În cele din urmă, s-a considerat că liderii chinezi vor fi foarte probabil forțați să aleagă între riscurile utilizării intervenției directe pentru a-și menține controlul asupra investițiilor și încrederea în ordinea bazată pe regulile promovate de Occident pentru a facilita accesul pe piață.
Dacă China începe să fie etichetată drept putere neocolonială, politica sa de neamestec, îndelung aclamată, va fi cel mai probabil subminată. Însă alternativa, care presupune lăsarea companiilor chineze să investească pe baza propriilor evaluări, ar presupune riscuri economice și politice foarte mari, comparabile cu cele generate de strategia “Go out” de dinaintea Inițiativei Belt and Road de la sfârșitul anilor 1990.
Ca o paranteză, reamintim că de la sfârșitul anilor 1970, China și-a construit strategia de modernizare economică pe o strategie care abordează investițiile în două etape distincte, dar interconectate. Prima, denumită “Welcome in” („Bun venit în”) facilitează formarea de capital intern, reforma pieței și progresul tehnologic. Aceasta este urmată de un “Go out”, respectiv de o „ieșire” ulterioară a surplusului de capital, menită să extindă accesul la piețele externe, resursele naturale și tehnologia avansată, aducând creștere și stabilizare economică suplimentară. Conceptul are la bază și o analogie cu fluxul și refluxul Yin și Yang aflate în centrul filosofiei dualiste a taoismului, în care forțele complementare interacționează între ele pentru a crea echilibru în lumea naturală.
Nu se poate ști ce va face Beijingul când nu va mai putea evita tranșarea problemei, dar mulți specialiști în problematica Africii consideră că ar fi înțelept pentru liderii africani să nu aștepte să afle și să depună eforturi pentru a-și diversifica relațiile economice, ca o ultimă șansă de a evita să devină victime ale neocolonialismului chinez.
În prezent, activitățile Inițiativei Belt and Road din Africa se concentrează în primul rând pe infrastructura solidă, cum ar fi transportul și energia electrică. Inițiativa pune accent pe sectorul mineralelor, care este vital pentru exporturile destinate Chinei și, în acest fel, se potrivește cu istoria europeană a exploatării resurselor africane.
China recunoaște că dezvoltarea sa se bazează în mod semnificativ pe exporturile africane și încearcă să extindă rapid aceste exporturi prin investiții în infrastructură pentru a atenua constrângerile de aprovizionare, creșterea prețurilor și conexiunile geopolitice - de exemplu, cu țări precum Australia în cazul minereului de fier.
Implicarea Chinei a fost accelerată politic la începutul anilor 2000, prin crearea Forumului pentru Cooperarea China-Africa. Cu toate acestea, în pofida promisiunilor sale, Beijingul nu a contribuit la crearea unui mediu de autodezvoltare a Africii.
Țările din Africa de Vest au o problemă uriașă cu stabilitatea politică, ceea ce l-a determinat pe secretarul general al ONU, Antonio Guterres, să eticheteze regiunea Sahel drept „centura de lovitură” a Africii.
Din 2020, nu mai puțin de nouă lovituri de stat au avut loc în Sahel - Burkina Faso (de două ori), Ciad, Gabon, Mali (de două ori), Niger și Sudan - toate membre ai Inițiativei Belt and Road, cu excepția Burkinei Faso, care a anunțat că se va alătura și ea în curând.
Africa a cunoscut cel mai mare număr de lovituri de stat din anii 1950, respectiv 106 din 214 la nivel global. Aceste revolte au tensionat relațiile dintre noile guverne și statele occidentale, în special fostele puteri coloniale precum Franța și Statele Unite, forțele acestora fiind expulzate din Niger în 2023 și, respectiv, 2024.
