Manualele de tactică și operații atrag atenția că linia de despărțire este una dintre zonele cele mai predispuse la infiltrarea inamicului pentru că, în practică, fie unitățile vecine se suprapun în anumite misiuni de acoperire, fie pasează responsabilitățile între ele. Nu se întâlnesc frecvent aceste lucruri dar, atunci când se întâmplă, consecințele pot fi destul de serioase.
O retragere prea precis anunțată crează de cele mai multe ori probleme.
Pe 17 februarie 2024, comandantul-șef al Forțelor Armate Ucrainene, generalul Sirski, proaspăt numit în această funcție, a anunțat că a decis să retragă trupele ucrainene din Avdiivka pentru a evita încercuirea, pierderea vieții militarilor și pentru a ocupa poziții mai avantajoase la vest de localitate.
Deocamdată, nu se cunoaște cu precizie când a fost retras grosul forțelor ucrainene din Avdiivka, fiind informații că s-a executat cu una sau două zile mai înainte, dar cert este că mai mulți militari ucraineni au rămas în încercuire și au fost luați prizonieri.
Până acum nu eram obișnuiți cu o comunicare atât de oportună din partea armatei ucrainene atunci când desfășoară o activitate deosebit de importantă. De exemplu, nici acum nu este confirmat oficial că trupele ucrainene s-au retras total din Bahmut sau din Marinka.
Desigur, în prezent nicio mișcare mare de trupe nu mai reprezintă un secret pentru inamic care vede totul cu dronele și sateliții dar, este posibil ca o companie sau un pluton care ține cu dinții de o poziție care să le permită celorlalți să se retragă, să poată da pentru o zi sau două nu doar speranțe trupelor proprii ci chiar o imagine falsă adversarului.
Deși a fost pregătită extrem de bine pentru apărare, Avdiivka, în loc de centrul sistemului de apărare a ajuns la flancul unei direcții operativ-strategice.
Avdiivka, localitate situată la doar cinci km nord de orașul ocupat Donețk – centru de comandă și de sprijin pentru toate operațiile ruse din regiunea cu același nume, era condamnată să cadă chiar din primele zile ale războiului. Faptul că a rezistat până acum este o capodoperă a apărării oferită lumii întregi de armata ucraineană. A fost pregătită temeinic încă din 2014 și și-a făcut pe deplin datoria întârziind decisiv ofensiva rusă, în ultimii doi ani.
Sistemul de apărare de la Avdiivka, denumit de militarii ucraineni ”direcția (operativ-tactică) Avdiivka”, a dobândit însă treptat și unele dezavantaje pe măsură ce războiul înainta. Pe lângă faptul că forțele ruse au conștientizat tot mai mult că pentru a ieși din impas trebuie să treacă de fortificațiile de la nord și vest de Donețk, direcția Avdiivka a devenit flancul Grupului Operativ-Strategic (GOS) ucrainean ”Tavria”. Deci, linia de despărțire dintre două grupuri ucrainene de cel mai înalt rang trecea pe undeva la nord de Avdiivka.
Pe front, trupele ucrainene sunt organizate în patru GOS: ”Hortiția” de la granița cu Rusia în zona râului Oskil, până la nord de Avdiivka; ”Tavria” în continuare până la vest de centrala nucleară Zaporojie din Energodar; ”Odessa” restul frontului sudic, inclusiv nord-vestul Mării Negre; ”Nord” pe frontiera cu Belarus și Rusia exclusiv regiunea Harkov. Dintre toate zonele de luptă, cele mai solicitante sunt pe direcțiile grupurilor ”Hortiția” și ”Tavria”, grupuri care se învecinează între ele la nord de Avdiivka.
Acoperirea insuficientă a flancurilor poate duce la pierderea pozițiilor. Rușii au introdus în luptă la Avdiivka într-o zonă foarte îngustă peste 100.000 de militari, în timp ce ucrainenilor le-a fost imposibil să aducă în sprijin forțe, mijloace și mai ales muniții de pe alte direcții.
