Profilul autoarei poate fi consultat AICI. 

Redăm așadar integral primul episod al lucrării semnată de Sînziana Iancu, „Consolidarea rezilienței în contextul amenințărilor hibride rusești”:

I. Prolegomene

Pe parcursul acestei lucrări, vom analiza o serie de amenințări hibride posibil conduse de Federația Rusă, implicațiile geopolitice, precum și unele măsuri de reziliență care pot fi adoptate de statele democratice în fața acestor acțiuni. În acest sens, consolidarea rezilienței, între altele prin combaterea dezinformării, implicarea societății civile, întărirea securității cibernetice, dar și cooperare internațională, reprezintă, de fapt, răspunsul central al democrațiilor liberale la astfel de acțiuni desfășurate de state al căror obiectiv primordial este de a genera haos și de a influența sau împiedica procesele democratice. Federația Rusă recurge la o gamă variată de tactici hibride pentru a submina stabilitatea și coeziunea internă a democrațiilor, exploatând vulnerabilitățile acestora prin metode neconvenționale și adesea asimetrice. Aceste tactici hibride includ, pe lângă sabotaj, spionaj și atacuri cibernetice, utilizarea unor instrumente de propagandă, dezinformare, influențarea alegerilor și sprijinirea mișcărilor extremiste pentru a slăbi încrederea în instituțiile democratice. În contrast, statele democratice dezvoltă și implementează strategii de reziliență pentru a contracara aceste amenințări.  

În această lucrare vom explora nu doar natura și impactul acțiunilor hibride ale unor state de tip “agresor”, ci și măsurile reactive și proactive pe care statele democratice le adoptă pentru a-și proteja valorile și instituțiile fundamentale. Reziliența devine, astfel, o componentă crucială în apărarea democrațiilor împotriva amenințărilor complexe și evolutive ale lumii contemporane.

Acțiunile de tip hibrid ale Federației Ruse reprezintă o amenințare curentă și majoră pentru securitatea și stabilitatea Europei și ale statelor membre NATO, având un impact semnificativ asupra relațiilor internaționale și geopoliticii contemporane (Fugărețu, 2023). Numeroase raportări și analize ale experților din mediul universitar, precum și declarații ale unor demnitari subliniază intensificarea activităților clandestine ale Federației Ruse, de la fotografierea infrastructurii critice și folosirea de surse umane în poziții-cheie, până la atacuri cibernetice și sabotaje directe asupra infrastructurilor esențiale. 

Unii experți au evidențiat că aceste acțiuni se aliniază unui tipar strategic cunoscut sub numele de „Doctrina Gherasimov” (v. Info Box, p. XX) sau „teoria haosului” (Mckew, 2017). Acesta presupune acțiuni de tip gherilă, desfășurate pe toate fronturile cu o gamă variată de actori și instrumente, printre care hackeri, mass-media, oameni de afaceri, scurgeri de informații, știri false, precum și mijloace militare convenționale și asimetrice (Mckew, 2017) sau, altfel spus, desfășurarea de operațiuni hibride, combinând mijloace militare convenționale și non-militare, pentru a submina stabilitatea occidentală fără a declanșa un conflict militar deschis (Curtifan, 2022). 

Pe lângă interferențele cibernetice și atacurile asupra infrastructurii, Federația Rusă se folosește de influența sa asupra partidelor politice de extremă dreapta și de campanii de dezinformare pentru a amplifica tensiunile interne în diverse state europene (Molas, Rekawek, 2024). Pentru a contracara aceste amenințări, sunt necesare măsuri de reziliență bine coordonate la nivel național și internațional. Consolidarea cooperării între statele NATO și UE, întărirea legislației și reglementărilor, îmbunătățirea securității cibernetice, însă și derularea de campanii de informare publică sunt esențiale pentru a răspunde eficient la provocările de securitate contemporane. Aceste măsuri vor contribui la protejarea infrastructurilor critice, menținerea integrității informațiilor și consolidarea coeziunii între statele aliate, asigurând astfel stabilitatea regională și globală.  

Totodată, pe parcursul acestei lucrări, am realizat și un interviu cu domnul General-maior în rezervă, prof. univ. dr. Adriean Pârlog, fost adjunct al Direcției Informații Militare din România și Atașat al Apărării Militar Aero și Naval în Regatul Norvegiei. Prin acest interviu, am urmărit să expunem complexitatea și importanța conceptului de război hibrid, cu un accent deosebit pe modul în care războiul hibrid al Federației Ruse se integrează în această strategie. Gl. mr. (Rz.) A. Pârlog oferă o perspectivă profundă asupra tacticilor și strategiilor utilizate de Federația Rusă, evidențiind rolul operațiunilor cibernetice, al dezinformării și al altor mijloace neconvenționale, precum acțiuni de sabotaj și spionaj, utilizate pentru destabilizarea statelor țintă. Acest interviu completează analiza prezentă, oferind o viziune punctuală asupra amenințărilor hibride contemporane și a măsurilor necesare pentru a contracara aceste provocări complexe. 

