Ambasadorul ucrainean Oleksandr Levchenko:
Acum câteva zile, publicația Foreign Policy a publicat un articol intitulat: „Războiul Rusiei este și un război cognitiv”, în care se afirmă că agresiunea Kremlinului depășește cu mult câmpul de luptă tradițional, Rusia ducând în mod sistematic un război al minților, influențând gândirea, deciziile și acțiunile atât ale inamicilor, cât și ale aliaților.
Acest război cognitiv nu se limitează la dezinformare sau propagandă; el pătrunde în media, diplomație, mediul experților, conferințele internaționale și în „inițiativele de pace”. Scopul său nu este doar demoralizarea Ucrainei, ci și slăbirea voinței politice a Occidentului de a acționa: forțându-l să se îndoiască, să amâne deciziile și să caute compromisuri în termenii impuși de Kremlin. Pe fondul unui război prelungit în Ucraina, al zgomotului informațional în creștere, al oboselii din societățile occidentale și al dezbaterilor politice privind limitele sprijinului acordat Kievului, Kremlinul a activat noi forme de influență care nu operează la nivelul faptelor, ci la cel al gândirii, emoțiilor și deciziilor. Rusia atacă din ce în ce mai mult nu doar fizic, ci încearcă și să determine inamicul să se oprească, să ezite și să-și piardă voința de a acționa.
În aceste condiții, liderii occidentali se confruntă cu o amenințare mai puțin evidentă, dar periculoasă: în locul amenințărilor directe sau al șantajului, Moscova oferă „compromisuri rezonabile”, transmite mesaje despre „necesitatea negocierilor” și folosește platforme internaționale, diplomația, mass-media și experți loiali pentru a exercita o influență soft, dar sistemică. În acest mediu, războiul cognitiv devine un instrument-cheie prin care Rusia încearcă nu doar să mențină regimul lui Putin, ci și să redirecționeze cursul confruntării globale în favoarea sa, fără a trage un singur foc de armă.
Războiul cognitiv este un nou tip de conflict în care scopul principal este influențarea gândirii, convingerilor, deciziilor și acțiunilor inamicului, forțându-l să acționeze într-un mod favorabil agresorului.
Războiul cognitiv modelează chiar fundamentele percepției asupra lumii, modificând logica prin care oamenii iau decizii. Rusia folosește această strategie pentru a atinge obiective care nu pot fi realizate doar prin forță militară și cu costuri minime. Războiul cognitiv modern al Rusiei își are originile în conceptul sovietic de „măsuri active”, un sistem complex de dezinformare, subversiune, propagandă și influență psihologică folosit de KGB în întreaga lume. Astăzi, aceste metode au devenit și mai puternice datorită tehnologiilor digitale, rețelelor sociale și diseminării instantanee a informației. Kremlinul a integrat tehnici clasice de război psihologic cu operațiuni cibernetice, atacuri informaționale și manipularea mass-mediei și chiar a organizațiilor internaționale.
Conceptul-cheie al războiului cognitiv rusesc este „controlul reflexiv”. Aceasta este o teorie sovietică conform căreia se impune inamicului o anumită imagine a lumii, iar acesta ajunge apoi, de unul singur, la concluziile dorite de Kremlin. În locul presiunii directe, este utilizată manipularea informației care îl determină pe inamic să acționeze aparent în propriul interes, dar de fapt în beneficiul Rusiei. Exact așa a acționat Kremlinul în perioada premergătoare anexării Crimeei, în inflamarea conflictului din Donbass și în amestecul în alegerile din alte țări.
Rusia poartă un război cognitiv destinat să schimbe gândirea, comportamentul și deciziile adversarului, cu scopul nu de a-l distruge fizic, ci de a-l face să capituleze de bunăvoie, pierzându-și voința de a acționa.
Kremlinul folosește acest instrument împotriva Ucrainei, a Occidentului și chiar a propriei populații. Această strategie include știri false, manipularea contextului, narațiuni distructive, simularea unor decizii „raționale”, dar și intimidare, apatie și distorsionarea realității. Războiul cognitiv al Rusiei este un mod de a forța alte state să se oprească, să se îndoiască sau să acționeze împotriva propriilor interese.
