Războiul hibrid al Rusiei împotriva Occidentului (I.). Doctrina Gherasimov, forțe paramilitare (IPb) și grupurile de voluntari (IV)
Profilul autoarei poate fi consultat AICI.
Redăm așadar integral primul episod al lucrării semnată de Sînziana Iancu, „Consolidarea rezilienței în contextul amenințărilor hibride rusești”:
Pe parcursul acestei lucrări, vom analiza o serie de amenințări hibride posibil conduse de Federația Rusă, implicațiile geopolitice, precum și unele măsuri de reziliență care pot fi adoptate de statele democratice în fața acestor acțiuni. În acest sens, consolidarea rezilienței, între altele prin combaterea dezinformării, implicarea societății civile, întărirea securității cibernetice, dar și cooperare internațională, reprezintă, de fapt, răspunsul central al democrațiilor liberale la astfel de acțiuni desfășurate de state al căror obiectiv primordial este de a genera haos și de a influența sau împiedica procesele democratice. Federația Rusă recurge la o gamă variată de tactici hibride pentru a submina stabilitatea și coeziunea internă a democrațiilor, exploatând vulnerabilitățile acestora prin metode neconvenționale și adesea asimetrice. Aceste tactici hibride includ, pe lângă sabotaj, spionaj și atacuri cibernetice, utilizarea unor instrumente de propagandă, dezinformare, influențarea alegerilor și sprijinirea mișcărilor extremiste pentru a slăbi încrederea în instituțiile democratice. În contrast, statele democratice dezvoltă și implementează strategii de reziliență pentru a contracara aceste amenințări.
În această lucrare vom explora nu doar natura și impactul acțiunilor hibride ale unor state de tip “agresor”, ci și măsurile reactive și proactive pe care statele democratice le adoptă pentru a-și proteja valorile și instituțiile fundamentale. Reziliența devine, astfel, o componentă crucială în apărarea democrațiilor împotriva amenințărilor complexe și evolutive ale lumii contemporane.
Acțiunile de tip hibrid ale Federației Ruse reprezintă o amenințare curentă și majoră pentru securitatea și stabilitatea Europei și ale statelor membre NATO, având un impact semnificativ asupra relațiilor internaționale și geopoliticii contemporane (Fugărețu, 2023). Numeroase raportări și analize ale experților din mediul universitar, precum și declarații ale unor demnitari subliniază intensificarea activităților clandestine ale Federației Ruse, de la fotografierea infrastructurii critice și folosirea de surse umane în poziții-cheie, până la atacuri cibernetice și sabotaje directe asupra infrastructurilor esențiale.
Unii experți au evidențiat că aceste acțiuni se aliniază unui tipar strategic cunoscut sub numele de „Doctrina Gherasimov” (v. Info Box, p. XX) sau „teoria haosului” (Mckew, 2017). Acesta presupune acțiuni de tip gherilă, desfășurate pe toate fronturile cu o gamă variată de actori și instrumente, printre care hackeri, mass-media, oameni de afaceri, scurgeri de informații, știri false, precum și mijloace militare convenționale și asimetrice (Mckew, 2017) sau, altfel spus, desfășurarea de operațiuni hibride, combinând mijloace militare convenționale și non-militare, pentru a submina stabilitatea occidentală fără a declanșa un conflict militar deschis (Curtifan, 2022).
Pe lângă interferențele cibernetice și atacurile asupra infrastructurii, Federația Rusă se folosește de influența sa asupra partidelor politice de extremă dreapta și de campanii de dezinformare pentru a amplifica tensiunile interne în diverse state europene (Molas, Rekawek, 2024). Pentru a contracara aceste amenințări, sunt necesare măsuri de reziliență bine coordonate la nivel național și internațional. Consolidarea cooperării între statele NATO și UE, întărirea legislației și reglementărilor, îmbunătățirea securității cibernetice, însă și derularea de campanii de informare publică sunt esențiale pentru a răspunde eficient la provocările de securitate contemporane. Aceste măsuri vor contribui la protejarea infrastructurilor critice, menținerea integrității informațiilor și consolidarea coeziunii între statele aliate, asigurând astfel stabilitatea regională și globală.
Totodată, pe parcursul acestei lucrări, am realizat și un interviu cu domnul General-maior în rezervă, prof. univ. dr. Adriean Pârlog, fost adjunct al Direcției Informații Militare din România și Atașat al Apărării Militar Aero și Naval în Regatul Norvegiei. Prin acest interviu, am urmărit să expunem complexitatea și importanța conceptului de război hibrid, cu un accent deosebit pe modul în care războiul hibrid al Federației Ruse se integrează în această strategie. Gl. mr. (Rz.) A. Pârlog oferă o perspectivă profundă asupra tacticilor și strategiilor utilizate de Federația Rusă, evidențiind rolul operațiunilor cibernetice, al dezinformării și al altor mijloace neconvenționale, precum acțiuni de sabotaj și spionaj, utilizate pentru destabilizarea statelor țintă. Acest interviu completează analiza prezentă, oferind o viziune punctuală asupra amenințărilor hibride contemporane și a măsurilor necesare pentru a contracara aceste provocări complexe.
Amenințările de tip hibrid însumează un set complex de metode convenționale și neconvenționale, utilizate de actori statali și non-statali pentru a atinge obiective strategice prin exploatarea vulnerabilităților țintelor. Acestea sunt caracterizate prin utilizarea simultană și integrată a mai multor mijloace și metode, precum manipularea informațiilor, atacuri cibernetice, diplomație coercitivă, dezinformare, presiuni economice și politice, respectiv folosirea forțelor armate într-o manieră neconvențională (Costigan & Hennessy, 2024, p. 47). Scopul final al amenințărilor hibride este de a crea confuzie și de a exploata vulnerabilitățile țintei, de obicei fără a depăși pragul de război deschis, făcând astfel dificilă detectarea și combaterea acestora. În contrast, acțiunile hibride se referă la componentele individuale sau tacticile specifice folosite în cadrul unei strategii de amenințare hibridă. Acestea pot cuprinde oricare dintre mijloacele menționate, dar nu sunt considerate o amenințare hibridă în sine decât atunci când sunt integrate într-o strategie coerentă și coordonată, care vizează subminarea sistematică a unei ținte.