Sistemul defensiv Avdiivka, care a rezistat destul de bine atacurilor frontale rusești, a putut fi depășit, după cum s-a văzut, doar prin încercuire, dar și aceasta cauzată de resursele limitate de muniție, în special cele de artilerie. Manevrele ucrainene de răspuns la planul rusesc de învăluire (bazat pe o grupare de peste 100.000 de militari – foarte mulți pentru o direcție operativ-tactică), au consumat resursele grupului ”Tavria”, în timp ce grupul învecinat - ”Hortiția” se confrunta și el cu o intensificare a atacurilor rusești, dar pe flancul cel mai îndepărtat (de Avdiivka) – Kupiansk. Astfel, acoperirea liniei de despărțire dintre cele două GOS ucrainene a devenit treptat în ultimele patru luni de lupte grele, o sarcină care apăsa mai mult pe grupul ”Tavria” decât pe ”Hortiția”.
În plus, după ce fostul comandant-șef al Forțelor Armate ucrainene, generalul Zalujnâi, a anunțat pe 1 noiembrie 2023 (interviu pentru The Economist) că este nevoie de o nouă mobilizare, a devenit tot mai clar că un sprijin pentru Avdiivka cu forțe și mijloace de pe alte direcții a devenit improbabil. O manevră pur logistică pentru asigurarea doar de muniții pentru Avdiivka ar fi rămas totuși la îndemână, dar după reducerea sprijinului american ca urmare a disputelor interne din Congresul SUA, și această perspectivă s-a îndepărtat.
Pe lângă dificultățile pur obiective întâmpinate de trupele ucrainene în păstrarea pozițiilor de la Avdiivka, nu poată fi exclusă nici diferența de viziuni dintre generalii comandanți ucraineni.
Comandantul GOS ”Hortiția” a fost până de curând chiar generalul-colonel Sirski, în timp de comandantul ”Tavria” este de mai bine de un an generalul de brigadă Tarnavski. Fiecare dintre ei răspundea de un front extrem de activ cu o lungime de 200 – 250 km. În 2022, cei doi generali au comandat operațiile de succes de la Harkov, respectiv Herson fiind considerați adevărate legende nu doar în Ucraina ci și în țările NATO.
Cu toate acestea, între cei doi generali exista o asimetrie vizibilă deși amândoi comandau grupuri similare de forțe. Sirski avea gradul de general-colonel și era inclusiv comandant al Forțelor Terestre – o autoritate care, teoretic, îi dădea acces la mai multe resurse. Tarnavski avea un grad mai mic - general de brigadă - și autoritate doar pe front în zona sa de reponsabilitate. Ce-i drept, fostul comandant-șef al trupelor ucrainene, generalul Zalujnâi, a fost mult mai prezent în zona de responsabilitate a lui Tarnavski decât în cea a lui Sirski, dar acest lucru nu a jucat neapărat în favoarea lui Tarnavski.
Posibilele neînțelegeri dintre generalii ucraineni ar fi putut pleca chiar de la planificarea contraofensivei, iar ulterior s-au amplificat pe măsură ce nu se obțineau rezultatele scontate.
Întreaga abordare de ducere a contraofensivei din vara-toamna lui 2023 a fost schimbată chiar de Zalujnâi, care după o creștere neașteptată a pierderilor ucrainene în atacurile de amploare de la debutul contraofensivei, a preferat prudența. Posibil, Tarnavski să fi fost de altă părere, dar apropierea de Zalujnâi, considerat principalul responsabil pentru rezultatele modeste ale contraofensivei, ar fi putut duce la o anumită distanțare față de el (inclusiv din partea lui Sirski) și reducerea sprijinului acordat.
Posibil, era de așteptat ca GOS ”Hortiția”, pe timpul contraofensivei, să atragă mai multe trupe rusești departe de regiunea Zaporojie unde urma să se rupă masiv frontul. Pentru asta, trebuia ca trupele ucrainene să câștige inițiativa la Kupiansk și Liman, lucru care nu s-a reușit. Situația GOS ”Hortiția” nu era deloc bună când a început contraofensiva ucraineană de anul trecut. Grupul tocmai venea după pierderea Bahmutului într-un șir lung de confruntări dificile cu mercenarii Wagner care au lăsat cu siguranță urme.
Cert este că un eventual atac ucrainean pe direcțiile Kupiansk și/sau Liman, ca sprijin pentru direcția Zaporojie, nu a venit, deși au existat atacuri de succes dar limitate pe direcția Bahmut. Probabil, GOS ”Hortiția” nu a avut resursele necesare pentru a-l face, deși este posibil ca un astfel de atac să nu fi fost deloc planificat. Poate nu întâmplător, a cerut Sirski avioane de luptă americane A-10, pe 12 ianuarie 2024, semnalând că trebuie ceva în plus pentru a se face mai mult.
