Ambasadorul ucrainean Oleksandr Levchenko:
Acum câteva zile, publicația Foreign Policy a publicat un articol intitulat: „Războiul Rusiei este și un război cognitiv”, în care se afirmă că agresiunea Kremlinului depășește cu mult câmpul de luptă tradițional, Rusia ducând în mod sistematic un război al minților, influențând gândirea, deciziile și acțiunile atât ale inamicilor, cât și ale aliaților.
Acest război cognitiv nu se limitează la dezinformare sau propagandă; el pătrunde în media, diplomație, mediul experților, conferințele internaționale și în „inițiativele de pace”. Scopul său nu este doar demoralizarea Ucrainei, ci și slăbirea voinței politice a Occidentului de a acționa: forțându-l să se îndoiască, să amâne deciziile și să caute compromisuri în termenii impuși de Kremlin. Pe fondul unui război prelungit în Ucraina, al zgomotului informațional în creștere, al oboselii din societățile occidentale și al dezbaterilor politice privind limitele sprijinului acordat Kievului, Kremlinul a activat noi forme de influență care nu operează la nivelul faptelor, ci la cel al gândirii, emoțiilor și deciziilor. Rusia atacă din ce în ce mai mult nu doar fizic, ci încearcă și să determine inamicul să se oprească, să ezite și să-și piardă voința de a acționa.
În aceste condiții, liderii occidentali se confruntă cu o amenințare mai puțin evidentă, dar periculoasă: în locul amenințărilor directe sau al șantajului, Moscova oferă „compromisuri rezonabile”, transmite mesaje despre „necesitatea negocierilor” și folosește platforme internaționale, diplomația, mass-media și experți loiali pentru a exercita o influență soft, dar sistemică. În acest mediu, războiul cognitiv devine un instrument-cheie prin care Rusia încearcă nu doar să mențină regimul lui Putin, ci și să redirecționeze cursul confruntării globale în favoarea sa, fără a trage un singur foc de armă.
Războiul cognitiv este un nou tip de conflict în care scopul principal este influențarea gândirii, convingerilor, deciziilor și acțiunilor inamicului, forțându-l să acționeze într-un mod favorabil agresorului.
Războiul cognitiv modelează chiar fundamentele percepției asupra lumii, modificând logica prin care oamenii iau decizii. Rusia folosește această strategie pentru a atinge obiective care nu pot fi realizate doar prin forță militară și cu costuri minime. Războiul cognitiv modern al Rusiei își are originile în conceptul sovietic de „măsuri active”, un sistem complex de dezinformare, subversiune, propagandă și influență psihologică folosit de KGB în întreaga lume. Astăzi, aceste metode au devenit și mai puternice datorită tehnologiilor digitale, rețelelor sociale și diseminării instantanee a informației. Kremlinul a integrat tehnici clasice de război psihologic cu operațiuni cibernetice, atacuri informaționale și manipularea mass-mediei și chiar a organizațiilor internaționale.
Conceptul-cheie al războiului cognitiv rusesc este „controlul reflexiv”. Aceasta este o teorie sovietică conform căreia se impune inamicului o anumită imagine a lumii, iar acesta ajunge apoi, de unul singur, la concluziile dorite de Kremlin. În locul presiunii directe, este utilizată manipularea informației care îl determină pe inamic să acționeze aparent în propriul interes, dar de fapt în beneficiul Rusiei. Exact așa a acționat Kremlinul în perioada premergătoare anexării Crimeei, în inflamarea conflictului din Donbass și în amestecul în alegerile din alte țări.
Rusia poartă un război cognitiv destinat să schimbe gândirea, comportamentul și deciziile adversarului, cu scopul nu de a-l distruge fizic, ci de a-l face să capituleze de bunăvoie, pierzându-și voința de a acționa.
Kremlinul folosește acest instrument împotriva Ucrainei, a Occidentului și chiar a propriei populații. Această strategie include știri false, manipularea contextului, narațiuni distructive, simularea unor decizii „raționale”, dar și intimidare, apatie și distorsionarea realității. Războiul cognitiv al Rusiei este un mod de a forța alte state să se oprească, să se îndoiască sau să acționeze împotriva propriilor interese.