Războiul cognitiv al Rusiei împotriva Occidentului a început chiar înainte ca Putin să ajungă la putere; de fapt, el continuă de decenii. Demonstrarea puterii convenționale, a armelor nucleare, a flotei și a sistemelor de rachete a fost o tactică frecvent utilizată de autoritățile sovietice în mesajele strategice împotriva Occidentului. Din 2000, Kremlinul a început să implementeze noi forme de control al informației. Până în 2003, Putin stabilise controlul complet al statului asupra tuturor mijloacelor media din Rusia.
Kremlinul și-a intensificat eforturile externe în războiul cognitiv după o serie de proteste pașnice împotriva regimurilor corupte din fostele republici sovietice, inclusiv Revoluția Trandafirilor din 2003 din Georgia și Revoluția Portocalie din 2004 din Ucraina. Dorința vecinilor Rusiei de a adopta o guvernare transparentă, de tip occidental, a amenințat obiectivul Moscovei de a controla aceste state, iar Putin a perceput aceste evoluții ca pe o amenințare la adresa propriului regim.
Timp de ani de zile, el a subliniat că Moscova „trebuie să facă tot ce este necesar pentru ca așa ceva să nu se întâmple niciodată în Rusia”, iar Kremlinul a lansat o serie de operațiuni informaționale pentru a opri și a restaura influența pierdută a Rusiei în Ucraina și în alte foste republici sovietice. Federația Rusă a început să răspândească narațiuni separatiste în Ucraina încă din 2004. Un deceniu mai târziu, în 2014, aceste narațiuni au fost folosite ca bază pentru operațiunea hibridă a Rusiei menită să preia controlul asupra regiunilor de est și sud ale Ucrainei și, mai târziu, pentru invazia pe scară largă din 2022.
Fundalul informațional creat de Rusia în perioada 2022–2023, destinat escaladării tensiunilor, a influențat decizia Occidentului de a oferi Ucrainei un ajutor militar slab, ceea ce a dus la pierderi de oportunități pentru Ucraina și la un avantaj pe câmpul de luptă pentru Rusia.
China, Iranul și Coreea de Nord utilizează, de asemenea, operațiuni cognitive pentru a destabiliza țările occidentale, pentru a manipula opinia publică și pentru a-și promova propria agendă. Totuși, Rusia este cea mai „experimentată” în acest domeniu, datorită anilor îndelungați de punere în practică a acestei componente de război.
Kremlinul acționează cu o eficiență deosebită pe frontul informațional european: prin partide pro-ruse și rețele de influență în rețelele sociale, precum și prin finanțarea ascunsă a presei străine. De aceea, lupta împotriva agresiunii cognitive a Rusiei necesită nu doar verificarea faptelor, ci și o analiză profundă a canalelor de influență și o coordonare între statele democratice.
Strategia-cheie a războiului cognitiv dus de Rusia nu este obținerea unei victorii militare specifice, ci demoralizarea voinței inamicului, iar acest lucru se aplică atât politicii occidentale față de Ucraina, cât și deciziilor interne ale fiecărei țări.
Rusia folosește războiul cognitiv nu doar extern, ci și intern, pentru a conserva regimul lui Putin, mascând propriile slăbiciuni: probleme economice, înapoiere tehnologică sau destabilizare internă. Iar utilizarea sa în interiorul țării este adesea mai eficientă decât represiunea sau propaganda. În contextul acțiunilor militare împotriva Ucrainei, Occidentul subestimează adesea celelalte forme de agresiune, care nu sunt vizibile, dar războiul cognitiv este un front cu deplin ce necesită protejarea spațiului informațional, rezistență la presiunea psihologică și construirea unei responsabilități instituționale.
Scopul final al războiului cognitiv al Rusiei este ca, pentru ca ea să obțină mai mult, ceilalți să facă mai puțin.
Rusia ar putea pierde cu ușurință dacă Occidentul sprijină Ucraina. Economiile combinate ale NATO, ale statelor UE non-NATO și ale aliaților asiatici ai SUA, printre alții, depășesc cu mult capacitatea Rusiei. Obiectivul Moscovei a fost, așadar, să forțeze Statele Unite să ajungă la concluzia că o victorie rusă în Ucraina este inevitabilă, sau chiar în interesul SUA, și că Washingtonul ar trebui să se retragă. Rusia ar avea șanse mai mari să subjuge Ucraina dacă Kremlinul ar putea convinge lumea că o victorie rusă este inevitabilă, că sprijinul occidental suplimentar pentru Ucraina este inutil și că Rusia pur și simplu merită propria „sferă de influență”.