Din acel moment se pare că Sirski a fost perceput că urmează o altă cale față de Zalujnâi, pentru că, surprinzător, solicitarea pentru A-10 americane a fost imediat întâmpinată cu reținere chiar de comandantul Forțelor Aeriene Ucrainene, generalul Mikola Oleșciuk, care a dat de înțeles că efortul aviatorilor săi trebuie să se concentreze pe F-16.
Avdiivka fost atacată masiv cu aviația în ultimele zile de rezistență ceea ce a făcut imposibil orice plan de apărare și a îngreunat considerabil planul de retragere.
Tușa finală pe episodul Avdiivka a fost dată de bombardamentele aeriene rusești cu bombe ghidate care au crescut exponențial în ultimele zile de dinaintea retragerii complicând și mai mult situația trupelor ucrainene. De la 10 – 20 de bombe lansate într-o zi s-ar fi ajuns la peste 500 în ultimele două-trei zile dinainte de retragere. Totuși, informația trebuie privită cu unele rezerve, fiind furnizată doar de bloggeri ruși.
Într-o astfel de situație extrem de dificilă, desigur era de dorit ca retragerea să se facă și sub protecție antiaeriană. În dimineața de 17 februarie, ziua când s-a anunțat retragerea, generalul Mikola Oleșciuk a anunțat că apărarea antiaeriană ucraineană a doborât trei aeronave de luptă rusești. Pe 18 februarie s-a mai anunțat doborârea a încă unui avion de luptă rusesc. Desigur, generalul Oleșciuk și-a asumat un mare risc trimițând din nou complexe Patriot în zona frontului. Poate dacă ar fi avut mai multe, Avdiivka era încă la ucraineni. Dacă sistemele Patriot sau NASAMS nu luptă acum în Ucraina la capacitate maximă, nu vor mai lupta deloc pentru că vor fi depășite moral în următorul război.
Concluzie: Liniile de despărțire ucrainene sunt doar tactice în timp ce cele occidentale sunt strategice.
Se poate aprecia că operația ucraineană de apărare de la Avdiivka, desfășurată între 10 octombrie 2023 și 17 februarie 2024, deși a fost condusă profesionist, în condiții de inferioritate numerică clară, provocând pierderi importante trupelor ruse (47.000 de militari, 360 tancuri, 250 sisteme de artilerie, 750 vehicule blindate de luptă și 5 avioane), a evidențiat și anumite divergențe între generalii ucraineni.
Însă, nu se poate aprecia dacă eventualele divergențe dintre generali au fost decisive sau nu în pierderea pozițiilor fortificate de la Avdiivka care au rezistat aproape doi ani. Situația a fost și rămâne dificilă pe tot frontul, iar la un moment intensitatea atacurilor pe direcția Kupiansk crescuse foarte mult. Deci, o manevră dinspre direcția ”Hortiția” spre ”Tavria” era greu de realizat la o scară care să conteze.
În schimb, ar fi contat ca avioanele rusești să nu poată bombarda. Faptul că Avdiivka a rezistat timp de patru luni unui asalt prelungit și deosebit de intens indică un plan bine pus la punct care însă a cedat treptat pe măsură ce resursele se împuținau. Mai degrabă, se poate aprecia cu o mai mare certitutine că militarii ucraineni, dacă aveau suficientă muniție, nu ajungeau în situația limită, în care orice mică eroare să poată agrava situația.
Linia de despărțire este la început una obiectivă. Așa a fost convenită și trebuie gestionată. Ulterior, ea se dezvoltă în mintea conducătorilor și devine una mai mult subiectivă. Astfel, se poate mări sau se poate micșora în funcție de ceea ce cred și decid conducătorii. Unele linii de despărțire sunt tactice iar altele sunt strategice. Cea dintre grupurile ”Hortiția” și ”Tavria”, precum și cele dintre generalii ucraineni par strategice.
Cu toate acestea, ele pălesc pe lângă implicațiile liniilor de despărțire din interiorul Uniunii Europene și Statelor Unite. Occidentul gestionează resurse de sute de miliarde de euro în materie de apărare care pot da un impuls decisiv acestui război. Încă mai este timp pentru că Ucraina încă mai are soldați devotați. Dar, divergențele de natură economică și politică chiar în sânul Occidentului, conciliabile în mod normal, pot întârzia sprijinul dincolo de punctul în care nu se mai poate face nimic indiferent câte arme performante s-ar trimite. Dezastrul pentru Occident va fi mai mare decât cel pentru Ucraina.