În accepțiunea Centrului European de Excelență pentru combaterea amenințărilor hibride din Helsinki (Hybrid CoE), amenințările hibride au ca scop subminarea unei ținte, precum un stat sau o organizație / instituție, printr-o varietate de mijloace, adesea combinate. Acestea descriu un spectru larg de activități dăunătoare cu obiective diferite, de la operațiuni de influență și interferență până la războiul hibrid. Printre acestea, este inclusă și utilizarea spațiului cibernetic pentru atacuri de tip Advanced Persistent Threat (APT), care vizează exfiltrarea de informații strategice și perturbarea furnizării serviciilor. Deși sunt realizate în principal de state, aceste atacuri pot fi executate și de organizații teroriste care dispun de resursele necesare (Iordan, 2017). Acestea devin o caracteristică frecventă a mediului de securitate contemporan și urmăresc exploatarea vulnerabilităților naționale pe întreg spectrul PMESII (în plan politic, militar, economic și social, informațional și la nivel de infrastructură). Prin acțiunile de sabotaj, spionaj și atacuri cibernetice, Federația Rusă urmărește reducerea coeziunii politice și slăbirea capacității de reacție a statelor țintite. Faptul că spionajul tradițional și cel cibernetic a devenit parte integrantă a arsenalului hibrid rusesc este scos în evidență mai ales de acțiunile din Ucraina din ultimii ani (Treverton, 2018; Bratko et al., 2021) Acesta este unul dintre motivele pentru care pe parcursul acestui articol vom considera și actele de spionaj, sabotaj și atacurile cibernetice ca fiind o parte integrantă și importantă din amenințările de tip hibrid, utilizate frecvent în formule diferite în întreaga lume.
Un alt concept prin care sunt utilizate instrumente de putere coordonate, din domeniile militar, politic, economic, civil și informațional (MPECI) este războiul hibrid. Eforturile naționale ar trebui să îmbunătățească activitățile tradiționale de evaluare a amenințărilor pentru a include instrumente și capacități politice, economice, civile și internaționale (PECI) neconvenționale (MCDC, 2017). Termenul “război hibrid” a fost utilizat pentru prima dată de către Robert G. Walker, în lucrarea sa de disertaţie cu titlul „Spec Fi: The US. Marine Corps and Special Operations”, în anul 1998; ulterior, a fost preluat de generalul James Mattis și locotenent colonelul Frank G. Hoffman în articolul „Future Warfare: The Rise of Hybrid Wars”, concentrat pe tipul viitorului război dus de SUA, publicat la Institutul Naval al SUA (Potîrniche, Petrescu, 2019). De atunci, conceptul de “hibrid” a devenit central în discuțiile despre războiul modern și viitor, fiind adoptat de liderii militari de la cel mai înalt nivel și promovat ca bază pentru strategiile militare contemporane. Ca o viziune de ansamblu, „războiul hibrid” “încorporează o gamă largă de mijloace utilizate în război, inclusiv capabilități convenționale, tactici și formațiuni neregulate, acte teroriste, violență și constrângere nediferențiată precum și confuziile (lacunele) legislative. Aceste activități multimodale pot fi efectuate de unități separate sau chiar de aceeași unitate, dar sunt, în general, direcționate în mod operațional și tactic și coordonate în spațiul central de luptă pentru a obține efecte sinergice” (Hoffman, 2007 apud Oprea, 2018).
O caracteristică inerentă a războiului hibrid constă în estomparea dihotomiilor tradiționale și crearea ambiguității și incertitudinii. Scopul este acela de a atinge interesele și obiectivele naționale prin strategii precum subminarea încrederii publicului în instituțiile democratice, adâncirea polarizării nesănătoase, contestarea valorilor fundamentale ale societăților democratice, interferența în alegerile democratice și afectarea capacității de decizie a liderilor politici, chiar și prin utilizarea mijloacelor militare (Hybrid CoE, s.a.). Războiul de tip hibrid se poartă, de cele mai multe ori, sub acoperirea străvezie a negării plauzibile. Astfel, acțiunile clandestine neputând fi atribuite cu ușurință vreunui actor, statul țintă nu poate recurge cu ușurință la instrumentele convenționale de răspuns și descurajare.
Info Box
„Doctrina Gherasimov” poartă numele generalului rus, Valeri Gherasimov, șeful Statului Major al Federației Ruse. În februarie 2013, acesta a publicat un articol de 2.000 de cuvinte, „Valoarea științei constă în previziune” în ziarul săptămânal rus Military-Industrial Kurier, indicând direcțiile strategice în cazul unei confruntări militare.
Ideea existenței unei „Doctrine Gherasimov” este contestată de mulți cercetători și specialiști în gândirea și doctrina militară rusă. Potrivit acestora, elementele-cheie ale „Doctrinei Gherasimov” stau la baza conceptului de “Război de Nouă Generație” (Bērziņš, 2020). Mulți teoreticieni susțin, însă, că V. Gherasimov nu a dorit niciodată să prezinte o doctrină ci, mai degrabă, solicita oamenilor de știință din cadrul Academiei ruse de științe militare să efectueze cercetări pentru a-l ajuta să înțeleagă noile metode de război occidental (Bērziņ, 2016).
V. Gerasimov evidenția, în fapt, modul în care Kremlinul înțelegea ceea ce s-a întâmplat în timpul revoltelor „Primăverii Arabe”, „revoluțiilor colorate” împotriva regimurilor pro-Moscova din vecinătatea Federației Ruse și, în cele din urmă, revoltei „Maidan” din Ucraina. Rușii credeau că acestea nu au fost proteste autentice împotriva unor guverne brutale și corupte, ci schimbări de regim orchestrate la Washington. V. Gerasimov descria modul în care conflictele militare pot fi purtate fără ca războiul să fie declarat, folosirea mijloacelor de soft power sau de propagandă, precum și importanța mijloacelor non-militare coroborate cu cele militare convenționale (Curtifan, 2022). V. Gherasimov specifica faptul că obiectivul era să se obțină un mediu de neliniște și conflict permanent în cadrul unui stat inamic (Mckew, 2017).
