa cu președintele Donald Trump i-a adus nu doar laude publice („un lider măreț”) și o susținere deschisă pentru realegerea sa în 2026, ci și premiul cel mare: o „excepție generală, pe termen nedeterminat” de la sancțiunile americane asupra energiei rusești.
Supremația tehnologică a sistemului american Patriot este pusă sub semnul întrebării direct pe câmpul de luptă din Ucraina. Sistemul Patriot, considerat mult timp etalonul apărării antiaeriene occidentale, întâmpină dificultăți majore în fața noilor tactici rusești, în timp ce rivalul său european, sistemul franco-italian SAMP/T (Mamba), pare să fi preluat conducerea în materie de eficiență.
Guvernul elen analizează extinderea flotei sale de avioane de luptă franceze Rafale, într-un moment în care Turcia își consolidează capacitățile aeriene printr-un acord istoric cu Marea Britanie pentru achiziția a 20 de aparate Eurofighter Typhoon, dotate cu rachete de ultimă generație cu rază lungă Meteor. Concomitent turcii vor achiziționa și 24 de avioane Eurofighter Typhon în uz din Golf.
Secretarul Consiliului de Securitate al Rusiei, Serghei Shoigu, consideră că Siberia trebuie să devină centrul unei noi industrializări, iar statul trebuie să creeze condiții care să încurajeze oamenii să se mute în estul țării.
O analiză recentă a prestigiosului Institut Francez de Relații Internaționale (IFRI) pune pe masă o realitate dură, pe care elitele europene o ignoră de prea mult timp: continentul are capacitatea economică și tehnologică de a contracara militar Rusia, dar nu înainte de 2030. Acest „dacă” este condiționat de un factor pe care Europa nu îl controlează: rezistența Ucrainei.
O coaliție bipartizană, transpartinică, din Congresul Statelor Unite, a lansat un avertisment dur la adresa Pentagonului, contestând planul administrației Trump de a retrage sute de militari americani din România. Într-un moment de tensiune maximă pe Flancul Estic, scrisoarea trimisă Secretarului Apărării, Pete Hegseth, semnalează o ruptură la Washington și o teamă palpabilă că decizia va fi interpretată de Moscova drept un "mesaj de retragere".
DefenseRomania vă invită să urmăriți vineri, 7 noiembrie 2025, o nouă ediție a emisiunii „Obiectiv EuroAtlantic”.
Kazahstanul urmează să se alăture Acordurilor Abrahamice, inițiativa diplomatică lansată în 2020 între Israel și mai multe țări arabe și musulmane, într-o mișcare politică considerată simbolică, dar cu valoare geopolitică semnificativă. Potrivit a trei oficiali americani citați de Associated Press, decizia are ca scop revitalizarea acordurilor de normalizare care au marcat una dintre principalele realizări de politică externă ale administrației Trump.
Ministrul Afacerilor Externe, Oana Țoiu, efectuează vineri o vizită în Turcia, context în care are programată, la Ankara, o întâlnire cu omologul său, Hakan Fidan.
Bucureștiul a fost în aceste zile epicentrul noii doctrine strategice a NATO. Dincolo de protocolul Forumului NATO pentru Industrie, mesajul transmis la cel mai înalt nivel, prin vocea Secretarului General Mark Rutte, este tranșant: Alianța a intrat într-o nouă eră a confruntării, iar pentru a garanta „pacea prin forță”, are nevoie de o revoluție industrială.
O amenințare gravă la adresa luptătorilor ucraineni a fost înlăturată în regiunea Donețk. În noaptea de 5 spre 6 noiembrie 2025, forțele ucrainene au distrus un depozit de UAV-uri Shahed/Geran, aflat destul de aproape de linia frontului. Informația a fost publicată de comandantul Forțelor fără pilot ale Ucrainei, Robert Brovdi.
Forțele pentru Operatii Speciale(SSO) ale Ucrainei au reușit o nouă lovitură spectaculoasă în adâncimea teritoriului rus, distrugând componente cheie ale unui sistem de rachete Iskander. Operațiunea, desfășurată în colaborare cu partizani ruși în regiunea Kursk, subliniază o schimbare strategică: dacă nu poți doborî rachetele, trebuie să distrugi lansatoarele.
Ministrul rus al apărării, Andrei Belousov, a sugerat în cadrul reuniunii de miercuri (05.11.2025) a Consiliului de Securitate al Rusiei că Moscova ar trebui să înceapă imediat pregătirile pentru reluarea testelor nucleare, care ar putea avea loc în arhipelagul Novaia Zemlya din Oceanul Arctic, ca răspuns la acțiunile Statelor Unite.
