Ca atare, era practic imposibil ca inițiativa chineză BRI a președintelui Xi să nu se întâlnească cu expansiunea economică accelerată a Turciei. În 2013, China și-a anunțat proiectul inițiativei Belt and Road (BRI), format din două componente principale: „Centura economică a drumului mătăsii" - o rețea de transport terestru care pornește din China, traversează mai multe țări eurasiatice și se încheie în Europa - și „Drumul maritim al mătăsii din secolul XXI" care leagă China și Europa pe mare prin Asia de Sud-Est, Asia de Sud și Africa. Partea maritimă a megaproiectului chinezesc reflectă interesele crescânde ale Chinei și este rezultatul unor schimbări profunde ale economiei globale și ale echilibrelor geopolitice.
Turcia este interesată de ambele componente ale expansiunii chineze
Pentru că BRI, prin cele două elemente definitorii ale sale, practic oferă spațiul de dezvoltare dorinței de renaștere a puterii turce, promovate cu atâta ardoare de președintele Erdogan. Pe uscat, proiectul are șase coridoare, inclusiv un nou pod terestru eurasiatic cu un set de întinderi de cale ferată, China - Mongolia - Rusia folosind calea ferată transsiberiană, China - Asia Centrală - Asia de Vest, care traversează Asia Centrală, Iran și Turcia către Europa, China - Pakistanul care implică conexiuni feroviare și rutiere în portul Gwadar și coridoarele economice din Bangladesh - China - India - Myanmar și China - Indo-china care exploatează diferite rute de transport. Pe mare, proiectul se concentrează în schimb pe rutele maritime sigure și eficiente destinate conectării principalelor porturi maritime unde mărfurile sunt direcționate către și dinspre China.
Turcia, ca una dintre șaptezeci de țări implicate în BRI, consideră proiectul ca un pas major spre facilitarea interacțiunilor economice, comerciale, socio-culturale și politice cu China și regiunile înconjurătoare. În acest context, Ankara a promovat inițiativa Coridorului Trans-Caspic Est-Vest-Mijloc (cunoscut sub numele de Coridorul Mijlociu), care pornește din China, trece prin Asia centrală (Kazahstan sau Kârgâzstan-Uzbekistan-Turkmenistan), Marea Caspică și continuă între teritoriile Azerbaidjanului și Georgiei până în Turcia. Aparent, coridorul de mijloc se suprapune cu coridorul China-Asia Centrală - Asia de Vest a BRI, dar nu trece prin Iran. Se concentrează în principal pe o rețea de transport rutier și feroviar cu treceri în Marea Caspică.
În acest scop, Turcia a semnat un memorandum de înțelegere cu China în noiembrie 2015, pentru a oferi o legătură între coridorul său mijlociu și BIS, care a fost urmat în iulie 2019 de vizita președintelui Recep Tayyp Erdogan în China. Protocolul comun de cooperare și instituirea unui Consiliu de coordonare cu Azerbaidjan și republicile Asiei Centrale fac parte și din acest aspect. Acordul denumit Lapis Lazuli – acord privind coridorul de transport - a fost semnat de Turcia, Georgia, Azerbaidjan, Turkmenistan și Afganistan ca cooperare regională pentru susținerea acestei inițiative.
La nivel de infrastructură, calea ferată Baku-Tbilisi-Kars (BTK) a fost inaugurată în 2017
Capacitatea BTK de a transporta călători și mărfuri este triplată în două decenii. Turcia a întreprins, de asemenea, mai multe proiecte, inclusiv Tunelul Eurasiatic, cel de-al treilea pod peste Bosfor și aeroportul din Istanbul. Cu toate acestea, reînnoirea rețelei portuare și feroviare lipsește, astfel că Coridorul Mijlociu va rămâne în limbo fără o investiție substanțială în infrastructură. Din acest motiv, Turcia a considerat construcția celor 2.000 km de rețea feroviară de mare viteză Edirne-Kars o lucrare esențială pentru îmbunătățirea eficienței conexiunii.