Interesele Chinei de după Războiul Rece și Inițiativa Belt and Road pun mult mai puțin accent pe buna guvernare - stabilitatea politică, democrația și drepturile omului - dar au ca prioritate neinterferența sau, altfel spus, neamestecul în afacerile interne ale statelor africane. Acest lucru a permis o reorientare geopolitică a acestor state către China, situație care, din păcate, permite noi lovituri de stat ce vor împiedica și mai mult dezvoltarea Africii.
Însă instabilitatea politică ar putea, de asemenea, să determine, de la un punct, China să intervină pentru a-și proteja propria dezvoltare.
Un proiect Compagnie du Trans-Guinéen de construire a infrastructurii feroviare și portuare care să susțină exporturile de minereu de fier a primit 15 miliarde USD ca proiect aliniat la Inițiativa Belt and Road. Cu toate acestea, cel mai mare proiect de infrastructură minieră din Africa, mina de minereu de fier Simandou din Guineea, care urma să se deschidă în 2015, a fost amânat în mod repetat din cauza instabilității politice.
Președintele Xi Jinping a înțeles treptat să acorde prioritate păcii și securității ca fundament pentru dezvoltare. În aprilie 2022, el a declarat: „Infrastructura este pilonul... dezvoltării sociale și economice”, punând astfel infrastructura înaintea securității. Cu toate acestea, un an mai târziu, în martie 2023, Xi a remarcat că „securitatea este piatra de temelie a dezvoltării”. În timpul summitului de cooperare China-Africa din septembrie 2024, desfășurat la Beijing, China a promis echivalentul a peste 50 de miliarde de dolari timp de trei ani în ajutor pentru Africa, o parte semnificativă fiind alocată inițiativelor de securitate.
Astfel, China pare să recunoască faptul că, fără o bună guvernare, dezvoltarea economică este problematică. Însă concentrarea Chinei pe securitate ridică semne de întrebare cu privire la politica sa de lungă durată de neinterferență în afacerile interne ale statelor africane. Pe măsură ce China își adâncește implicarea în problemele de securitate, s-ar putea găsi inevitabil atrasă în conflictele politice complexe care caracterizează multe state africane. Rolul crescând al Chinei în securitate poate, de asemenea, să-i modifice imaginea în Africa, necesitând politici și acțiuni care să-și modeleze imaginea și să influențeze percepțiile și convingerile deținătorilor de putere.
Declarația Forumului pentru Cooperare China-Africa a subliniat că China nu va interveni în afacerile interne ale statelor africane și că nu va impune condiții politice pentru asistența sa. Cu toate acestea, s-a angajat să invite aproximativ 7.500 de militari, polițiști, tineri militari africani și 1.000 de membri de elită ai partidelor politice să se studieze în China în următorii trei ani.
Această abordare se bazează pe angajamentul de lungă durată din anii 1960 al Partidului Comunist Chinez de a îmbunătăți relațiile dintre părți prin educarea liderilor comuniști africani. Nyerere Leadership School, creată în 2022, este prima școală de partid modelată și susținută de Școala Centrală a Partidului Comunist Chinez, întărind influența ideologică a Chinei în Africa. Proiectul comun leagă Partidul Comunist Chinez de șase mișcări de eliberare din Africa de Sud, oferind pregătire ideologică cadrelor din partidele care au guvernat neîntrerupt de la independență.
Partidul Comunist Chinez își susține politica externă prin Departamentul său internațional al Comitetului Central, mai degrabă decât să se bazeze doar pe Ministerul Afacerilor Externe. De exemplu, viceministrul Li Mingxiang al Departamentului Internațional al Comitetului Central al Partidului Comunist din China a vizitat Uganda în martie 2023 pentru a sărbători partidul Mișcarea Națională de Rezistență care guvernează din 1986.
Astfel, implicarea din ce în ce mai profundă a Chinei în menținerea păcii, instruirea de securitate și ajutorul militar ar putea complica poziția sa neutră, în special în statele care se confruntă cu mișcări sociale, care ar putea necesita o educație politică țintită.