Războiul, înainte de toate, este informație. Așa a fost dintotdeauna și așa va rămâne. Într-un perioadă critică a istoriei, marcată de încercările Rusiei, Chinei și aliaților lor de a face o nouă ordine mondială, una bazată pe forță și nu pe reguli, una dintre cele mai puternice capabilități de informații ale lumii libere se confruntă cu incertitudini care ar putea efecte negative pe termen lung. Publicația Nextgov/FCW trage un semnal de alarmă privind stabilitatea NSA (National Security Agency), într-un articol din 4 noiembrie.
Statele Unite au testat cu succes o rachetă balistică intercontinentală capabilă să transporte focoase nucleare. Racheta Minuteman III a fost lansată de la Baza Aeriană Vanderberg din California. Testul, denumit GT 254, a evaluat fiabilitatea, disponibilitatea operațională și precizia sistemului, care reprezintă fundamentul apărării naționale a Americii, a anunțat Forța Spațială a Statelor Unite (USSF) pe site-ul bazei Vanderberg.
Arabia Saudită s-ar afla în negocieri avansate pentru a deveni prima țară arabă care achiziționează avioane americane de vânătoare F-35, cea mai modernă aeronavă de luptă din lume. Lucru care se pare că stă în pixul lui Donald Trump, președintele SUA folosind avioanele F-35 ca aparat diplomatic. Iar achiziția de către saudiți a avioanelor de generația a 5-a ar reprezenta un punct de cotitură în Orient.
Atlantic Council Romania a organizat azi o dezbatere care a avut temă centrală securitatea de la Marea Neagră și relațiile bilaterale între România și SUA, principalul pilon de securitate. În cadrul evenimentului au fost prezenți mai mulți experți, din ambele țări, dar și factori de decizie politică și militară.
În fața unei Rusii reconfigurate ca amenințare pe termen lung, Europa se pregătește să treacă printr-o adevărată etapă de fortificare. Este vorba despre crearea unei arhitecturi de securitate în care fiecare națiune își reevaluează rolul și contribuția. Continentul a înțeles (în cea mai mare parte a sa) că nu mai poate funcționa ca un mozaic de națiuni protejate de o umbrelă externă, ci trebuie să devină un sistem organic, capabil să genereze, să susțină și să își proiecteze forța militară.
Potrivit unor surse ucrainene și rusești, conducerea armatei ruse testează noi tactici pentru atacurile cu rachete efectuate asupra Ucrainei.
Cea de-a patra ediție a Forumului Euro-Atlantic pentru Reziliență (EARF25), organizată de Centrul Euro-Atlantic pentru Reziliență (E-ARC), va reuni, în perioada 6-7 noiembrie 2025, la Palatul Parlamentului, lideri guvernamentali, experți militari, reprezentanți ai mediului academic și ai organizațiilor internaționale, într-un amplu exercițiu de reflecție strategică privind viitorul rezilienței în spațiul euro-atlantic.
Declarația recentă a lui Alexei Juravliov, prim-vicepreședintele Comisiei de Apărare din Duma de Stat a Rusiei, cu privire la posibila livrare a sistemelor de rachete Oreshnik și Kalibr către Venezuela, nu trebuie tratată sub nicio formă ca un simplu anunţ militare. Astfel de mesaje se înscriu perfect în ceea ce cunoaştem deja că fiind o operațiune de război informațional. Într-un context de tensiuni maxime între Washington și Caracas, Moscova intervine nu doar ca partener militar, ci ca principal amplificator al instabilității, fabricând o narațiune menită să testeze determinarea SUA.
„Partea care învață cel mai repede câștigă”. Comandantul Forțelor Aeriene Suedeze, general-maiorul Jonas Wikman, trage un semnal de alarmă cu privire la decalajul de adaptare dintre Alianța Nord-Atlantică și provocările pe care le aduce războiul modern.
Dronele sunt tehnologii emergente care și-au dovedit utilitatea în războiul din Ucraina, dar e oare înțelept să pariezi doar pe drone? Tot în baza lecțiilor din Ucraina vedem că tehnica grea, tancurile și sistemele de artilerie, rămân esențiale chiar și în războiul modern. Acest lucru a fost arătat și într-o demonstrație de forță de către Armata Franței.
Operația ucraineană de curățire și contrainfiltrare, desfășurată în zona orașului cheie Pokrovsk, a intrat în ziua a cincea. Capul de pod stabilit de militarii Direcției de Informații Militare (GUR) a Ucrainei a rezistat, permițând altor unități GUR să străpungă liniile rusești pentru a face joncțiunea cu trupele din capul de pod. GUR a prezentat, în dimineața de 4 noiembrie, o actualizare a acțiunilor sale din Pokrovsk.
