Harta granițelor maritime, care a fost publicată la momentul anunțului, a arătat că acordul este de fapt doar parțial și lipsesc detaliile cheie.
În timp ce unii au fost surprinși de anunț, adevărul este că durata consultărilor dintre cele două țări datează de pe vremea fostului președinte egiptean Hosni Mubarak. Decenii întregi Grecia și Egiptul au încercat să găsească solutii cu privier la spinoasa problemă a granițelor maritime, negocierile fiind practic uitate de către analiști. Ele au devenit de actualitate la sfârșitul anului 2014, cunoscând o noua dinamică la începutul 2018.
Ceea ce este cel mai surprinzător este însă momentul acordului, care a venit la câteva zile după anunțul că Turcia va suspenda toate activitățile de cercetare din estul Mediteranei, în urma inițiativei cancelarului german Angela Merkel de a controla tensiunile dintre cei doi vecini și de a deschide o fereastră pentru o nouă rundă de negocieri. Germania și-a arătat astfel forta nu numai în fața Turciei, dar a reuțit să imprime dinamici diferite atat proiectelor grecești cât și celor egiptene.
Cu toate acestea, iar Berlinul a luat în calcul acest lucru, este interesant de știut dacă acest accord încheiat brusc între Grecia și Egipt este scânteia care poate aprinde și mai mult tensiunile dintre actorii principali din Marea Mediterană. Pe 8 august, un raport oficial al analiștilor de la Berlin, strecurat în presa de politică externă germane, vorbea de posibilitatea reala a izbucnirii unor conflicte calde în estul Mediteranei.
Despre istoria negocierilor dintre cele doua țări se cunosc destule elemente pentru a ne da seama că ele au ajuns la un accord, fie el și incomplete, tocmai datorită necesarului de asigurare pe care Grecia îl solictiă de la principalii săi protectori europeni, Germania și Franța. Negocierile care au început sub Mubarak au fost complexe, Cairo avand strategia presiunii puternice prin maximizarea solicitărilor slae. În cadrul negocierilor din 2014, președintele egiptean Abdel Fattah al-Sisi a devenit semnificativ mai maleabil, Cairo făcând concesii privind demarcarea frontierei. La vremea respectivă, însă, guvernul grec s-a confruntat cu presiuni din partea Europei și a amânat toate discuțiile. Problema s-a redeschis la începutul anului 2017, deoarece discuțiile au continuat cu același model oferit de către concesiile egiptene pentru a începe rapid explorarea gazelor și a petrolului din estul Mediteranean. La acea vreme, partea greacă a cerut amânarea lor datorită reticienței guvernului Syriza, format din forte politice majoritar de stânga și naționaliste, condus de Alexis Tsipras de a incita noi tensiuni cu Ankara.
Această încetinire greacă și lipsa de seriozitate s-au schimbat acum odată cu noua administrare a lui Kyriakos Mitsotakis. Cu toate acestea, vine în momentul nepotrivit. Astăzi, guvernul elen este puternic influențat de Paris. Președintele Emmanuel Macron pare a își fi construit o influență majoră la atena. Tsipras nemaifiind prim-ministru, Macron a știut abil să manevreze pentru a oferi Greciei protecția necesară în locul Marii Britanii, care a părăsit corabia europeană, lăsând un vid de influență. La vremea respectivă, Grecia a avut nevoie constant de sprijin european, atât financiar cât și politic, având în vedere rolul regional tot mai mare al Turciei, iar Mitsotakis, noul prim-ministru grec din iulie 2019, a apelat la Franța în Europa, la Israel la nivel regional și la Abu Dhabi în lumea arabă. Poziția slabă prezentată de guvernul elen a fost exploatată de Paris pentru a controla în mare detaliu politica externă greacă, astăzi Parisul fiind cel mai important jucător din Uniunea Europeană pe dealul Acropolelor.
Grecia, pentru prima dată, a decis să ia parte în diferitele conflicte din Orientul Mijlociu și Africa de Nord, trimițând rachete Patriot și trupe în Arabia Saudită sau găzduind pe liderul general al Armatei Naționale Libiene (LNA), mareșalul Khalifa Haftar, pentru a oferi acoperire diplomatică într-o vizită coordonată cu Paris. Ca atare puterea regional grecească, sponsorizată de către Paris nu a făcut decât să crească și să se dezvolte. Un pariu riscant în acest moment, mai ales cel al pandemiei, în care economia Atenei este dur lovită.
