Președintele Nicușor Dan a anunțat că România va avea o nouă Strategie de Apărare.
Strategia Națională de Apărare. Nicușor Dan: ”Cine nu reușește să facă saltul tehnologic, va fi penalizat”
Ca atare, era practic imposibil ca inițiativa chineză BRI a președintelui Xi să nu se întâlnească cu expansiunea economică accelerată a Turciei. În 2013, China și-a anunțat proiectul inițiativei Belt and Road (BRI), format din două componente principale: „Centura economică a drumului mătăsii" - o rețea de transport terestru care pornește din China, traversează mai multe țări eurasiatice și se încheie în Europa - și „Drumul maritim al mătăsii din secolul XXI" care leagă China și Europa pe mare prin Asia de Sud-Est, Asia de Sud și Africa. Partea maritimă a megaproiectului chinezesc reflectă interesele crescânde ale Chinei și este rezultatul unor schimbări profunde ale economiei globale și ale echilibrelor geopolitice.
Turcia este interesată de ambele componente ale expansiunii chineze
Pentru că BRI, prin cele două elemente definitorii ale sale, practic oferă spațiul de dezvoltare dorinței de renaștere a puterii turce, promovate cu atâta ardoare de președintele Erdogan. Pe uscat, proiectul are șase coridoare, inclusiv un nou pod terestru eurasiatic cu un set de întinderi de cale ferată, China - Mongolia - Rusia folosind calea ferată transsiberiană, China - Asia Centrală - Asia de Vest, care traversează Asia Centrală, Iran și Turcia către Europa, China - Pakistanul care implică conexiuni feroviare și rutiere în portul Gwadar și coridoarele economice din Bangladesh - China - India - Myanmar și China - Indo-china care exploatează diferite rute de transport. Pe mare, proiectul se concentrează în schimb pe rutele maritime sigure și eficiente destinate conectării principalelor porturi maritime unde mărfurile sunt direcționate către și dinspre China.
Turcia, ca una dintre șaptezeci de țări implicate în BRI, consideră proiectul ca un pas major spre facilitarea interacțiunilor economice, comerciale, socio-culturale și politice cu China și regiunile înconjurătoare. În acest context, Ankara a promovat inițiativa Coridorului Trans-Caspic Est-Vest-Mijloc (cunoscut sub numele de Coridorul Mijlociu), care pornește din China, trece prin Asia centrală (Kazahstan sau Kârgâzstan-Uzbekistan-Turkmenistan), Marea Caspică și continuă între teritoriile Azerbaidjanului și Georgiei până în Turcia. Aparent, coridorul de mijloc se suprapune cu coridorul China-Asia Centrală - Asia de Vest a BRI, dar nu trece prin Iran. Se concentrează în principal pe o rețea de transport rutier și feroviar cu treceri în Marea Caspică.
În acest scop, Turcia a semnat un memorandum de înțelegere cu China în noiembrie 2015, pentru a oferi o legătură între coridorul său mijlociu și BIS, care a fost urmat în iulie 2019 de vizita președintelui Recep Tayyp Erdogan în China. Protocolul comun de cooperare și instituirea unui Consiliu de coordonare cu Azerbaidjan și republicile Asiei Centrale fac parte și din acest aspect. Acordul denumit Lapis Lazuli – acord privind coridorul de transport - a fost semnat de Turcia, Georgia, Azerbaidjan, Turkmenistan și Afganistan ca cooperare regională pentru susținerea acestei inițiative.
La nivel de infrastructură, calea ferată Baku-Tbilisi-Kars (BTK) a fost inaugurată în 2017
Capacitatea BTK de a transporta călători și mărfuri este triplată în două decenii. Turcia a întreprins, de asemenea, mai multe proiecte, inclusiv Tunelul Eurasiatic, cel de-al treilea pod peste Bosfor și aeroportul din Istanbul. Cu toate acestea, reînnoirea rețelei portuare și feroviare lipsește, astfel că Coridorul Mijlociu va rămâne în limbo fără o investiție substanțială în infrastructură. Din acest motiv, Turcia a considerat construcția celor 2.000 km de rețea feroviară de mare viteză Edirne-Kars o lucrare esențială pentru îmbunătățirea eficienței conexiunii.