În același timp, conexiunea maritimă a coridorului mijlociu necesită dezvoltarea porturilor în Marea Caspică și în Turcia. În acest context, Ankara a acordat prioritate consolidării a trei porturi: Filyos pe Marea Neagră, Çandarlı pe Marea Egee și portul comercial Mersin în estul Mediteranei. Cu toate acestea, până în prezent s-au înregistrat puține progrese.Această lentoare aparentă ascunde de fapt o realitate mult mai amplă și calculată.
China are nevoie în implementarea celebrei s ale strategii denumită șirul de perle
Până când China nu se va simți în stare să asigure securitatea culoarelor sale maritime, devenind putere maritimă globală, progresele de implementare a șirului de perle vor fi încete. Cele două strategii, ambele masive și complexe deopotrivă, s-au regăsit ca fundal unic și seminal pentru mișcărilor militare și de securitate ale Turciei. În ultimii ani, Turcia, prin prezența sa militară masivă în spațiul Mediteraneean și Siria, și-a întărit experiența militară și dezvoltat capacitățile atât cele ofensive cât și cele defensive. Achiziția de către Ankara a bateriilor S-400 nu a vulnerabilizat foarte mult piciorul defensiv american (deși public Pentagonul urlă ca din gură de șarpe ca fiind contrariul) dar sigur a transmis un semnal convingător la Beijing că Erdogan își consolidează puterea militară, tocmai pentru a nu avea surprize cu o Chină care devine foarte rapid o putere maritimă de prim rang a lumii.
Mai mult, reacția violentă a raisului la adresa președintelui Macron cu privire la moartea cerebrală a NATO, se înscrie în spațiul mai larg al definirii corecte a spațiului de securitate și influență turcesc. Dacă ne amintim Erdogan a devenit peste noapte apărător al NATO, de fapt el dorind doar să se identifice ca leaderul NATO din spaţiul de intersecție euro-asiatic, transmiţând vest europenilor că numai el hotărăşte ce se întâmplă cu soarta acestei organizații și limitele celorlalți de acțiune. Neo-otomanismul constituie de altfel veriga ideologică care ignorată va duce pentru vestul european la neînțelegerea exactă a dialogului turc cu aliații săi.
Pentru Turcia, coridorul maritim de mijloc este fundamental, deoarece implică o deschidere către est către Caucaz, Asia Centrală și China și crește oportunitățile comerciale și de investiții în regiune, precum și o serie de beneficii suplimentare. În primul rând, trecând prin zonele de est ale Turciei, poate contribui la dezvoltarea regiunii, așa cum face BRI pentru porțiunile estice, mai puțin dezvoltate ale Chinei. În al doilea rând, se preconizează că acest coridor să aducă investiții chineze în Turcia, care trebuie să-și diversifice sursele de investiții străine directe (FDI) în scopuri de dezvoltare a infrastructurii. În al treilea rând, coridorul mijlociu poate face din Turcia un imens centru al comerțului sino-european prin concurența cu coridorul din nordul Rusiei și coridorul de sud care trece prin Iran și este considerată o destinație fragilă din cauza sancțiunilor economice draconice impuse de către SUA.
Prin dezvoltarea acestui coridor Turcia poate reduce influența rusă asupra politicii sale energetice prin diversificarea furnizorilor săi. Implementarea coridorului mijlociu și integrarea sa cu BRI-ul chinez depinde de mai mulți factori. În primul rând, în prezent, Coridorul Mijlociu rămâne o inițiativă regională și, prin urmare, nu poate reprezenta o alternativă reală la Coridorul de Nord. Mai mult, cu Coridorul Mijlociu, activele trec granițele a șase țări și două mări pe mijloace de transport diferite, prin urmare, crearea unei rețele internaționale puternic conectate cu formalitățile și procedurile naționale reduse la minimum este urgentă. Este necesar ca traversarea Mării Caspice să fie suficient de rapidă pentru a nu provoca nicio întârziere în trecerea mărfurilor. Și toate acestea necesită o cooperare instituțională puternică între țările implicate.