Există, așadar, o teamă tot mai mare în rândul analiștilor că China devine o putere neocolonială în Africa, deoarece prezintă modele politice și economice similare de interacțiune ca și europenii plecați. În mod similar, există indicii că sunt în curs de dezvoltare modele de forțe comerciale și de securitate adecvate, pentru că furnizarea de astfel de forțe este o practică istorică a colonizatorilor.
Securitatea Africii este atât de importantă încât China dorește acum să integreze angajamentele de securitate cu Africa în Inițiativa sa de securitate globală, o strategie pe care liderii chinezi o văd ca pe o abordare nouă și îmbunătățită a securității globale.
China este, de asemenea, un exportator cheie de arme către Africa, precum și un furnizor de ajutor militar. Sub auspiciile Consiliului de Securitate al ONU, aproape toți cei peste 2.500 de militari din forțele de menținere a păcii chinezi sunt desfășurați pe continentul african în țări bogate în resurse, cum ar fi Sudanul de Sud.
În 2017, China și-a deschis prima sa bază militară de peste mări în Djibouti și de atunci a urmărit crearea celei de-a doua pe continent. Baza este situată strategic pe ruta comercială a Canalului Suez pentru a combate pirateria și alte acțiuni ce pot perturba importurile sale esențiale, cum ar fi petrolul.
Abordarea din ce în ce mai neocolonială a Chinei poate submina în cele din urmă politica sa de neinterferență, o piatră de temelie a diplomației chineze în Africa și la nivel global.
Pe măsură ce China devine din ce în ce mai implicată în provocările de securitate ale continentului african, se va lupta să echilibreze principiile proclamate de neamestec cu realitățile instabilității politice și dorința sa de a atenua aceste amenințări. Pentru a-și menține controlul asupra resurselor, ar putea ajunge să instige la lovituri de stat, să finanțeze grupuri rebele sau să-și desfășoare propriile forțe de securitate.
În loc să aștepte să afle cum va acționa China pe termen mediu și lung, statele africane și-ar putea diversifica parteneriatele și ar putea explora noi căi de finanțare. Bazându-se pe China, acestea riscă să rămână vulnerabile la schimbarea priorităților Beijingului. Încurajând relații funcționale între ele, implementând reforme bazate pe piața internă și căutând sprijin extern din partea statelor care acordă prioritate bunei guvernări, țările africane pot obține un control mai mare asupra căilor proprii de dezvoltare.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Deși discuțiile de la Moscova, din 2 decembrie, dintre delegația americană și președintele Rusiei, Vladimir Putin, nu par să fi adus pacea mai aproape, secretarul de stat al SUA, Marco Rubio, susține, într-un interviu pentru Fox News, că s-au făcut „progrese” către încheierea războiului.
Maratonul diplomatic de cinci ore desfășurat marți la Kremlin, între președintele rus Vladimir Putin și trimișii speciali ai președintelui american Donald Trump, s-a încheiat exact așa cum a început: fără nicio mișcare semnificativă, fără un acord și fără vreun semn că Moscova ar fi dispusă să își reconsidere cererile maximaliste.
Este timpul ca UE să renunțe la strategia ei eșuată de „reacționează, speră, repetă”, consideră directorul Institutului pentru Studii de Securitate al UE (EUISS), Steven Everts.
Iluzia că Unchiul Sam va veni întotdeauna să ne salveze s-a risipit în noroaiele de la Cincu, în urma simulării unor manevre militare efectuate în cadrul Dacian Fall. Într-un amplu reportaj al agenției americane Bloomberg se precizează că scenariul testat de NATO ne arată o Europă descoperită, obligată să înfrunte o eventuală invazie rusă bazându-se strict pe propriile forțe convenționale, în timp ce sprijinul american, altădată automat, devine o variabilă incertă, limitată strict la logistică și nu la bocanci pe teren
Încă de la începutul anului trecut, relațiile egipteano-turce au cunoscut o schimbare strategică rapidă, reflectată clar în sectoarele militar și de apărare.