Dar cu ajutorul francez, Grecia devine exemplul concret al strategiei creionată de ani buni, de către Macron, de a oferi Sudului European o voce în fața Ligii Hanseatice. Același joc, după cum se poate obeserva deja a fost declanșat de către Paris și în Liban, oportunist exploatând drama exploziei devastatoare din portul Beirut.
În cele din urmă, cel mai important anunț a fost demarcația frontierei maritime cu Egiptul. Pentru a înșelege complexitatea jocului trebuie amintit ca acordul neașteptat obținut între Grecia și Egipt face parte dintr-o strategie franco-emirateză de a pune presiune asupra Turciei în conflictul libian.
Prima etapă a planului francez aprobate de UAE a venit din Cairo, atunci când parlamentul egiptean a aprobat desfășurarea militară egipteană în Libia sub pretextul protejării securității naționale a Egiptului. Această mișcare s-a făcut la presiunea Emiratelor Arabe Unite (Emiratele Arabe Unite), care au promis că guvernul egiptean, destul de sărăcit din punct de vedre financiar va avea o miză în tortul libian.
A doua mișcare a fost făcută de către Rusia, care s-a confruntat recent cu creșterea tensiunilor în nordul Siriei, în principal în jurul provinciei Idlib. Ca atare Moscova a trimis mai multe forțe ale regimului sirian în zona Idlib, trimițând un mesaj clar Turciei că tentativele lor de implicare masivă ar putea complica și mai mult situația lor în Libia.
A treia etapă a planului o reprezinta acordul maritim greco-italian care trimita trimite un mesaj clar Turciei pe măsură ce tensiunile din Mediterană cresc prin prezenta nedorită a flotilei militare turce. Erdogan devine nervos pe acest plan și dislocă complet rețeaua anti israeliană din Oman, pentru a permite finalizarea nefocierilor de deschidere a relațiilor diplomatice dintre Ierusalim și UAE. Fapt care este imediat preluat de către administrația Trump și premierul Netanyahu care practic, zilele acestea, sunt pe punctul de anunța semnarea primei declarații de pace și de instalare a unei ambasade a unei țări arabe, după cea semnată cu Egiptul acum mai bine de 40 de ani.
De aceea, acordul de la Cairo privind delimitarea frontierei maritime dintre Grecia și Egipt este considerat o a patra etapă a planului franco-emirateztreia mișcare, alimentând tensiunile dintre Grecia și Turcia în estul Mediteranei și sporind presiunea externă asupra Ankara pe mai multe fronturi. Scopul Parisului a fost atins. Urmează Libanul.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Organizația Tratatului Atlanticului de Nord intenționează să continue să își sporească vigilența în regiunea Mării Baltice, în urma recentelor incidente cu drone din Danemarca. Alianța va desfășura cel puțin o fregată antiaeriană în zonă și își va consolida, de asemenea, platformele de supraveghere și recunoaștere. Alianța a transmis acest lucru într-o declarație citată de Reuters.
Cu doar o zi înainte de alegerile parlamentare din Republica Moldova, programate pentru 28 septembrie, ceața incertitudinii se adâncește deasupra scenei politice de la Chișinău. Acest scrutin nu este doar o confruntare locală, ci reprezintă o miză crucială pentru viitorul pro-european al Republicii Moldova, dar și o amenințare geopolitică directă la adresa Ucrainei, o țintă pe care Kremlinul o vizează acum printr-o campanie hibridă complexă și deosebit de bine finanțată.
Regimul politic rus s-a schimbat fundamental din februarie 2022, când a început invazia Ucrainei, potrivit analiștilor cehi intervievați de agenția CTK. După cum au precizat aceștia, în prezent este mai agresiv, represiv și mai militarizat decât înainte de invadarea Ucrainei, dar în același timp se caracterizează și printr-o anumită fragilitate și dependență de rezultatul războiului.
Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a adus în discuție, în cadrul unei întâlniri cu Donald Trump la New York, în marja Adunării Generale a ONU, o solicitare crucială: furnizarea de rachete de croazieră Tomahawk cu rază lungă de acțiune. Această cerere, confirmată ulterior de Zelenski însuși, marchează o nouă etapă în eforturile Kievului de a obține armament capabil să schimbe radical dinamica războiului și să forțeze Rusia la negocieri.
Declarat de către Minsk ca un simplu act de „asigurare a propriei securități”, anunțul oficial al desfășurării sistemului rusesc de rachete balistice cu rază medie de acțiune Oreshnik (cunoscut și sub numele de Kedr) pe teritoriul Belarusului nu este nimic altceva decât un nou episod, deosebit de îngrijorător, în escaladarea tensiunilor dintre Rusia și Occident. Prin vocea ministrului său de Externe, Maksim Rîjenkov, Minskul pretinde că nu face decât să răspundă unei presiuni externe, deși această mutare încalcă spiritul tratatelor internaționale și ridică un serios semn de întrebare cu privire la intențiile reale ale celor două state aliate.
Poliția Națională a Republicii Moldova, în cooperare cu Procuratura pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale (PCCOCS), Serviciul de Informații și Securitate (SIS) și cu sprijinul trupelor speciale BPDS „Fulger”, a desfășurat o amplă operațiune, vizând destructurarea unor grupuri implicate în pregătirea dezordinilor în masă și destabilizării situației interne. Potrivit comunicatului oficial, aceste acțiuni erau finanțate din exterior și aveau ramificații politice și criminale, inclusiv conexiuni directe cu Federația Rusă. Amintim în acest sens declarațiile fostului președinte Igor Dodon, liderul Blocului Patriotic - bloc electoral pro-rus - care a anunțat deja proteste în Moldova începând din 29 septembrie, imediat după alegerile parlamentare din acest weekend.
În ajunul alegerilor parlamentare cruciale din 28 septembrie, care vor decide parcursul pro-european sau reîntoarcerea în sfera de influență a Moscovei, Republica Moldova a devenit ținta unui val masiv și coordonat de propagandă orchestrată de Rusia și de apropiații săi.
Într-o Europă obsedată de reînarmare, cea mai nouă „armă” defensivă ar putea fi, paradoxal, una naturală: mlaștina. Războiului din Ucraina a readus în discuţie importantă nebănuită pe care o pot juca zone mlăştinoase de a bloca tancurile rusești. Acum, NATO și Uniunea Europeană analizează un concept de „dublă întrebuințare” (dual use): restaurarea turbăriilor pentru a crea obstacole naturale insurmontabile pe Flancul Estic, îndeplinind în același timp obiectivele climatice stricte ale Bruxelles-ului.
Ce mai recent analiză a secretarului general al NATO, Mark Rutte, nu lasă loc de interpretări: securitatea euro-atlantică este subminată activ de o coaliție de puteri revizioniste. Discursul său rostit în fața cadeților de la prestigioasa Academie Militară americană West Point definește, fără perdea, nouă paradigmă a amenințării și trasează liniile de forță ale strategiei Alianței.
După ce o serie de incursiuni cu drone au închis marile aeroporturi din Copenhaga și Oslo, totul după ce România și Polonia au fost ţinta unor incursiuni cu drone, Europa se confruntă cu o nouă fază a agresiunii ruse. Premierul Mette Frederiksen avertizează că asistăm la un război hibrid menit să testeze, să intimideze și să spargă coeziunea NATO.
Un alt oficial european de rang înalt avertizează asupra pericolului în creștere ca NATO să fie atacată de Rusia în următorii câțiva ani. Ministrul olandez al Apărării, Ruben Brekelmans, consideră că până în 2030, Rusia vrea să fie pregătită pentru o confruntare la scară largă cu NATO. Kremlinul se îndreaptă deja pe „calea militară”. Brekelmans a ținut pe 25 septembrie un discurs la Forumul European pentru Inovare în Apărare (EDIF) desfășurat la Haga.
Încălcările repetate ale spațiului aerian al NATO, inclusiv în România și Polonia, au adus pe masa oficialilor militari cea mai dură opțiune: doborârea avioanelor rusești. Un fost ambasador american cere „fermitate militară” pentru NATO, în timp ce Moscova avertizează: ar fi un act de război.