Comerțul Chinei cu Europa se desfășoară în mod esențial pe mare, în timp ce opțiunile pe uscat pot reduce semnificativ durata totală și costurile de transport și, astfel, poate crește dominația chineză în regiune.
Indiferent dacă coridorul de mijloc poate fi sau nu o opțiune viabilă pentru BRI depinde de circumstanțele și evoluțiile geopolitice. De la început, China și-a păstrat mai multe opțiuni și coridoare complementare pentru a avea un set divers de soluții pentru a-și atinge obiectivele. Principalul indicator al intereselor chineze pentru coridorul de mijloc al Turciei ar putea fi implicarea să în investițiile de infrastructură aferente. În orice caz, nivelul actual al investițiilor chineze este limitat la câteva lucrări fundamentale, precum minerit, proiecte energetice și dezvoltarea porturilor din Turcia (portul Kumkapi din Istanbul).
Cu toate acestea, cea mai recentă inițiativă este considerată doar o modalitate de a pătrunde pe piața turcă și nu o modalitate de a o transforma într-un hub regional. Fapt care nu mulţumeşte Ankara absolut de loc. Porturile care ar trebui dezvoltate în Filyos, Çandarli și Mersin necesită încă investiții substanțiale, în timp ce, în cadrul șirului de perle chinezesc, Beijing a preferat să includă portul grecesc Pireu în BRI. Iritarea turcă a explodat prin creșterea imediată a presiunii în Mediterana, prin prezența sporită a vaselor de război și exploatarea ilegală a celebrului Leviathan, cel mai mare zăcământ de gaze din regiune.
Politicile turce consecvente în regiune și față de China vor fi factori cruciali pentru destinul eurasiatic precum și al multor subregiuni cum ar fi cel sud est European, unde România pare ancorată într-o politică de subordonare strategică unei birocrații impotente de la Bruxelles și foarte puțin destinului său suveran.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Un fost comandant al forțelor terestre ale Rusiei a lansat o critică neobișnuit de dură la adresa Kremlinului și a serviciilor ruse de spionaj, afirmând că planificarea invaziei militare pe scară largă a Ucrainei s-a bazat pe calcule catastrofal de greșite și pe o subestimare profundă a rezistenței de la Kiev.
DefenseRomania vă invită să urmăriți vineri, 5 decembrie 2025, o nouă ediție a emisiunii „Obiectiv EuroAtlantic”.
În timp ce Statele Unite negociază peste capul Europei, președintele Alexander Stubb livrează verdictul de care liderii UE se temeau cel mai mult: epoca „păcii juste” a apus, iar supraviețuirea, nu dreptatea, devine noua monedă de schimb. Avertismentul venit din partea președintelui Finlandei, Alexander Stubb, nu este doar o analiză academică în paginile publicate într-un articol din revista Foreign Affairs, ci un diagnostic clinic al unui pacient aflat în stare critică: ordinea liberală post-1945.
Într-un conflict care a depășit deja borna celor trei ani și a devenit sinonim cu tranșeele înghețate și duelurile de artilerie, o statistică surprinzătoare oferită de un general de top al NATO rescrie manualele de tactică militară. Potrivit generalului-maior Maik Keller, comandant adjunct al noii misiuni de asistență a NATO pentru Ucraina (NSATU), forța de drone a Kievului, deși minusculă din punct de vedere numeric, a devenit cel mai letal instrument de pe front.
Deși discuțiile de la Moscova, din 2 decembrie, dintre delegația americană și președintele Rusiei, Vladimir Putin, nu par să fi adus pacea mai aproape, secretarul de stat al SUA, Marco Rubio, susține, într-un interviu pentru Fox News, că s-au făcut „progrese” către încheierea războiului.
