Noua ofensivă SUA trebuia condusă de către însuși președintele Trump, prin deschiderea poloneză, dar violența uraganului Dorian a impus prezența sa în Biroul Oval. Pence a preluat torța și avioanele au început să zboare peste Atlantic.

Cu Air Force 2, vicepreședintele Mike Pence a zburat în Polonia pentru o serie de întâlniri menite să consolideze colaborarea dintre cele două țări. Liderii americani fac adesea tot posibilul pentru a evita vizitarea țărilor care intră în perioade electorale. Cu toate acestea, în cazul Poloniei această cutumă americană a fost încălcată. Simetrie la vizita lui Iohannis la Casa Albă şi ea întâmplată cu doar două luni înainte de alegerile prezidențiale de la București.

Cu doar câteva săptămâni înainte de alegerile parlamentare poloneze din octombrie, la doar trei luni de la găzduirea fastuoasă a președintelui polonez Andrzej Duda la Casa Albă, președintele Trump și-a a trimis vicepreședintele pentru a-l reprezenta astăzi la Varșovia, care comemorează 80 de ani de la începerea celui de-al Doilea Război Mondial, eveniment care a dus la împărțirea acestei țări între Germania şi Uniunea Sovietică.

Astăzi situația este schimbată și extrem de diferită. Polonia a cerut ca un număr semnificativ de trupe americane să fie staționate pe teritoriul ei, propunând finanțarea în comun cu SUA a unei baze militare americane permanente pe teritoriul său. De când Lech Walesa, liderul sindical devenit președintele Poloniei, a făcut prima dată cererea când a venit la Washington în noiembrie 1989, această dorință a fost permanent amânată de către succesivii preşedinţi americani de la Casa Albă, singura preocupare a acestora fiind să nu irite Rusia post sovietică. Se pare că în mandatului lui Donald Trump aceasta îngrijorare nu mai există, iată vizita lui Pence confirmă seriozitatea demersului polonez, în noile condiții de securitate europene.

Pentru a doua oară în ultimele două luni, secretarul apărării al SUA, Mark Esper, va călători în Europa săptămâna aceasta, pentru a continua discuțiile cu aliații NATO despre poziția și prezența Statelor Unite în regiune. Anunțul a fost făcut de același Esper la o întâlnire cu presa de la Pentagon. Nu este clar ce țări vor vizita, dar este sigur că întâlnirile se vor concentra în principal pe pregătirea operațională a NATO, pe misiunea în Afganistan, dar și pe amenințarea adusă de Iran la securitatea Orientului Mijlociu. Aceste probleme au fost deja discutate în cadrul ultimei reuniuni ministeriale a NATO, la care a participat și Esper, numai la câteva zile de la numirea sa de către Donald Trump.

De asemenea, secretarul de stat Mike Pompeo va fi în vechiul continent săptămâna aceasta, deși programul său de călătorie nu este cunoscut exact. Pompeo, probabil în timpul șederii sale în Europa, va putea vorbi cu omologul său francez despre ceea ce se întâmplă în Liban, unde tensiunea dintre Israel și Hezbollah este la apogeu. Însuși premierul libanez Saad Hariri a cerut o intervenție a Statelor Unite și Franței, anunţând că, dacă este nevoie se va deplasa la Paris pentru a vorbi despre această solicitare imperioasă cu Pompeo și cu consilierul diplomatic al președinției franceze, Emmanuel Bonne.

Pentru toți experții în domeniul politicii externe americane această prezenţă masivă a demnitarilor americani de-a lungul și de-a latul Europei nu înseamnă decât pregătirea terenului pentru cele două subiecte de maxim interes de pe ambele maluri ale Atlanticului. Iar acestea se referă la Iran și Rusia. Cum Europa devine din ce în ce mai mult o putere continentală integrată, interesele SUA cu privire la cele două subiecte trebuie apărate și, dacă se poate, coordonate cu puterea emergentă a Uniunii Europene. UE a declarat deseori că se află pe poziții diametral opuse în aceste două dosare, având chiar politici directe de sprijin a Iranului împotriva Israel şi Siria sau de reprimirea a Rusiei în Consiliul European. Momentele delicate deci trebuie rezolvate la nivel înalt iar tripleta americană asta va încerca să facă, fără a recunoaște încă influența birocrației ilegale de la Bruxelles.