Dacă liniile de despărțire se măresc prea mult, la un moment dat nu se mai poate comunica peste ele și, încet, încet se transformă în linii de front.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Președintele american Donald Trump a provocat un val de șoc la nivel global sâmbătă, 29 noiembrie, anunțând pe contul său de pe rețeaua socială TruthSocial că spațiul aerian "deasupra și în jurul Venezuelei" ar trebui considerat "complet închis".
Informațiile recente venite de la Berlin, conform cărora luna octombrie a marcat un record absolut în ceea ce privește activitatea dronelor deasupra bazelor militare germane, nu trebuie citite ca simple statistici ale unor incidente izolate de securitate.
Misterul exploziilor care au zguduit vineri două petroliere aflate la intrarea în strâmtoarea Bosfor s-a risipit mai repede decât fumul negru ridicat de pe punțile navelor avariate. Nu a fost vorba despre mine marine rătăcite aşa cum se credea și nici despre accidente tehnice cauzate de uzură morală a navelor, ci despre o operațiune chirurgicală asumată Ucraina.
Viktor Iușcenko, cel de-al treilea președinte al Ucrainei și omul care a simțit pe propria piele toxicitatea influenței rusești, a ieșit recent la rampă cu un avertisment brutal. Fostul lider de la Kiev compară propunerile de „pace” venite dinspre Washington cu Acordul de la Munchen din 1938.
Într-o Europă care încă dezbate reactiv despre reintroducerea stagiului militar sau despre cum să-și completeze stocurile de muniție, Estonia alege din nou să privească securitatea națională nu ca pe o sarcină exclusivă a armatei, ci ca pe o competență civică fundamentală.
Într-un război de uzură, victoria nu se măsoară doar în kilometri pătrați de teritoriu recucerit, ci și în capacitatea de a „orbi” adversarul, lăsându-l expus și vulnerabil în fața unor lovituri care vizează însăși infrastructura vitală a frontului.
O explozie spectaculoasă, un nor purpuriu toxic și o tăcere asurzitoare din partea Kremlinului. Evenimentele de vineri, 28 noiembrie, de la poligonul Yasny din regiunea Orenburg, par să confirme un nou eșec major în programul de modernizare nucleară al Rusiei. Deși Moscova încearcă să proiecteze imaginea unei forțe strategice invincibile, dovezile vizuale și contextuale indică faptul că „super-armele” promovate agresiv de Vladimir Putin au o problemă fundamentală: refuză să zboare.
Viktor Orban a mers din nou la Moscova, unde a obținut din partea lui Vladimir Putin recunoașterea relațiilor excelente dintre cele două țări.
Vineri seara, Ucraina a primit o lovitură care nu a venit dinspre Moscova, ci din interiorul propriilor sale instituții. Andrii Yermak, șeful de cabinet al președintelui și, de facto, al doilea cel mai puternic om din statul ucrainean, și-a prezentat demisia. Nu a fost o retragere onorabilă, ci una forțată de perchezițiile procurorilor anticorupție (NABU) chiar în locuința sa.
Dezvăluirile recente din presa britanică, potrivit cărora Donald Trump i-a trimis pe Steve Witkoff și Jared Kushner la Moscova pentru a pune pe masa Kremlinului recunoașterea controlului rusesc asupra teritoriilor ocupate, confirma în continuare cum se raportează azi Statele Unite la conflictul din Ucraina.
Sub pretextul unei ofensive tehnice împotriva cartelurilor de droguri, Statele Unite redesenează arhitectura de securitate din America Latină. Acordul recent semnat de SUA cu Republica Dominicană este considerat de experţi ultima piesă dintr-un dispozitiv militar masiv care, privit de sus, seamănă izbitor cu o blocadă navală și aeriană în jurul regimului de la Caracas.
În lipsa unei politici europene unitare de înarmare, reacția naturală a statelor a fost accelerarea programelor naționale de achiziții, fiecare țară prioritizându-și propriile nevoi. Deși Bruxellesul a încercat să dea coerență acestui impuls prin câteva instrumente - achiziții comune de muniție, inițiative în domeniul apărării antiaeriene, mecanisme de finanțare pentru industria de apărare - realitatea arată că grosul achizițiilor este încă la nivel strict național.