Aceasta este, mai degrabă, o pseudo-doctrină militară (Jones, 2014), prin care V. Gherasimov încerca să identifice modalități pentru a lupta împotriva unor astfel de revolte (Galeotti, 2018), punând conflictul și războiul între state pe același plan cu activitățile politice, economice, informaționale, umanitare și alte activități non-militare (Drazdow, 2014).
Federația Rusă desfășoară operațiuni la nivel tactic - operațional, care ajung să aibă efecte pe plan strategic prin influențarea echilibrului de putere la nivel regional și global. Așa cum este prezentat și în cadrul interviului din Anexa 1, domnul Gl. mr. (Rz.) A. Pârlog menționează că, în fapt, “confruntările de tip hibrid sunt inițiate și derulate atât de structuri speciale de informații, contrainformații și forțe speciale, cât și de structuri non-statale care exploatează vulnerabilități (politice, militare, economice, sociale, informaționale și cele ce aparțin tuturor formelor de infrastructuri, inclusiv critice). Acestea pot recurge la crimă organizată, corupție, șantaj, dar și la acțiuni teroriste, asasinate etc. cu scopul tulburării ordinii publice, precum și la atacuri mai puțin evidente, greu de detectat.”. Aceste operațiuni includ utilizarea forțelor proxy și a unor metode, precum războiul informațional. Dl. Pârlog argumentează că, prin intermediul serviciilor sale speciale, Federația Rusă a revenit la vechiul modus operandi al KGB și GRU din perioada comunistă, dar adaptat la niveluri superioare în ceea ce privește capacitățile financiare, umane, tehnologice și calitativ-cantitative. Noutatea constă în elaborarea doctrinelor pentru confruntările hibride, care acoperă domenii precum cultura, economia, energia, resursele minerale, comunicarea strategică, precum și religia.
Prin aceste tactici, Federația Rusă urmărește să compenseze pierderile și să atingă obiective pe termen lung, cu un cost minim de resurse. Acțiunile grupurilor rusești “IPb” și “IV”, menționate în ATP 7-100.1, demonstrează capacitatea Federației Ruse de a manipula mediul informațional și de a folosi forțele proxy pentru a submina capacitatea adversarului, în timp ce se protejează de un răspuns militar direct. Astfel, Federația Rusă urmărește să își atingă obiectivele strategice într-un mod care evită confruntările convenționale de amploare, utilizând resurse precise și mai puțin costisitoare, dar extrem de eficiente în contextul unui război hibrid.
În cele ce urmează, vom folosi informațiile puse la dispoziția publicului de către United States Army Combined Arms Center în documentul ATP 7-100.1 (HQ Department of the Army, 2024). Acest manual descrie tacticile folosite de Federația Rusă în antrenarea forțelor sale terestre și poate fi utilizat ca un punct de sprijin în înțelegerea felului în care armata rusă este organizată și folosită la nivel tactic. O parte dintre informațiile acestea descriu structuri care pot îndeplini în teatrele de luptă misiuni similare cu cele folosite în contextul atacurilor hibride.
Totodată, în ceea ce urmează nu argumentăm că incidentele detaliate mai jos, în Cap. II. „Studii de caz: acțiuni de tip hibrid în Europa, atribuite de experți Federației Ruse” trebuie privite ca fiind opera structurilor forțelor terestre ale Federației Ruse. Anchetele în curs și puținele informații care ajung în spațiul public indică faptul că de asemenea responsabile pentru incidentele din Europa sunt și servicii precum SVR sau FSB. De altfel, crearea așa-numitelor „Comitete de Influență Specială” pentru coordonarea operațiunilor de intelligence pentru Kremlin, în afara teritoriului rus (PISM, 2024) pare să indice o îngrijorare a Moscovei că până în prezent aceste operațiuni au fost insuficient coordonate. Comitetele de Influență Specială reunesc eforturile fragmentare ale diverselor servicii de securitate ruse, precum FSB (Serviciul Federal de Securitate), GRU (Direcția Principală de Informații a Statului Major al Forțelor Armate) și SVR (Serviciul de Informații Externe), precum și ale altor actori din sfera Kremlinului, cu scopul de a desfășura operațiuni mai eficiente și integrate de război hibrid împotriva statelor occidentale, inclusiv campanii de dezinformare, atacuri cibernetice și alte forme de influență politică și economică (PISM, 2024).
Nivelul de detaliu care se regăsește în ATP 7-100.1 fac din acest manual un document extraordinar de interesant. Totuși, ne mărginim la a-l folosi ca pe un document ilustrativ, ca pe una dintre foarte puținele ferestre deschise înspre o lume altfel deosebit de obscură, prin care putem vedea gândirea organizatorică și tactică a unuia dintre segmentele importante ale intelligence-ului rusesc.
Potrivit documentului ATP 7-100.1, Federația Rusă recunoaște că dominarea mediului informațional înainte și în timpul luptei este vitală pentru operațiuni de succes. Astfel, războiul informațional constă în acțiuni informaționale-tehnice sau informaționale-psihologice. Acțiunile informațional-tehnice utilizează mijloace fizice pentru a manipula sau ataca fiabilitatea informațiilor, în timp ce mijloacele informaționale-psihologice se concentrează pe percepția individului sau a populației asupra informațiilor. Federația Rusă împarte acțiunile informaționale în două grupuri: IPb și IV. În contextul documentului ATP 7-100, termenii „IPb” și „IV” se referă la grupuri specifice rusești implicate în activități hibride. Aceste abrevieri provin din terminologia rusă folosită pentru a clasifica unitățile lor de război hibrid și neregulat, astfel:
⦁ IPb (Batalion paramilitar neregulat / Irregular Para-military battalion): Acest grup este format din forțe neregulate care includ diverse unități paramilitare. Aceste unități se angajează de obicei în război neconvențional, sprijinind operațiile militare regulate cu accent pe tactici de gherilă, sabotaj și operațiuni de insurgență.