În ciuda eficienței sale, războiul cognitiv al Rusiei are limitele sale. Moscova este vulnerabilă în fața realităților care subminează narațiunea despre o Rusie puternică și un Putin puternic, una dintre marile slăbiciuni încă neexploatate ale Rusiei. Operațiunile produc adesea doar rezultate parțiale, uneori eșuează sau chiar se întorc împotriva Kremlinului. Occidentul învață treptat să recunoască și să contracareze manipularea, dezvoltând strategii de securitate informațională și consolidând apărarea cibernetică. Tocmai dependența Kremlinului de războiul cognitiv îl face vulnerabil: dacă societățile occidentale resping narațiunile rusești, strategia își pierde sensul.
Este important să nu jucăm după regulile Kremlinului, nu doar să demontăm falsurile, ci și să înțelegem ce narațiuni încearcă să impună Kremlinul și să nu le acceptăm ca bază pentru luarea deciziilor. Cea mai bună strategie a Occidentului este să neutralizeze eforturile de război cognitiv ale Rusiei, dar și ale Iranului, Coreei de Nord și Chinei, expunându-le, respingând premisele false pe care încearcă să le creeze și concentrându-se asupra lumii reale, nu asupra realității artificiale pe care „axa răului” încearcă să o construiască.
Notă: Intertitlurile aparțin redacției DefenseRomania, textul integral aparține ambasadorului Oleksandr Levchenko
------
Oleksandr Levchenko este diplomat și expert în geopolitică, cu o vastă experiență în serviciul extern al Ucrainei. A fost ambasador al Ucrainei în Croația și Bosnia și Herțegovina în perioada 2010–2017, iar anterior a ocupat funcția de consul al Ucrainei în Republica Federală Iugoslavia între 1993–1997. Este profesor la Academia Fiscală de Stat și membru al Academiei de Geopolitică și Geostrategie din Kyiv.
În ultimii peste trei ani și jumătate, ambasadorul Levchenko a scris în mod constant despre consecințele războiului ruso-ucrainean în context internațional, publicând articole pe multiple platforme din Ucraina, Bosnia și Herțegovina, Lituania, Croația, Muntenegru, Macedonia de Nord, Bulgaria și, ocazional, în Serbia. Analizele sale vizează în special dimensiunile geopolitice, strategice și de securitate ale conflictului, oferind perspective valoroase pentru publicul regional și european.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Viktor Iușcenko, cel de-al treilea președinte al Ucrainei și omul care a simțit pe propria piele toxicitatea influenței rusești, a ieșit recent la rampă cu un avertisment brutal. Fostul lider de la Kiev compară propunerile de „pace” venite dinspre Washington cu Acordul de la Munchen din 1938.
Într-o Europă care încă dezbate reactiv despre reintroducerea stagiului militar sau despre cum să-și completeze stocurile de muniție, Estonia alege din nou să privească securitatea națională nu ca pe o sarcină exclusivă a armatei, ci ca pe o competență civică fundamentală.
Într-un război de uzură, victoria nu se măsoară doar în kilometri pătrați de teritoriu recucerit, ci și în capacitatea de a „orbi” adversarul, lăsându-l expus și vulnerabil în fața unor lovituri care vizează însăși infrastructura vitală a frontului.
O explozie spectaculoasă, un nor purpuriu toxic și o tăcere asurzitoare din partea Kremlinului. Evenimentele de vineri, 28 noiembrie, de la poligonul Yasny din regiunea Orenburg, par să confirme un nou eșec major în programul de modernizare nucleară al Rusiei. Deși Moscova încearcă să proiecteze imaginea unei forțe strategice invincibile, dovezile vizuale și contextuale indică faptul că „super-armele” promovate agresiv de Vladimir Putin au o problemă fundamentală: refuză să zboare.
Viktor Orban a mers din nou la Moscova, unde a obținut din partea lui Vladimir Putin recunoașterea relațiilor excelente dintre cele două țări.