Devine tot mai clar că actualul context de securitate din Ucraina nu este despre pace, ci despre formalizarea unei capitulări. Vladimir Putin, aflat într-o vizită în Kârgâzstan, a transmis un mesaj Washingtonului înainte de sosirea delegației conduse de Steve Witkoff la Moscova: Rusia nu negociază, Rusia dictează condițiile. Retorica liderului de la Kremlin, aparent deschisă spre dialog, ascunde de fapt un ultimatum - retragerea trupelor ucrainene de pe propriul teritoriu sau anihilarea lor militară.
Fidel rolului său de „locotenent” al Kremlinului și mereu gata să recite partitura Moscovei, Alexander Lukașenko a transformat, joi, summitul OTSC de la Bișkek într-o tribună de lansare a mesajelor rusești. Liderul de la Minsk a comentat, cu aerul unui expert, versiunea planului de pace scursă în presa americană - un posibil tratat între Rusia, Ucraina și Occident.
Germania pare să fi înțeles, în sfârșit, că epoca „dividendelor păcii” s-a încheiat definitiv. Dezvăluirile recente din The Wall Street Journal și presa germană despre existența „OPLAN DEU” (un plan militar secret de 1.200 de pagini) reprezintă mai mult decât o schimbare a birocraţiei greoaie cu care ne-a obişnuit Ministerul Apărării de la Berlin.
Confuzia diplomatică generată de recentul plan de pace în 28 de puncte și negocierile opace dintre Moscova și Washington scot la lumină o criză profundă de viziune strategică la nivelul administrației americane. Într-un moment în care Europa încearcă să descifreze dacă mai poate conta pe garanțiile de securitate transatlantice, o analiză recentă a generalului (r) Ben Hodges, fost comandant al trupelor SUA în Europa, oferă o perspectivă pragmatică, lipsită de sentimentalism, asupra erorilor pe care Statele Unite riscă să le comită. Mesajul său este clar: izolarea Europei nu va aduce prosperitate Americii, ci dimpotrivă, va vulnerabiliza însăși economia americană.
Ambiția României de a deveni a doua putere militară de pe Flancul Estic la est de Germania, după Polonia, ambiție menționată în Strategia Națională de Apărare, a fost subiectul unei intense analize a experților militari ruși, care pe lângă narativul narativul deja clasic al propagandei ruse privind intențiile revizioniste ale României în raport cu Republica Moldova, arată că, scoțând Turcia din ecuație și plasând-o în Sudul Flancului, România e deja „a doua cea forță militară a Flancului Estic”.
În ultimele două luni, Ucraina și Rusia au acceptat două încetări temporare ale focului pentru a repara liniile de înaltă tensiune care asigură alimentarea externă a centralei nucleare Zaporojie (ZNPP), aflată sub control rusă din martie 2022. Cele două linii – Dniprovska (750 kV) și Ferosplavna-1 (330 kV) – reprezintă ultimele conexiuni critice dintre centrală și rețeaua electrică ucraineană. Fiecare întrerupere pune în pericol funcționarea sistemelor de siguranță ale centralei și crește riscul unui accident nuclear major.
Autoritățile trebuie să crească numărul persoanelor care se identifică drept ruse și vorbesc limba rusă în teritoriile ucrainene anexate. Acest lucru rezultă dintr-un document publicat marți (25.11.2015), semnat de președintele rus, Vladimir Putin, și raportat astăzi de agenția Reuters. Decretul, numit Strategia Națională de Politică Rusă pentru perioada până în 2036, stabilește obiectivul ca 95% din populația țării să se considere rusă.
România a făcut marți, 25 noiembrie, un pas decisiv pentru a acoperi un gol critic în apărarea sa antiaeriană: semnarea contractului pentru sistemele portabile MANPAD MISTRAL . O investiție de 625 de milioane de euro care ne aliniază, în sfârșit, la realitățile dure ale frontului din vecinătate.
Timp de decenii, după cataclismul celor două războaie mondiale, Germania a fost privată de o capacitate militară majoră. Cu un PIB uriaș de aproape 5 trilioane de euro, dublu față de cel al Rusiei, generat de cea mai puternică economie a Europei, Germania a rămas mult în urmă în ultimele decenii în ceea ce privește puterea militară. Dar lucrul acesta s-a schimbat radical după invadarea Ucrainei de către Rusia.
DefenseRomania a participat la conferința internațională „Israel and Central Europe post October 7th” organizată la Budapesta de Europe Israel Press Association (EIPA), unde mai mulți experți, cadre academice și jurnaliști din Europa Centrală și de Est s-au reunit. Subiectele conferinței au fost relațiile Israelului cu statele din regiune, dar și arhitectura geostrategică din Orient după războiul din Gaza generat de atacul grupării teroriste Hamas din 7 octombrie 2023.