DefenseRomania vă invită să urmăriți vineri, 26 septembrie 2025, de la ora 11:00, o nouă ediție a emisiunii „Obiectiv EuroAtlantic”.
Pe măsură ce Rusia își intensifică tacticile de război hibrid pe teritoriul european, cele mai recente incursiuni ale dronelor în spatiul aerian al Poloniei și Romaniei marchează o nouă escaladare a tensiunilor. Pentru ucrainenii care trăiesc cel mai sângeros conflict militar din Europa de după al Doilea Război Mondial, mesajul este clar: și alte țări sunt amenințate, iar o cooperare mai strânsă poate garanta securitatea colectivă.
Orașul-port Tuapse, un hub logistic vital pentru exporturile rusești de petrol, cărbune și cereale, a fost atacat din nou de drone, iar exploziile au fost auzite clar de localnici. Martori oculari au distribuit pe rețelele de socializare imagini cu fum ridicându-se deasupra portului. Atacul este cu atât mai important cu cât vizează infrastructura petrolieră. Analiza realizată de CyberBoroshno, un proiect OSINT ucrainean, a confirmat că o dronă a lovit unul dintre pilonii de încărcare a petrolului, un punct nevralgic al portului.
Un an de la demararea ofensivei ucrainene în regiunea rusească Kursk, o operațiune considerată de mulți o premieră strategică, fostul comandant-șef al Forțelor Armate Ucrainene, Valeri Zalujnîi, rupe tăcerea. Într-un editorial publicat de publicația ucraineană ,,Oglinda Săptămânii'' (Mirror of the Week), Zalujnîi, acum ambasador al Ucrainei în Marea Britanie, oferă o evaluare lucidă și, pe alocuri, dură a costurilor umane și tactice rezultate în urma desfăşurării acestei ofensive. Comentariile sale contrastează puternic cu optimismul oficial al succesorului său, Oleksandr Sîrskîi.
Secretarul de Stat al SUA, Marco Rubio, a participat marți la o reuniune a Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite la sediul ONU din New York. Urmând cea mai recentă abordare lansată de președintele Trump, cea de avertizare directă a Rusiei, Rubio a sugerat Moscovei să încheie războiul pe liniile actuale.
Forțele ucrainene au executat, la sfârșitul lunii august, un atac un puternic atac cu drone asupra poligonului militar rusesc de la Molkino, aflat în regiunea Krasnodar, reușind să distrugă mai multe componente ale sistemului de rachete tactice Iskander. Acesta este considerat a fi un succes major pentru Kiev, mai ales că sunt primele imagini confirmate ale unor astfel de distrugeri.
Declarațiile recente ale secretarului de stat american Marco Rubio au adus clarificări importante în dezbaterea privind reacția NATO la incursiunile aeriene rusești. Într-o perioadă marcată de tensiuni crescute în Europa de Est, cu avioane rusești care testează frecvent granițele Alianței, Rubio a explicat că răspunsul standard rămâne interceptarea, nu doborârea.
Ministrul estonian al Apărării, Hanno Pevkur a precizat că țara sa este deschisă desfășurării de avioane de vânătoare britanice F-35A cu capacități nucleare.
Generalii comandanți ai forțelor armate române și ucrainene au vorbit telefonic despre contracarea comună a dronelor rusești la frontiera dintre cele două țări. Informația despre discuții a fost publicată, pe 22 septembrie, de comandantul-șef al Forțelor Armate ucrainene (CincAFU), generalul Oleksandr Sirski.
Forțele pentru Operații Speciale (SSO) ale Ucrainei au reușit o nouă operațiune militară în noaptea de 5 septembrie, distrugând componente esențiale ale unui sistem avansat de apărare aeriană rusesc S-400 "Triumf". Lovitura, confirmată de SSO pe 22 septembrie, a vizat atât un lansator de rachete, cât și o stație radar din regiunea rusă Kaluga, aflată la o distanță de 150-250 de kilometri de granița cu Ucraina.
Tensiunile diplomatice dintre Venezuela și Statele Unite s-au transformat într-o demonstrație de forță militară, după ce Venezuela a desfășurat un exercițiu de amploare, denumit „Caraibe Suverane 200”. Pe 18 septembrie 2025, ministrul venezuelean al Apărării, Vladimir Padrino, a confirmat personal că în cadrul manevrelor a fost folosit un arsenal rusesc de top, având ca piesă centrală avioanele de vânătoare Su-30MK2 echipate cu rachete supersonice anti-navă Kh-31.