II. Războiul hibrid purtat de Federația Rusă împotriva spațiului occidental  

II.1. Acțiunile hibride – dezvoltare conceptuală  

Amenințările de tip hibrid însumează un set complex de metode convenționale și neconvenționale, utilizate de actori statali și non-statali pentru a atinge obiective strategice prin exploatarea vulnerabilităților țintelor. Acestea sunt caracterizate prin utilizarea simultană și integrată a mai multor mijloace și metode, precum manipularea informațiilor, atacuri cibernetice, diplomație coercitivă, dezinformare, presiuni economice și politice, respectiv folosirea forțelor armate într-o manieră neconvențională (Costigan & Hennessy, 2024, p. 47). Scopul final al amenințărilor hibride este de a crea confuzie și de a exploata vulnerabilitățile țintei, de obicei fără a depăși pragul de război deschis, făcând astfel dificilă detectarea și combaterea acestora. În contrast, acțiunile hibride se referă la componentele individuale sau tacticile specifice folosite în cadrul unei strategii de amenințare hibridă. Acestea pot cuprinde oricare dintre mijloacele menționate, dar nu sunt considerate o amenințare hibridă în sine decât atunci când sunt integrate într-o strategie coerentă și coordonată, care vizează subminarea sistematică a unei ținte. 

În accepțiunea Centrului European de Excelență pentru combaterea amenințărilor hibride din Helsinki (Hybrid CoE), amenințările hibride au ca scop subminarea unei ținte, precum un stat sau o organizație / instituție, printr-o varietate de mijloace, adesea combinate. Acestea descriu un spectru larg de activități dăunătoare cu obiective diferite, de la operațiuni de influență și interferență până la războiul hibrid. Printre acestea, este inclusă și utilizarea spațiului cibernetic pentru atacuri de tip Advanced Persistent Threat (APT), care vizează exfiltrarea de informații strategice și perturbarea furnizării serviciilor. Deși sunt realizate în principal de state, aceste atacuri pot fi executate și de organizații teroriste care dispun de resursele necesare (Iordan, 2017). Acestea devin o caracteristică frecventă a mediului de securitate contemporan și urmăresc exploatarea vulnerabilităților naționale pe întreg spectrul PMESII (în plan politic, militar, economic și social, informațional și la nivel de infrastructură). Prin acțiunile de sabotaj, spionaj și atacuri cibernetice, Federația Rusă urmărește reducerea coeziunii politice și slăbirea capacității de reacție a statelor țintite. Faptul că spionajul tradițional și cel cibernetic a devenit parte integrantă a arsenalului hibrid rusesc este scos în evidență mai ales de acțiunile din Ucraina din ultimii ani (Treverton, 2018; Bratko et al., 2021) Acesta este unul dintre motivele pentru care pe parcursul acestui articol vom considera și actele de spionaj, sabotaj și atacurile cibernetice ca fiind o parte integrantă și importantă din amenințările de tip hibrid, utilizate frecvent în formule diferite în întreaga lume. 

Un alt concept prin care sunt utilizate instrumente de putere coordonate, din domeniile militar, politic, economic, civil și informațional (MPECI) este războiul hibrid. Eforturile naționale ar trebui să îmbunătățească activitățile tradiționale de evaluare a amenințărilor pentru a include instrumente și capacități politice, economice, civile și internaționale (PECI) neconvenționale (MCDC, 2017). Termenul “război hibrid” a fost utilizat pentru prima dată de către Robert G. Walker, în lucrarea sa de disertaţie cu titlul „Spec Fi: The US. Marine Corps and Special Operations”, în anul 1998; ulterior, a fost preluat de generalul James Mattis și locotenent colonelul Frank G. Hoffman în articolul „Future Warfare: The Rise of Hybrid Wars”, concentrat pe tipul viitorului război dus de SUA, publicat la Institutul Naval al SUA (Potîrniche, Petrescu, 2019). De atunci, conceptul de “hibrid” a devenit central în discuțiile despre războiul modern și viitor, fiind adoptat de liderii militari de la cel mai înalt nivel și promovat ca bază pentru strategiile militare contemporane. Ca o viziune de ansamblu, „războiul hibrid” “încorporează o gamă largă de mijloace utilizate în război, inclusiv capabilități convenționale, tactici și formațiuni neregulate, acte teroriste, violență și constrângere nediferențiată precum și confuziile (lacunele) legislative. Aceste activități multimodale pot fi efectuate de unități separate sau chiar de aceeași unitate, dar sunt, în general, direcționate în mod operațional și tactic și coordonate în spațiul central de luptă pentru a obține efecte sinergice” (Hoffman, 2007 apud Oprea, 2018). 