Vineri seara, Ucraina a primit o lovitură care nu a venit dinspre Moscova, ci din interiorul propriilor sale instituții. Andrii Yermak, șeful de cabinet al președintelui și, de facto, al doilea cel mai puternic om din statul ucrainean, și-a prezentat demisia. Nu a fost o retragere onorabilă, ci una forțată de perchezițiile procurorilor anticorupție (NABU) chiar în locuința sa.
Dezvăluirile recente din presa britanică, potrivit cărora Donald Trump i-a trimis pe Steve Witkoff și Jared Kushner la Moscova pentru a pune pe masa Kremlinului recunoașterea controlului rusesc asupra teritoriilor ocupate, confirma în continuare cum se raportează azi Statele Unite la conflictul din Ucraina.
Sub pretextul unei ofensive tehnice împotriva cartelurilor de droguri, Statele Unite redesenează arhitectura de securitate din America Latină. Acordul recent semnat de SUA cu Republica Dominicană este considerat de experţi ultima piesă dintr-un dispozitiv militar masiv care, privit de sus, seamănă izbitor cu o blocadă navală și aeriană în jurul regimului de la Caracas.
În lipsa unei politici europene unitare de înarmare, reacția naturală a statelor a fost accelerarea programelor naționale de achiziții, fiecare țară prioritizându-și propriile nevoi. Deși Bruxellesul a încercat să dea coerență acestui impuls prin câteva instrumente - achiziții comune de muniție, inițiative în domeniul apărării antiaeriene, mecanisme de finanțare pentru industria de apărare - realitatea arată că grosul achizițiilor este încă la nivel strict național.
Devine tot mai clar că actualul context de securitate din Ucraina nu este despre pace, ci despre formalizarea unei capitulări. Vladimir Putin, aflat într-o vizită în Kârgâzstan, a transmis un mesaj Washingtonului înainte de sosirea delegației conduse de Steve Witkoff la Moscova: Rusia nu negociază, Rusia dictează condițiile. Retorica liderului de la Kremlin, aparent deschisă spre dialog, ascunde de fapt un ultimatum - retragerea trupelor ucrainene de pe propriul teritoriu sau anihilarea lor militară.
Fidel rolului său de „locotenent” al Kremlinului și mereu gata să recite partitura Moscovei, Alexander Lukașenko a transformat, joi, summitul OTSC de la Bișkek într-o tribună de lansare a mesajelor rusești. Liderul de la Minsk a comentat, cu aerul unui expert, versiunea planului de pace scursă în presa americană - un posibil tratat între Rusia, Ucraina și Occident.
Germania pare să fi înțeles, în sfârșit, că epoca „dividendelor păcii” s-a încheiat definitiv. Dezvăluirile recente din The Wall Street Journal și presa germană despre existența „OPLAN DEU” (un plan militar secret de 1.200 de pagini) reprezintă mai mult decât o schimbare a birocraţiei greoaie cu care ne-a obişnuit Ministerul Apărării de la Berlin.
Confuzia diplomatică generată de recentul plan de pace în 28 de puncte și negocierile opace dintre Moscova și Washington scot la lumină o criză profundă de viziune strategică la nivelul administrației americane. Într-un moment în care Europa încearcă să descifreze dacă mai poate conta pe garanțiile de securitate transatlantice, o analiză recentă a generalului (r) Ben Hodges, fost comandant al trupelor SUA în Europa, oferă o perspectivă pragmatică, lipsită de sentimentalism, asupra erorilor pe care Statele Unite riscă să le comită. Mesajul său este clar: izolarea Europei nu va aduce prosperitate Americii, ci dimpotrivă, va vulnerabiliza însăși economia americană.
Ambiția României de a deveni a doua putere militară de pe Flancul Estic la est de Germania, după Polonia, ambiție menționată în Strategia Națională de Apărare, a fost subiectul unei intense analize a experților militari ruși, care pe lângă narativul narativul deja clasic al propagandei ruse privind intențiile revizioniste ale României în raport cu Republica Moldova, arată că, scoțând Turcia din ecuație și plasând-o în Sudul Flancului, România e deja „a doua cea forță militară a Flancului Estic”.