Maratonul diplomatic de cinci ore desfășurat marți la Kremlin, între președintele rus Vladimir Putin și trimișii speciali ai președintelui american Donald Trump, s-a încheiat exact așa cum a început: fără nicio mișcare semnificativă, fără un acord și fără vreun semn că Moscova ar fi dispusă să își reconsidere cererile maximaliste.
Este timpul ca UE să renunțe la strategia ei eșuată de „reacționează, speră, repetă”, consideră directorul Institutului pentru Studii de Securitate al UE (EUISS), Steven Everts.
Iluzia că Unchiul Sam va veni întotdeauna să ne salveze s-a risipit în noroaiele de la Cincu, în urma simulării unor manevre militare efectuate în cadrul Dacian Fall. Într-un amplu reportaj al agenției americane Bloomberg se precizează că scenariul testat de NATO ne arată o Europă descoperită, obligată să înfrunte o eventuală invazie rusă bazându-se strict pe propriile forțe convenționale, în timp ce sprijinul american, altădată automat, devine o variabilă incertă, limitată strict la logistică și nu la bocanci pe teren
Încă de la începutul anului trecut, relațiile egipteano-turce au cunoscut o schimbare strategică rapidă, reflectată clar în sectoarele militar și de apărare.
Presa germană a informat că, pe 28 noiembrie, în Polonia a fost activată apărarea antiaeriană după ce au fost detectate activități intense ale aviației rusești în apropierea flancului estic al NATO.
Vocile care contează la Kiev și în cancelariile occidentale încep să articuleze cu voce tare ceea ce istoricii militari intuiau deja, dar politicienii refuzau să accepte: războiul din Ucraina nu se va încheia cu o paradă a victoriei în Piața Roșie și nici cu prăbușirea imediată a regimului de la Kremlin.
Recentele anunțuri venite de la Kiev, Stockholm și Paris privind posibila achiziție a unui număr impresionant de avioane de luptă europene - 100 de Rafale și până la 150 de Gripen - au generat mult entuziasm în spațiul public. Un total de 250 de aparate de zbor sună, într-adevăr, spectaculos. Totuși, dacă privim situația la rece, dincolo de retorica politică și de scrisorile de intenție, realitatea este mult mai nuanțată.
La scurt timp după întoarcerea dintr-o vizită la Moscova, unde s-a întâlnit cu Vladimir Putin, premierul ungar, Viktor Orban, a acordat un interviu publicației germane Welt am Sonntag, în care a declarat că, după încheierea ostilităților, Ucraina ar trebui să redevină un stat tampon între Rusia și țările NATO.
Președintele american Donald Trump a provocat un val de șoc la nivel global sâmbătă, 29 noiembrie, anunțând pe contul său de pe rețeaua socială TruthSocial că spațiul aerian "deasupra și în jurul Venezuelei" ar trebui considerat "complet închis".
Informațiile recente venite de la Berlin, conform cărora luna octombrie a marcat un record absolut în ceea ce privește activitatea dronelor deasupra bazelor militare germane, nu trebuie citite ca simple statistici ale unor incidente izolate de securitate.
Misterul exploziilor care au zguduit vineri două petroliere aflate la intrarea în strâmtoarea Bosfor s-a risipit mai repede decât fumul negru ridicat de pe punțile navelor avariate. Nu a fost vorba despre mine marine rătăcite aşa cum se credea și nici despre accidente tehnice cauzate de uzură morală a navelor, ci despre o operațiune chirurgicală asumată Ucraina.
Viktor Iușcenko, cel de-al treilea președinte al Ucrainei și omul care a simțit pe propria piele toxicitatea influenței rusești, a ieșit recent la rampă cu un avertisment brutal. Fostul lider de la Kiev compară propunerile de „pace” venite dinspre Washington cu Acordul de la Munchen din 1938.