Beijingul avertizează asupra posibilelor consecințe după ce Japonia anunță planuri de desfășurare a rachetelor.
Ucraina pare să fi făcut o concesie majoră, dar calculată strategic. Potrivit unor surse oficiale citate de Financial Times și Kyiv Independent, Kievul a acceptat o limitare a efectivelor sale militare la 800.000 de oameni pe timp de pace.
În timp ce Ucraina număra cele 460 de drone și 22 de rachete balistice lansate de Rusia într-o singură noapte, la mii de kilometri distanță, într-un hotel din Abu Dhabi, se redesenează harta de securitate a Europei. Diplomația de război nu a fost niciodată o chestiune de morală absolută, ci de oportunitate cinică și raporturi de forță. Iar informațiile scurse în ultimele 24 de ore confirmă un lucru cert: administrația Trump a apăsat pedala de accelerație, forțând o închidere a conflictului care pare să fi trecut de faza „dacă” și a intrat în faza „cum”.
Ucraina a reușit o lovitură de precizie împotriva Complexului Tehnico-Științific Beriev (TANTK) din Taganrog, eliminând două active militare rare care sunt, practic, imposibil de înlocuit pentru industria de apărare rusă. Imaginile din satelit analizate pe 25 noiembrie confirmă distrugerea ,,laboratorului aeropurtat A-60'', o aeronavă purtător de arme laser, și a unui prototip pentru viitorul program de aeronave de avertizare timpurie al Rusiei.
Într-o intervenție simultană pe RTL și M6, președintele francez Emmanuel Macron a rostit, poate pentru prima dată cu o claritate lipsită de echivoc, ceea ce analiștii spațiului ex-sovietic avertizează de ani de zile: Europa nu se află în pragul unui conflict, ci este deja angrenată într-unul. Nu vorbim încă de blindate pe Champs-Elysees, ci de un război hibrid, total și cotidian, purtat de Rusia împotriva infrastructurii critice și a coeziunii sociale din Vest.
Imprevizibilitatea politicii externe a administrației Trump - care oscilează între presiuni brutale și propuneri de pace neașteptate - ne face să ne gândim tot mai mult că Washingtonul nu acționează totuși haotic, ci aplică în mod deliberat o formă de ambiguitate strategică adaptată la un climat geopolitic dominat de agresiunea Rusiei și ascensiunea Chinei.
Ceea ce trebuia să fie un ''blitzkrieg diplomatic'' al administrației Trump pentru a pune capăt războiului din Ucraina s-a lovit, în acest weekend la Geneva, de zidul realității geopolitice. Narațiunea simplistă a unui „deal” rapid, care să fie livrat de ucraineni pe biroul președintelui american până la Ziua Recunoștinței (27 noiembrie), s-a evaporat.
Luni, la Palatul Cotroceni, are loc o ședință a Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT) cu o miză dublă: definirea cadrului conceptual de securitate pentru următorii cinci ani, prin noua Strategie Națională de Apărare, și identificarea resurselor financiare critice, prin accesarea programului european SAFE. Într-o lume în care arhitectura de securitate se rescrie violent, președintele Nicușor Dan propune conceptul de „independență solidară”, însă succesul acestuia depinde de capacitatea administrativă a unui stat încă măcinat de vulnerabilități interne.
Darryl Nirenberg a fost confirmat în funcția de ambasador al Statelor Unite ale Americii la București, a anunțat, vineri, misiunea diplomatică americană din România.
Într‑una dintre cele mai mari operațiuni de repatriere din ultimele luni, 1.003 corpuri ale militarilor ucraineni au fost returnate în această dimineață în Ucraina, potrivit comunicatelor oficiale ale Comandamentului de coordonare pentru tratamentul prizonierilor de război (KShVOV). Rusia afirmă că trupurile aparțin personalului militar ucrainean decedat pe parcursul conflictului.
F/A-XX este proiectat să înlocuiască F/A-18E/F Super Hornet de a patra generație și să completeze flota de aeronave F-35C de generația a cincea.
Recent, o delegație a Statelor Unite s-a întâlnit cu producători ucraineni și a efectuat primele teste oficiale ale dronelor ucrainene. Kievul menționează că este pregătit să discute un "parteneriat strategic" în acest domeniu.