În ultimele două luni, Ucraina și Rusia au acceptat două încetări temporare ale focului pentru a repara liniile de înaltă tensiune care asigură alimentarea externă a centralei nucleare Zaporojie (ZNPP), aflată sub control rusă din martie 2022. Cele două linii – Dniprovska (750 kV) și Ferosplavna-1 (330 kV) – reprezintă ultimele conexiuni critice dintre centrală și rețeaua electrică ucraineană. Fiecare întrerupere pune în pericol funcționarea sistemelor de siguranță ale centralei și crește riscul unui accident nuclear major.
Autoritățile trebuie să crească numărul persoanelor care se identifică drept ruse și vorbesc limba rusă în teritoriile ucrainene anexate. Acest lucru rezultă dintr-un document publicat marți (25.11.2015), semnat de președintele rus, Vladimir Putin, și raportat astăzi de agenția Reuters. Decretul, numit Strategia Națională de Politică Rusă pentru perioada până în 2036, stabilește obiectivul ca 95% din populația țării să se considere rusă.
România a făcut marți, 25 noiembrie, un pas decisiv pentru a acoperi un gol critic în apărarea sa antiaeriană: semnarea contractului pentru sistemele portabile MANPAD MISTRAL . O investiție de 625 de milioane de euro care ne aliniază, în sfârșit, la realitățile dure ale frontului din vecinătate.
Timp de decenii, după cataclismul celor două războaie mondiale, Germania a fost privată de o capacitate militară majoră. Cu un PIB uriaș de aproape 5 trilioane de euro, dublu față de cel al Rusiei, generat de cea mai puternică economie a Europei, Germania a rămas mult în urmă în ultimele decenii în ceea ce privește puterea militară. Dar lucrul acesta s-a schimbat radical după invadarea Ucrainei de către Rusia.
DefenseRomania a participat la conferința internațională „Israel and Central Europe post October 7th” organizată la Budapesta de Europe Israel Press Association (EIPA), unde mai mulți experți, cadre academice și jurnaliști din Europa Centrală și de Est s-au reunit. Subiectele conferinței au fost relațiile Israelului cu statele din regiune, dar și arhitectura geostrategică din Orient după războiul din Gaza generat de atacul grupării teroriste Hamas din 7 octombrie 2023.
Beijingul avertizează asupra posibilelor consecințe după ce Japonia anunță planuri de desfășurare a rachetelor.
Ucraina pare să fi făcut o concesie majoră, dar calculată strategic. Potrivit unor surse oficiale citate de Financial Times și Kyiv Independent, Kievul a acceptat o limitare a efectivelor sale militare la 800.000 de oameni pe timp de pace.
În timp ce Ucraina număra cele 460 de drone și 22 de rachete balistice lansate de Rusia într-o singură noapte, la mii de kilometri distanță, într-un hotel din Abu Dhabi, se redesenează harta de securitate a Europei. Diplomația de război nu a fost niciodată o chestiune de morală absolută, ci de oportunitate cinică și raporturi de forță. Iar informațiile scurse în ultimele 24 de ore confirmă un lucru cert: administrația Trump a apăsat pedala de accelerație, forțând o închidere a conflictului care pare să fi trecut de faza „dacă” și a intrat în faza „cum”.
Ucraina a reușit o lovitură de precizie împotriva Complexului Tehnico-Științific Beriev (TANTK) din Taganrog, eliminând două active militare rare care sunt, practic, imposibil de înlocuit pentru industria de apărare rusă. Imaginile din satelit analizate pe 25 noiembrie confirmă distrugerea ,,laboratorului aeropurtat A-60'', o aeronavă purtător de arme laser, și a unui prototip pentru viitorul program de aeronave de avertizare timpurie al Rusiei.
Într-o intervenție simultană pe RTL și M6, președintele francez Emmanuel Macron a rostit, poate pentru prima dată cu o claritate lipsită de echivoc, ceea ce analiștii spațiului ex-sovietic avertizează de ani de zile: Europa nu se află în pragul unui conflict, ci este deja angrenată într-unul. Nu vorbim încă de blindate pe Champs-Elysees, ci de un război hibrid, total și cotidian, purtat de Rusia împotriva infrastructurii critice și a coeziunii sociale din Vest.
Imprevizibilitatea politicii externe a administrației Trump - care oscilează între presiuni brutale și propuneri de pace neașteptate - ne face să ne gândim tot mai mult că Washingtonul nu acționează totuși haotic, ci aplică în mod deliberat o formă de ambiguitate strategică adaptată la un climat geopolitic dominat de agresiunea Rusiei și ascensiunea Chinei.