⦁ IV (grupuri de voluntari / Irregular Volunteer): Această desemnare se referă la grupuri de voluntari, adesea compuse din mercenari sau miliții locale, care operează alături de forțele militare regulate. Aceste unități sunt utilizate pentru cunoștințele lor locale și abilitatea de a se integra în populațiile civile, desfășurând operații pe care unitățile militare regulate nu le pot realiza.
Aceste grupuri sunt esențiale în abordarea războiului hibrid de către Federației Ruse, acestea combinând puterea militară convențională cu tactici neregulate, operațiuni cibernetice și război informațional pentru a atinge obiective strategice fără a provoca un răspuns convențional pe scară largă din partea adversarilor.
Potrivit documentului, IPb implică, îndeosebi, metode clandestine utilizate de Federația Rusă în timpul competiției continue înainte și în timpul războiului la scară largă. Războiul informațional se concentrează pe acțiuni agresive în mediul informațional, inclusiv războiul electronic, care susțin acțiunile de luptă ale Forțelor Terestre ruse (SV). Unitățile strategice și operaționale de voluntari (IV) se integrează cu formațiunile tactice pentru a sprijini unitățile și subunitățile tactice. Eforturile de a domina mediul informațional nu se limitează la perioade de război; astfel, Federația Rusă desfășoară IPb pe parcursul competiției, crizei și conflictului. În timpul competiției, Federația Rusă folosește IPb pentru a-și proteja forțele și populația împotriva informațiilor adverse, pentru a degrada capacitățile adversarului și pentru a stabili condițiile în mediul operațional. Măsurile de protecție sunt continue și se transformă în perioada inițială a conflictului când forțele militare devin implicate.
Atacurile grupurilor IV pot începe în perioada inițială a conflictului și continua în timpul războiului la scară largă. Campaniile naționale de informare continuă în sprijinul obiectivelor strategice ruse, în timp ce Forțele Terestre ruse folosesc acțiuni integrate ale acestor voluntari pentru a susține toate acțiunile de luptă. Mijloacele grupurilor de voluntari ale Federației Ruse sunt combinate sistematic și continuu pentru a viza voința politică a adversarului de a purta războiul și procesele sale decizionale. Federația Rusă folosește o gamă largă de metode pentru a obține dominația informațională: propagandă, contra-propagandă, dezinformare, provocări, control reflexiv, presiune psihologică și înșelăciune. Aceste multiple forme de manipulare și atac informațional prezintă o compilație credibilă de informații și dovezi coroborate, ca o înșelăciune, care ghidează decizii ce par a fi raționale și corecte pentru un adversar, dar susțin obiectivele ruse. Controlul reflexiv rusesc manipulează informațiile și alte forme de prezentare senzorială astfel încât datele aparent reale obținute de ținta IV să fie informații false susținătoare.
Conform ATP 7-100.1, Federația Rusă include mai multe elemente sub umbrela grupurilor de tip IV (HQ Department of the Army, 2024, p. 24): exploatarea rețelelor de comunicații, tehnologii de recunoaștere, spionaj și interceptare, operațiuni psihologice, comunicare strategică, influență și manipulare, informații, contra-informații, dezinformare, război electronic, bruiaj sau falsificarea sistemelor de navigație, distrugerea capacităților de calcul și rețea ale adversarului și diverse metode de înșelăciune (maskirovka). Maskirovka rusesc utilizează camuflajul, înșelăciunea, negarea, subversiunea, sabotajul, spionajul, propaganda și operațiunile psihologice pentru a degrada sau a nega capacitatea adversarului de a înțelege pe deplin și de a răspunde adecvat la situația din mediul operațional. Toate elementele diferite din mediul informațional sunt tratate ca integral sub coordonarea grupurilor IV. Federația Rusă poate folosi metode specifice grupurilor IV sau instrumente atât din surse civile, cât și cele militare, precum și din resurse ale actorilor terți.
În același document, regăsim menționat faptul că Federația Rusă folosește regulat și va continua să folosească forțe proxy (companii militare private, forțe separatiste în zone de conflict înghețat, aliați și parteneri) pentru a obține succes în conflicte și pe parcursul perioadei de competiție. Utilizarea de către Federația Rusă a forțelor proxy îi oferă un paravan de negare plauzibilă și îi permite să atingă obiective tactice, operaționale și strategice pe care altfel nu le-ar putea atinge. Aceste forțe, care pot să nu fie controlate de comandanții tactici ruși, au o influență semnificativă pe câmpul de luptă tactic și oferă Federației Ruse avantajul suplimentar de a submina obiectivele tactice, operaționale și strategice occidentale.
Un astfel de exemplu este cel al omului de afaceri rus, Evgheni Prigojin, care a postat pe canalul său de socializare Telegram (07 noiembrie 2022) că Federația Rusă intervenit, intervine și va continua să intervină în alegerile din SUA și în viitor, fiind prima astfel de recunoaștere din partea unei persoane implicate de Washington în eforturile de a influența politica americană. Acesta a fost acuzat oficial că a sponsorizat “ferme de troli” din Federația Rusă care urmăresc să influențeze politica din SUA (Reuters, 2022).