Războiul cognitiv al Rusiei împotriva Occidentului a început chiar înainte ca Putin să ajungă la putere; de fapt, el continuă de decenii. Demonstrarea puterii convenționale, a armelor nucleare, a flotei și a sistemelor de rachete a fost o tactică frecvent utilizată de autoritățile sovietice în mesajele strategice împotriva Occidentului. Din 2000, Kremlinul a început să implementeze noi forme de control al informației. Până în 2003, Putin stabilise controlul complet al statului asupra tuturor mijloacelor media din Rusia.
Kremlinul și-a intensificat eforturile externe în războiul cognitiv după o serie de proteste pașnice împotriva regimurilor corupte din fostele republici sovietice, inclusiv Revoluția Trandafirilor din 2003 din Georgia și Revoluția Portocalie din 2004 din Ucraina. Dorința vecinilor Rusiei de a adopta o guvernare transparentă, de tip occidental, a amenințat obiectivul Moscovei de a controla aceste state, iar Putin a perceput aceste evoluții ca pe o amenințare la adresa propriului regim.
Timp de ani de zile, el a subliniat că Moscova „trebuie să facă tot ce este necesar pentru ca așa ceva să nu se întâmple niciodată în Rusia”, iar Kremlinul a lansat o serie de operațiuni informaționale pentru a opri și a restaura influența pierdută a Rusiei în Ucraina și în alte foste republici sovietice. Federația Rusă a început să răspândească narațiuni separatiste în Ucraina încă din 2004. Un deceniu mai târziu, în 2014, aceste narațiuni au fost folosite ca bază pentru operațiunea hibridă a Rusiei menită să preia controlul asupra regiunilor de est și sud ale Ucrainei și, mai târziu, pentru invazia pe scară largă din 2022.
Fundalul informațional creat de Rusia în perioada 2022–2023, destinat escaladării tensiunilor, a influențat decizia Occidentului de a oferi Ucrainei un ajutor militar slab, ceea ce a dus la pierderi de oportunități pentru Ucraina și la un avantaj pe câmpul de luptă pentru Rusia.
China, Iranul și Coreea de Nord utilizează, de asemenea, operațiuni cognitive pentru a destabiliza țările occidentale, pentru a manipula opinia publică și pentru a-și promova propria agendă. Totuși, Rusia este cea mai „experimentată” în acest domeniu, datorită anilor îndelungați de punere în practică a acestei componente de război.
Kremlinul acționează cu o eficiență deosebită pe frontul informațional european: prin partide pro-ruse și rețele de influență în rețelele sociale, precum și prin finanțarea ascunsă a presei străine. De aceea, lupta împotriva agresiunii cognitive a Rusiei necesită nu doar verificarea faptelor, ci și o analiză profundă a canalelor de influență și o coordonare între statele democratice.
Strategia-cheie a războiului cognitiv dus de Rusia nu este obținerea unei victorii militare specifice, ci demoralizarea voinței inamicului, iar acest lucru se aplică atât politicii occidentale față de Ucraina, cât și deciziilor interne ale fiecărei țări.
Rusia folosește războiul cognitiv nu doar extern, ci și intern, pentru a conserva regimul lui Putin, mascând propriile slăbiciuni: probleme economice, înapoiere tehnologică sau destabilizare internă. Iar utilizarea sa în interiorul țării este adesea mai eficientă decât represiunea sau propaganda. În contextul acțiunilor militare împotriva Ucrainei, Occidentul subestimează adesea celelalte forme de agresiune, care nu sunt vizibile, dar războiul cognitiv este un front cu deplin ce necesită protejarea spațiului informațional, rezistență la presiunea psihologică și construirea unei responsabilități instituționale.
Scopul final al războiului cognitiv al Rusiei este ca, pentru ca ea să obțină mai mult, ceilalți să facă mai puțin.
Rusia ar putea pierde cu ușurință dacă Occidentul sprijină Ucraina. Economiile combinate ale NATO, ale statelor UE non-NATO și ale aliaților asiatici ai SUA, printre alții, depășesc cu mult capacitatea Rusiei. Obiectivul Moscovei a fost, așadar, să forțeze Statele Unite să ajungă la concluzia că o victorie rusă în Ucraina este inevitabilă, sau chiar în interesul SUA, și că Washingtonul ar trebui să se retragă. Rusia ar avea șanse mai mari să subjuge Ucraina dacă Kremlinul ar putea convinge lumea că o victorie rusă este inevitabilă, că sprijinul occidental suplimentar pentru Ucraina este inutil și că Rusia pur și simplu merită propria „sferă de influență”.
