Generațiile următoare ar putea vedea o Africă dominată de ideologia comunistă chineză: China recunoaște că dezvoltarea sa se bazează în mod semnificativ pe exporturile africane
Africa prezintă o provocare complexă chiar și pentru o mare putere economică cum este China. Instabilitatea politică cronicizată, caracterizată de lupte locale, lovituri de stat și tulburări civile, generează provocări care împiedică încercarea de implicare pașnică a Chinei și o pot determina să desfășoare forțe militare și de securitate pentru a-și proteja investițiile în Africa. Fără acea stabilitate oferită de capitalismul de piață, democrație și ordine bazată pe reguli, China se confruntă practic cu o alegere între eșec sau neocolonialism.
În cele din urmă, s-a considerat că liderii chinezi vor fi foarte probabil forțați să aleagă între riscurile utilizării intervenției directe pentru a-și menține controlul asupra investițiilor și încrederea în ordinea bazată pe regulile promovate de Occident pentru a facilita accesul pe piață.
Dacă China începe să fie etichetată drept putere neocolonială, politica sa de neamestec, îndelung aclamată, va fi cel mai probabil subminată. Însă alternativa, care presupune lăsarea companiilor chineze să investească pe baza propriilor evaluări, ar presupune riscuri economice și politice foarte mari, comparabile cu cele generate de strategia “Go out” de dinaintea Inițiativei Belt and Road de la sfârșitul anilor 1990.
Ca o paranteză, reamintim că de la sfârșitul anilor 1970, China și-a construit strategia de modernizare economică pe o strategie care abordează investițiile în două etape distincte, dar interconectate. Prima, denumită “Welcome in” („Bun venit în”) facilitează formarea de capital intern, reforma pieței și progresul tehnologic. Aceasta este urmată de un “Go out”, respectiv de o „ieșire” ulterioară a surplusului de capital, menită să extindă accesul la piețele externe, resursele naturale și tehnologia avansată, aducând creștere și stabilizare economică suplimentară. Conceptul are la bază și o analogie cu fluxul și refluxul Yin și Yang aflate în centrul filosofiei dualiste a taoismului, în care forțele complementare interacționează între ele pentru a crea echilibru în lumea naturală.
Nu se poate ști ce va face Beijingul când nu va mai putea evita tranșarea problemei, dar mulți specialiști în problematica Africii consideră că ar fi înțelept pentru liderii africani să nu aștepte să afle și să depună eforturi pentru a-și diversifica relațiile economice, ca o ultimă șansă de a evita să devină victime ale neocolonialismului chinez.
În prezent, activitățile Inițiativei Belt and Road din Africa se concentrează în primul rând pe infrastructura solidă, cum ar fi transportul și energia electrică. Inițiativa pune accent pe sectorul mineralelor, care este vital pentru exporturile destinate Chinei și, în acest fel, se potrivește cu istoria europeană a exploatării resurselor africane.
China recunoaște că dezvoltarea sa se bazează în mod semnificativ pe exporturile africane și încearcă să extindă rapid aceste exporturi prin investiții în infrastructură pentru a atenua constrângerile de aprovizionare, creșterea prețurilor și conexiunile geopolitice - de exemplu, cu țări precum Australia în cazul minereului de fier.
Implicarea Chinei a fost accelerată politic la începutul anilor 2000, prin crearea Forumului pentru Cooperarea China-Africa. Cu toate acestea, în pofida promisiunilor sale, Beijingul nu a contribuit la crearea unui mediu de autodezvoltare a Africii.
Țările din Africa de Vest au o problemă uriașă cu stabilitatea politică, ceea ce l-a determinat pe secretarul general al ONU, Antonio Guterres, să eticheteze regiunea Sahel drept „centura de lovitură” a Africii.
Din 2020, nu mai puțin de nouă lovituri de stat au avut loc în Sahel - Burkina Faso (de două ori), Ciad, Gabon, Mali (de două ori), Niger și Sudan - toate membre ai Inițiativei Belt and Road, cu excepția Burkinei Faso, care a anunțat că se va alătura și ea în curând.
Africa a cunoscut cel mai mare număr de lovituri de stat din anii 1950, respectiv 106 din 214 la nivel global. Aceste revolte au tensionat relațiile dintre noile guverne și statele occidentale, în special fostele puteri coloniale precum Franța și Statele Unite, forțele acestora fiind expulzate din Niger în 2023 și, respectiv, 2024.
Interesele Chinei de după Războiul Rece și Inițiativa Belt and Road pun mult mai puțin accent pe buna guvernare - stabilitatea politică, democrația și drepturile omului - dar au ca prioritate neinterferența sau, altfel spus, neamestecul în afacerile interne ale statelor africane. Acest lucru a permis o reorientare geopolitică a acestor state către China, situație care, din păcate, permite noi lovituri de stat ce vor împiedica și mai mult dezvoltarea Africii.
Efectul de bumerang al “neamestecului” asupra investițiilor chineze
Însă instabilitatea politică ar putea, de asemenea, să determine, de la un punct, China să intervină pentru a-și proteja propria dezvoltare.
Un proiect Compagnie du Trans-Guinéen de construire a infrastructurii feroviare și portuare care să susțină exporturile de minereu de fier a primit 15 miliarde USD ca proiect aliniat la Inițiativa Belt and Road. Cu toate acestea, cel mai mare proiect de infrastructură minieră din Africa, mina de minereu de fier Simandou din Guineea, care urma să se deschidă în 2015, a fost amânat în mod repetat din cauza instabilității politice.
