În relația cu SUA, UE are nevoie de autonomie pentru asigurarea securității strategice
Așa cum era de așteptat, evenimentele de securitate care au avut loc în ultimul an în lume, și care au vizat deopotrivă Uniunea Europeană și SUA, au generat îngrijorări și au devenit motive serioase pentru regândirea relațiilor de cooperare militară între cele două uniuni.
Lipsa de considerație a fostului președinte Trump față de NATO, deficiențele resimțite în recentele consultăril legate de retragerea trupelor din Afganistan și deturnarea acordului privind submarinele franceze destinate Australiei sunt considerate semnale clare că UE trebuie să se repoziționeze față de SUA din punct de vedere al asigurării securității strategice.
De cealaltă parte, Statele Unite au în vedere alocarea unor capacități militare crescute pentru a descuraja China, context în care, foarte probabil, oscilează între reținerea de a acorda Uniunii Europene un grad mai mare de autonomie strategică în domeniul apărării și securității, și tendința de a avea un partener european mai puternic din punct de vedere militar, cu care să împartă sarcinile globale.
Întrucât atât NATO, cât și UE vor elabora anul viitor documente strategice prin care își stabilesc direcțiile de planificare militară pentru următorul deceniu, unii analiști din cadrul Consiliului Atlantic, precum Hans Binnendijk și Alexander Vershbow, consideră că este momentul pentru a se începe o discuție despre autonomia strategică și reechilibrarea responsabilităților NATO, în cadrul unui nou concept de consolidare a alianței.
Conceptul ar trebui să se concentreze asupra a două obiective militare principale
Primul obiectiv al unei autonomii strategice mai mari ar trebui să fie dezvoltarea capacităților europene de a desfășura operații de gestionare a crizelor în vecinătatea Europei, fără a mai depinde de forțele americane în probleme de transport strategic și realimentare, cum se întâmplă în prezent.
Al doilea obiectiv, potrivit experților americani, ar trebui să fie reducerea dependenței europene excesive față de SUA în apărarea continentul european împotriva Rusiei sau a oricărui alt agresor. În cazul în care va izbucni un conflict în Asia, între SUA și China, Europa nu ar mai putea conta pe sprijinul american și ar trebui să înlăture o astfel de vulnerabilitate.
UE ar putea îndeplini jumătate din ”nivelul de ambiție” al NATO
În cadrul analizei publicate de DefenseNews, Binnendijk și Vershbow consideră că o modalitate adecvată pentru stabilirea nivelului militar de asigurare a autonomiei strategice europene ar fi ca UE să își asume jumătate din „nivelul de ambiție” suportat în prezent de NATO. Asta s-ar traduce prin faptul că UE va putea desfășura simultan, pe cont propriu, trei operații militare de nivel tactic-operativ și una de nivel strategic.
Având în vedere situația actuală a forței militare europene, pestriță și fragmentată, autorii consideră că îndeplinirea acestui standard va necesita timp și constată că, dincolo de a reprezenta doar o declarație politică, autonomia strategică este un proces de durată care ar trebui să înceapă cât mai repede.
Conceptul ar putea conduce, de asemenea, la o nouă împărțire a sarcinilor în cadrul alianței. Aceasta nu trebuie să dividă alianța, ci ar crea doar o mai mare claritate cu privire la cine ar conduce anumite misiuni și ce trebuie să facă pentru a reuși, potrivit autorilor. În acest sens se consideră, spre exemplu, că națiunile europene ar putea interveni primele în viitoarele crize din Africa de Nord și Orientul Mijlociu, și pot prelua conducerea misiunilor de securitate comună, cum ar fi instruirea partenerilor NATO din jurul Mării Negre sau din Balcanii de Vest.
În acest timp, Statele Unite ar continua să conducă operațiile de apărare colectivă împotriva unui adversar major în Europa, iar pentru a-i liniști pe aliații estici ai NATO, Washingtonul ar trebui să își consolideze acest angajament eventual prin mutarea mai multor forțe terestre în Europa.
Aranjamentele instituționale și de comandă ale UE ar trebui să fie rafinate
Într-o astfel de viziune, UE sau națiunile europene individuale ar putea conduce operațiile militare de mică amploare, în timp ce majoritatea operațiilor mai mari vor continua să fie efectuate de către NATO, deoarece structura sa integrată de comandă militară are o experiență unică în acest sens.
În cadrul așa-numitelor aranjamente de comandă Berlin Plus, adoptate în anii 1990, dar care nu au fost utilizate niciodată, structura de comandă a NATO ar putea fi utilizată pentru operații conduse de UE, cu un SACEUR adjunct european. Acele aranjamente Berlin Plus ar trebui să fie activate și exercitate, reprezentând un mijloc mai eficient de realizare a autonomiei strategice a UE decât construirea de la zero a unor noi structuri de comandă.
Cooperarea în industria de apărare
Autonomia strategică pentru Europa ar necesita, de asemenea, unele îmbunătățiri în cooperarea industriei de apărare. UE are deja o agenție europeană de apărare, un fond european de apărare și o cooperare structurată permanentă, toate concepute pentru a face industria europeană de apărare mai eficientă, dar rezultatele nu au fost întotdeauna cele mai bune. Potrivit americanilor, ar fi necesar un compromis transatlantic pentru a încuraja în continuare eficientizarea industriei europene de apărare, fără a exclude tehnologiile americane, care le-ar putea îmbunătăți producția.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
