Ca atare, era practic imposibil ca inițiativa chineză BRI a președintelui Xi să nu se întâlnească cu expansiunea economică accelerată a Turciei. În 2013, China și-a anunțat proiectul inițiativei Belt and Road (BRI), format din două componente principale: „Centura economică a drumului mătăsii" - o rețea de transport terestru care pornește din China, traversează mai multe țări eurasiatice și se încheie în Europa - și „Drumul maritim al mătăsii din secolul XXI" care leagă China și Europa pe mare prin Asia de Sud-Est, Asia de Sud și Africa. Partea maritimă a megaproiectului chinezesc reflectă interesele crescânde ale Chinei și este rezultatul unor schimbări profunde ale economiei globale și ale echilibrelor geopolitice.

Turcia este interesată de ambele componente ale expansiunii chineze 

Pentru că BRI, prin cele două elemente definitorii ale sale, practic oferă spațiul de dezvoltare dorinței de renaștere a puterii turce, promovate cu atâta ardoare de președintele Erdogan. Pe uscat, proiectul are șase coridoare, inclusiv un nou pod terestru eurasiatic cu un set de întinderi de cale ferată, China - Mongolia - Rusia folosind calea ferată transsiberiană, China - Asia Centrală - Asia de Vest, care traversează Asia Centrală, Iran și Turcia către Europa, China - Pakistanul care implică conexiuni feroviare și rutiere în portul Gwadar și coridoarele economice din Bangladesh - China - India - Myanmar și China - Indo-china care exploatează diferite rute de transport. Pe mare, proiectul se concentrează în schimb pe rutele maritime sigure și eficiente destinate conectării principalelor porturi maritime unde mărfurile sunt direcționate către și dinspre China.

Turcia, ca una dintre șaptezeci de țări implicate în BRI, consideră proiectul ca un pas major spre facilitarea interacțiunilor economice, comerciale, socio-culturale și politice cu China și regiunile înconjurătoare. În acest context, Ankara a promovat inițiativa Coridorului Trans-Caspic Est-Vest-Mijloc (cunoscut sub numele de Coridorul Mijlociu), care pornește din China, trece prin Asia centrală (Kazahstan sau Kârgâzstan-Uzbekistan-Turkmenistan), Marea Caspică și continuă între teritoriile Azerbaidjanului și Georgiei până în Turcia. Aparent, coridorul de mijloc se suprapune cu coridorul China-Asia Centrală - Asia de Vest a BRI, dar nu trece prin Iran. Se concentrează în principal pe o rețea de transport rutier și feroviar cu treceri în Marea Caspică.

În acest scop, Turcia a semnat un memorandum de înțelegere cu China în noiembrie 2015, pentru a oferi o legătură între coridorul său mijlociu și BIS, care a fost urmat în iulie 2019 de vizita președintelui Recep Tayyp Erdogan în China. Protocolul comun de cooperare și instituirea unui Consiliu de coordonare cu Azerbaidjan și republicile Asiei Centrale fac parte și din acest aspect. Acordul denumit Lapis Lazuli – acord privind coridorul de transport - a fost semnat de Turcia, Georgia, Azerbaidjan, Turkmenistan și Afganistan ca cooperare regională pentru susținerea acestei inițiative.

La nivel de infrastructură, calea ferată Baku-Tbilisi-Kars (BTK) a fost inaugurată în 2017

Capacitatea BTK de a transporta călători și mărfuri este triplată în două decenii. Turcia a întreprins, de asemenea, mai multe proiecte, inclusiv Tunelul Eurasiatic, cel de-al treilea pod peste Bosfor și aeroportul din Istanbul. Cu toate acestea, reînnoirea rețelei portuare și feroviare lipsește, astfel că Coridorul Mijlociu va rămâne în limbo fără o investiție substanțială în infrastructură. Din acest motiv, Turcia a considerat construcția celor 2.000 km de rețea feroviară de mare viteză Edirne-Kars o lucrare esențială pentru îmbunătățirea eficienței conexiunii.

În același timp, conexiunea maritimă a coridorului mijlociu necesită dezvoltarea porturilor în Marea Caspică și în Turcia. În acest context, Ankara a acordat prioritate consolidării a trei porturi: Filyos pe Marea Neagră, Çandarlı pe Marea Egee și portul comercial Mersin în estul Mediteranei. Cu toate acestea, până în prezent s-au înregistrat puține progrese.Această lentoare aparentă ascunde de fapt o realitate mult mai amplă și calculată.