Cuvinte aspre de la Varșovia, la adresa Kremlinului. Ministrul de Externe polonez, Radoslaw Sikorski, a avertizat, în fața Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite, că Rusia nu ar trebui să se „plângă” dacă avioanele sale vor fi doborâte în spațiul aerian NATO, în urma unor noi încălcări ale suveranității aeriene a statelor membre.
Rusia este dispusă să prelungească tratatul de dezarmare nucleară New START, care stabilește limite pentru armele strategice și sistemele lor de lansare, cu un an, dacă Statele Unite fac același lucru. Vladimir Putin a făcut o declarație în acest sens astăzi (22.09.2025), în urma unei întâlniri cu membrii permanenți ai Consiliului de Securitate. Acordul ruso-american urmează să expire pe 05 februarie anul viitor.
Tratatul a fost semnat de președinții american și rus, Barack Obama și Dmitri Medvedev, la Praga, în 2010. Este vorba despre ultimul acord de reducere a armelor nucleare între cele mai mari două puteri nucleare. Acesta stipulează că Rusia și Statele Unite nu trebuie să desfășoare mai mult de 1.550 de focoase nucleare strategice pe 700 de rachete balistice intercontinentale, submarine și bombardiere. Rusia și-a suspendat participarea la acord în februarie 2023, dar nu s-a retras din acesta.
Germania intenționează să formeze două noi brigăzi de recunoaștere de luptă, echipate cu tehnică de luptă grea, inclusiv tancuri Leopard 2, o mișcare care marchează o reorientare strategică majoră a armatei germane. Informația, citată de publicația Hartpunkt, indică un efort masiv de modernizare și adaptare la noile planuri de apărare ale NATO.
Un regiment rusesc de tancuri a rămas fără drone și muniții după ce militarii ucraineni au distrus depozite aflate la 50 de km în spatele frontului. Lovitura ucraineană, care a vizat aceeași locație, a fost aplicată în două etape, la un interval de timp de trei săptămâni între ele, reușind să surprindă planificatorii ruși.
Exercițiul militar Iron Defender-25, condus de Polonia, a adus în prim-plan o întrebare esențială: Este Alianța Nord-Atlantică pregătită să-și apere flancul estic în fața agresivității tot mai mari a Rusiei? Cu peste 30.000 de soldați și 600 de echipamente grele, manevrele s-au desfășurat în paralel cu exercițiile rusești Zapad 2025, creând un climat de tensiune fără precedent în regiune. Evenimentele recente, cum ar fi incursiunile aeriene rusești în spațiul aerian al Poloniei, României şi Estoniei, sugerează că testul de rezistență al NATO a început deja.
De ce vorbim despre o lovitură istorică? Pentru că pe 21 septembrie, o unitate de forţe pentru operaţii speciale a serviciului de informații militare al Ucrainei (GUR), denumită „Prymary” (Fantomele), a reușit o performanță nemaiîntâlnită până acum. A lovit și a distrus două aeronave amfibii rusești Be-12 Chayka în Crimeea, peninsula anexată ilegal.
Emmanuel Macron a tras un semnal de alarmă, afirmând categoric că incursiunile dronelor rusești în spațiul aerian al NATO nu au fost o eroare, ci o acțiune de agresiune premeditată, menită să testeze și să scoată în evidență „slăbiciunea” Alianței. Declarațiile președintelui francez, făcute publice într-un interviu pentru CBS News, contrastează puternic cu poziția, evocată în presă, a administrației americane a lui Donald Trump, care ar fi catalogat incidentele drept „accidentale”.
Reuniunea miniștrilor apărării din statele membre ale Uniunii Europene, desfășurată miercuri sub forma unei cine de lucru, a confirmat o dinamică esențială a momentului geopolitic actual: tranziția lentă, dar ireversibilă, a UE de la un actor preponderent normativ la o entitate cu ambiții concrete în domeniul securității și apărării.