Presa germană a informat că, pe 28 noiembrie, în Polonia a fost activată apărarea antiaeriană după ce au fost detectate activități intense ale aviației rusești în apropierea flancului estic al NATO.
Vocile care contează la Kiev și în cancelariile occidentale încep să articuleze cu voce tare ceea ce istoricii militari intuiau deja, dar politicienii refuzau să accepte: războiul din Ucraina nu se va încheia cu o paradă a victoriei în Piața Roșie și nici cu prăbușirea imediată a regimului de la Kremlin.
Recentele anunțuri venite de la Kiev, Stockholm și Paris privind posibila achiziție a unui număr impresionant de avioane de luptă europene - 100 de Rafale și până la 150 de Gripen - au generat mult entuziasm în spațiul public. Un total de 250 de aparate de zbor sună, într-adevăr, spectaculos. Totuși, dacă privim situația la rece, dincolo de retorica politică și de scrisorile de intenție, realitatea este mult mai nuanțată.
La scurt timp după întoarcerea dintr-o vizită la Moscova, unde s-a întâlnit cu Vladimir Putin, premierul ungar, Viktor Orban, a acordat un interviu publicației germane Welt am Sonntag, în care a declarat că, după încheierea ostilităților, Ucraina ar trebui să redevină un stat tampon între Rusia și țările NATO.
Președintele american Donald Trump a provocat un val de șoc la nivel global sâmbătă, 29 noiembrie, anunțând pe contul său de pe rețeaua socială TruthSocial că spațiul aerian "deasupra și în jurul Venezuelei" ar trebui considerat "complet închis".
Informațiile recente venite de la Berlin, conform cărora luna octombrie a marcat un record absolut în ceea ce privește activitatea dronelor deasupra bazelor militare germane, nu trebuie citite ca simple statistici ale unor incidente izolate de securitate.
Misterul exploziilor care au zguduit vineri două petroliere aflate la intrarea în strâmtoarea Bosfor s-a risipit mai repede decât fumul negru ridicat de pe punțile navelor avariate. Nu a fost vorba despre mine marine rătăcite aşa cum se credea și nici despre accidente tehnice cauzate de uzură morală a navelor, ci despre o operațiune chirurgicală asumată Ucraina.
Viktor Iușcenko, cel de-al treilea președinte al Ucrainei și omul care a simțit pe propria piele toxicitatea influenței rusești, a ieșit recent la rampă cu un avertisment brutal. Fostul lider de la Kiev compară propunerile de „pace” venite dinspre Washington cu Acordul de la Munchen din 1938.
Într-o Europă care încă dezbate reactiv despre reintroducerea stagiului militar sau despre cum să-și completeze stocurile de muniție, Estonia alege din nou să privească securitatea națională nu ca pe o sarcină exclusivă a armatei, ci ca pe o competență civică fundamentală.
Într-un război de uzură, victoria nu se măsoară doar în kilometri pătrați de teritoriu recucerit, ci și în capacitatea de a „orbi” adversarul, lăsându-l expus și vulnerabil în fața unor lovituri care vizează însăși infrastructura vitală a frontului.
O explozie spectaculoasă, un nor purpuriu toxic și o tăcere asurzitoare din partea Kremlinului. Evenimentele de vineri, 28 noiembrie, de la poligonul Yasny din regiunea Orenburg, par să confirme un nou eșec major în programul de modernizare nucleară al Rusiei. Deși Moscova încearcă să proiecteze imaginea unei forțe strategice invincibile, dovezile vizuale și contextuale indică faptul că „super-armele” promovate agresiv de Vladimir Putin au o problemă fundamentală: refuză să zboare.
Viktor Orban a mers din nou la Moscova, unde a obținut din partea lui Vladimir Putin recunoașterea relațiilor excelente dintre cele două țări.