În același timp, conexiunea maritimă a coridorului mijlociu necesită dezvoltarea porturilor în Marea Caspică și în Turcia. În acest context, Ankara a acordat prioritate consolidării a trei porturi: Filyos pe Marea Neagră, Çandarlı pe Marea Egee și portul comercial Mersin în estul Mediteranei. Cu toate acestea, până în prezent s-au înregistrat puține progrese.Această lentoare aparentă ascunde de fapt o realitate mult mai amplă și calculată.
China are nevoie în implementarea celebrei s ale strategii denumită șirul de perle
Până când China nu se va simți în stare să asigure securitatea culoarelor sale maritime, devenind putere maritimă globală, progresele de implementare a șirului de perle vor fi încete. Cele două strategii, ambele masive și complexe deopotrivă, s-au regăsit ca fundal unic și seminal pentru mișcărilor militare și de securitate ale Turciei. În ultimii ani, Turcia, prin prezența sa militară masivă în spațiul Mediteraneean și Siria, și-a întărit experiența militară și dezvoltat capacitățile atât cele ofensive cât și cele defensive. Achiziția de către Ankara a bateriilor S-400 nu a vulnerabilizat foarte mult piciorul defensiv american (deși public Pentagonul urlă ca din gură de șarpe ca fiind contrariul) dar sigur a transmis un semnal convingător la Beijing că Erdogan își consolidează puterea militară, tocmai pentru a nu avea surprize cu o Chină care devine foarte rapid o putere maritimă de prim rang a lumii.
Mai mult, reacția violentă a raisului la adresa președintelui Macron cu privire la moartea cerebrală a NATO, se înscrie în spațiul mai larg al definirii corecte a spațiului de securitate și influență turcesc. Dacă ne amintim Erdogan a devenit peste noapte apărător al NATO, de fapt el dorind doar să se identifice ca leaderul NATO din spaţiul de intersecție euro-asiatic, transmiţând vest europenilor că numai el hotărăşte ce se întâmplă cu soarta acestei organizații și limitele celorlalți de acțiune. Neo-otomanismul constituie de altfel veriga ideologică care ignorată va duce pentru vestul european la neînțelegerea exactă a dialogului turc cu aliații săi.
Pentru Turcia, coridorul maritim de mijloc este fundamental, deoarece implică o deschidere către est către Caucaz, Asia Centrală și China și crește oportunitățile comerciale și de investiții în regiune, precum și o serie de beneficii suplimentare. În primul rând, trecând prin zonele de est ale Turciei, poate contribui la dezvoltarea regiunii, așa cum face BRI pentru porțiunile estice, mai puțin dezvoltate ale Chinei. În al doilea rând, se preconizează că acest coridor să aducă investiții chineze în Turcia, care trebuie să-și diversifice sursele de investiții străine directe (FDI) în scopuri de dezvoltare a infrastructurii. În al treilea rând, coridorul mijlociu poate face din Turcia un imens centru al comerțului sino-european prin concurența cu coridorul din nordul Rusiei și coridorul de sud care trece prin Iran și este considerată o destinație fragilă din cauza sancțiunilor economice draconice impuse de către SUA.
Prin dezvoltarea acestui coridor Turcia poate reduce influența rusă asupra politicii sale energetice prin diversificarea furnizorilor săi. Implementarea coridorului mijlociu și integrarea sa cu BRI-ul chinez depinde de mai mulți factori. În primul rând, în prezent, Coridorul Mijlociu rămâne o inițiativă regională și, prin urmare, nu poate reprezenta o alternativă reală la Coridorul de Nord. Mai mult, cu Coridorul Mijlociu, activele trec granițele a șase țări și două mări pe mijloace de transport diferite, prin urmare, crearea unei rețele internaționale puternic conectate cu formalitățile și procedurile naționale reduse la minimum este urgentă. Este necesar ca traversarea Mării Caspice să fie suficient de rapidă pentru a nu provoca nicio întârziere în trecerea mărfurilor. Și toate acestea necesită o cooperare instituțională puternică între țările implicate.