Într-o Europă care încă dezbate reactiv despre reintroducerea stagiului militar sau despre cum să-și completeze stocurile de muniție, Estonia alege din nou să privească securitatea națională nu ca pe o sarcină exclusivă a armatei, ci ca pe o competență civică fundamentală.
Într-un război de uzură, victoria nu se măsoară doar în kilometri pătrați de teritoriu recucerit, ci și în capacitatea de a „orbi” adversarul, lăsându-l expus și vulnerabil în fața unor lovituri care vizează însăși infrastructura vitală a frontului.
O explozie spectaculoasă, un nor purpuriu toxic și o tăcere asurzitoare din partea Kremlinului. Evenimentele de vineri, 28 noiembrie, de la poligonul Yasny din regiunea Orenburg, par să confirme un nou eșec major în programul de modernizare nucleară al Rusiei. Deși Moscova încearcă să proiecteze imaginea unei forțe strategice invincibile, dovezile vizuale și contextuale indică faptul că „super-armele” promovate agresiv de Vladimir Putin au o problemă fundamentală: refuză să zboare.
Viktor Orban a mers din nou la Moscova, unde a obținut din partea lui Vladimir Putin recunoașterea relațiilor excelente dintre cele două țări.
Vineri seara, Ucraina a primit o lovitură care nu a venit dinspre Moscova, ci din interiorul propriilor sale instituții. Andrii Yermak, șeful de cabinet al președintelui și, de facto, al doilea cel mai puternic om din statul ucrainean, și-a prezentat demisia. Nu a fost o retragere onorabilă, ci una forțată de perchezițiile procurorilor anticorupție (NABU) chiar în locuința sa.
Dezvăluirile recente din presa britanică, potrivit cărora Donald Trump i-a trimis pe Steve Witkoff și Jared Kushner la Moscova pentru a pune pe masa Kremlinului recunoașterea controlului rusesc asupra teritoriilor ocupate, confirma în continuare cum se raportează azi Statele Unite la conflictul din Ucraina.
Sub pretextul unei ofensive tehnice împotriva cartelurilor de droguri, Statele Unite redesenează arhitectura de securitate din America Latină. Acordul recent semnat de SUA cu Republica Dominicană este considerat de experţi ultima piesă dintr-un dispozitiv militar masiv care, privit de sus, seamănă izbitor cu o blocadă navală și aeriană în jurul regimului de la Caracas.
În lipsa unei politici europene unitare de înarmare, reacția naturală a statelor a fost accelerarea programelor naționale de achiziții, fiecare țară prioritizându-și propriile nevoi. Deși Bruxellesul a încercat să dea coerență acestui impuls prin câteva instrumente - achiziții comune de muniție, inițiative în domeniul apărării antiaeriene, mecanisme de finanțare pentru industria de apărare - realitatea arată că grosul achizițiilor este încă la nivel strict național.
Devine tot mai clar că actualul context de securitate din Ucraina nu este despre pace, ci despre formalizarea unei capitulări. Vladimir Putin, aflat într-o vizită în Kârgâzstan, a transmis un mesaj Washingtonului înainte de sosirea delegației conduse de Steve Witkoff la Moscova: Rusia nu negociază, Rusia dictează condițiile. Retorica liderului de la Kremlin, aparent deschisă spre dialog, ascunde de fapt un ultimatum - retragerea trupelor ucrainene de pe propriul teritoriu sau anihilarea lor militară.
Fidel rolului său de „locotenent” al Kremlinului și mereu gata să recite partitura Moscovei, Alexander Lukașenko a transformat, joi, summitul OTSC de la Bișkek într-o tribună de lansare a mesajelor rusești. Liderul de la Minsk a comentat, cu aerul unui expert, versiunea planului de pace scursă în presa americană - un posibil tratat între Rusia, Ucraina și Occident.