Karol Nawrocki, noul președinte al Poloniei pare să se fi inspirat din politica tranzacțională a administrației Trump, care, printre altele, condiționează livrarea de armament către Ucraina de achitarea acestuia.
Consilieri pe probleme de securitate națională din trei țări europene au zburat în Statele Unite pentru a participa la o nouă rundă de discuții pentru realizarea păcii în Ucraina.
Într-o premieră absolută care redefinește parametrii războiului asimetric, Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) a reușit distrugerea unui petrolier din „flota fantomă” rusească în apele internaționale ale Mării Mediterane. Operațiunea, confirmată de surse oficiale din cadrul unității de elită „Alpha”, a vizat nava QENDIL, un tanc petrolier de clasă Aframax, aflat sub sancțiuni internaționale, dar utilizat în continuare de Rusia pentru a eluda restricțiile occidentale.
Camera Superioară (Bundesrat) a Parlamentului german, care reunește cele 16 landuri federale, a adoptat vineri reforma serviciului militar pentru a consolida armata în contextul amenințării Rusiei și, deși deocamdată rămâne voluntar, în caz de necesitate serviciului militar poate fi declarat obligatoriu.
Programul Canadei pentru viitorul avion de vânătoare (Future Fighter Capability Project) se confruntă cu o presiune publică fără precedent, care riscă să deraieze una dintre cele mai importante achiziții militare din istoria țării. Un sondaj recent realizat de EKOS indică o schimbare radicală de percepție în rândul cetățenilor: o majoritate solidă sprijină acum tranziția către platforma suedeză Saab JAS 39 Gripen, în detrimentul continuării achizițiilor de avioane americane F-35A Lightning II.
DefenseRomania a discutat în exclusivitate cu eng. Carlo Ferlito, CEO Beretta, despre propunerea gigantului italian în programul SAFE în ceea ce privește achiziția viitoarelor arme de asalt pentru Armata României.
O breșă majoră s-a deschis în rețeaua de apărare a regiunii ruse Belgorod după ce dronele ucrainene au interceptat și distrus două lansatoare de rachete S-400 în plin proces de desfăşurare. Incidentul scoate la iveală vulnerabilitatea unora dintre cele mai importante active militare ale Rusiei în fața tacticilor de atac cu drone care operează la joasă altitudine.
Marina egipteană a trecut printr-o transformare radicală în ultimul deceniu, devenind una dintre cele mai puternice forțe navale din Orientul Mijlociu și Africa. Acest proces amplu de modernizare a început după ce președintele Abdel Fattah al-Sisi a preluat puterea în 2014, concentrându-se pe achiziționarea de nave de luptă avansate din țări europene precum Franța, Germania și Italia, alături de consolidarea producției interne .
Polonia a depășit chiar și Armata SUA în implementarea operațională a arhitecturii de apărare antiaeriană de nouă generație, transformând Varșovia în cel mai protejat oraș din lume împotriva amenințărilor aeriene. Într-un moment dificil pentru arhitectura de securitate a NATO, Ministerul polonez al Apărării a declarat oficial Capacitatea Operațională Deplină (FOC) pentru sistemul de apărare antiaeriană și antirachetă WISLA.
După luni de blocaje diplomatice legate de aderarea Suediei la NATO, Ungaria nu doar că deblochează achiziția de sisteme HIMARS, dar reușește să securizeze un acord de producție locală care va integra modulele de lansare americane pe platforme autohtone.
După ani de tensiuni diplomatice și sancțiuni, Turcia pare dispusă să renunțe la controversatele sistemele de rachete rusești S-400. Motivul? Nevoia critică de avioane de generația a V-a și conștientizarea faptului că proiectul autohton KAAN nu poate acoperi singur golurile de securitate din anii 2030.
Președintele autoproclamat al Belarusului, Aleksandr Lukașenko, a declarat, din nou, că nu poate conduce țara la nesfârșit și s-a numit „un președinte care pleacă”.
Federația Rusă și Republica Belarus continuă să vorbească insistent despre noul sistem de rachete rusesc cu rază medie de acțiune Oreshnik, a cărui versiune experimentală a fost folosită pentru prima dată în luna noiembrie 2024 împotriva unui obiectiv industrial ucrainean.
Rusia şi-a exprimat îndoieli cu privire la contribuţia liderilor europeni la planul Statelor Unite privind soluţionarea războiului din Ucraina, informează agențiile Agerpres și EFE.