O caracteristică inerentă a războiului hibrid constă în estomparea dihotomiilor tradiționale și crearea ambiguității și incertitudinii. Scopul este acela de a atinge interesele și obiectivele naționale prin strategii precum subminarea încrederii publicului în instituțiile democratice, adâncirea polarizării nesănătoase, contestarea valorilor fundamentale ale societăților democratice, interferența în alegerile democratice și afectarea capacității de decizie a liderilor politici, chiar și prin utilizarea mijloacelor militare (Hybrid CoE, s.a.). Războiul de tip hibrid se poartă, de cele mai multe ori, sub acoperirea străvezie a negării plauzibile. Astfel, acțiunile clandestine neputând fi atribuite cu ușurință vreunui actor, statul țintă nu poate recurge cu ușurință la instrumentele convenționale de răspuns și descurajare. 

Info Box

„Doctrina Gherasimov”  poartă numele generalului rus, Valeri Gherasimov, șeful Statului Major al Federației Ruse. În februarie 2013, acesta a publicat un articol de 2.000 de cuvinte, „Valoarea științei constă în previziune” în ziarul săptămânal rus Military-Industrial Kurier, indicând direcțiile strategice în cazul unei confruntări militare.  

Ideea existenței unei „Doctrine Gherasimov” este contestată de mulți cercetători și specialiști în gândirea și doctrina militară rusă. Potrivit acestora, elementele-cheie ale „Doctrinei Gherasimov” stau la baza conceptului de “Război de Nouă Generație” (Bērziņš, 2020). Mulți teoreticieni susțin, însă, că V. Gherasimov nu a dorit niciodată să prezinte o doctrină ci, mai degrabă, solicita oamenilor de știință din cadrul Academiei ruse de științe militare să efectueze cercetări pentru a-l ajuta să înțeleagă noile metode de război occidental (Bērziņ, 2016). 

V. Gerasimov evidenția, în fapt, modul în care Kremlinul înțelegea ceea ce s-a întâmplat în timpul revoltelor „Primăverii Arabe”, „revoluțiilor colorate” împotriva regimurilor pro-Moscova din vecinătatea Federației Ruse și, în cele din urmă, revoltei „Maidan” din Ucraina. Rușii credeau că acestea nu au fost proteste autentice împotriva unor guverne brutale și corupte, ci schimbări de regim orchestrate la Washington. V. Gerasimov descria modul în care conflictele militare pot fi purtate fără ca războiul să fie declarat, folosirea mijloacelor de soft power sau de propagandă, precum și importanța mijloacelor non-militare coroborate cu cele militare convenționale (Curtifan, 2022). V. Gherasimov specifica faptul că obiectivul era să se obțină un mediu de neliniște și conflict permanent în cadrul unui stat inamic (Mckew, 2017).

Aceasta este, mai degrabă, o pseudo-doctrină militară (Jones, 2014), prin care V. Gherasimov încerca să identifice modalități pentru a lupta împotriva unor astfel de revolte (Galeotti, 2018), punând conflictul și războiul între state pe același plan cu activitățile politice, economice, informaționale, umanitare și alte activități non-militare (Drazdow, 2014). 

II.2. Structuri instituționale folosite de Federația Rusă în acțiuni hibride 

Federația Rusă desfășoară operațiuni la nivel tactic - operațional, care ajung să aibă efecte pe plan strategic prin influențarea echilibrului de putere la nivel regional și global. Așa cum este prezentat și în cadrul interviului din Anexa 1, domnul Gl. mr. (Rz.) A. Pârlog menționează că, în fapt, “confruntările de tip hibrid sunt inițiate și derulate atât de structuri speciale de informații, contrainformații și forțe speciale, cât și de structuri non-statale care exploatează vulnerabilități (politice, militare, economice, sociale, informaționale și cele ce aparțin tuturor formelor de infrastructuri, inclusiv critice). Acestea pot recurge la crimă organizată, corupție, șantaj, dar și la acțiuni teroriste, asasinate etc. cu scopul tulburării ordinii publice, precum și la atacuri mai puțin evidente, greu de detectat.”. Aceste operațiuni includ utilizarea forțelor proxy și a unor metode, precum războiul informațional. Dl. Pârlog argumentează că, prin intermediul serviciilor sale speciale, Federația Rusă a revenit la vechiul modus operandi al KGB și GRU din perioada comunistă, dar adaptat la niveluri superioare în ceea ce privește capacitățile financiare, umane, tehnologice și calitativ-cantitative. Noutatea constă în elaborarea doctrinelor pentru confruntările hibride, care acoperă domenii precum cultura, economia, energia, resursele minerale, comunicarea strategică, precum și religia. 