Comerțul Chinei cu Europa se desfășoară în mod esențial pe mare, în timp ce opțiunile pe uscat pot reduce semnificativ durata totală și costurile de transport și, astfel, poate crește dominația chineză în regiune.
Indiferent dacă coridorul de mijloc poate fi sau nu o opțiune viabilă pentru BRI depinde de circumstanțele și evoluțiile geopolitice. De la început, China și-a păstrat mai multe opțiuni și coridoare complementare pentru a avea un set divers de soluții pentru a-și atinge obiectivele. Principalul indicator al intereselor chineze pentru coridorul de mijloc al Turciei ar putea fi implicarea să în investițiile de infrastructură aferente. În orice caz, nivelul actual al investițiilor chineze este limitat la câteva lucrări fundamentale, precum minerit, proiecte energetice și dezvoltarea porturilor din Turcia (portul Kumkapi din Istanbul).
Cu toate acestea, cea mai recentă inițiativă este considerată doar o modalitate de a pătrunde pe piața turcă și nu o modalitate de a o transforma într-un hub regional. Fapt care nu mulţumeşte Ankara absolut de loc. Porturile care ar trebui dezvoltate în Filyos, Çandarli și Mersin necesită încă investiții substanțiale, în timp ce, în cadrul șirului de perle chinezesc, Beijing a preferat să includă portul grecesc Pireu în BRI. Iritarea turcă a explodat prin creșterea imediată a presiunii în Mediterana, prin prezența sporită a vaselor de război și exploatarea ilegală a celebrului Leviathan, cel mai mare zăcământ de gaze din regiune.
Politicile turce consecvente în regiune și față de China vor fi factori cruciali pentru destinul eurasiatic precum și al multor subregiuni cum ar fi cel sud est European, unde România pare ancorată într-o politică de subordonare strategică unei birocrații impotente de la Bruxelles și foarte puțin destinului său suveran.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Președintele Nicușor Dan a anunțat că România va avea o nouă Strategie de Apărare.
Negocierile care au loc în aceste zile între Statele Unite și Ucraina depășesc cu mult logica tradițională a asistenței militare. Pe masă se află un potențial acord comercial de miliarde de dolari axat pe drone, o tranzacție care semnalează o inversare de roluri neașteptată: Ucraina, țara aflată sub agresiune rusă, a devenit un laborator de inovație militară, iar Pentagonul pare dispus să-i studieze lecțiile.
Declarația recentă a Președintelui ucrainean Volodimir Zelenski, prin care solicită din nou partenerilor occidentali mai multe sisteme de apărare antiaeriană Patriot, a reaprins dezbaterea privind eficacitatea acestui sistem american pe frontul din Ucraina. Cererea constantă pentru Patriot survine în contextul unor informații din media care sugerează o scădere a ratei de interceptare a rachetelor hipersonice rusești Kh-47M2 Kinjal, ca urmare a modificărilor tactice introduse de ruși.
Descoperirea, în plin război, a celei mai mari baze de lansare și stocare a dronelor Shahed nu este un simplu detaliu logistic, ci expune o strategie militară pe termen lung. Imaginile din satelit de înaltă rezoluție, publicate marți de comunitățile de analişti OSINT, arată că Rusia nu doar continuă războiul cu determinare, ci îl industrializează, construind metodic o infrastructură masivă menită să copleșească apărarea antiaeriană a Ucrainei.
O bombă cu ceas amenință să fisureze unitatea aliaților în sprijinul Ucrainei, iar fitilul a fost aprins de o investigație germană. Concluzia, publicată de The Wall Street Journal și preluată de European Pravda, este explozivă: o unitate de elită ucraineană ar fi sabotat conductele Nord Stream, iar operațiunea ar fi fost supervizată direct de nimeni altul decât fostul comandant-șef al armatei, generalul Valerii Zalujnîi.
Purtătorul de cuvânt al președintelui Vladimir Putin spune că Rusia va proceda relua testele nucleare doar în anumite condiții.