Vineri seara, Ucraina a primit o lovitură care nu a venit dinspre Moscova, ci din interiorul propriilor sale instituții. Andrii Yermak, șeful de cabinet al președintelui și, de facto, al doilea cel mai puternic om din statul ucrainean, și-a prezentat demisia. Nu a fost o retragere onorabilă, ci una forțată de perchezițiile procurorilor anticorupție (NABU) chiar în locuința sa.
Dezvăluirile recente din presa britanică, potrivit cărora Donald Trump i-a trimis pe Steve Witkoff și Jared Kushner la Moscova pentru a pune pe masa Kremlinului recunoașterea controlului rusesc asupra teritoriilor ocupate, confirma în continuare cum se raportează azi Statele Unite la conflictul din Ucraina.
Sub pretextul unei ofensive tehnice împotriva cartelurilor de droguri, Statele Unite redesenează arhitectura de securitate din America Latină. Acordul recent semnat de SUA cu Republica Dominicană este considerat de experţi ultima piesă dintr-un dispozitiv militar masiv care, privit de sus, seamănă izbitor cu o blocadă navală și aeriană în jurul regimului de la Caracas.
În lipsa unei politici europene unitare de înarmare, reacția naturală a statelor a fost accelerarea programelor naționale de achiziții, fiecare țară prioritizându-și propriile nevoi. Deși Bruxellesul a încercat să dea coerență acestui impuls prin câteva instrumente - achiziții comune de muniție, inițiative în domeniul apărării antiaeriene, mecanisme de finanțare pentru industria de apărare - realitatea arată că grosul achizițiilor este încă la nivel strict național.
Devine tot mai clar că actualul context de securitate din Ucraina nu este despre pace, ci despre formalizarea unei capitulări. Vladimir Putin, aflat într-o vizită în Kârgâzstan, a transmis un mesaj Washingtonului înainte de sosirea delegației conduse de Steve Witkoff la Moscova: Rusia nu negociază, Rusia dictează condițiile. Retorica liderului de la Kremlin, aparent deschisă spre dialog, ascunde de fapt un ultimatum - retragerea trupelor ucrainene de pe propriul teritoriu sau anihilarea lor militară.
Fidel rolului său de „locotenent” al Kremlinului și mereu gata să recite partitura Moscovei, Alexander Lukașenko a transformat, joi, summitul OTSC de la Bișkek într-o tribună de lansare a mesajelor rusești. Liderul de la Minsk a comentat, cu aerul unui expert, versiunea planului de pace scursă în presa americană - un posibil tratat între Rusia, Ucraina și Occident.
Germania pare să fi înțeles, în sfârșit, că epoca „dividendelor păcii” s-a încheiat definitiv. Dezvăluirile recente din The Wall Street Journal și presa germană despre existența „OPLAN DEU” (un plan militar secret de 1.200 de pagini) reprezintă mai mult decât o schimbare a birocraţiei greoaie cu care ne-a obişnuit Ministerul Apărării de la Berlin.
Confuzia diplomatică generată de recentul plan de pace în 28 de puncte și negocierile opace dintre Moscova și Washington scot la lumină o criză profundă de viziune strategică la nivelul administrației americane. Într-un moment în care Europa încearcă să descifreze dacă mai poate conta pe garanțiile de securitate transatlantice, o analiză recentă a generalului (r) Ben Hodges, fost comandant al trupelor SUA în Europa, oferă o perspectivă pragmatică, lipsită de sentimentalism, asupra erorilor pe care Statele Unite riscă să le comită. Mesajul său este clar: izolarea Europei nu va aduce prosperitate Americii, ci dimpotrivă, va vulnerabiliza însăși economia americană.
Ambiția României de a deveni a doua putere militară de pe Flancul Estic la est de Germania, după Polonia, ambiție menționată în Strategia Națională de Apărare, a fost subiectul unei intense analize a experților militari ruși, care pe lângă narativul narativul deja clasic al propagandei ruse privind intențiile revizioniste ale României în raport cu Republica Moldova, arată că, scoțând Turcia din ecuație și plasând-o în Sudul Flancului, România e deja „a doua cea forță militară a Flancului Estic”.