Președintele Xi Jinping a înțeles treptat să acorde prioritate păcii și securității ca fundament pentru dezvoltare. În aprilie 2022, el a declarat: „Infrastructura este pilonul... dezvoltării sociale și economice”, punând astfel infrastructura înaintea securității. Cu toate acestea, un an mai târziu, în martie 2023, Xi a remarcat că „securitatea este piatra de temelie a dezvoltării”. În timpul summitului de cooperare China-Africa din septembrie 2024, desfășurat la Beijing, China a promis echivalentul a peste 50 de miliarde de dolari timp de trei ani în ajutor pentru Africa, o parte semnificativă fiind alocată inițiativelor de securitate.
Astfel, China pare să recunoască faptul că, fără o bună guvernare, dezvoltarea economică este problematică. Însă concentrarea Chinei pe securitate ridică semne de întrebare cu privire la politica sa de lungă durată de neinterferență în afacerile interne ale statelor africane. Pe măsură ce China își adâncește implicarea în problemele de securitate, s-ar putea găsi inevitabil atrasă în conflictele politice complexe care caracterizează multe state africane. Rolul crescând al Chinei în securitate poate, de asemenea, să-i modifice imaginea în Africa, necesitând politici și acțiuni care să-și modeleze imaginea și să influențeze percepțiile și convingerile deținătorilor de putere.
Soluția chineză: neocolonialism pe ideologie comunistă
Declarația Forumului pentru Cooperare China-Africa a subliniat că China nu va interveni în afacerile interne ale statelor africane și că nu va impune condiții politice pentru asistența sa. Cu toate acestea, s-a angajat să invite aproximativ 7.500 de militari, polițiști, tineri militari africani și 1.000 de membri de elită ai partidelor politice să se studieze în China în următorii trei ani.
Această abordare se bazează pe angajamentul de lungă durată din anii 1960 al Partidului Comunist Chinez de a îmbunătăți relațiile dintre părți prin educarea liderilor comuniști africani. Nyerere Leadership School, creată în 2022, este prima școală de partid modelată și susținută de Școala Centrală a Partidului Comunist Chinez, întărind influența ideologică a Chinei în Africa. Proiectul comun leagă Partidul Comunist Chinez de șase mișcări de eliberare din Africa de Sud, oferind pregătire ideologică cadrelor din partidele care au guvernat neîntrerupt de la independență.
Partidul Comunist Chinez își susține politica externă prin Departamentul său internațional al Comitetului Central, mai degrabă decât să se bazeze doar pe Ministerul Afacerilor Externe. De exemplu, viceministrul Li Mingxiang al Departamentului Internațional al Comitetului Central al Partidului Comunist din China a vizitat Uganda în martie 2023 pentru a sărbători partidul Mișcarea Națională de Rezistență care guvernează din 1986.
Astfel, implicarea din ce în ce mai profundă a Chinei în menținerea păcii, instruirea de securitate și ajutorul militar ar putea complica poziția sa neutră, în special în statele care se confruntă cu mișcări sociale, care ar putea necesita o educație politică țintită.
Există, așadar, o teamă tot mai mare în rândul analiștilor că China devine o putere neocolonială în Africa, deoarece prezintă modele politice și economice similare de interacțiune ca și europenii plecați. În mod similar, există indicii că sunt în curs de dezvoltare modele de forțe comerciale și de securitate adecvate, pentru că furnizarea de astfel de forțe este o practică istorică a colonizatorilor.
Securitatea Africii este atât de importantă încât China dorește acum să integreze angajamentele de securitate cu Africa în Inițiativa sa de securitate globală, o strategie pe care liderii chinezi o văd ca pe o abordare nouă și îmbunătățită a securității globale.
China este, de asemenea, un exportator cheie de arme către Africa, precum și un furnizor de ajutor militar. Sub auspiciile Consiliului de Securitate al ONU, aproape toți cei peste 2.500 de militari din forțele de menținere a păcii chinezi sunt desfășurați pe continentul african în țări bogate în resurse, cum ar fi Sudanul de Sud.
În 2017, China și-a deschis prima sa bază militară de peste mări în Djibouti și de atunci a urmărit crearea celei de-a doua pe continent. Baza este situată strategic pe ruta comercială a Canalului Suez pentru a combate pirateria și alte acțiuni ce pot perturba importurile sale esențiale, cum ar fi petrolul.
Concluzie
Abordarea din ce în ce mai neocolonială a Chinei poate submina în cele din urmă politica sa de neinterferență, o piatră de temelie a diplomației chineze în Africa și la nivel global.
Pe măsură ce China devine din ce în ce mai implicată în provocările de securitate ale continentului african, se va lupta să echilibreze principiile proclamate de neamestec cu realitățile instabilității politice și dorința sa de a atenua aceste amenințări. Pentru a-și menține controlul asupra resurselor, ar putea ajunge să instige la lovituri de stat, să finanțeze grupuri rebele sau să-și desfășoare propriile forțe de securitate.
În loc să aștepte să afle cum va acționa China pe termen mediu și lung, statele africane și-ar putea diversifica parteneriatele și ar putea explora noi căi de finanțare. Bazându-se pe China, acestea riscă să rămână vulnerabile la schimbarea priorităților Beijingului. Încurajând relații funcționale între ele, implementând reforme bazate pe piața internă și căutând sprijin extern din partea statelor care acordă prioritate bunei guvernări, țările africane pot obține un control mai mare asupra căilor proprii de dezvoltare.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