În ciuda eficienței sale, războiul cognitiv al Rusiei are limitele sale. Moscova este vulnerabilă în fața realităților care subminează narațiunea despre o Rusie puternică și un Putin puternic, una dintre marile slăbiciuni încă neexploatate ale Rusiei. Operațiunile produc adesea doar rezultate parțiale, uneori eșuează sau chiar se întorc împotriva Kremlinului. Occidentul învață treptat să recunoască și să contracareze manipularea, dezvoltând strategii de securitate informațională și consolidând apărarea cibernetică. Tocmai dependența Kremlinului de războiul cognitiv îl face vulnerabil: dacă societățile occidentale resping narațiunile rusești, strategia își pierde sensul.
Este important să nu jucăm după regulile Kremlinului, nu doar să demontăm falsurile, ci și să înțelegem ce narațiuni încearcă să impună Kremlinul și să nu le acceptăm ca bază pentru luarea deciziilor. Cea mai bună strategie a Occidentului este să neutralizeze eforturile de război cognitiv ale Rusiei, dar și ale Iranului, Coreei de Nord și Chinei, expunându-le, respingând premisele false pe care încearcă să le creeze și concentrându-se asupra lumii reale, nu asupra realității artificiale pe care „axa răului” încearcă să o construiască.
Notă: Intertitlurile aparțin redacției DefenseRomania, textul integral aparține ambasadorului Oleksandr Levchenko
------
Oleksandr Levchenko este diplomat și expert în geopolitică, cu o vastă experiență în serviciul extern al Ucrainei. A fost ambasador al Ucrainei în Croația și Bosnia și Herțegovina în perioada 2010–2017, iar anterior a ocupat funcția de consul al Ucrainei în Republica Federală Iugoslavia între 1993–1997. Este profesor la Academia Fiscală de Stat și membru al Academiei de Geopolitică și Geostrategie din Kyiv.
În ultimii peste trei ani și jumătate, ambasadorul Levchenko a scris în mod constant despre consecințele războiului ruso-ucrainean în context internațional, publicând articole pe multiple platforme din Ucraina, Bosnia și Herțegovina, Lituania, Croația, Muntenegru, Macedonia de Nord, Bulgaria și, ocazional, în Serbia. Analizele sale vizează în special dimensiunile geopolitice, strategice și de securitate ale conflictului, oferind perspective valoroase pentru publicul regional și european.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Uniunea Europeană intensifică în mod dramatic eforturile de a valorifica activele rusești blocate pentru a asigura finanțarea pe termen lung a Ucrainei, propunând un plan ambițios: un împrumut fără dobândă de aproximativ 140 de miliarde de euro destinat Kievului, garantat de activele înghețate ale Băncii Centrale a Rusiei.
Speculaţiile cu privire la o decizie iminentă a președintelui american Donald Trump privind furnizarea de rachete Tomahawk Ucrainei nu trebuie privite ca un simplu act de politică de securitate, ci o mișcare strategică. Articolele din presa occidentală sugerează o interpretare plauzibilă, dar care necesită o analiză mai nuanțată: amenințarea cu Tomahawk-urile este, de fapt, un instrument de presiune conceput pentru a-l forța pe Vladimir Putin să revină la masa negocierilor.
Declarațiile recente ale ministrului suedez al Apărării, Pal Jonson, pe marginea întâlnirilor NATO de la Bruxelles, oferă o grilă de lectură esențială pentru înțelegerea strategiei actuale a Moscovei.
Statele Unite au intensificat schimbul de informații în zona intelligence cu Ucraina, incluzând acum ținte aflate adânc pe teritoriul Federației Ruse, într-o schimbare strategică menită să relanseze negocierile de pace cu Moscova, blocate după eșecul summitului din Alaska dintre președintele american Donald Trump și liderul rus Vladimir Putin.
De-a lungul istoriei, războaiele nu se încheie neapărat cu armistiții clare și triumfuri definitive, ci adesea se metamorfozează în stări de tensiune prelungită. Această realitate pare să fie oglindită perfect în discuțiile recente de la Kiev, unde mesajele transmise de figurile-cheie ale statului ucrainean oscilează între prudență și un optimism condiționat de deznodământul confruntării.
O decizie ce ar putea redefini fundamental dinamica războiului din Ucraina și a relațiilor dintre marile puteri atârnă de un singur nume: Donald Trump. În centrul acestei ecuații fierbinți se află rachetele de croazieră Tomahawk, o armă strategică pe care Kievul o imploră, iar Moscova o consideră o linie roșie.