Serviciul de Informații Militare (GUR) al Ucrainei au confirmat o operațiune de succes în noaptea de 1-2 noiembrie 2025, care a distrus elemente importante ale apărării aeriene rusești aflate în Crimeea. Ținta principală: un post de comandă al unui batalion S-400 „Triumf” și radarul său, o lovitură care continuă campania sistematică a Kievului de a „orbi” și fragmenta rețeaua de apărare a peninsulei.
Armata Republicii Cehe este deja clară în ceea ce privește numărul de militari pe care dorește să îi recruteze anul viitor. Și este unul dintre cele mai ambițioase obiective stabilite vreodată. Potrivit Ministerului Apărării, în mod ideal, peste 2.200 de noi soldați noi ar trebui să intre în rândul forțelor armate. Cu toate acestea, pe termen lung, oficialii apărării au vorbit despre baza armatei. Obiectivul de recrutare pentru 2025 a fost îndeplinit, iar cel pentru anul viitor este mai mare.
Hotărârea recentă a Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO), care obligă Rusia să plătească Georgiei despăgubiri de 253 de milioane de euro pentru acțiunile sale din 2008, oferă o perspectivă sumbră și, totodată, un model juridic crucial pentru viitorul Ucrainei.
De la bordul Air Force One, președintele Donald Trump a transmis duminică nu doar un refuz militar, ci o sentință geostrategică. Întrebat dacă va furniza Ucrainei rachete Tomahawk, capabile să lovească Moscova, răspunsul său a fost de o nonșalanță care îngheţa sângele în vene aliaților Americii: „Nu, nu prea...”.
Dezbaterea privind descurajarea nucleară în cadrul NATO se învârte, în ultimii ani, în jurul a două mari teme, lăsând în umbră cea mai presantă problemă internă a Alianței. Pe de o parte, agresiunea Rusiei în Ucraina a veni cu întrebarea dacă arsenalul nuclear aliat, în principal armele americane din Europa, trebuie modernizat sau consolidat. Pe de altă parte, încă din mandatul lui Donald Trump, persistă îndoiala dacă SUA mai pot fi considerate un partener de încredere și ce s-ar întâmpla dacă Washingtonul și-ar retrage umbrela nucleară.
Ucraina pare să fi făcut o concesie majoră, dar calculată strategic. Potrivit unor surse oficiale citate de Financial Times și Kyiv Independent, Kievul a acceptat o limitare a efectivelor sale militare la 800.000 de oameni pe timp de pace.
În timp ce Ucraina număra cele 460 de drone și 22 de rachete balistice lansate de Rusia într-o singură noapte, la mii de kilometri distanță, într-un hotel din Abu Dhabi, se redesenează harta de securitate a Europei. Diplomația de război nu a fost niciodată o chestiune de morală absolută, ci de oportunitate cinică și raporturi de forță. Iar informațiile scurse în ultimele 24 de ore confirmă un lucru cert: administrația Trump a apăsat pedala de accelerație, forțând o închidere a conflictului care pare să fi trecut de faza „dacă” și a intrat în faza „cum”.
Ucraina a reușit o lovitură de precizie împotriva Complexului Tehnico-Științific Beriev (TANTK) din Taganrog, eliminând două active militare rare care sunt, practic, imposibil de înlocuit pentru industria de apărare rusă. Imaginile din satelit analizate pe 25 noiembrie confirmă distrugerea ,,laboratorului aeropurtat A-60'', o aeronavă purtător de arme laser, și a unui prototip pentru viitorul program de aeronave de avertizare timpurie al Rusiei.
Realitatea dură a războiului de uzură din Ucraina a impus treptat o schimbare radicală de design a vehiculelor militare occidentale, forțând trecerea de la platforme optimizate aerodinamic la vehicule blindate adaptate pentru a supraviețui pe un câmp de luptă săturat de amenințări.
Președintele Volodimir Zelenski va vizita SUA în următoarele zile pentru a finaliza un acord de pace cu președintele Donald Trump privind încheierea războiului Ucrainei cu Rusia. Ucraina ar fi ajuns astfel la un acord pe planul de pace propus de SUA, pentru care s-a negociat intens în ultimele zile.
Elbit spune că turela UT30 MK2, care poate fi integrată pe mai multe tipuri de MLI-uri e deja fabricată în proporție de 50% în România, deocamdată, pentru clienți externi.