Germania pare să fi înțeles, în sfârșit, că epoca „dividendelor păcii” s-a încheiat definitiv. Dezvăluirile recente din The Wall Street Journal și presa germană despre existența „OPLAN DEU” (un plan militar secret de 1.200 de pagini) reprezintă mai mult decât o schimbare a birocraţiei greoaie cu care ne-a obişnuit Ministerul Apărării de la Berlin.
Confuzia diplomatică generată de recentul plan de pace în 28 de puncte și negocierile opace dintre Moscova și Washington scot la lumină o criză profundă de viziune strategică la nivelul administrației americane. Într-un moment în care Europa încearcă să descifreze dacă mai poate conta pe garanțiile de securitate transatlantice, o analiză recentă a generalului (r) Ben Hodges, fost comandant al trupelor SUA în Europa, oferă o perspectivă pragmatică, lipsită de sentimentalism, asupra erorilor pe care Statele Unite riscă să le comită. Mesajul său este clar: izolarea Europei nu va aduce prosperitate Americii, ci dimpotrivă, va vulnerabiliza însăși economia americană.
Ambiția României de a deveni a doua putere militară de pe Flancul Estic la est de Germania, după Polonia, ambiție menționată în Strategia Națională de Apărare, a fost subiectul unei intense analize a experților militari ruși, care pe lângă narativul narativul deja clasic al propagandei ruse privind intențiile revizioniste ale României în raport cu Republica Moldova, arată că, scoțând Turcia din ecuație și plasând-o în Sudul Flancului, România e deja „a doua cea forță militară a Flancului Estic”.
Chiar dacă Lukașenko pozează în mediator, Belarusul e un adevărat "portavion" al Rusiei: participă activ atât la agresiunea Ucrainei, cât și la intimidarea statelor Europei.
Într-un demers fără precedent, ONG-ul american Arhivele de Securitate Națională (ASN) au publicat, pe 23 decembrie, transcrierile fidele ale întâlnirilor președințelui SUA, George W. Bush cu omologul rus, Vladimir Putin din 2001 până în 2008.
Într-un anunț oficial din 23 decembrie, Rusia a confirmat dezvoltarea unui submarin nuclear strategic de generație a cincea, o mișcare care subliniază angajamentul Moscovei de a-și menține credibilă descurajarea sa nucleară pe mare, în ciuda sancțiunilor, presiunii industriale și accelerării modernizării navale a NATO.
Informațiile au fost prezentate de Nikolai Patrușev, președintele Consiliului Naval al Rusiei și consilier prezidențial, în cadrul unui eveniment dedicat aniversării a 125 de ani de la înființarea Biroului Central de Proiectare ”Rubin”, unul dintre cele mai importante centre de cercetare și dezvoltare navală din Rusia.
În noiembrie 2022 România semnase un contract pentru 32 de avioane F-16 Fighting Falcon achiziționate din Norvegia, echivalente Block 15 și modernizate în programul MLU (Mid-Life Upgrade). Livrările acestor avioane au început din 2024.
Departamentul de Război al Statelor Unite (Pentagonul) a lansat recent GenAI.mil, o platformă de inteligență artificială destinată personalului armatei americane.
Trăim în două realități paralele: Pe de o parte agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei care a declanșat cea mai mare criză de securitate de după 1945 în Europa și care îngrozește statele europene cu privire la ambițiile militare pe care rușii le au și le pregătesc pe bătrânul continent și pe de altă parte (i)realitatea rusă care trăiește în paradigma cetății asediate cu o Europă ce pregătește agresiunea împotriva ei.
Un grup de senatori americani din partidele Republican și Democrat a emis o declarație pe 25 decembrie prin care condamnă atacurile Rusiei asupra Ucrainei în timpul Crăciunului.
China a criticat din nou vehement joi cel mai recent acord de vânzare de arme americane către Taiwan, o mișcare despre care China spune că aduce conflictul mai aproape.
Înaintea unei noi întâlniri între președinții Donald Trump și Volodimir Zelenski, rușii au lovit violent capitala Ucrainei.