Declarațiile recente ale procurorului general, Alex Florența, nu sunt simple noutăți judiciare, ci trebuie privite ca o radiografie necruțătoare a fragilității instituționale a statului român în fața războiului hibrid. Afirmația că „toate firele duc (în Rusia)” și detaliile privind infrastructura online masivă - sute de canale canale de mesagerie și zeci de site-uri clonate - confirmă, la nivel de Parchet, ceea ce analiștii de securitate semnalau de mult: România a fost ținta unei campanii de influență bine orchestrate de un actor statal străin.
Reuniunea miniștrilor apărării din statele membre ale Uniunii Europene, desfășurată miercuri sub forma unei cine de lucru, a confirmat o dinamică esențială a momentului geopolitic actual: tranziția lentă, dar ireversibilă, a UE de la un actor preponderent normativ la o entitate cu ambiții concrete în domeniul securității și apărării.
Represiunea stalinistă a anilor 1930, numită marea epurare, a creat răni adânci în URSS la vremea respectivă. Numărul mare al celor uciși, cuprins între 700.000 (cei documentați) și 1,2 milioane (estimat), arată un climat de teroare în care populația a trăit timp de aproape 10 ani. O consecință a acestui genocid, desfășurat de conducerea statului împotriva propriei populații, avea să lovească țara la scurt timp, în 1941, când Germania a atacat o URSS profund slăbită. Armata era decimată, populația era suferindă iar această situație a dus la pierderi masive pe front.
Interviul acordat presei ucrainene de Wolfgang Ischinger, diplomat de carieră și fost președinte al Conferinței de Securitate de la Munchen, subliniază o distincție esențială în analiza conflictului ruso-ucrainean: discuțiile de pace nu sunt în „impas”, ci, pur și simplu, „nu au început cu adevărat”. Această nuanță semantică nu trebuie privită ca un simplu artificiu lingvistic, ci ca o radiografie rece a realității strategice. A vorbi de un impas presupune existența unei negocieri serioase care s-a blocat. Ischinger ne reamintește că regimul de la Kremlin nu a ajuns încă la convingerea că utilizarea forței militare nu îi mai poate aduce câștiguri suplimentare.
Președintele interimar al Siriei, Ahmed al-Sharaa, a sosit astăzi la Moscova pentru prima sa vizită oficială în Rusia de la înlăturarea aliatului de lungă durată al Kremlinului, Bashar al-Assad, la sfârșitul anului trecut. Această deplasare poate fi considerată un moment cheie, marcând începutul negocierilor pentru redefinirea relației strategice dintre Damasc și Moscova.
Vântul s-a întors la Bruxelles, iar ecoul schimbării bate puternic pe holurile sediului NATO. Secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, a livrat miercuri, 15 octombrie 2025, cel mai clar și mai tranșant mesaj al administrației Trump de până acum: „Dacă nu există o cale către pace pe termen scurt, atunci Statele Unite, împreună cu aliații noștri, vor lua măsurile necesare pentru a impune costuri Rusiei pentru agresiunea sa continuă.”
De la începutul războiului din Ucraina, în februarie 2022, Republica Cehă a oferit Kievului ajutor militar în valoare de 17,4 miliarde de coroane (aproape 717 milioane de euro). Prin finanțare UE sau donații de echipamente militare din Germania și Statele Unite, Praga a primit în schimb 25 de miliarde de coroane (aproximativ un miliard de euro). Premierul ceh, Petr Fiala, a declarat acest lucru miercuri (15.10.2025), după o ședință de guvern, relatează corespondentul TASR din Praga.
Generalul american în rezervă Ben Hodges, fostul comandant al Armatei Statelor Unite în Europa (USAREUR), trage un semnal de alarmă categoric. Într-o analiză fără echivoc, generalul avertizează că, în eventualitatea unui atac rusesc pe teritoriul NATO, exclava strategică Kaliningrad și Sevastopolul, baza-cheie din Crimeea, ar fi „distruse în primele ore” de o ripostă masivă și fulgerătoare a Alianței Nord-Atlantice. Declarațiile vin pe fondul tensiunilor de securitate tot mai mari și al unei noi faze de pregătire a Rusiei pentru un eventual conflict, identificată de analiști. O radiografie a scenariului în care un război direct Rusia-NATO nu ar semăna deloc cu cel din Ucraina.