În principiu, potrivit ATP 7-100.1, pot fi întâlnite trei forme de proxy rusești: grupuri militante locale (separatiste), companii militare private și organizații criminale. Federația Rusă folosește, cu precădere, grupuri militante locale în apropierea sa pentru a influența condițiile locale pentru a schimba un conflict în beneficiul intereselor strategice ruse. Aceste grupuri au fost istoric compuse din soldați ruși obișnuiți, mercenari ruși, criminali, grupuri locale pro-separatiste, extremiști de dreapta ruși, naționaliști și comuniști ruși, manifestanți la meciurile de fotbal, bande de motocicliști și dezertori din armata locală (non-Federația Rusă) și serviciile de securitate. Aceste grupuri pot desfășura acțiuni independente sau coordonate, separate sau în colaborare cu forțele militare sau de securitate ruse. În aceste condiții, aceste grupuri pot exercita presiuni asupra guvernelor locale pentru a sprijini activitățile ruse și pentru a oferi acoperire politică pentru încercarea Federației Ruse de a controla zona sa de influență. Organizațiile criminale ruse, asistate de specialiștii în informații ruși, sunt cunoscute pentru colaborarea cu activiști politici locali, partide politice marginale și oligarhi puternici. Acțiunile lor pot sprijini campaniile și obiectivele politice ruse menite să submineze puterea guvernelor locale (HQ Department of the Army, 2024).
În aceeași măsură, ATP 7-100.1 descrie rolul important în conflictele actuale jucat de organizațiile criminale transnaționale. Crima organizată este profund înrădăcinată în societatea rusă și este, foarte probabil, un instrument major al politicii de stat ruse. Mai multe state acuză Federația Rusă că folosește activități criminale pentru a submina controlul asupra acestora. Federația Rusă a folosit și probabil va continua să folosească rețelele de crimă organizată ca armă geopolitică. A utilizat astfel de rețele pentru a sprijini acțiuni separatiste în Europa de Est, inclusiv înarmarea grupurilor separatiste pro-ruse. Organizațiile criminale au făcut parte din forțele separatiste pro-ruse, în multe cazuri făcându-le indistinctibile de separatiști (HQ Department of the Army, 2024). Organizațiile criminale ruse, asistate de specialiștii ruși în informații, sunt cunoscute pentru colaborarea cu activiști politici locali, partide politice marginale și oligarhi puternici. Acțiunile acestora pot sprijini campaniile politice și obiectivele Federației Ruse menite să submineze puterea guvernelor locale.
ATP 7-100.1 evidențiază că Federația Rusă urmărește să se asigure că orice angajament se desfășoară în termeni favorabili intereselor sale. Aceasta încearcă să manipuleze mediul informațional pentru a face ca desfășurarea forțelor adversarului să fie în detrimentul acestuia. În caz de desfășurare a forțelor, obiectivul Federației Ruse este de a crea constrângeri în mediul informațional care să împiedice succesul campaniei adversarului. Strategiile Federației Ruse se concentrează pe patru domenii-cheie (HQ Department of the Army, 2024, p.29):
⦁ perturbarea sau prevenirea înțelegerii mediului informațional: Federația Rusă manipulează achiziția, transmiterea și prezentarea informațiilor prin grupul IV, pentru a se plia obiectivelor sale decizionale la nivel strategic.
⦁ promovarea instabilității țintite: Federația Rusă creează instabilitate în zone și grupuri-țintă pentru a asigura că securitatea regională nu sprijină cerințele operaționale ale adversarului.
⦁ dezagregarea parteneriatelor: Federația Rusă subminează parteneriatele pentru a reduce capacitatea adversarului de a opera în mod combinat, comun și interinstituțional.
⦁ negarea sau complicarea accesului: Federația Rusă se concentrează pe activități pre-conflict pentru a nega accesul unei forțe agresoare, inițial folosind mijloace neletale și, dacă este necesar, mijloace letale. Aceasta subminează relațiile, crește miza politică, manipulează opinia publică, atacă determinarea și constrânge sau neagă drepturile, coridoarele de survol, sprijinul logistic și acțiunea concertată a aliaților.
Documentul amintit (ATP 7-100.1) indică un aspect deosebit de important privind aplicarea de către Federația Rusă a instrumentelor puterii naționale pentru a integra aceste forțe și mijloace în momente și locații selectate, obținând astfel efectele dorite ca parte a campaniei sale generale. Tacticile și tehnicile folosite includ metode ofensive și defensive, cum ar fi crima și terorismul, pentru a contracara un adversar. De asemenea, Federația Rusă poate manipula percepțiile publice și descuraja sprijinul pentru forțele militare ale adversarului sau alte instituții. În caz de necesitate, Federația Rusă recurge la acte de violență fizică și psihologică pentru a obține influență și a dezvolta cooperarea, fie voluntară, fie constrânsă, în rândul unei populații țintă. Simultan, folosește mijloace indirecte pentru a degrada treptat puterea de luptă și infrastructura adversarului și pentru a influența variabilele politice, sociale, economice, militare și informaționale ale mediului operațional.
De exemplu, Federația Rusă caută să controleze fluxul de informații folosind capacitățile sale de luptă radio-electromagnetică pentru a perturba canalele oficiale de comunicații ale unei țări țintă și pentru a insera mesaje de război psihologic în social media, vizând familiile soldaților (HQ Department of the Army, 2024, p.29).
Va urma
Acest articol reprezintă o opinie.Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, a distribuit în Pentagon un document secret care definește un sistem de securitate și priorități strategice ale SUA.
Președinții Finlandei și SUA s-au întâlnit pentru a conveni asupra achiziției de spărgătoare de gheață pentru SUA.
Ministrul olandez al Apărării, Ruben Brekelmans, a avertizat că Rusia ar putea fi pregătită să remobilizeze o armată uriașă la aproximativ un an după orice încetare a focului sau acord de pace în Ucraina.
Regiunea arctică este un subiect de interes crescând în rândul puterilor mondiale. Rusia și-a sporit prezența militară în regiune în ultimii ani, modernizându-și bazele, instalând sisteme suplimentare de apărare aeriană și introducând noi spărgătoare de gheață nucleare pentru a facilita traficul pe tot parcursul anului. China nu este atât de prezentă militar, dar este evident interesată din punct de vedere economic de zona care este considerată ultima parte necucerită a lumii.
România are în prezent două escadrile complete de F-16 Fighting Falcon, dislcocate la Borcea și la Câmpia Turzii, urmând ca a treia escadrilă să fie livrată în cursul acestui an. E vorba de 17 avioane care formează prima escadrilă, achiziționate din Portugalia în 2012 și 32 de avioane F-16 care formează următoarele două escadrile, achiziționate din Norvegia.