Întrebarea iraniană

În vizita sa în Europa, Esper va vorbi cu siguranță cu omologii săi, subliniind cu siguranță și în continuare amenințarea reală produsă de Iran, dar va evidenția, de asemenea, eforturile diplomatice în curs de a încerca să găsească un nou acord cu Teheranul pentru a pune capăt provocărilor din ce în ce mai sângeroase iraniene și pentru a asigura pacea și stabilitatea în zonă. Secretarul apărării se va concentra asupra operațiunii Sentinel, care a devenit recent pe deplin operațională și la care participă Regatul Unit, Australia și Bahrain. Operațiunea Sentinel este detestată e către europeni, pentru că le încurcă micile coterii pro iraniene la Bruxelles. Obiectivul este aderarea unui număr mai mare de țări la misiune, încercând să le implice mai presus de toate pe cele care au un interes direct în asigurarea libertății de navigație în Golful Persic, unde amenințarea adusă de Iran pentru petroliere este foarte ridicat. Lupta SUA împotriva guvernului din Teheran este la ordinea de zi și crește în importanță, chiar mai mult decât stările conflictuale cu China sau Rusia. Motivul este de natură economică, deoarece Iranul este unul dintre principalii producători de petrol la scară globală, iar politicile sale agresive din Golful Oman devine amenințătoare pentru prețul barilului de petrol.

Amenințarea rusă

Cealaltă amenințare majoră percepută de Statele Unite, de data aceasta și de Europa, dar nu la intensitatea americană, este cea provenită din mișcările militare și para militare organizate de către Rusia. Temerea americană este sporită și de finalul Tratatului INF, în urma încălcării clauzelor care interziceau dezvoltarea și producerea de rachete balistice cu rază intermediară (IRBM) de către Moscova. Intrarea în serviciu a noilor rachete rusești Nova 9M729 este îngrijorătoare deoarece, potrivit celor declarate de Esper acestea ar urma să vizeze potențiale obiective pe solul european. Din acest motiv, celălalt obiectiv al călătoriei lui Esper va fi găsirea unei soluții care să asigure apărarea și securitatea împotriva rachetelor cu acțiune medie şi lungă.

SUA consideră că această amenințare a devenit reală mai ales la adresa țărilor din Europa de Est. Secretarul Apărării va avea, de asemenea, o sarcină mai complicată în diferitele întâlniri pe sol european, care constă în a convinge țărilor aliate să se deschidă către o reintegrare a Rusiei în rândurile marilor puteri globale. Poziție exprimată de Donald Trump în timpul ultimului summit G7 de la Biarritz va fi un punct sensibil atât pentru toți cei trei demnitari americani. Pence, Pompeo și Esper vor avea destule momente dificile în a explica pe de o parte dorința de expansiune a pozițiilor americane în Europa, în paralel cu deschiderea unei punți duble pentru Rusia, considerată amenințare tocmai la adresa acestor poziții americane.

Pentru a obține ceea ce ar fi un succes pentru stabilitatea globală, Statele Unite trebuie să convingă țările din Europa de Est că reducându-și prezența militară în vestul continentului, dar progresând în est, echilibru în fața amenințărilor Rusiei va fi menținut. Dacă nu cumva Polonia va fi piatra unghiulară a menținerii unui echilibru dintre creșterea influenței Rusiei pentru a diminua virulența antiamericană a elitelor neoficiale de la Bruxelles. Un joc fin și subtil, dar o sarcină dificilă pentru orice administrație americană în viitor. Joc geostrategic și politic care ar putea dura mult timp de acum înainte. Iar Polonia și România sunt linia de front.