Ministrul polonez de externe, Radoslaw Sikorski, a prezentat la Londra, în fața oficialilor britanici, o dronă Shahed doborâtă, semnalând un pericol iminent. Dincolo de sprijinul pentru Ucraina, mesajul lui Sikorski a fost unul cât se poate de clar pe care nu avem voie să-l ignorăm: Europa trebuie să se apere, iar planul rusesc vizează atacuri în adâncimea spațiului european.
Comisia guvernamentală pentru activități legislative din Rusia a susținut luni (13.10.2025) proiectul de lege al Ministerului rus al Apărării privind atragerea cetățenilor care au semnat voluntar un contract de a rămâne în rezervă, pentru a îndeplini misiuni în domeniul apărării pe timp de pace, a declarat o sursă familiarizată cu decizia relevantă a comisiei.
Uniunea Europeană se confruntă cu o realitate inconfortabilă și care cere o implicare urgentă în domeniul apărării: nu este pregătită să contracareze amenințarea tot mai complexă și iminentă a dronelor rusești, iar termenul autoimpus pentru atingerea capacității de apărare, anul 2030, este deja depășit și nerelevant. Avertismentul a venit din partea Comisarului European pentru Apărare, Andrius Kubilius, în cadrul celei de-a cincea Conferințe Europene pentru Securitate și Apărare de la Bruxelles, citat de publicația italiană La Repubblica.
Dificultatea de a aduce și menține tinerii pe front este o provocare majoră și comună cu care se confruntă deopotrivă Ucraina și Rusia, în contextul războiului de uzură. Ambele state se luptă cu fenomenul de sustragere de la datorie, dar modul în care gestionează această criză dezvăluie o diferență fundamentală în ceea ce privește valorizarea vieții umane.
Institutul Kiel din Germania a atras atenția, într-un raport publicat pe 14 octombrie, că ajutorul militar pentru Ucraina a scăzut dramatic în ultimele luni. Astfel, în perioada iulie-august, ajutorul militar destinat Ucrainei a scăzut puternic, în pofida introducerii Listei de cerințe prioritare pentru Ucraina (PURL), care le permite aliaților europeni ai Ucrainei din cadrul NATO să cumpere arme pentru Kiev din SUA.
În contextul unei escaladări nucleare retorice fără precedent, generată, în principal, de războiul Rusiei din Ucraina, NATO a dat startul, la 13 octombrie, exercițiului său nuclear anual, Steadfast Noon 2025. Deși liderii Alianței insistă că este un antrenament de rutină, fără legătură cu evenimentele curente, amploarea și sincronizarea sa trimit un semnal clar și nuanțat oricărui potențial adversar: descurajarea nucleară a NATO este credibilă, sigură și efectivă.
Guvernul rus a aprobat un proiect de lege care îi conferă președintelui Vladimir Putin autoritatea de a chema rezerviștii nu doar în timp de război sau mobilizare formală, ci și pe timp de pace. Analiza arată că Moscova creează o portiță legală pentru a susține "operația militară specială" din Ucraina cu noi forțe, fără a declanșa impopulara mobilizare generală. Institutul pentru Studiul Războiului (ISW) avertizează că sistemul de recrutare pe bază de contract se prăbușește, iar acest pas marchează o schimbare majoră în strategia Kremlinului de mobilizare a forțelor sale armate.
Președintele rus Vladimir Putin a semnat pe 12 octombrie un decret prin care suspendă reducerile subvențiilor pentru combustibil până în mai 2026, într-o tentativă disperată de a stabiliza piața rusă a benzinei. Această mișcare vine în contextul în care atacurile ucrainene cu drone, susținute de informații americane, au avariat 16 din cele 38 de rafinării ale Rusiei, declanșând penurii generalizate.
În timp ce războiul de la granițele NATO continuă să fie o ameninţare, Polonia și-a mobilizat cele mai puternice unităţi de blindate într-un test de foc pentru mobilitatea Alianței. Exercițiul DZIELNY BÓBR-25 (Castorul Curajos), lansat oficial pe 11 octombrie, nu trebuie privit ca o simplă manevră, ci o repetiție strategică esențială: traversarea unui obstacol acvatic, sub amenințare înaintării trupelor inamice.