Într-un peisaj marcat de tensiuni geopolitice reaprinse și de un sentiment din ce în ce mai mare de vulnerabilitate strategică, Europa da tot mai multe semne că este dispusă să se angajeze într-o călătorie ambițioasă pentru a-și consolida capacitățile de apărare. De la programe comune de achiziții la doctrine strategice și desfășurări de trupe, continentul este martorul unei schimbări semnificative în arhitectura sa de securitate.
Apropierea dintre Statele Unite și Rusia și îndepărtarea de NATO au relansat discuțiile la nivel internațional între vechii aliați - de la Berlin și Varșovia la Seul și Tokyo - cu privire la dezvoltarea propriilor arme nucleare, potrivit Financial Times. În conformitate cu Tratatul de Neproliferare a Armelor Nucleare (NPT), numărul statelor care dețin oficial arme nucleare este limitat la Statele Unite, Rusia, China, Franța și Regatul Unit. India, Israelul și Pakistanul, care nu au semnat niciodată tratatul, au dezvoltat, de asemenea, arme nucleare, ca și Coreea de Nord, singura țară care s-a retras din NPT.
Presa sârbă anunță că Vucic negociază cu Ungaria o alianță militară, ca răspuns la acordul semnat săptămâna trecută între Croația, Kosovo și Albania.
O livrare de tancuri Abrams australiene second-hand către Ucraina s-ar putea confrunta cu posibile complicații după recentul îngheț temporar impus de președintele american Donald Trump asupra asistenței militare acordate națiunii devastate de război. În timp ce Departamentul australian al Apărării recunoaște că transferul militar internațional rămâne „complex”, ABC dezvăluie, de asemenea, că ministrul ucrainean al apărării Rustem Umierov este programat să viziteze în curând Canberra pentru a discuta despre sprijinul continuu al Australiei.
Astăzi, 23 martie 2025, în Riad, Arabia Saudită, au început negocierile trilaterale între Statele Unite, Rusia și Ucraina, având ca obiectiv principal stabilirea unui acord de încetare a focului în conflictul care durează de peste trei ani.
Germania a aprobat oficial un pachet masiv de ajutor militar în valoare de 3 miliarde EUR (3,25 miliarde USD) pentru Ucraina, după luni de amânări. Comisia pentru buget a parlamentului german a dat undă verde pentru echipamente de apărare esențiale, inclusiv muniție, drone, vehicule blindate și sisteme avansate de apărare aeriană.
Cele mai mari puteri militare din Europa elaborează planuri pentru a prelua treptat mai multă responsabilitate pentru apărarea continentului în locul Statelor Unite, a relatat Financial Times, facand referire la patru oficiali europeni din domeniul apărării. Ziarul scrie că aceasta include și o propunere a administrației președintelui american Donald Trump de a transfera aceste responsabilități statelor europene în următorii cinci până la zece ani.
Realpolitik reprezintă așa-zisul pragmatism politic. Se bazează mai mult pe circumstanțe decât pe teorii politice, deși în fundal există întotdeauna o anumită tendință dată de un curent politic. Nu este nimic nou pentru că acest mod de a face politică datează din cele mai vechi timpuri. Unele curente sau teorii politice sunt menite să nu se manifeste niciodată în practică deoarece sunt catalogate drept utopii.
Într-un interviu acordat controversatului jurnalist american Tucker Carlson, publicat vineri, 21 martie, trimisul special al SUA, Steven Witkoff, a declarat că autoritățile ucrainene au convenit să organizeze alegeri prezidențiale. "Da, o vor face. Au fost de acord în privința asta. Vor fi alegeri în Ucraina", a răspuns Witkoff întrebării puse de Carlson, fără a preciza cine anume de la Kiev și-a dat acordul sau când ar putea avea loc alegerile. Kievul nu a comentat până în prezent aceste declarații.
Un efort evident de a disemina informații false cu privire la conflictul din Ucraina a fost descoperit recent în urma încercărilor unor surse afiliate Rusiei de a prezenta drept autentică o primă pagină modificată a ziarului Hull Daily Mail. Pe imaginea falsă se afirmă în mod inexact că 70 000 de soldați ucraineni au pierit „în zadar” în regiunea Kursk - o astfel de afirmație fiind complet ruptă de realitate.
O posibilă zonă unde Rusia ar putea declasa o agresiune împotriva NATO s-ar putea să nu fie statele baltice, ci nordul bătrânului continentului . Oficialii ruși au făcut chiar afirmații într-o formă sau alta împotriva Norvegiei pentru presupusa „militarizare” a Svalbard, deși Tratatul Svalbard din 1920 prevede statutul demilitarizat al insulei.
Au fost publicate primele imagini din satelit cu baza aeriană strategică „Engels” unde Rusia are stationate cateva bombardiere Tu-95MS și Tu-160. Imagini din satelit de înaltă rezoltuie au dezvăluit rezultatul real al recentului atac din 20 martie, efectuate de fortele ucrainene cu o serie de drone cu raza lunga de actoiune.
Într-o declarație plina de determinare, președintele Finlandei, Alexander Stubb, a declarat că singura modalitate reală de a descuraja Moscova este de a „militariza Ucraina până în dinți”. Remarcile sale vin în urma informațiilor conform cărora președintele rus Vladimir Putin a ordonat noi atacuri asupra infrastructurii energetice a Ucrainei, la doar câteva ore după ce a fost de acord să oprească astfel de atacuri.
După trei ani de agresiune neprovocată a Rusiei, asistăm la evoluții turbulente, iar Republica Cehă continuă să susțină foarte ferm Ucraina. Acest lucru a fost declarat de președintele ceh, Petr Pavel, într-o conferință de presă după întâlnirea de astăzi (21.03.2025) cu omologul său ucrainean, Volodimir Zelenski, la Kiev. Potrivit președintelui ceh, orice încetare a focului trebuie să reprezinte un pas către o pace durabilă, condițiile sale trebuie să fie acceptabile pentru toți, iar ucrainenii trebuie să fie de acord cu ele.