Peste cinci miliarde de dolari în armament destinat aliaților NATO și Ucrainei sunt blocate. Nu de o decizie strategică, nu de un adversar extern, ci de ,,paralizia politică'' internă a Statelor Unite. „Shutdown-ul” guvernului american, intrat deja în a 40-a zi, a înghețat livrări critice, expunând o vulnerabilitate majoră în arhitectura de securitate occidentală într-un moment în care războiul din Ucraina nu dă semne de oprire.
Cotidianul rus Kommersant a informat, pe 10.11.2025, că în entitățile constitutive ale Federației Ruse a început recrutarea de voluntari pentru apărarea facilităților deosebit de importante.
Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați găzduiește forumul strategic Galați Security Forum, dedicat securității europene și reconstrucției Ucrainei.
Imaginile din satelit, publicate de canalul OSINT Dnipro Osint, confirmă ceea ce rapoartele de pe linia frontului sugerau deja: Ucraina a reușit o lovitură de precizie devastatoare asupra unei baze logistice rusești esențiale, amenajată pe teritoriul fostului Aeroport Internațional Donețk. Pe 5 noiembrie, o operațiune complexă a forțelor ucrainene a vizat și distrus două depozite folosite pentru stocarea și asamblarea dronelor de atac Shahed (cunoscute și ca Geran-2 sau Gerbera).
La începutul lui noiembrie 2025, Bucureștiul a devenit centrul dezbaterii globale despre viitorul apărării. NATO-Industry Forum, desfășurat în capitala României, a adunat lideri politici, militari și industriali din toate colțurile lumii. Tema întâlnirii, „Rearming NATO – Innovate, Accelerate, Sustain”, a fost mai mult decât un slogan. A fost o declarație de responsabilitate: Alianța nu mai poate funcționa pe reflexe de pace într-o lume aflată deja într-un război prelungit de uzură.
Respingerea de către NATO a cererii lui Zelenski de a închide spațiul aerian ucrainean a fost cea mai dureroasă decizie, precizează fostul secretar general al NATO, Jens Stoltenberg.
Forțele pentru Operații Speciale ale Ucrainei (SSO/FOS) au confirmat o operațiune chirurgicală executată încă de pe 6 octombrie în Crimeea ocupată, soldată cu distrugerea unui sistem S-400 „Triumf” și a unui depozit strategic de muniții. Anunțul tardiv, făcut public abia pe 8 noiembrie din motive de „securitate operațională”, este confirmarea unei campanii metodice, asimetrice, care vizează erodarea completă a capacității militare a Rusiei în peninsulă.
Într-un discurs care sună mai mult a declarație de război decât a alocuțiune birocratică, Secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, a pus vineri pe masă o reformă radicală a modului în care Pentagonul cumpără armament. În fața directorilor executivi ai giganților din industria de apărare, de la ,,clasici'' la noii veniți din Big Tech precum Google sau startup-uri ca Anduril, mesajul a fost clar: „Schimbați-vă sau veți dispărea.”
Armata Statelor Unite ale Americii a realizat că este periculos de mult în urmă şi că trebuie să facă o schimbare serioasă în ceea ce priveşte doctrina militară. Astfel, Pentagonul plănuiește să achiziționeze cel puțin un milion de drone în următorii doi până la trei ani, adică până în 2028. Nu este o simplă modernizare a arsenalului militar american, ci o cursă contra-cronometru pentru a recupera un decalaj strategic masiv față de adversari și pentru a rezolva o vulnerabilitate critică: dependența industrială de China.
Un avertisment de o claritate tăioasă vine de la vârful Armatei SUA din Pacific, semnalând o schimbare de abordare impusă de noua realitate geopolitică. Generalul Ronald Clark, comandantul Comandamentului Armatei SUA din Pacific (USARPAC), trage un semnal de alarmă public privind nevoia urgentă de reformă, subliniind că „prețul eșecului este mult prea mare”.