Luni, pe fondul unei euforii politice rar întâlnite în tumultuoasa scenă israeliană, președintele Statelor Unite, Donald Trump, a marcat ceea ce susține că este o victorie istorică: încetarea focului în Gaza, după doi ani de confruntări violente, și eliberarea ultimilor 20 de ostatici israelieni în viață deținuți de Hamas.
Turcia și România își consolidează cooperarea strategică printr-o nouă etapă care va include o vizită oficială în țara noastră efectuată de președintele turc Recep Tayyip Erdoğan.
DefenseRomania difuzează o ediție specială a emisiunii Obiectiv EuroAtlantic, ediție care îl are invitat pe Excelența Sa, Özgur Kivanç Altan, ambasadorul Turciei în România.
Rusia nu mai are nici resurse, nici forță pentru un război total cu Occidentul, iar regimul de la Kremlin se află într-un proces ireversibil de degradare internă, afirmă optimist diplomatul ucrainean Volodimir Ohryzko, ambasador și fost ministru de Externe al Ucrainei.
Criza politică în Franța e una majoră iar perspectivele pentru președintele Emmanuel Macron sunt, în cel mai optimist scenariu, sumbre.
Războiul dronelor atinge un nou nivel de escaladare. Pe de o parte, Rusia a început să utilizeze drone-interceptoare pentru a doborî sistematic cele mai importante drone ucrainene de atac la mare distanță, precum FP-1 și „Liutîi” (Furious). Pe de altă parte, Moscova răspunde ofensivei aeriene tăind masiv internetul mobil în zeci de regiuni rusești, o măsură disperată care sabotează rețelele de ghidare ucrainene, dar care, în același timp, paralizează economia internă și perturbă viața civililor, readucând Rusia în era comunicării offline.
În plină eră a războiului de înaltă tehnologie, statele din flancul estic al NATO rescriu regulile de apărare, apelând la una dintre cele mai simple, mai ieftine și mai eficiente arme: mina terestră. Cinci țări NATO, Polonia, Finlanda, Lituania, Estonia și Letonia, au anunțat că se retrag oficial din Tratatul de la Ottawa din 1997, care interzice utilizarea minelor antipersonal.
Dezbaterea privind descurajarea nucleară în cadrul NATO se învârte, în ultimii ani, în jurul a două mari teme, lăsând în umbră cea mai presantă problemă internă a Alianței. Pe de o parte, agresiunea Rusiei în Ucraina a veni cu întrebarea dacă arsenalul nuclear aliat, în principal armele americane din Europa, trebuie modernizat sau consolidat. Pe de altă parte, încă din mandatul lui Donald Trump, persistă îndoiala dacă SUA mai pot fi considerate un partener de încredere și ce s-ar întâmpla dacă Washingtonul și-ar retrage umbrela nucleară.
China pare să dezvolte o nouă și enigmatică navă de luptă, care ar putea marca o schimbare de paradigmă în războiul naval prin capacitatea sa de a opera autonom, fără echipaj. Potrivit unui raport detaliat publicat de Naval News, acest vas misterios este în prezent în construcție la șantierul naval Huangpu din Guangzhou.
În septembrie, Pakistanul și Statele Unite au semnat un acord istoric prin care firma americană US Strategic Metals (USSM), specializată în reciclarea și procesarea mineralelor critice, se angajează să investească aproape 500 de milioane de dolari în Pakistan pentru explorarea, dezvoltarea și rafinarea zăcămintelor rare.
Cele mai recente lovituri ucrainene cu UAV-uri au avut obiective diverse, fiind atacate elemente de infrastructură petrolieră portuară, sistemul de energie electrică, precum și obiective importante de sprijin de luptă și logistic.
Rușii au acumulat stocuri de rachete balistice și au crescut de cinci ori intensitatea atacurilor efectuate cu acestea în luna octombrie. În total au fost folosite 87 de rachete Iskander și 14 Kinjal. Presa ucraineană a semnalat sâmbătă (01.11.2025) că atacurile din ce în ce mai dese ale Forțelor Armate ale Ucrainei asupra unor obiective de pe teritoriul Rusiei provoacă lovituri de represalii din partea Moscovei, care au fost intensificate în ultima lună.
Statele Unite ale Americii au mobilizat în Caraibe o forță militară fără precedent în ultimele decenii, într-o desfășurare care amintește de tensiunile Războiului Rece.