Ceea ce trebuia să fie un ''blitzkrieg diplomatic'' al administrației Trump pentru a pune capăt războiului din Ucraina s-a lovit, în acest weekend la Geneva, de zidul realității geopolitice. Narațiunea simplistă a unui „deal” rapid, care să fie livrat de ucraineni pe biroul președintelui american până la Ziua Recunoștinței (27 noiembrie), s-a evaporat.
Luni, la Palatul Cotroceni, are loc o ședință a Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT) cu o miză dublă: definirea cadrului conceptual de securitate pentru următorii cinci ani, prin noua Strategie Națională de Apărare, și identificarea resurselor financiare critice, prin accesarea programului european SAFE. Într-o lume în care arhitectura de securitate se rescrie violent, președintele Nicușor Dan propune conceptul de „independență solidară”, însă succesul acestuia depinde de capacitatea administrativă a unui stat încă măcinat de vulnerabilități interne.
Scenele de la Geneva din acest noiembrie 2025 amintesc izbitor de momentele tensionate care au precedat marile împărțiri ale sferelor de influență din secolul XX. De data aceasta, însă, falia nu mai trece prin inima Berlinului, ci urmează linia însângerată a Niprului și tranșeele din Donbas.
Uniunea Europeană și Regatul Unit vor participa, începând de duminică, la discuții la nivel înalt pe marginea planului de pace pentru Ucraina al lui Donald Trump, o evoluție semnificativă pentru Bruxelles și Londra, care fuseseră ținute în afara procesului până acum.
Asociația Casa Mării Negre / Black Sea House a organizat, joi, 20 noiembrie 2025, alături de partenerii săi, Universitatea Ovidius Constanța și Asociația Inițiativa pentru Cultură Democratică Europe, Conferința internațională “EU’s Strategic Approach to the Black Sea region – Goals, Instruments, Challenges to Democracy / Abordarea strategică a Uniunii Europene pentru regiunea Mării Negre – obiective, instrumente, provocări la adresa democrației”. Evenimentul a reprezentat cea de-a 9-a ediție a Conferințelor Mării Negre, organizate în mod tradițional de Asociația „Casa Mării Negre / Black Sea House” la Constanța, și a fost declarată de către experții participanți drept cea mai reușită din întreaga serie, prin obiective, prezență și rezultate.
După ani de tensiuni diplomatice și sancțiuni, Turcia pare dispusă să renunțe la controversatele sistemele de rachete rusești S-400. Motivul? Nevoia critică de avioane de generația a V-a și conștientizarea faptului că proiectul autohton KAAN nu poate acoperi singur golurile de securitate din anii 2030.
DefenseRomania a discutat în exclusivitate cu eng. Carlo Ferlito, CEO Beretta, despre propunerea gigantului italian în programul SAFE în ceea ce privește achiziția viitoarelor arme de asalt pentru Armata României.
Președintele autoproclamat al Belarusului, Aleksandr Lukașenko, a declarat, din nou, că nu poate conduce țara la nesfârșit și s-a numit „un președinte care pleacă”.
Rusia şi-a exprimat îndoieli cu privire la contribuţia liderilor europeni la planul Statelor Unite privind soluţionarea războiului din Ucraina, informează agențiile Agerpres și EFE.
Federația Rusă și Republica Belarus continuă să vorbească insistent despre noul sistem de rachete rusesc cu rază medie de acțiune Oreshnik, a cărui versiune experimentală a fost folosită pentru prima dată în luna noiembrie 2024 împotriva unui obiectiv industrial ucrainean.
Pe 27 noiembrie 2024 a fost semnat contractul de achiziție ATBTU, cunoscute popular ca blindate ușoare 4x4. Contractul a fost câștigat prin procedură de licitație deschisă de compania Otokar. Dar care e stagiul contractului la final de 2025?
Până la sfârșitul anului 2025, racheta balistică ucraineană FP-7 de la compania Fire Point ar trebui să dețină toată documentația care va permite începerea oficială a livrărilor acestei arme către armata ucraineană.
La jumătatea lunii decembrie 2025, serviciile occidentale de monitorizare au înregistrat, pentru prima dată, o lansare țintită a unei rachete rusești Iskander-M la o distanță de 800 km. Aceasta înseamnă că “Iskander 1000” a fost acum de facto desfășurat la trupe și este folosit în mod activ.