Armata suedeză a înaintat guvernului un raport strategic prin care recomandă imperativ achiziționarea unor sisteme de rachete cu o rază de acțiune extinsă, de până la 2.000 de kilometri. Această capacitate ofensivă ar permite forțelor suedeze să angajeze ținte militare și elemente de infrastructură critică situate adânc în teritoriul Federației Ruse, inclusiv în zona metropolitană a Moscovei, redefinind astfel parametrii de descurajare pe flancul nordic al Alianței Nord-Atlantice.
Într-o intervenție simultană pe RTL și M6, președintele francez Emmanuel Macron a rostit, poate pentru prima dată cu o claritate lipsită de echivoc, ceea ce analiștii spațiului ex-sovietic avertizează de ani de zile: Europa nu se află în pragul unui conflict, ci este deja angrenată într-unul. Nu vorbim încă de blindate pe Champs-Elysees, ci de un război hibrid, total și cotidian, purtat de Rusia împotriva infrastructurii critice și a coeziunii sociale din Vest.
Ionuț Moșteanu, ministrul Apărării Naționale, a făcut declarații de presă, marți dimineață, de la Baza Aeriană Mihail Kogălniceanu din județul Constanța, precizând că rămășițele unei drone au fost identificate în județul Vaslui, iar avioanele Eurofighter germane și F-16 ale României au încercat angajarea ei, dar nu au mai doborât-o din cauza riscului asupra populației.
Moscova a respins planul prezentat de liderii europeni drept contrapropunere la documentul iniţial american privind Ucraina, apreciind că acesta este „la prima vedere complet neconstructiv şi nu ni se potriveşte”, a declarat consilierul prezidenţial rus Yuri Ushakov pe 24 noiembrie 2025.
Avioane Eurofighter Typhoon aliate au interceptat în premieră în ultimii cinci ani un Tupolev Tu-134A-4 al Forțelor Aerospațiale Ruse. Tu-134A-4, supranumit și „Perla Neagră”, e o prezență rară și a fost interceptat la finalul săptămânii trecute de avioane Eurofighter italiene aflate în misiune de Poliție Aeriană în statele baltice.
În urma atacului masiv asupra Ucrainei, în noaptea de luni spre marți, sistemele de supraveghere a spațiului aerian din dotarea Armatei Naționale a R. Moldova au detectat, în dimineața zilei de 25 noiembrie, șase drone care traversau neautorizat spațiul aerian național, anunță Ministerul Apărării.
Imprevizibilitatea politicii externe a administrației Trump - care oscilează între presiuni brutale și propuneri de pace neașteptate - ne face să ne gândim tot mai mult că Washingtonul nu acționează totuși haotic, ci aplică în mod deliberat o formă de ambiguitate strategică adaptată la un climat geopolitic dominat de agresiunea Rusiei și ascensiunea Chinei.
Radarele Ministerului Apărării Naționale au detectat o țintă care se îndrepta spre spațiul aerian național, în dimineața de 25 noiembrie, în proximitatea județului Tulcea, fiind ridicate în aer, la ora 06.28, două aeronave germane Eurofighter Typhoon, de la Baza Aeriană Mihail Kogălniceanu, pentru monitorizarea situației.
Aliații Kievului discută despre cum să umple golul în furnizarea de informații de cercetare către Ucraina dacă Statele Unite refuză să mai transfere aceste date, a declarat, pe 23.11.2025, pentru Politico, șeful interimar al programului de inovare DIANA (Defense Innovation Accelerator for the North Atlantic) al NATO, James Appathurai.
În cursul nopții de 25.11.2025, Forțele Armate ale Federației Ruse au lansat un nou atac combinat de amploare asupra Ucrainei, folosind rachete și drone kamikaze. Valul principal al loviturilor a acoperit Kievul, dar a vizat și alte regiuni ucrainene.
Pentru a ocoli sistemele de război electronic rusești, Forțele Armate ale Ucrainei extind gama de frecvență pentru controlul și conducerea dronelor. La rândul lor, trupele ruse adaptează mijloacele de război electronic pentru a face față modernizării UAV-urilor ucrainene.
Marina Regală a Marii Britanii (Royal Navy) a raportat interceptarea și monitorizarea a două nave militare rusești care au tranzitat Canalul Mânecii, un eveniment ce survine pe fondul unei creșteri semnificative a activității navale a Federației Ruse în proximitatea apelor teritoriale britanice. Incidentul recent, coroborat cu acțiuni agresive ale navelor de spionaj rusești împotriva aviației britanice, subliniază volatilitatea tot mai mare din flancul nordic al NATO.