Comandamentul Sistemelor Spațiale (SSC) al Forței Spațiale a SUA a anunțat oficial că a semnat un memorandum de înțelegere cu Departamentul Apărării, în cadrul căruia s-a stabilit că un număr de aliați cheie pot avea acces la tehnologia de navigație de cea mai înaltă precizie și rezistență la bruiaj, așa cum este cunoscut “Echipamentul utilizatorului GPS militar” (MGUE) utilizat de americani..
Într-un colț al Flancului Estic, Polonia lansează cel mai mare program de pregătire a apărării din istoria sa modernă. În celălalt colț, România se luptă să peticească o rezervă operațională îmbătrânită, pe care șeful Statului Major al Apărării a numit-o recent, pe bună dreptate, „o problemă de siguranță națională”.
Premierul ungar Viktor Orbán s-a întors de la Washington cu ceea ce pare a fi o victorie politică totală. Întâlnirea sa cu președintele Donald Trump i-a adus nu doar laude publice („un lider măreț”) și o susținere deschisă pentru realegerea sa în 2026, ci și premiul cel mare: o „excepție generală, pe termen nedeterminat” de la sancțiunile americane asupra energiei rusești.
Supremația tehnologică a sistemului american Patriot este pusă sub semnul întrebării direct pe câmpul de luptă din Ucraina. Sistemul Patriot, considerat mult timp etalonul apărării antiaeriene occidentale, întâmpină dificultăți majore în fața noilor tactici rusești, în timp ce rivalul său european, sistemul franco-italian SAMP/T (Mamba), pare să fi preluat conducerea în materie de eficiență.
Guvernul elen analizează extinderea flotei sale de avioane de luptă franceze Rafale, într-un moment în care Turcia își consolidează capacitățile aeriene printr-un acord istoric cu Marea Britanie pentru achiziția a 20 de aparate Eurofighter Typhoon, dotate cu rachete de ultimă generație cu rază lungă Meteor. Concomitent turcii vor achiziționa și 24 de avioane Eurofighter Typhon în uz din Golf.
Secretarul Consiliului de Securitate al Rusiei, Serghei Shoigu, consideră că Siberia trebuie să devină centrul unei noi industrializări, iar statul trebuie să creeze condiții care să încurajeze oamenii să se mute în estul țării.
O analiză recentă a prestigiosului Institut Francez de Relații Internaționale (IFRI) pune pe masă o realitate dură, pe care elitele europene o ignoră de prea mult timp: continentul are capacitatea economică și tehnologică de a contracara militar Rusia, dar nu înainte de 2030. Acest „dacă” este condiționat de un factor pe care Europa nu îl controlează: rezistența Ucrainei.
O coaliție bipartizană, transpartinică, din Congresul Statelor Unite, a lansat un avertisment dur la adresa Pentagonului, contestând planul administrației Trump de a retrage sute de militari americani din România. Într-un moment de tensiune maximă pe Flancul Estic, scrisoarea trimisă Secretarului Apărării, Pete Hegseth, semnalează o ruptură la Washington și o teamă palpabilă că decizia va fi interpretată de Moscova drept un "mesaj de retragere".
DefenseRomania vă invită să urmăriți vineri, 7 noiembrie 2025, o nouă ediție a emisiunii „Obiectiv EuroAtlantic”.
Kazahstanul urmează să se alăture Acordurilor Abrahamice, inițiativa diplomatică lansată în 2020 între Israel și mai multe țări arabe și musulmane, într-o mișcare politică considerată simbolică, dar cu valoare geopolitică semnificativă. Potrivit a trei oficiali americani citați de Associated Press, decizia are ca scop revitalizarea acordurilor de normalizare care au marcat una dintre principalele realizări de politică externă ale administrației Trump.
Ministrul Afacerilor Externe, Oana Țoiu, efectuează vineri o vizită în Turcia, context în care are programată, la Ankara, o întâlnire cu omologul său, Hakan Fidan.
Bucureștiul a fost în aceste zile epicentrul noii doctrine strategice a NATO. Dincolo de protocolul Forumului NATO pentru Industrie, mesajul transmis la cel mai înalt nivel, prin vocea Secretarului General Mark Rutte, este tranșant: Alianța a intrat într-o nouă eră a confruntării, iar pentru a garanta „pacea prin forță”, are nevoie de o revoluție industrială.