Airbus a obținut o comandă majoră de elicoptere de la Ministerul Apărării din Spania, care s-a angajat să cumpere 100 de elicoptere de diferite tipuri.
Schimb de replici diplomatic foarte dur în această săptămână între Radoslaw Sikorski, ministrul de Externe și vicepremierul Poloniei și omologul său mahiar Peter Szijjarto.
Efortul Ucrainei de erodare metodică a rețelei anti-acces/interdicție zonală (A2/AD) a Rusiei în Crimeea a trecut la un nivel superior de complexitate. Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) a confirmat că unitatea sa de elită, Centrul de Operații Speciale „Alfa”, a penetrat apărarea bazei aeriene Belbek în noaptea de 18 decembrie 2025, folosind drone cu rază lungă de acțiune. Bilanțul misiunii indică o pierdere dureroasă pentru Forțele Aerospațiale Ruse: un interceptor greu MiG-31 Foxhound, surprins la sol cu încărcătura completă de luptă, alături de o rețea complexă de sisteme radar.
Printr-un demers fără precedent pentru un stat NATO care nu are stocuri sovietice de armament, guvernul norvegian anunță un pachet de 290 de milioane de dolari care vizează finanţarea pentru Ucraina a două extreme tehnologice: rachete de ultimă generație pentru avioanele occidentale F-16 și muniții pentru sistemele S-300 moștenite din Războiul Rece.
Trei grăniceri ruși înarmați au trecut miercuri granița statului membru NATO și al Uniunii Europene, au declarat autoritățile estoniene. Postul de televiziune estonian ERR a relatat. Ministrul de Interne, Igor Taro, a declarat că rușii au rămas pe teritoriul estonian timp de aproximativ 20 de minute, apoi au plecat. Tallinn a publicat o înregistrare video a incidentului.
Polonia nu se mulțumește doar cu achiziții masive de blindate. Armata poloneză experimentează o revoluție structurală silențioasă, testând unități hibride om-mașină capabile să execute misiuni de la logistică grea până la ambuscade kamikaze.
Încercarea propagandei ruse de a minimiza efectele atacului cu drone subacvatice asupra portului Novorossiysk s-a întors împotriva Kremlinului. O analiză meticuloasă a imaginilor oficiale și a celor din satelit a permis identificarea a navei avariate: este vorba despre cel mai nou submarin din clasa Kilo al Flotei ruse din Marea Neagră.
Guvernul SUA continuă să vândă Taiwanului arme în valoare de 11,15 miliarde de dolari, cel mai mare pachet de arme pe care Statele Unite l-au livrat vreodată insulei autoguvernate, a declarat marți Ministerul Apărării din Taiwan, în contextul în care insula se confruntă cu o presiune militară tot mai mare din partea Chinei, care o consideră parte a teritoriului său.
Fostul comandant suprem al armatei ucrainene, actual ambasador la Londra, generalul ucrainean Valerii Zalujnîi, a lansat un avertisment fără precedent privind „frontul intern”, sugerând că pacea cu Rusia ar putea fi urmată de o destabilizare violentă acasă dacă statul ignoră milioanele de soldați demobilizați.
În timp ce Polonia semnează acordul istoric pentru producția locală a tancului K2, ochii industriei se îndreaptă spre România, unde geografia similară și nevoia de autonomie strategică ar putea replica modelul polonez.
Arabia Saudită a făcut un pas important în modernizarea forţelor sale navale prin lansarea la apă a navei de luptă „His Majesty King Saud”, prima dintre cele patru nave multirol construite în cadrul Proiectului Tuwaiq. Ceremonia a avut loc pe 14 decembrie 2025 la un şantier naval din statul Wisconsin, SUA, şi a fost confirmată de Ministerul Apărării din Regat.
Achiziționarea de camioane militare este finanțată printr-un împrumut de la Uniunea Europeană prin intermediul instrumentului financiar Acțiunea de Securitate pentru Europa (SAFE).
În urmă cu câteva zile, rușii au bombardat masiv Odesa și sudul Ucrainei, inclusiv obiective civile și energetice, însă și-au justificat operațiunea printr-o componentă militară, precizând că obiectivul atacului, în care au folosit în premieră în sudul Ucrainei bombe de aviație FAB, este de a „decupla” Ucraina de România.