În plin război hibrid și al dronelor care testează estul Europei, dar și în contextul unei reorientări strategice a SUA către Indo-Pacific, o veste reconfigurează ecuația de securitate: drona americană Artemis ALM-20, dezvoltată în cooperare cu un partener ucrainean, intră în producția de serie. Nu vorbim doar despre un nou sistem de armament, ci despre rezultatul clar al modului în care lecțiile dure ale câmpului de luptă din Ucraina remodelează rapid doctrina de apărare a Statelor Unite și a aliaților săi.
Represiunea stalinistă a anilor 1930, numită marea epurare, a creat răni adânci în URSS la vremea respectivă. Numărul mare al celor uciși, cuprins între 700.000 (cei documentați) și 1,2 milioane (estimat), arată un climat de teroare în care populația a trăit timp de aproape 10 ani. O consecință a acestui genocid, desfășurat de conducerea statului împotriva propriei populații, avea să lovească țara la scurt timp, în 1941, când Germania a atacat o URSS profund slăbită. Armata era decimată, populația era suferindă iar această situație a dus la pierderi masive pe front.
Australia e una dintre principalele țări non-NATO care oferă ajutor Ucrainei, furnizează sprijin, muniție și echipamente militare încă din februarie 2022, de la începutul invaziei Rusiei în Ucraina.
Interviul acordat presei ucrainene de Wolfgang Ischinger, diplomat de carieră și fost președinte al Conferinței de Securitate de la Munchen, subliniază o distincție esențială în analiza conflictului ruso-ucrainean: discuțiile de pace nu sunt în „impas”, ci, pur și simplu, „nu au început cu adevărat”. Această nuanță semantică nu trebuie privită ca un simplu artificiu lingvistic, ci ca o radiografie rece a realității strategice. A vorbi de un impas presupune existența unei negocieri serioase care s-a blocat. Ischinger ne reamintește că regimul de la Kremlin nu a ajuns încă la convingerea că utilizarea forței militare nu îi mai poate aduce câștiguri suplimentare.
Deși programul SAFE e dedicat consolidării industriei europene de apărare prin programe de achiziții în comun, obiectivul, așa cum spune numele programului, sunt revitalizarea industriilor locale. Așadar, ce putem produce în țară cu transfer de tehnologie al unor parteneri e obligatoriu să fie produs aici. Ce nu se poate produce sub nicio formă și nu există expertiză, poate fi achiziționat prin aceste parteneriate comune cu industria de apărare europeană. În rest există cazuri în care achizițiile naționale pot fi mai avantajoase pentru industria de apărare. Să le luăm așadar pe rând.
Ministrul Apărării Naţionale urmează să facă, vineri, mai multe precizări cu privire la exerciţiul de mobilizare a rezerviştilor din Bucureşti şi Ilfov, care se desfăşoară în această perioadă, a precizat Ioana Dogioiu, purtătorul de cuvânt al Guvernului.
Forțele ruse au atacat alte instalații de producție de gaze din estul Ucrainei joi dimineață devreme pentru a crește presiunea asupra rețelei energetice locale înainte de iarnă. Agenția de presă slovacă TASR a scris despre acest lucru, citând o știre de la AFP.
Un proiectil de artilerie ghidat, capabil să lovească ţinte aflate la 120 de kilometri în medii în care semnalul GPS nu este disponibil, a fost testat cu succes la poligonul U.S. Army Yuma Proving Ground din Arizona, anunţă producătorul american. E vorba despre proiectilul Long Range Maneuvering Projectile (LRMP), de calibrul 155 mm.
Președintele american Donald Trump a afirmat miercuri că a autorizat operațiuni secrete ale CIA împotriva Venezuelei și a luat în considerare atacuri asupra teritoriului venezuelean, stârnind furia autorităților de la Caracas care au denunțat 'loviturile de stat puse la cale de CIA', notează agențiile Agerpres și AFP.
Forțele ruse au atacat alte instalații de producție de gaze din estul Ucrainei joi dimineață devreme pentru a crește presiunea asupra rețelei energetice locale înainte de iarnă. Agenția de presă slovacă TASR a scris despre acest lucru, citând o știre de la AFP.
DefenseRomania preia un interviu exclusiv cu Excelența Sa Milton Dick, președintele Camerei Reprezentanților din Parlamentul Australiei.