O amenințare gravă la adresa luptătorilor ucraineni a fost înlăturată în regiunea Donețk. În noaptea de 5 spre 6 noiembrie 2025, forțele ucrainene au distrus un depozit de UAV-uri Shahed/Geran, aflat destul de aproape de linia frontului. Informația a fost publicată de comandantul Forțelor fără pilot ale Ucrainei, Robert Brovdi.
Forțele pentru Operatii Speciale(SSO) ale Ucrainei au reușit o nouă lovitură spectaculoasă în adâncimea teritoriului rus, distrugând componente cheie ale unui sistem de rachete Iskander. Operațiunea, desfășurată în colaborare cu partizani ruși în regiunea Kursk, subliniază o schimbare strategică: dacă nu poți doborî rachetele, trebuie să distrugi lansatoarele.
O explozie spectaculoasă, un nor purpuriu toxic și o tăcere asurzitoare din partea Kremlinului. Evenimentele de vineri, 28 noiembrie, de la poligonul Yasny din regiunea Orenburg, par să confirme un nou eșec major în programul de modernizare nucleară al Rusiei. Deși Moscova încearcă să proiecteze imaginea unei forțe strategice invincibile, dovezile vizuale și contextuale indică faptul că „super-armele” promovate agresiv de Vladimir Putin au o problemă fundamentală: refuză să zboare.
Viktor Orban a mers din nou la Moscova, unde a obținut din partea lui Vladimir Putin recunoașterea relațiilor excelente dintre cele două țări.
Negocierile dintre Sudan și Rusia pentru achiziția de avioane de luptă Su-30 sau Su-35 au depășit stadiul de simplă tranzacție militară, transformându-se într-un troc strategic definitoriu pentru viitorul Africii de Nord-Est.
Vineri seara, Ucraina a primit o lovitură care nu a venit dinspre Moscova, ci din interiorul propriilor sale instituții. Andrii Yermak, șeful de cabinet al președintelui și, de facto, al doilea cel mai puternic om din statul ucrainean, și-a prezentat demisia. Nu a fost o retragere onorabilă, ci una forțată de perchezițiile procurorilor anticorupție (NABU) chiar în locuința sa.
Dezvăluirile recente din presa britanică, potrivit cărora Donald Trump i-a trimis pe Steve Witkoff și Jared Kushner la Moscova pentru a pune pe masa Kremlinului recunoașterea controlului rusesc asupra teritoriilor ocupate, confirma în continuare cum se raportează azi Statele Unite la conflictul din Ucraina.
Țările din întreaga lume cheltuiesc sume enorme pentru achiziționarea și fabricarea de arme pentru a-și menține securitatea națională, a descuraja potențialele amenințări și a-și demonstra puterea la nivel regional și global. Cheltuielile militare reflectă nu numai prioritățile de apărare ale unei țări, ci și ambițiile sale tehnologice, alianțele strategice și considerațiile geopolitice.
Sub pretextul unei ofensive tehnice împotriva cartelurilor de droguri, Statele Unite redesenează arhitectura de securitate din America Latină. Acordul recent semnat de SUA cu Republica Dominicană este considerat de experţi ultima piesă dintr-un dispozitiv militar masiv care, privit de sus, seamănă izbitor cu o blocadă navală și aeriană în jurul regimului de la Caracas.
Cooperarea tehnologică dintre Israel și România pare să fi generat nu doar un produs competitiv, ci și un precedent important pentru implicarea industriei românești.
Polonia nu mai așteaptă de mult timp ca securitatea europeană să fie desenată în cancelariile vestice, ci își construiește metodic statutul de pilon central al NATO pe Flancul Estic. Semnarea recentului contract pentru rachetele AIM-120D-3 este o altă declarație de intenție despre cum va arăta doctrina de apărare a Poloniei în următorul deceniu.
Rusia a primit o nouă propunere de încetare a conflictului, iar discuțiile cheie svor avea loc la Moscova.
Guvernul a transmis că premierul Ilie Bolojan a luat act de demisia ministrului Apărării Ionuț Moșteanu.