Congresul american a adoptat miercuri strategia sa de apărare pentru 2026, reafirmându-şi sprijinul pentru alianţele SUA în Europa, contrar semnalelor recente transmise de preşedintele Donald Trump şi administraţia sa.
Pachetul NDAA include și alte măsuri de sprijinire a apărării europene, cum ar fi stabilirea unui număr minim de 76.000 de soldați americani staționați în Europa.
Armata Statelor Unite lucrează la noi capabilități pentru sistemul de rachete sol-aer Patriot, care ar permite interceptarea inclusiv a țintelor care au depășit poziția sistemului sau care vin din spatele acestuia, o tehnică de lansare denumită „peste umăr”. Această funcționalitate ar extinde semnificativ flexibilitatea Patriot în lupta împotriva amenințărilor aeriene de tipul celor experimentate de armata ucraineană în încercarea de a combate noile tactici de utilizare a rachetelor Kinjal de către forțele ruse.
Președintele rus Vladimir Putin a anunțat miercuri că noul sistem de rachete cu rază medie de acțiune „Oreshnik” va intra în serviciul de luptă până la sfârșitul anului.
Moscova a dezvăluit sistemul „Oreshnik” în noiembrie 2024, în urma unui atac asupra unei fabrici de arme din Ucraina, care a fost descris ca un „test de luptă” reușit.
Avioane Craiova nu a livrat niciun avion și nu o va mai face în 2025. Asta deși reprezentanții companiei sperau în toamnă că până la finalul anului vor fi livrate cel puțin 5 avioane din cele 10 aflate în proces de modernizare. Toate ar fi trebuit livrate până în august 2024, termenul fiind prelungit, dar fără folos.
Marți, 16 decembrie, a avut loc o nouă reuniune a Grupului de contact pentru Ucraina, așa-numitul Format Ramstein, în cadrul căreia au fost concordate o serie de măsuri de sprijin militar concret pentru Ucraina.
Șeful Statului Major britanic al Apărării, Sir Richard Knighton, avertizează că Regatul Unit nu se mai poate baza pe prezumțiile post-Război Rece, subliniind necesitatea unei investiții masive în IAMD (Integrated Air and Missile Defence) pentru a contracara arsenalul balistic și de croazieră al Rusiei.
Moarte suspectă a unui oficial sârb din cadrul companiei de stat Yugoimport, un furnizor cheie de arme și echipamente militare.
Iranul a început să recunoască public eșecurile sale militare în timpul recentului război cu Israelul, simultan cu o expunerea armelor sale strategice la expoziția Parcului Național Aerospațial Iranian. Această mișcare își propune să reseteze narațiunea internă și să restabilească imaginea țării ca putere militară, după șocul războiului cu Israelul.
Războiul naval din Marea Neagră a intrat într-o fază nouă și periculoasă pentru Moscova, marcată de o evoluție clară a vectorilor de atac, de la ținte de oportunitate la obiective strategice complexe. Cele mai recente imagini din satelit obținute în urma atacului de luni asupra portului Novorossiysk oferă prima confirmare vizuală a unei lovituri efectuate de un vehicul subacvatic fără pilot (UUV) ucrainean împotriva unui submarin rusesc din clasa Kilo.
Forțele de Apărare ale Ucrainei au executat o serie complexă de lovituri în adâncime în noaptea de 16-17 decembrie 2025, vizând infrastructura critică de rafinare și logistică din sudul Rusiei. Atacul, care a combinat roiuri de drone cu lovituri de precizie, a avariat rafinăria „Slaviansk” din ținutul Krasnodar și a provocat pene majore de curent, semnalând o intensificare a campaniei Kievului de a degrada capacitatea Moscovei de a finanța și alimenta masinaria sa de război.
Președintele american Donald Trump a declarat întregul regim de la Caracas condus de dictatorul Nicolas Maduro „organizație teroristă” și a ordonat o blocadă totală asupra petrolierelor care intră sau ies din Venezuela. Decizia lui Trump ridică gradul de escaladare din Caraibe, unde SUA acuză Venezuela că folosește active americane pentru a finanța terorismul și traficul de droguri către State.