China are nevoie în implementarea celebrei s ale strategii denumită șirul de perle

Până când China nu se va simți în stare să asigure securitatea culoarelor sale maritime, devenind putere maritimă globală, progresele de implementare a șirului de perle vor fi încete. Cele două strategii, ambele masive și complexe deopotrivă, s-au regăsit ca fundal unic și seminal pentru mișcărilor militare și de securitate ale Turciei. În ultimii ani, Turcia, prin prezența sa militară masivă în spațiul Mediteraneean și Siria, și-a întărit experiența militară și dezvoltat capacitățile atât cele ofensive cât și cele defensive. Achiziția de către Ankara a bateriilor S-400 nu a vulnerabilizat foarte mult piciorul defensiv american (deși public Pentagonul urlă ca din gură de șarpe ca fiind contrariul) dar sigur a transmis un semnal convingător la Beijing că Erdogan își consolidează puterea militară, tocmai pentru a nu avea surprize cu o Chină care devine foarte rapid o putere maritimă de prim rang a lumii.

Mai mult, reacția violentă a raisului la adresa președintelui Macron cu privire la moartea cerebrală a NATO, se înscrie în spațiul mai larg al definirii corecte a spațiului de securitate și influență turcesc. Dacă ne amintim Erdogan a devenit peste noapte apărător al NATO, de fapt el dorind doar să se identifice ca leaderul NATO din spaţiul de intersecție euro-asiatic, transmiţând vest europenilor că numai el hotărăşte ce se întâmplă cu soarta acestei organizații și limitele celorlalți de acțiune. Neo-otomanismul constituie de altfel veriga ideologică care ignorată va duce pentru vestul european la neînțelegerea exactă a dialogului turc cu aliații săi.

Pentru Turcia, coridorul maritim de mijloc este fundamental, deoarece implică o deschidere către est către Caucaz, Asia Centrală și China și crește oportunitățile comerciale și de investiții în regiune, precum și o serie de beneficii suplimentare. În primul rând, trecând prin zonele de est ale Turciei, poate contribui la dezvoltarea regiunii, așa cum face BRI pentru porțiunile estice, mai puțin dezvoltate ale Chinei. În al doilea rând, se preconizează că acest coridor să aducă investiții chineze în Turcia, care trebuie să-și diversifice sursele de investiții străine directe (FDI) în scopuri de dezvoltare a infrastructurii. În al treilea rând, coridorul mijlociu poate face din Turcia un imens centru al comerțului sino-european prin concurența cu coridorul din nordul Rusiei și coridorul de sud care trece prin Iran și este considerată o destinație fragilă din cauza sancțiunilor economice draconice impuse de către SUA.

Prin dezvoltarea acestui coridor Turcia poate reduce influența rusă asupra politicii sale energetice prin diversificarea furnizorilor săi. Implementarea coridorului mijlociu și integrarea sa cu BRI-ul chinez depinde de mai mulți factori. În primul rând, în prezent, Coridorul Mijlociu rămâne o inițiativă regională și, prin urmare, nu poate reprezenta o alternativă reală la Coridorul de Nord. Mai mult, cu Coridorul Mijlociu, activele trec granițele a șase țări și două mări pe mijloace de transport diferite, prin urmare, crearea unei rețele internaționale puternic conectate cu formalitățile și procedurile naționale reduse la minimum este urgentă. Este necesar ca traversarea Mării Caspice să fie suficient de rapidă pentru a nu provoca nicio întârziere în trecerea mărfurilor. Și toate acestea necesită o cooperare instituțională puternică între țările implicate.

Comerțul Chinei cu Europa se desfășoară în mod esențial pe mare, în timp ce opțiunile pe uscat pot reduce semnificativ durata totală și costurile de transport și, astfel, poate crește dominația chineză în regiune.

Indiferent dacă coridorul de mijloc poate fi sau nu o opțiune viabilă pentru BRI depinde de circumstanțele și evoluțiile geopolitice. De la început, China și-a păstrat mai multe opțiuni și coridoare complementare pentru a avea un set divers de soluții pentru a-și atinge obiectivele. Principalul indicator al intereselor chineze pentru coridorul de mijloc al Turciei ar putea fi implicarea să în investițiile de infrastructură aferente. În orice caz, nivelul actual al investițiilor chineze este limitat la câteva lucrări fundamentale, precum minerit, proiecte energetice și dezvoltarea porturilor din Turcia (portul Kumkapi din Istanbul).

Cu toate acestea, cea mai recentă inițiativă este considerată doar o modalitate de a pătrunde pe piața turcă și nu o modalitate de a o transforma într-un hub regional. Fapt care nu mulţumeşte Ankara absolut de loc. Porturile care ar trebui dezvoltate în Filyos, Çandarli și Mersin necesită încă investiții substanțiale, în timp ce, în cadrul șirului de perle chinezesc, Beijing a preferat să includă portul grecesc Pireu în BRI. Iritarea turcă a explodat prin creșterea imediată a presiunii în Mediterana, prin prezența sporită a vaselor de război și exploatarea ilegală a celebrului Leviathan, cel mai mare zăcământ de gaze din regiune.

Politicile turce consecvente în regiune și față de China vor fi factori cruciali pentru destinul eurasiatic precum și al multor subregiuni cum ar fi cel sud est European, unde România pare ancorată într-o politică de subordonare strategică unei birocrații impotente de la Bruxelles și foarte puțin destinului său suveran.