O dronă de tip MQ-9 Reaper prăbușită în aceste zile a fost de fapt doborâtă de US Army, lucru confirmat de forțele armate ale Statelor Unite ale Americii.
Compania italiană Leonardo se pregătește să prezinte o nouă tehnologie de apărare aeriană care ar trebui să contribuie la integrarea unor scuturi antirachetă, precum Iron Dome israelian.
Ministrul Apărării Ionuț Moșteanu a demisionat din funcție.
În această dimineață, ofițeri ai Biroului Național Anticorupție din Ucraina și ai Procuraturii Speciale Anticorupție efectuează percheziții la reședința șefului Cabinetului Președintelui, Andrii Yermak, din cartierul guvernamental, a relatat NABU.
„NABU și SAPO desfășoară acțiuni de investigație (percheziții) la sediul Președinției Ucrainei. Acțiunile de investigație sunt autorizate și se desfășoară în cadrul anchetei”, se arată în raportul citat de media ucrainean.
Ministerul rus al Apărării a anunțat că, pe 27.11.2025, două bombardiere cu rază lungă de acțiune de tip Tu-22M3 aparținând Forțelor Aerocosmice ale Federației Ruse au efectuat un zbor planificat deasupra apelor neutre ale Mării Baltice.
Statul Major General al armatei ucrainene a comunicat despre două atacuri efectuate în cursul nopţii de joi spre vineri, primul vizând o rafinărie din regiunea rusă Saratov (Districtul federal Volga, la graniţa cu Kazahstanul), al doilea vizând aerodromul Saki, din peninsula Crimeea, anexată ilegal de Moscova în 2014, relatează agențiile Agerpres și EFE.
Rușii sunt într-o ofensivă totală de promovare a avionului lor de generația a cincea iar Serghei Bogdan, șeful serviciului de zbor al Biroului de Proiectare Sukhoi, producătorul Su-57, transmite în cadrul salonului aviatic Dubai Airshow că designul și capabilitățile Su-57 vor continua să fie îmbunătățite pe baza experienței reale de luptă. Rușii subliniază gradul „fără precedent” de testare în condiții de război pe care avionul l-a acumulat în teatrul ucrainean, dar aici sunt semne mari de întrebare.
Fostă membru al Knessetului și expert pe Orient, Ruth Wasserman, a analizat la conferința internațională „Israel and Central Europe post October 7th” organizată la Budapesta de Europe Israel Press Association (EIPA), la care a participat și DefenseRomania, modul în care Rusia a influențat, de-a lungul decadelor, narativele islamice, subliniind capacitatea impresionantă a Moscovei de a modela povești și percepții care ajung să fie acceptate și integrate de comunități largi.
SUA se pregătesc să extindă semnificativ operațiunile militare împotriva traficanților de droguri din Venezuela, a anunțat Donald Trump în timpul unei intervenții publice cu ocazia Zilei Recunoștinței.
Un grup de cercetare american non-guvernamental a identificat mai multe sancțiuni potențial cheie care vizează ținte neglijate și cu vizibilitate redusă, despre care spune că ar putea perturba serios efortul de război al Rusiei în Ucraina, în urma atacurilor masive ucrainene de luna trecută asupra instalațiilor deținute de mari companii petroliere rusești.
În lipsa unei politici europene unitare de înarmare, reacția naturală a statelor a fost accelerarea programelor naționale de achiziții, fiecare țară prioritizându-și propriile nevoi. Deși Bruxellesul a încercat să dea coerență acestui impuls prin câteva instrumente - achiziții comune de muniție, inițiative în domeniul apărării antiaeriene, mecanisme de finanțare pentru industria de apărare - realitatea arată că grosul achizițiilor este încă la nivel strict național.
Devine tot mai clar că actualul context de securitate din Ucraina nu este despre pace, ci despre formalizarea unei capitulări. Vladimir Putin, aflat într-o vizită în Kârgâzstan, a transmis un mesaj Washingtonului înainte de sosirea delegației conduse de Steve Witkoff la Moscova: Rusia nu negociază, Rusia dictează condițiile. Retorica liderului de la Kremlin, aparent deschisă spre dialog, ascunde de fapt un ultimatum - retragerea trupelor ucrainene de pe propriul teritoriu sau anihilarea lor militară.