Ministerul rus al Apărării a anunțat că, pe 01.10.2025, la Șantierul Naval Sevmash din Severodvinsk, a fost lansat la apă submarinul nuclear cu destinație specială Habarovsk (Proiect 09851). Acesta a fost proiectat de Biroul Rubin și a fost dezvoltat pentru a rezolva sarcinile Forțelor Navale ruse folosind arme subacvatice moderne.
Vladimir Putin a readus recent în atenția publică așa-numitele „arme minune” ale Rusiei, cu care Moscova amenință zilnic Europa, în timp ce luptă de aproape patru ani să ocupe în Ucraina teritoriile pe care le-au anexat ilegal.
Surse ale DefenseRomania arată că Asociația Ofițerilor în Rezervă din România (AORR) a transmis Senatului o solicitare oficială de audiență, cu caracter de urgență, în legătură cu propunerea legislativă PLx-350/2025, aflată în prezent în procedură parlamentară.
Într-un gest ce subliniază prețul tragic pe care regimurile dictatoriale îl pun pe viața propriilor cetățeni, doi prizonieri de război nord-coreeni, capturați pe frontul din Ucraina, au solicitat oficial transferul lor către Coreea de Sud.
Forțele ruse plătesc un preț mare în Pokrovsk. Statul Major General ucrainean și-a trimis acolo forțe de șoc pentru a scoate rușii din oraș.
Donald Trump a întocmit o listă confidențială de posibile ținte ce pot fi lovite în Venezuela, în acest moment fiind așteptat doar ordinul președintelui american.
După achiziția unei nave de patrulare OPV (Offshore Patrol Vessel) din clasa Hisar, din Turcia, România țintește achiziția următoarelor două prin programul european SAFE și, desigur, producția lor în țară. E vorba de nave de patrulare OPV numite popular „corvete ușoare”.
Rusia azi, ajunsă dependentă militar de state precum Coreea de Nord, e la ani lumină nu doar în ceea ce privește PIB-ul, dar și dezvoltarea tehnologică, atât de SUA cât și de China. Lucru demonstrat și de competiția în spațiu dintre SUA și China, pentru a ajuns la Polul Sudic al Lunii.
Corporația întrunită constructoare de avioane din Rusia (UAC) a efectuat o nouă livrare de avioane de luptă multirol de tip Su-35S către Forțele Aerocosmice Ruse (VKS). Acest lucru a fost anunțat sâmbătă (01.10.2025) pe canalul oficial de Telegram al UAC.
Exporturile Rusiei de gaze naturale lichefiate (GNL) au scăzut în ritm anual cu 3,4% în primele zece luni din acest an, la 25,2 milioane tone metrice (mmt), deşi în octombrie s-a înregistrat un avans record, de 21%, în urma începerii livrărilor de la noua uzină Arctic LNG 2, a anunţat furnizorul global de date LSEG, transmit Agerpres și Reuters.
Deși situația în estul Ucrainei în zona Pokrovsk este critică, ocupantul rus încercând să forțeze avansul pentru a „deschide ușa” către Donețk și a încerca ocuparea întregului Donbas, ultimele rapoarte arată că de fapt nu aici rușii au reușit cel mai mare avans în ultimele 30 de zile.
Guvernul Taiwanului ia în calcul măsuri legale împotriva companiilor americane care produc avioanele de luptă F-16V - cea mai modernă versiune a F-16 Block 70 -, după ce livrarea celor 66 de avioane noi, achiziționate din Statele Unite ale Americii, a suferit întârzieri semnificative.
Ucraina a debarcat trupe speciale pentru a lupta în zonele asediate din oraşul Pokrovsk, din estul Ucrainei, la începutul acestei săptămâni, chiar în momentul în care Rusia a anunţat că a înconjurat forţele Kievului din zonă, au declarat vineri două surse militare ucrainene, citate de Reuters. De partea celaltă Moscova susține că a respins desantul și că operatorii FOS ucrainean au fost uciși.
Armata ucraineană caută modalităţi de a contracara noua tactică a "infiltrărilor" folosită de trupele ruse, tactică ce presupune folosirea unor grupuri mici de infanterie care se strecoară prin defensiva lacunară a unităţilor ucrainene, în timp ce unele dintre acestea din urmă sunt cel puţin semi-încercuite pe sectoarele de front din zona oraşelor Pokrovsk şi Kupiansk, relatează agențiile Agepres și EFE.
Secretarul Consiliului Securității Rusiei, Serghei Șoigu, a avertizat vineri SUA în legătura cu degradarea stabilității strategice după anunțul Casei Albe privind reluarea testelor cu arme nucleare, dar a afirmat că Rusia este pregătită să efectueze teste pe poligoanele sale de testare, în caz de necesitate, potrivit Agerpres și EFE.