În ultimele două luni, Ucraina și Rusia au acceptat două încetări temporare ale focului pentru a repara liniile de înaltă tensiune care asigură alimentarea externă a centralei nucleare Zaporojie (ZNPP), aflată sub control rusă din martie 2022. Cele două linii – Dniprovska (750 kV) și Ferosplavna-1 (330 kV) – reprezintă ultimele conexiuni critice dintre centrală și rețeaua electrică ucraineană. Fiecare întrerupere pune în pericol funcționarea sistemelor de siguranță ale centralei și crește riscul unui accident nuclear major.
Autoritățile trebuie să crească numărul persoanelor care se identifică drept ruse și vorbesc limba rusă în teritoriile ucrainene anexate. Acest lucru rezultă dintr-un document publicat marți (25.11.2015), semnat de președintele rus, Vladimir Putin, și raportat astăzi de agenția Reuters. Decretul, numit Strategia Națională de Politică Rusă pentru perioada până în 2036, stabilește obiectivul ca 95% din populația țării să se considere rusă.
România a făcut marți, 25 noiembrie, un pas decisiv pentru a acoperi un gol critic în apărarea sa antiaeriană: semnarea contractului pentru sistemele portabile MANPAD MISTRAL . O investiție de 625 de milioane de euro care ne aliniază, în sfârșit, la realitățile dure ale frontului din vecinătate.
Timp de decenii, după cataclismul celor două războaie mondiale, Germania a fost privată de o capacitate militară majoră. Cu un PIB uriaș de aproape 5 trilioane de euro, dublu față de cel al Rusiei, generat de cea mai puternică economie a Europei, Germania a rămas mult în urmă în ultimele decenii în ceea ce privește puterea militară. Dar lucrul acesta s-a schimbat radical după invadarea Ucrainei de către Rusia.
Netanyahu lansează cel mai mare proiect de apărare din istoria țării pentru a reduce dependența de furnizorii străini.
Rusia a efectuat atacuri cu drone în mai multe locații din Ucraina, inclusiv în capitala Kiev. O persoană a murit în urma unui atac asupra Odesei, Ucraina.
În același timp, zeci de drone au fost trimise de ucraineni în Rusia, dintre care unele au fost doborâte deasupra Moscovei.
În noaptea de 24 decembrie, Forțele de Apărare ale Ucrainei au lovit un loc rusesc de depozitare și întreținere pentru nave fără echipaj în zona Myrne a Peninsulei Crimeea ocupată temporar.
Într-o Europă care alege aproape în mare parte ca soluție pentru aviația militară de generația a 5-a avioanele F-35 Lightning II, există și cazuri de ezitare.
Comandamentul american pentru Africa a declarat că atacul a fost efectuat la cererea autorităților nigeriene.
Rusia atacat din nou Ucraina cu drone, dar și cu rachete de croazieră Kalibr lansate de pe submarinele din Marea Neagră.
Avioane de vânătoare poloneze au interceptat un avion de cercetare rusesc deasupra Mării Baltice, care zbura aproape de spațiul său aerian, a anunțat joi, 25 decembrie, Comandamentul Operațional al Forțelor Armate ale țării membre NATO.
Într-un mesaj postat pe canalul său de Telegram, Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) a informat, pe 23.12.2025, că, înainte de a ataca submarinul rusesc de la Novorossisk, structurile serviciului au distrus un avion de cercetare maritimă de tip Il-38N. Atacul din această lună în care Ucraina a scos submarinul rus din joc, aflat chiar în portul militar din Novorossisk, reprezintă una din cele mai spectaculoase operațiuni din cei patru ani de război. În ciuda problemelor de pe frontul din Est, pe mare ucrainenii reușesc să îi țină în șah pe ruși.