Germania pare să fi înțeles, în sfârșit, că epoca „dividendelor păcii” s-a încheiat definitiv. Dezvăluirile recente din The Wall Street Journal și presa germană despre existența „OPLAN DEU” (un plan militar secret de 1.200 de pagini) reprezintă mai mult decât o schimbare a birocraţiei greoaie cu care ne-a obişnuit Ministerul Apărării de la Berlin.
Fidel rolului său de „locotenent” al Kremlinului și mereu gata să recite partitura Moscovei, Alexander Lukașenko a transformat, joi, summitul OTSC de la Bișkek într-o tribună de lansare a mesajelor rusești. Liderul de la Minsk a comentat, cu aerul unui expert, versiunea planului de pace scursă în presa americană - un posibil tratat între Rusia, Ucraina și Occident.
Într-un război de uzură în care logistica a devenit la fel de vitală ca sistemele de arme balistice, mărturia recentă a unui pilot ucrainean care operează de pe avioanele franceze Mirage 2000-5 oferă o radiografie rară a modului în care tehnologia occidentală este integrată în infrastructura defensivă a Ucraina. Procentul înaintat de pilot, o rată de interceptare de 98% împotriva amenințărilor aeriene rusești, este impresionant din punct de vedere statistic, însă ascunde o vulnerabilitate structurală pe care Ucraina încearcă disperată să o acopere: lipsa capacității de a proiecta forță la distanță mare.
Pokrovskul nu va fi cedat, iar forțele rusești nu au capacitatea de a cuceri orașul într-un termen scurt, acesta este mesajul transmis de comandantul batalionului de sisteme fără pilot al Brigăzii Separate 152, Oleg Ivanov, într-un interviu acordat agenției ucrainene Unian.
Președintele francez Emmanuel Macron ar putea anunța introducerea serviciului militar voluntar în țară în următoarele zile, relatează Le Figaro.
Într-o perioadă în care dronele ruse continuă provocările în spațiul aerian al României, fiind ridicate aproape la fiecare atac asupra Ucrainei avioane F-16 ale României ori Eurofighter germane aflate în misiune de Poliție Aeriană, Ucraina și partenerii noștri mizează pe una din cele mai rentabile și eficiente metode de a angaja drone ruse, exceptând desigur operațiunile de război electronic: Angajarea UAV-urilor ruse cu drone interceptoare.
Confuzia diplomatică generată de recentul plan de pace în 28 de puncte și negocierile opace dintre Moscova și Washington scot la lumină o criză profundă de viziune strategică la nivelul administrației americane. Într-un moment în care Europa încearcă să descifreze dacă mai poate conta pe garanțiile de securitate transatlantice, o analiză recentă a generalului (r) Ben Hodges, fost comandant al trupelor SUA în Europa, oferă o perspectivă pragmatică, lipsită de sentimentalism, asupra erorilor pe care Statele Unite riscă să le comită. Mesajul său este clar: izolarea Europei nu va aduce prosperitate Americii, ci dimpotrivă, va vulnerabiliza însăși economia americană.
Ambiția României de a deveni a doua putere militară de pe Flancul Estic la est de Germania, după Polonia, ambiție menționată în Strategia Națională de Apărare, a fost subiectul unei intense analize a experților militari ruși, care pe lângă narativul narativul deja clasic al propagandei ruse privind intențiile revizioniste ale României în raport cu Republica Moldova, arată că, scoțând Turcia din ecuație și plasând-o în Sudul Flancului, România e deja „a doua cea forță militară a Flancului Estic”.
”Rușii testează constant granițele - care va fi răspunsul, cât de departe pot merge?”, declară ministrul leton de externe, Baiba Braže, într-un interviu acordat Politico. Este nevoie de un „răspuns mai proactiv”, spune el. „Și semnalul nu este transmis prin poveste - ci prin acțiune”.