Preşedintele american Donald Trump a afirmat miercuri că premierul indian Narendra Modi i-a promis că New Delhi va înceta să mai cumpere petrol rusesc, după ce a impus taxe vamale punitive împotriva Indiei, scriu Agerpres și AFP.
Președintele interimar al Siriei, Ahmed al-Sharaa, a sosit astăzi la Moscova pentru prima sa vizită oficială în Rusia de la înlăturarea aliatului de lungă durată al Kremlinului, Bashar al-Assad, la sfârșitul anului trecut. Această deplasare poate fi considerată un moment cheie, marcând începutul negocierilor pentru redefinirea relației strategice dintre Damasc și Moscova.
Vântul s-a întors la Bruxelles, iar ecoul schimbării bate puternic pe holurile sediului NATO. Secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, a livrat miercuri, 15 octombrie 2025, cel mai clar și mai tranșant mesaj al administrației Trump de până acum: „Dacă nu există o cale către pace pe termen scurt, atunci Statele Unite, împreună cu aliații noștri, vor lua măsurile necesare pentru a impune costuri Rusiei pentru agresiunea sa continuă.”
Avionul A-10 Warthog, considerat depășit de Pentagon, revine în actualitate cu marcaje de „victorie” împotriva dronelor Shahed în Orientul Mijlociu. Deja unii analişti militari se grăbesc să susţină că această reuşită ar putea schimba soarta platformei legendare și o readuc în discuţie ca ,,echipament'' care ar putea oferi Ucrainei o soluție esențială în lupta cu dronele ruseşti.
Cooperarea dintre Rusia și Belarus în domeniul apărării este unul dintre factorii cheie ai stabilității regionale. Acest lucru a fost declarat miercuri de ministrul rus al apărării, Andrei Belousov, la o ședință a Consiliului comun al Ministerelor Apărării din Republica Belarus și Federația Rusă.
Generalul american în rezervă Ben Hodges, fostul comandant al Armatei Statelor Unite în Europa (USAREUR), trage un semnal de alarmă categoric. Într-o analiză fără echivoc, generalul avertizează că, în eventualitatea unui atac rusesc pe teritoriul NATO, exclava strategică Kaliningrad și Sevastopolul, baza-cheie din Crimeea, ar fi „distruse în primele ore” de o ripostă masivă și fulgerătoare a Alianței Nord-Atlantice. Declarațiile vin pe fondul tensiunilor de securitate tot mai mari și al unei noi faze de pregătire a Rusiei pentru un eventual conflict, identificată de analiști. O radiografie a scenariului în care un război direct Rusia-NATO nu ar semăna deloc cu cel din Ucraina.
De la începutul războiului din Ucraina, în februarie 2022, Republica Cehă a oferit Kievului ajutor militar în valoare de 17,4 miliarde de coroane (aproape 717 milioane de euro). Prin finanțare UE sau donații de echipamente militare din Germania și Statele Unite, Praga a primit în schimb 25 de miliarde de coroane (aproximativ un miliard de euro). Premierul ceh, Petr Fiala, a declarat acest lucru miercuri (15.10.2025), după o ședință de guvern, relatează corespondentul TASR din Praga.
O operațiune militară de rutină cu iz de criză de securitate se desfășoară în aceste momente în apele strategice ale Mării Baltice. Forțele Armate Suedeze au confirmat detectarea și urmărirea unui submarin rusesc, în timp ce alianța NATO își coordonează mișcările pe fondul escaladării tensiunilor geopolitice din Europa de Nord.
Ministrul polonez de externe, Radoslaw Sikorski, a prezentat la Londra, în fața oficialilor britanici, o dronă Shahed doborâtă, semnalând un pericol iminent. Dincolo de sprijinul pentru Ucraina, mesajul lui Sikorski a fost unul cât se poate de clar pe care nu avem voie să-l ignorăm: Europa trebuie să se apere, iar planul rusesc vizează atacuri în adâncimea spațiului european.
Boeing anunță un contract gigant de 2,7 miliarde de dolari pentru producerea componentelor de ghidaj ale rachetelor interceptoare Patriot PAC-3, pe fondul cererii crescute.
Al treilea cel mai mare importator de combustibili fosili rusești, Turcia, reușește să-și scadă achizițiile totale în domeniu cu 13,3% în doar o lună. Pe segmentul produselor rafinate din petrol s-a atins cel mai mic nivel al importurilor din noiembrie 2022.