Orban a reamintit că pacea europeană de după al Doilea Război Mondial a durat aproape opt decenii, ceea ce, după cum subliniază el, reprezintă o excepție istorică. Potrivit acestuia, teama de un conflict nuclear a împiedicat noi războaie timp de decenii, dar acest mecanism de descurajare nu mai este la fel de eficient astăzi ca odinioară.
În tot interviul, Orban vorbește mult despre presupusele greșeli ale Europei, dar nu spune un cuvânt despre Rusia. Va fi interesant să vedem cum se va poziționa liderul ungar în scenariul unui atac (evident hibrid) al Moscovei asupra unui alt stat european.
Glenn Corn, un fost înalt ofițer CIA, avertizează că Ucraina se află într-un moment critic. Glenn Corn, fost ofițer de informații și apărare, într-un editorial recent pentru Cypher Brief, reamintește administrației americane să nu repete greșelile făcute de prim-ministrul britanic Neville Chamberlain.
Bombardiere strategice ruse cu rază lungă de acțiune Tu-95MS au efectuat un zbor planificat deasupra apelor neutre ale Mărilor Norvegiei şi Barents, informează joi agențiile de știri.
În noaptea de Ajun, invadatorii ruși au efectuat un alt atac asupra infrastructurii portuare și industriale din regiunea ucraineană Odesa. În urma atacului, o persoană a fost ucisă și alte două au fost rănite.
Liderul nord-coreean Kim Jong-un a participat la testul unei noi rachete, a relatat joi presa de stat nord-coreeană, conform AFP și Reuters. Kim a vizitat, de asemenea, miercuri docurile unde presa de stat a declarat că Nordul își construiește submarinul nuclear.
Suedia va avea în curând capacitatea de a efectua lovituri în adâncime mult în spatele liniilor inamice, după pe avioanele Gripen va fi integrată racheta de croazieră Taurus, de producție germană. Procesul se desfășoară mai rapid decât era planificat.
Președintele american se prezintă drept apărătorul absolut al libertății de exprimare pe rețelele de socializare. În schimb, Trump amenință că va ridica licențele pentru toate canalele tv care difuzează emisiuni umoristice la adresa sa.
Sistemele antiaeriene SAMP/T sunt văzute de mulți drept un Patriot european. Până acum au apărut puține informații despre utilizarea acestora în Ucraina, dar lucrurile ar putea să se schimbe pe viitor, mai ales că francezii intenționează să trimită mai multe SAMP/T NG, noua generație a sistemului antirachetă franco-italian.
Preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski a prezentat pentru prima dată, în detaliu, cele 20 de puncte ale ultimului plan de pace elaborat de SUA pentru a pune capăt războiului din Ucraina, afirmând că a fost negociat cu reprezentanţi ai Kievului şi Washingtonului şi că a fost trimis spre avizare Moscovei.
În cei aproape patru ani de război, ucrainenii au integrat zeci de sisteme occidentale, pe lângă cele sovietice pe care deja le aveau în dotare, ceea ce pentru orice tehnician e un coșmar nu doar logistic, dar și de mentenanță. În ceea ce privește lansatoarele multiple de rachete, HIMARS au fost cu siguranță un „game changer” în vara și toamna lui 2022, atât pentru a opri ofensiva rusă, cât și în cea mai fructuoasă contraofensivă ucraineană când forțele de apărare ale Ucrainei au reușit să elibereze o mare porțiune din teritoriu.
Luni, guvernul israelian a aprobat o propunere a ministrului Apărării, Yisrael Katz, de a închide postul de radio al armatei israeliene „Galei Tzahal”, oprind oficial activitatea acestuia la 1 martie 2026.
Primarul Moscovei a anunțat că unitățile rusești de apărare aeriană au distrus o dronă care zbura spre capitala Rusiei.
China investește sume colosale nu doar în sisteme de armament convenționale, dar și în dezvoltarea capacităților nucleare, ori în tehnologii emergente și mai ales în componenta cyber. În unanimitate experții și oficialii sunt de părere că, spre deosebire de Rusia, China ar intra într-o aventură militară care ar risca să atragă SUA în război doar în cazul în care ar avea un plan bine pus la punct de a slăbi capacitatea militară americană. Iar acest plan e unul complex, care vizează și zona cyber.