Înainte de a se întâlni duminică cu Volodimir Zelenski, care va fi înarmat cu noi propuneri pentru a pune capăt războiului cu Rusia, preşedintele american Donald Trump l-a avertizat vineri pe omologul său ucrainean că nimic nu este garantat până când nu îşi va da "acordul", notează Agerpres și AFP.
Guvernul japonez a aprobat vineri un buget record pentru următorul an fiscal, care prevede alocări-record pentru apărare, în contextul în care tensiunile cu China continuă să crească, Beijingul acuzând săptămâna aceasta Tokyo că „alimentează o cursă a înarmării spațiale”.
Spania își reevaluează în mod vizibil postura de apărare pe flancul sudic, în contextul schimbărilor rapide ale mediului de securitate din Africa de Nord și al modernizării accelerate a Forțelor Armate Regale ale Marocului.
Madridul consideră că vechile concepte de descurajare nu mai sunt suficiente și că este necesară o adaptare la un spectru de amenințări complex, specific așa-numitei „zone gri”.
Zelenski s-ar putea întâlni cu Trump la 28 decembrie, la Mar-a-Lago, în ceea ce este, probabil, încă o încercare a administrației americane de a forța încetarea conflictului din Ucraina.
Rusia și-a reafirmat, zilele acestea, una dintre condițiile pentru a opri atacurile: cedarea completă a Donbasului și reafirmă în presa internă că ar putea exista chiar și un "schimb de teritorii". De fapt, schimbul se referă tot la teritorii ucrainene, din care Moscova ar putea accepta să se retragă.
Într-un demers fără precedent, ONG-ul Arhivele de Securitate Națională (ASN) ale SUA au publicat, pe 23 decembrie, transcrierile fidele ale întâlnirilor președintelui SUA, George W. Bush cu omologul rus, Vladimir Putin din 2001 până în 2008.
Documentele au fost cerute la publicare în noiembrie 2023. Biblioteca George W. Bush a răspuns în iunie 2024 că estimează că acestea ar putea declasificate pentru publicare în aproximativ 12 ani. Cu toate acestea, Arhivele cu ajutorul firmei de avocatură Goodwin Procter au convins instanța federală să aprobe publicarea mult mai devreme decât se estima.
Netanyahu lansează cel mai mare proiect de apărare din istoria țării pentru a reduce dependența de furnizorii străini.
Rusia atacat din nou Ucraina cu drone, dar și cu rachete de croazieră Kalibr lansate de pe submarinele din Marea Neagră.
Noi atacuri cu drone au fost înregistrate asupra porturilor ucrainene de la Dunăre, în cursul nopţii de joi spre vineri, fiind transmis şi un mesaj RO-ALERT pentru populaţiei, informează Ministerul Apărării Naţionale.
În noaptea de 24 decembrie, Forțele de Apărare ale Ucrainei au lovit un loc rusesc de depozitare și întreținere pentru nave fără echipaj în zona Myrne a Peninsulei Crimeea ocupată temporar.
Într-o Europă care alege aproape în mare parte ca soluție pentru aviația militară de generația a 5-a avioanele F-35 Lightning II, există și cazuri de ezitare.
Rusia a efectuat atacuri cu drone în mai multe locații din Ucraina, inclusiv în capitala Kiev. O persoană a murit în urma unui atac asupra Odesei, Ucraina.
În același timp, zeci de drone au fost trimise de ucraineni în Rusia, dintre care unele au fost doborâte deasupra Moscovei.
Comandamentul american pentru Africa a declarat că atacul a fost efectuat la cererea autorităților nigeriene.
Avioane de vânătoare poloneze au interceptat un avion de cercetare rusesc deasupra Mării Baltice, care zbura aproape de spațiul său aerian, a anunțat joi, 25 decembrie, Comandamentul Operațional al Forțelor Armate ale țării membre NATO.