Primul avion F-35A Lightning II al Belgiei a fost livrat. Acesta va staționa în țară și a sosit la baza aeriană Florennes. Lockheed Martin s-a alăturat ceremoniei de sosire organizate de Forțele Aeriene Belgiene la bază pentru a sărbători încorporarea oficială a avionului F-35 în operațiunile Forțelor Aeriene Belgiene.
Nava turcă TCG Akhisar, numită popular și „corvetă ușoară”, va fi prima navă nouă pe care România o achiziționează în ultimii 35 de ani. Însă achiziția ar putea fi doar începutul unui proces mult mai amplu de colaborare în domeniul marinei militare, căci companiile turce producătoare sunt dispuse să vină în țară pentru a continua producția, lucru confirmat pentru DefenseRomania de Excelența Sa, Özgur Kivanç Altan, ambasadorul Turciei în România.
Preşedintele SUA, Donald Trump, a declarat că este "foarte dezamăgit" de liderul rus Vladimir Putin, cu doar câteva zile înainte de vizita preşedintelui ucrainean Volodimir Zelenski la Washington, informează Agerpres și DPA.
Comisia guvernamentală pentru activități legislative din Rusia a susținut luni (13.10.2025) proiectul de lege al Ministerului rus al Apărării privind atragerea cetățenilor care au semnat voluntar un contract de a rămâne în rezervă, pentru a îndeplini misiuni în domeniul apărării pe timp de pace, a declarat o sursă familiarizată cu decizia relevantă a comisiei.
Uniunea Europeană se confruntă cu o realitate inconfortabilă și care cere o implicare urgentă în domeniul apărării: nu este pregătită să contracareze amenințarea tot mai complexă și iminentă a dronelor rusești, iar termenul autoimpus pentru atingerea capacității de apărare, anul 2030, este deja depășit și nerelevant. Avertismentul a venit din partea Comisarului European pentru Apărare, Andrius Kubilius, în cadrul celei de-a cincea Conferințe Europene pentru Securitate și Apărare de la Bruxelles, citat de publicația italiană La Repubblica.
Dificultatea de a aduce și menține tinerii pe front este o provocare majoră și comună cu care se confruntă deopotrivă Ucraina și Rusia, în contextul războiului de uzură. Ambele state se luptă cu fenomenul de sustragere de la datorie, dar modul în care gestionează această criză dezvăluie o diferență fundamentală în ceea ce privește valorizarea vieții umane.
Pe harta strategică a Europei Centrale, Ungaria se poziționează tot mai ferm ca un jucător esențial în industria de apărare. Nu mai este vorba doar despre achiziții, ci despre o dezvoltare robustă și integrată a capacităților locale, susținută de giganți din industria de armament. Anunțul recent al Rheinmetall Hungary Zrt. privind extinderea masivă a centrelor de dezvoltare și inginerie din Zalaegerszeg nu este un simplu comunicat de presă, ci o bornă care marchează ambiția Budapestei de a deveni un pol regional de excelență în tehnologia militară.
În contextul unei escaladări nucleare retorice fără precedent, generată, în principal, de războiul Rusiei din Ucraina, NATO a dat startul, la 13 octombrie, exercițiului său nuclear anual, Steadfast Noon 2025. Deși liderii Alianței insistă că este un antrenament de rutină, fără legătură cu evenimentele curente, amploarea și sincronizarea sa trimit un semnal clar și nuanțat oricărui potențial adversar: descurajarea nucleară a NATO este credibilă, sigură și efectivă.
Guvernul rus a aprobat un proiect de lege care îi conferă președintelui Vladimir Putin autoritatea de a chema rezerviștii nu doar în timp de război sau mobilizare formală, ci și pe timp de pace. Analiza arată că Moscova creează o portiță legală pentru a susține "operația militară specială" din Ucraina cu noi forțe, fără a declanșa impopulara mobilizare generală. Institutul pentru Studiul Războiului (ISW) avertizează că sistemul de recrutare pe bază de contract se prăbușește, iar acest pas marchează o schimbare majoră în strategia Kremlinului de mobilizare a forțelor sale armate.