Pe 27 noiembrie 2024 a fost semnat contractul de achiziție ATBTU, cunoscute popular ca blindate ușoare 4x4. Contractul a fost câștigat prin procedură de licitație deschisă de compania Otokar. Dar care e stagiul contractului la final de 2025?
Până la sfârșitul anului 2025, racheta balistică ucraineană FP-7 de la compania Fire Point ar trebui să dețină toată documentația care va permite începerea oficială a livrărilor acestei arme către armata ucraineană.
La jumătatea lunii decembrie 2025, serviciile occidentale de monitorizare au înregistrat, pentru prima dată, o lansare țintită a unei rachete rusești Iskander-M la o distanță de 800 km. Aceasta înseamnă că “Iskander 1000” a fost acum de facto desfășurat la trupe și este folosit în mod activ.
Airbus a obținut o comandă majoră de elicoptere de la Ministerul Apărării din Spania, care s-a angajat să cumpere 100 de elicoptere de diferite tipuri.
Schimb de replici diplomatic foarte dur în această săptămână între Radoslaw Sikorski, ministrul de Externe și vicepremierul Poloniei și omologul său mahiar Peter Szijjarto.
Efortul Ucrainei de erodare metodică a rețelei anti-acces/interdicție zonală (A2/AD) a Rusiei în Crimeea a trecut la un nivel superior de complexitate. Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) a confirmat că unitatea sa de elită, Centrul de Operații Speciale „Alfa”, a penetrat apărarea bazei aeriene Belbek în noaptea de 18 decembrie 2025, folosind drone cu rază lungă de acțiune. Bilanțul misiunii indică o pierdere dureroasă pentru Forțele Aerospațiale Ruse: un interceptor greu MiG-31 Foxhound, surprins la sol cu încărcătura completă de luptă, alături de o rețea complexă de sisteme radar.
Printr-un demers fără precedent pentru un stat NATO care nu are stocuri sovietice de armament, guvernul norvegian anunță un pachet de 290 de milioane de dolari care vizează finanţarea pentru Ucraina a două extreme tehnologice: rachete de ultimă generație pentru avioanele occidentale F-16 și muniții pentru sistemele S-300 moștenite din Războiul Rece.
Trei grăniceri ruși înarmați au trecut miercuri granița statului membru NATO și al Uniunii Europene, au declarat autoritățile estoniene. Postul de televiziune estonian ERR a relatat. Ministrul de Interne, Igor Taro, a declarat că rușii au rămas pe teritoriul estonian timp de aproximativ 20 de minute, apoi au plecat. Tallinn a publicat o înregistrare video a incidentului.
Polonia nu se mulțumește doar cu achiziții masive de blindate. Armata poloneză experimentează o revoluție structurală silențioasă, testând unități hibride om-mașină capabile să execute misiuni de la logistică grea până la ambuscade kamikaze.
Încercarea propagandei ruse de a minimiza efectele atacului cu drone subacvatice asupra portului Novorossiysk s-a întors împotriva Kremlinului. O analiză meticuloasă a imaginilor oficiale și a celor din satelit a permis identificarea a navei avariate: este vorba despre cel mai nou submarin din clasa Kilo al Flotei ruse din Marea Neagră.
Guvernul SUA continuă să vândă Taiwanului arme în valoare de 11,15 miliarde de dolari, cel mai mare pachet de arme pe care Statele Unite l-au livrat vreodată insulei autoguvernate, a declarat marți Ministerul Apărării din Taiwan, în contextul în care insula se confruntă cu o presiune militară tot mai mare din partea Chinei, care o consideră parte a teritoriului său.
Fostul comandant suprem al armatei ucrainene, actual ambasador la Londra, generalul ucrainean Valerii Zalujnîi, a lansat un avertisment fără precedent privind „frontul intern”, sugerând că pacea cu Rusia ar putea fi urmată de o destabilizare violentă acasă dacă statul ignoră milioanele de soldați demobilizați.
În timp ce Polonia semnează acordul istoric pentru producția locală a tancului K2, ochii industriei se îndreaptă spre România, unde geografia similară și nevoia de autonomie strategică ar putea replica modelul polonez.
Arabia Saudită a făcut un pas important în modernizarea forţelor sale navale prin lansarea la apă a navei de luptă „His Majesty King Saud”, prima dintre cele patru nave multirol construite în cadrul Proiectului Tuwaiq. Ceremonia a avut loc pe 14 decembrie 2025 la un şantier naval din statul Wisconsin, SUA, şi a fost confirmată de Ministerul Apărării din Regat.