Într-un mesaj postat pe canalul său de Telegram, Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) a informat, pe 23.12.2025, că, înainte de a ataca submarinul rusesc de la Novorossisk, structurile serviciului au distrus un avion de cercetare maritimă de tip Il-38N. Atacul din această lună în care Ucraina a scos submarinul rus din joc, aflat chiar în portul militar din Novorossisk, reprezintă una din cele mai spectaculoase operațiuni din cei patru ani de război. În ciuda problemelor de pe frontul din Est, pe mare ucrainenii reușesc să îi țină în șah pe ruși.
Orban a reamintit că pacea europeană de după al Doilea Război Mondial a durat aproape opt decenii, ceea ce, după cum subliniază el, reprezintă o excepție istorică. Potrivit acestuia, teama de un conflict nuclear a împiedicat noi războaie timp de decenii, dar acest mecanism de descurajare nu mai este la fel de eficient astăzi ca odinioară.
În tot interviul, Orban vorbește mult despre presupusele greșeli ale Europei, dar nu spune un cuvânt despre Rusia. Va fi interesant să vedem cum se va poziționa liderul ungar în scenariul unui atac (evident hibrid) al Moscovei asupra unui alt stat european.
Glenn Corn, un fost înalt ofițer CIA, avertizează că Ucraina se află într-un moment critic. Glenn Corn, fost ofițer de informații și apărare, într-un editorial recent pentru Cypher Brief, reamintește administrației americane să nu repete greșelile făcute de prim-ministrul britanic Neville Chamberlain.
Bombardiere strategice ruse cu rază lungă de acțiune Tu-95MS au efectuat un zbor planificat deasupra apelor neutre ale Mărilor Norvegiei şi Barents, informează joi agențiile de știri.
În noaptea de Ajun, invadatorii ruși au efectuat un alt atac asupra infrastructurii portuare și industriale din regiunea ucraineană Odesa. În urma atacului, o persoană a fost ucisă și alte două au fost rănite.
Liderul nord-coreean Kim Jong-un a participat la testul unei noi rachete, a relatat joi presa de stat nord-coreeană, conform AFP și Reuters. Kim a vizitat, de asemenea, miercuri docurile unde presa de stat a declarat că Nordul își construiește submarinul nuclear.
Suedia va avea în curând capacitatea de a efectua lovituri în adâncime mult în spatele liniilor inamice, după pe avioanele Gripen va fi integrată racheta de croazieră Taurus, de producție germană. Procesul se desfășoară mai rapid decât era planificat.
Președintele american se prezintă drept apărătorul absolut al libertății de exprimare pe rețelele de socializare. În schimb, Trump amenință că va ridica licențele pentru toate canalele tv care difuzează emisiuni umoristice la adresa sa.
Sistemele antiaeriene SAMP/T sunt văzute de mulți drept un Patriot european. Până acum au apărut puține informații despre utilizarea acestora în Ucraina, dar lucrurile ar putea să se schimbe pe viitor, mai ales că francezii intenționează să trimită mai multe SAMP/T NG, noua generație a sistemului antirachetă franco-italian.
Preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski a prezentat pentru prima dată, în detaliu, cele 20 de puncte ale ultimului plan de pace elaborat de SUA pentru a pune capăt războiului din Ucraina, afirmând că a fost negociat cu reprezentanţi ai Kievului şi Washingtonului şi că a fost trimis spre avizare Moscovei.
În cei aproape patru ani de război, ucrainenii au integrat zeci de sisteme occidentale, pe lângă cele sovietice pe care deja le aveau în dotare, ceea ce pentru orice tehnician e un coșmar nu doar logistic, dar și de mentenanță. În ceea ce privește lansatoarele multiple de rachete, HIMARS au fost cu siguranță un „game changer” în vara și toamna lui 2022, atât pentru a opri ofensiva rusă, cât și în cea mai fructuoasă contraofensivă ucraineană când forțele de apărare ale Ucrainei au reușit să elibereze o mare porțiune din teritoriu.