După ce mai multe drone rusești au încălcat spațiul aerian al Poloniei luna trecută, liderii politici si militari de pe continent au accelerat brusc ideea unui „zid anti-drone”. Pare o reacție logică la o amenințare palpabilă, dar este, în esență, o capcană strategică costisitoare.
Pentagonul a transmis Casei Albe că furnizarea rachetelor Tomahawk către Ucraina este fezabilă din punct de vedere militar și nu ar afecta stocurile strategice ale Statelor Unite. Această evaluare tehnică, menită să deblocheze o decizie crucială, pare însă a se fi lovit de un zid politic la Washington. Decizia finală rămâne în mâinile președintelui Donald Trump, iar semnalele de la Casa Albă sunt, în cel mai bun caz, contradictorii.
Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) a reușit o performanță militară remarcabilă, distrugând 48% din totalul sistemelor rusești de apărare antiaeriană „Panțir-S1” de la începutul anului 2025. Anunțul, care indică o vulnerabilitate critică a Moscovei, a fost făcut chiar de șeful SBU, Vasil Maliuk, în timpul unui briefing susținut la 31 octombrie, alături de președintele Volodimir Zelenski.
Serviciile de securitate ucrainene au distrus o rachetă balistică rusească de tip Oreshnik în interiorul Rusiei în vara anului 2024, a declarat președintele Volodimir Zelenski la un briefing de presă pe 31 octombrie.
Potrivit unor surse de la Washington, Administrația Trump a identificat deja ținte militare în Venezuela utilizate pentru traficul de droguri, iar o campanie aeriană împotriva acestora pare iminentă. Această mișcare ar marca o escaladare semnificativă a conflictului, transmițând un mesaj clar liderului venezuelean Nicolas Maduro: timpul său la putere este pe terminate.
Finlanda a declanșat una dintre cele mai ample mobilizări militare de la aderarea la NATO. Peste 15.000 de militari finlandezi, alături de trupe din Marea Britanie, Suedia și Polonia, au început exerciții de amploare în sudul și estul țării, multe dintre ele la doar câțiva kilometri de granița rusă. Mesajul este neechivoc și vizează direct Moscova: Finlanda, acum stat de linia întâi al Alianței Nord-Atlantice, se pregătește activ și fără rezerve pentru scenarii de război.
Agenția de presă Reuters a anunțat, pe 31.10.2025, citând o declarație a ministrului de externe ucrainean, Andrii Sybiha, că Rusia a atacat în ultimele luni Ucraina cu o rachetă de croazieră a cărei dezvoltare secretă l-a determinat pe Donald Trump să renunțe la Tratatul privind interzicerea rachetelor cu rază scurtă și medie de acțiune (Tratatul INF) în primul său mandat de președinte al SUA.
Flota aeriană a Ucrainei ar putea deveni una dintre cele mai importante din Europa.
Planurile oficialilor ucraineni conturează o flotă completă de 250 de avioane de luptă noi va deveni baza modernizării aviației militare și o garanție a securității Ucrainei pentru anii următori. Asta înseamnă că aeronavele ar urma să se adauge F-urilor 16 aflate în uz, care au fost deja promise de Danemarca, Belgia sau Norvegia.
Pe 28 octombrie au apărut primele informații, unele neoficiale, că SUA vor retrage din România un contingent militar. Confirmarea oficială a venit destul de repede, pe 29 octombrie. Decizia era așteptată la București, Washington dar și la NATO.
Pentru prima dată, un soldat american - nu un pilot calificat - a planificat și executat misiuni reale în cadrul unor exerciții militare, utilizând elicopterul Black Hawk pilotat opțional (OPV).Un militar american cu zero experiență de pilotaj a controlat un elicopter Black Hawk
Președintele rus Vladimir Putin a ordonat Ministerului Apărării să asigure un armistițiu în orașele ucrainene Pokrovsk, Mîrnohrad și Kupyansk pentru a permite sosirea jurnaliștilor străini, relatează TASS. Armata a declarat că este pregătită să oprească luptele timp de cinci până la șase ore și să ofere coridoare pentru mass-media. Partea ucraineană respinge armistițiul, amintind că Rusia a încălcat întotdeauna aceste armistițiu-uri pe termen scurt.