Potrivit unor surse de pe rețelele de socializare, cele trei bombardiere strategice de tip B-52H Stratofortress aparținând Forțelor Aeriene ale SUA au părăsit Baza Aeriană Morón din Spania și au revenit în Lousiana, la Baza Aeriană Barksdale.
Capacitatea Rusiei de a susține un război de uzură prelungit în Ucraina se confruntă cu noi semne de întrebare, pe măsură ce imagini recente din satelit indică o epuizare aproape totală a vehiculelor blindate din depozitele sale cele mai îndepărtate.
Programul de modernizare a Forțelor Aeriene Germane a trecut de la stadiul de planificare la execuția industrială concretă în această săptămână, odată cu intrarea oficială a primului avion de luptă F-35A Lightning II în faza de asamblare finală la uzina Lockheed Martin. Evenimentul reprezintă semnalul tranziției definitive a Germaniei de la stat utilizator al unor platforme aeriene moștenite din perioada Războiul Rece către o postură de descurajare credibilă, de generația a cincea, în inima Europei.
Ceea ce trebuia să fie un ''blitzkrieg diplomatic'' al administrației Trump pentru a pune capăt războiului din Ucraina s-a lovit, în acest weekend la Geneva, de zidul realității geopolitice. Narațiunea simplistă a unui „deal” rapid, care să fie livrat de ucraineni pe biroul președintelui american până la Ziua Recunoștinței (27 noiembrie), s-a evaporat.
Federația Rusă a anunțat oficial stadiul dezvoltării noului avion de vânătoare Su-75 Checkmate, prezentat pentru prima dată în 2021.
Presa chineză a ridicat întrebări cu privire la motivul pentru care cooperarea privind avionul de vânătoare J-10C a stagnat atât de repede, mai ales după apariția sa notabilă în Egipt. Anul trecut, șapte aeronave J-10C, împreună cu avionul de transport greu Y-20, au participat la primul exercițiu aerian comun dintre cele două țări.
Luni, la Palatul Cotroceni, are loc o ședință a Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT) cu o miză dublă: definirea cadrului conceptual de securitate pentru următorii cinci ani, prin noua Strategie Națională de Apărare, și identificarea resurselor financiare critice, prin accesarea programului european SAFE. Într-o lume în care arhitectura de securitate se rescrie violent, președintele Nicușor Dan propune conceptul de „independență solidară”, însă succesul acestuia depinde de capacitatea administrativă a unui stat încă măcinat de vulnerabilități interne.
Scenele de la Geneva din acest noiembrie 2025 amintesc izbitor de momentele tensionate care au precedat marile împărțiri ale sferelor de influență din secolul XX. De data aceasta, însă, falia nu mai trece prin inima Berlinului, ci urmează linia însângerată a Niprului și tranșeele din Donbas.
Tensiunile aeriene de pe Flancul Estic al NATO au atins un nou vârf în noaptea de 23 spre 24 noiembrie, forțele aeriene aliate și române executând ieșiri succesive de interceptare și monitorizare. Federația Rusă a reluat campania agresivă de lovituri cu drone asupra infrastructurii critice ucrainene din porturile dunărene, la o distanță critică față de teritoriul României.
Uniunea Europeană și Regatul Unit vor participa, începând de duminică, la discuții la nivel înalt pe marginea planului de pace pentru Ucraina al lui Donald Trump, o evoluție semnificativă pentru Bruxelles și Londra, care fuseseră ținute în afara procesului până acum.
Elbit propune și livrează drona tactică Watchkeeper X pentru Armata României, primele sisteme urmând să ajungă la trupe în următoarele luni.
Tot mai multe țări investesc în nave dedicate operării dronelor aeriene, navale și submarine, considerând că viitorul războiului naval va depinde în mod decisiv de aceste platforme.
Cel mai recent plan de pace menit să pună capăt războiului din Ucraina a fost creat de Statele Unite, a precizat secretarul de stat american Marco Rubio, contrazicând astfel afirmațiile făcute de doi senatori americani, care au spus că planul ar fi fost primit, transmit agențiile Agerpres, DPA și AFP.
Forțele pentru Operațiuni Speciale ale Ucrainei (FOS) au reușit, pentru prima dată, să doboare un elicopter rusesc Mi-8 aflat în misiune de interceptare a dronelor ucrainene, folosind o dronă de atac cu rază lungă de acțiune, marcând o premieră istorică în evoluția tacticilor de luptă cu UAV-uri. Lovitura a fost efectuată chiar adânc în interiorul teritoriului rus.