Forțele de menținere a păcii din Ucraina vor include nu numai trupe terestre, ci și aviație și forțe navale din țările aliate, relatează Bloomberg. La 20 martie, prim-ministrul britanic Keir Starmer a organizat o reuniune închisă cu lideri militari din mai multe țări pentru a discuta despre forțele de menținere a păcii în Ucraina.
Camera Landurilor Germane (Bundesrat), care reprezintă interesele celor 16 state federale, a aprobat vineri un pachet financiar cuprinzător care va debloca sute de miliarde de euro pentru investiții în apărare și infrastructură.
Uniunea Europeană a publicat Cartea Albă pentru Apărarea Europeană, recunoscând Rusia drept o amenințare fundamentală și prezentând un plan de dezvoltare strategică pentru consolidarea capacităților de apărare atât ale UE, cât și ale Ucrainei în următorii cinci ani. Acest lucru este afirmat în Cartea Albă pentru Apărarea Europeană, care a fost publicată de Comisia Europeană.
Președintele francez Emmanuel Macron a făcut apel la națiunile europene să își regândească dependența de echipamentele militare fabricate în America, îndemnându-le să înlocuiască avioanele de luptă F-35 ale Lockheed Martin cu Rafale ale Franței și să renunțe la echipamentele americane.
Autoritățile ruse au raportat un atac „masiv” al dronelor ucrainene asupra bazei aeriene Engels din regiunea Saratov în cursul nopții, Ministerul rus al Apărării susținând că a doborât 54 de drone deasupra zonei. „Saratov și Engels au suferit astăzi cel mai masiv atac cu drone din toate timpurile”, a scris Roman Busargin, guvernatorul regiunii Saratov, pe Telegram. Oficialul rus a vorbit despre un incendiu puternic izbucnit pe aerodrom, dar și despre pagube la aproximativ 30 de case din zonă.
Planul de acțiune privind oțelul și metalele este esențial pentru a putea obține rezultate în ceea ce privește„Planul ReArm Europe/Readiness 2030”.
Pentru prima dată, forțele aeriene ucrainene și-au împărtășit experiența în ceea ce privește operarea sistemului modernizat de apărare aeriană Buk-M1, îmbunătățit în cadrul programului FrankenSAM. Această inițiativă adaptează platformele de apărare aeriană din perioada sovietică pentru a lansa rachete occidentale, sporind capacitatea Ucrainei de a contracara amenințările aeriene, în ciuda diminuării stocurilor de muniții sovietice.
Aliații Americii se găsesc într-o situație de neconceput acum câteva luni. Posibila retragere a Statelor Unite din Europa ar putea veni la pachet și cu o serie întreagă de complicații referitoare la accesul necondiționat la tehnologia americană.
Semne de întrebare au apărut mai ales în privința celui mai important program de înarmare al europenilor, la care participă peste 10 state: F-35 Joint Strike Fighter, avionul ”invizibil” de generația a 5-a.
Congresmenii americani Brian Fitzpatrick, Mike Turner și Jerry Connolly, au introdus un proiect bipartizan de rezoluție privind nerecunoașterea anexării de către Rusia a teritoriilor suverane ale Ucrainei.
Odată cu pasul în spate făcut de SUA, Franța e una din cele mai active state în ceea ce privește o poziție clară privind descurajarea statului agresor rus. În acest sens politica Franței - putere nucleară - devine tot mai accelerată în contracararea Rusiei în Europa. Printr-o astfel de poziție Parisul nu avea cum să nu intre în „vizorul” propagandei ruse.
Militarii ucraineni din cadrul Serviciului de Informații al Apărării (GUR) al Ucrainei au executat o serie de atacuri precise în Crimeea, care se află în prezent sub ocupație rusa din 2014, provocând perturbarea activității forțelor ruse. Timp de mai multe zile, trupele ruse de ocupatie ar fi fost supuse unui val de atacuri neobișnuite, sistemele lor avansate de apărare antiaeriană devenind ineficiente în fața operațiunilor precise ale ucrainenilor.
Principalii vinovați pentru majoritatea Bradley-urilor ucrainene care au fost distruse sau avariate sunt dronele ieftine rusești cu explozibili.
În ultima perioadă, mulți experți militari și jurnaliști ruși au vorbit despre necesitatea preluării controlului asupra regiunilor Odesa și Mîkolaiv din Ucraina. Cu toate acestea însă, aproape toată lumea este de acord cu faptul că acest lucru nu este posibil astăzi.
România are în derulare, 27 de programe de înzestrare și achiziții semnificative de echipamente pentru toate categoriile de forțe, iar programul PATRIOT este în capul listei de priorități.
Incursiunile avioanelor rusești în apropierea teritoriului NATO sunt din ce în ce mai dese, într-un moment în care discuțiile dintre SUA și Rusia privind încetarea focului în Ucraina sunt în impas.
Rusia, țara cu cel mai mare teritoriu din lume, dar în același timp cu una dintre cele mai mici densități de populație, are o problemă sistemică de populație care este într-un accentuat declin demografic. Uriașa suprafață de uscat și de ape teritoriale va deveni imposibil de apărat în următorii 10 – 20 de ani.
Rusia e departe de performanțele înregistrate de americani în ceea ce privește avioanele de generația a 5-a precum F-35 Lightning II sau F-22 Raptor, dar, la fel ca în marile războaie pe care le-a purtat, rușii mizează pe număr nu pe performanță. Lucru pe care îl vedem și în Ucraina, unde Rusia nu ține cont de numărul de morți și de pierderi.
Drona ”Lancet” este, poate, cea mai notabilă inovație militară a rușilor din ultimii ani. Capabil să pândească nedetectată în aer, Lancet s-a dovedit letală pentru blindatele ucrainene, așa că modelul nu avea cum să nu fie preluat și de industria militară occidentală.