Primele elemente ale unui sistem antidronă au fost desfășurate la granița Poloniei cu Belarus.
Forțele de apărare ucrainene s-au retras din orașul Siversk din regiunea Donețk, a anunțat marți Statul Major General ucrainean, precizând că obiectivul este „de a păstra vieți omenești și de a menține pregătirea de luptă a unităților”.
Însă avansurile Rusiei sunt plătite scump de către militarii ruși. Doar în ultimii doi ani, Moscova a pierdut 400 de mii de militari pe frontul din Ucraina.
Pakistanul a semnat un acord major de apărare cu Armata Națională Libiană, care controlează estul și sudul Libiei sub comanda lui Khalifa Haftar. Acesta care vine pe fondul polarizării politice din Libia de la căderea regimului lui Muammar Gaddafi, în 2011, și subliniază ambițiile Islamabadului de a-și extinde exporturile de apărare, bazându-se pe parteneriatul său cu China în dezvoltarea de arme avansate. Acordul prevede inclusiv achiziția de către Libia de avioane JF-17, construite de Pakistan împreună cu China.
Decretele de numire în funcţie a noilor miniştri de la Apărare - Radu Miruţă şi Economie - Irineu Darău au fost publicate marţi în Monitorul Oficial.
Istoria aviației militare ar fi putut arăta total diferit dacă americanii ar fi ale un proiect ce azi pare uitat: YF-23 Black Widow II sau „Văduva Neagră”. E vorba de două concepte diferite care au concurat, proces în urmă căruia s-a născut F-22 Raptor, considerat de mulți cel mai performant avion de luptă din lume.
Șeful Statului Major al forțelor libiene a murit într-un 'accident' de avion în timp ce pleca de la Ankara, în Turcia, unde s-a aflat într-o vizită, a anunțat marți seara prim-ministrul libian Abdelhamid Dbeibah, notează Agerpres și AFP.
Compania Lockheed Martin a anunțat că a testat cu succes racheta GMLRS ER (Guided Multiple Launch Rocket System Extended-Range) cu rază mai lungă de acțiune și un sistem de lansare M-142 HIMARS (High Mobility Artillery Rocket System).
Comandantul-șef al Forțelor Armate ale Ucrainei, Oleksandr Sîrski, declara zilele trecute că Rusia și-a mărit efectivele la aproximativ 710 mii de oameni pentru a desfășura o operațiune ofensivă strategică în Ucraina.
Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a audiat rapoartele secretarului Consiliului Național de Securitate și Apărare, Rustem Umerov, și ale șefului Statului Major General al Forțelor Armate ale Ucrainei, Andriy Hnatov, privind rezultatele negocierilor cu delegația americană privind soluționarea războiului.
Serviciul de presă al corporației de stat Rostec din Federația Rusă a anunțat, pe 22.12.2025, că un avion de vânătoare de tip Su-57 a efectuat primul zbor cu un nou motor de generația a cincea, cunoscut sub denumirea de “Produs 177”.
Gazprom negociază cu compania petrolieră ungară MOL o posibilă vânzare a participației sale majoritare deținută la NIS - singura rafinărie a Serbiei -, a anunțat marți președintele sârb Aleksandar Vucic, transmit Agerpres și Reuters.
Pe baza informațiilor de la agențiile de informații britanice, Generalul Gwyn Jenkins, șeful Marinei Regale Britanice, este sigur că războiul din Ucraina a crescut apetitul Rusiei pentru dominație în multe regiuni ale lumii.
Oficialul a avertizat că forțele britanice și NATO în ansamblu și-ar putea pierde în curând avantajul în Oceanul Atlantic. Acest lucru se datorează consolidării semnificative a capacităților navale rusești și consolidării continue de către Kremlin a capacităților sale navale.