Serviciul de presă al Flotei ruse de Nord a anunțat că, pe 18.04.2025, fregata Amiral Golovko a traversat Strâmtoarea Gibraltar și a intrat în Oceanul Atlantic, unde va continua să îndeplinească misiuni în cadrul primului său marș de lungă durată.
Ministerul rus al Apărării a anunțat, pe 19.04.2025, că Gruparea de trupe Nord a eliberat localitatea Oleshnya din regiunea Kursk.
Aeronavele F16-Fighting Falcon din cadrul Escadrilei 48 Aviație Vânătoare, participante la exercițiul Ramstein Flag 25, au revenit săptămâna trecută în Baza 71 Aeriană Câmpia Turzii.
După trei ani în care Federația Rusă nu a dorit să dea curs solicitărilor repetate privind declararea unui armistițiu în zilele de Paște sau de Crăciun, Vladimir Putin anunță astăzi o încetare temporară a focului până la sfârșitul zilei de duminică.
Ucraina a impus vineri sancțiuni asupra a trei companii chineze, susținând că sunt implicate în producția de rachete avansate Iskander.
Moscova a anexat Crimeea în 2014 într-o mișcare pe care marea majoritate a comunității internaționale o consideră ilegală.
„Golden Dome” este viziunea ambițioasă a lui Trump de a construi un scut orbital antirachetă, iar Elon Musk, prin SpaceX, joacă un rol tehnologic și politic central în acest proiect. În timp ce Musk ar putea aduce inovație și rapiditate în desfășurare, implicarea sa ridică mari semne de întrebare privind transparența proiectului. În mod ironic, deși Musk a negat pe platforma X implicarea directă, toate datele sugerează contrariul, indicând un rol cheie în viitorul scutului spațial al Americii.
Reprezentantul permanent al Rusiei la Consiliul de Securitate al ONU, Vasili Nebenzya, a declarat, pe 18.04.2025, că bazele militare rusești din Siria rămân în vigoare, iar Moscova continuă dialogul cu guvernul de tranziție.
Valurile de atacuri cu drone sunt coșmarul oricărei apărări aeriene, nevoită să-și consume prețioasele rachete antiaeriene pe drone de câteva zeci de ori mai ieftine.
Israelul nu exclude un atac asupra instalațiilor nucleare ale Iranului în lunile următoare, deși președintele Donald Trump i-a spus premierului Israel i Benjamin Netanyahu că SUA nu sunt dispuse deocamdată să susțină o astfel de mișcare, potrivit surselor Reuters.
Președintele Donald Trump a declarat vineri că negocierile dintre Ucraina și Rusia s-ar putea încheia și a insistat că niciuna dintre părți nu îl „joacă” în eforturile sale de a pune capăt războiului.
Rusia este pregătită să mai facă un pas în escaladarea conflictului și intenționează să trimită militarii nord-coreeni pe teritoriul Ucrainei, recunoscut internațional.
De această dată, armata rusă a pierdut trupele de asalt ale unei brigăzi, fără să înregistreze vreun avans.
În cei peste trei ani de război, Rusia s-a adaptat și a schimbat de mai multe ori tacticile în Ucraina. Însă dacă facem azi o radiografie, aviația militară rusă, cunoscută oficial ca Forțele Aerospațiale Ruse, și Marina Rusă au avut experiențe radical diferite.
Armata rusă schimbă tactica în sudul Ucrainei, atacând cu mai mult de un batalion odată, încercând spargerea frontului la Orikhiv, regiunea Zaporojie.
Analistul de politică externă Ștefan Popescu a atras atenția, într-o ediție specială a podcastului Obiectiv EuroAtlantic moderat de Tudor Curtifan la DefenseRomania, asupra limitelor și implicațiilor reale ale capacităților nucleare franceze în actualul context geopolitic tensionat.
Atacul SUA asupra portului petrolier yemenit Ras Isa de pe coasta Mării Roșii a ucis peste 70 de persoane și a rănit alte 171, potrivit presei locale.
Un pachet de înțelegeri strategice vechi de decenii, care include prezența militarilor americani pe teritoriul statelor aliate din Asia, este pe cale să fie reevaluat din temelii de administrația Trump
Marco Rubio susține că Donald Trump va abandona în curând eforturile de mediere a păcii între Rusia și Ucraina, dacă nu apar rapid semne clare că un acord poate fi încheiat, informează Reuters.
Cetățenii de pe teritoriul Poloniei trebuie să respecte, de vineri, o interdicție strictă privind fotografierea și filmarea anumitor obiecte considerate parte a infrastructurii critice, cum ar fi podurile, tunelurile sau trenurile.
Implicate în programul GCAP, care vizează dezvoltarea unui avion de vânătoare de generația a 6-a, Marea Britanie, Italia și Japonia au anunțat, în decembrie anul trecut, crearea unui jont venture deținut în părți egale de BAE Systems, Leonardo și Japan Aircraft Industrial Enhancement (JAIEC, care reunește Mitsubishi Heavy Industries și Society of Japanese Aerospace Companies). Programul are ca obiectiv dezvoltarea unui avion de generația a 6-a prin fuzionarea programelor Tempest (al Marii Britanii) și F-X al Japoniei. Până aici totul bine, doar că se pare că au început rapid problemele în paradis.
Vineri, 18 aprilie, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a declarat că „moratoriul de o lună privind grevele asupra instalațiilor energetice ” a trecut.
Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a acuzat China că furnizează arme Rusiei. Cel mai înalt oficial ucrainean a făcut această declarație joi, citând informații de la informațiile armatei.
Donald Trump a declarat joi că nu-l consideră pe Volodimir Zelenski "responsabil" pentru războiul din Ucraina, continuând totodată să-l critice pe preşedintele ucrainean, informează Agerpres și AFP.
Primarul Varşoviei, Rafal Trzaskowski, candidatul Coaliţiei Civice (KO) a premierului Donald Tusk, conduce în intenţiile de vot înaintea primului tur ale alegerilor prezidenţiale din Polonia, programat pe 18 mai, indică un sondaj Opinia24 publicat joi de televiziunea privată TVN24, transmit Agerpres și Reuters.