Prin aceste tactici, Federația Rusă urmărește să compenseze pierderile și să atingă obiective pe termen lung, cu un cost minim de resurse. Acțiunile grupurilor rusești “IPb” și “IV”, menționate în ATP 7-100.1, demonstrează capacitatea Federației Ruse de a manipula mediul informațional și de a folosi forțele proxy pentru a submina capacitatea adversarului, în timp ce se protejează de un răspuns militar direct. Astfel, Federația Rusă urmărește să își atingă obiectivele strategice într-un mod care evită confruntările convenționale de amploare, utilizând resurse precise și mai puțin costisitoare, dar extrem de eficiente în contextul unui război hibrid. 

În cele ce urmează, vom folosi informațiile puse la dispoziția publicului de către United States Army Combined Arms Center în documentul ATP 7-100.1 (HQ Department of the Army, 2024). Acest manual descrie tacticile folosite de Federația Rusă în antrenarea forțelor sale terestre și poate fi utilizat ca un punct de sprijin în înțelegerea felului în care armata rusă este organizată și folosită la nivel tactic. O parte dintre informațiile acestea descriu structuri care pot îndeplini în teatrele de luptă misiuni similare cu cele folosite în contextul atacurilor hibride. 

Totodată, în ceea ce urmează nu argumentăm că incidentele detaliate mai jos, în Cap. II. „Studii de caz: acțiuni de tip hibrid în Europa, atribuite de experți Federației Ruse” trebuie privite ca fiind opera structurilor forțelor terestre ale Federației Ruse. Anchetele în curs și puținele informații care ajung în spațiul public indică faptul că de asemenea responsabile pentru incidentele din Europa sunt și servicii precum SVR sau FSB. De altfel, crearea așa-numitelor „Comitete de Influență Specială” pentru coordonarea operațiunilor de intelligence pentru Kremlin, în afara teritoriului rus (PISM, 2024) pare să indice o îngrijorare a Moscovei că până în prezent aceste operațiuni au fost insuficient coordonate. Comitetele de Influență Specială reunesc eforturile fragmentare ale diverselor servicii de securitate ruse, precum FSB (Serviciul Federal de Securitate), GRU (Direcția Principală de Informații a Statului Major al Forțelor Armate) și SVR (Serviciul de Informații Externe), precum și ale altor actori din sfera Kremlinului, cu scopul de a desfășura operațiuni mai eficiente și integrate de război hibrid împotriva statelor occidentale, inclusiv campanii de dezinformare, atacuri cibernetice și alte forme de influență politică și economică (PISM, 2024). 

Nivelul de detaliu care se regăsește în ATP 7-100.1 fac din acest manual un document extraordinar de interesant. Totuși, ne mărginim la a-l folosi ca pe un document ilustrativ, ca pe una dintre foarte puținele ferestre deschise înspre o lume altfel deosebit de obscură, prin care putem vedea gândirea organizatorică și tactică a unuia dintre segmentele importante ale intelligence-ului rusesc.   

Forțe paramilitare (IPb) și grupurile de voluntari (IV)

Potrivit documentului ATP 7-100.1, Federația Rusă recunoaște că dominarea mediului informațional înainte și în timpul luptei este vitală pentru operațiuni de succes. Astfel, războiul informațional constă în acțiuni informaționale-tehnice sau informaționale-psihologice. Acțiunile informațional-tehnice utilizează mijloace fizice pentru a manipula sau ataca fiabilitatea informațiilor, în timp ce mijloacele informaționale-psihologice se concentrează pe percepția individului sau a populației asupra informațiilor. Federația Rusă împarte acțiunile informaționale în două grupuri: IPb și IV. În contextul documentului ATP 7-100, termenii „IPb” și „IV” se referă la grupuri specifice rusești implicate în activități hibride. Aceste abrevieri provin din terminologia rusă folosită pentru a clasifica unitățile lor de război hibrid și neregulat, astfel: 

⦁ IPb (Batalion paramilitar neregulat / Irregular Para-military battalion): Acest grup este format din forțe neregulate care includ diverse unități paramilitare. Aceste unități se angajează de obicei în război neconvențional, sprijinind operațiile militare regulate cu accent pe tactici de gherilă, sabotaj și operațiuni de insurgență. 

⦁ IV (grupuri de voluntari / Irregular Volunteer): Această desemnare se referă la grupuri de voluntari, adesea compuse din mercenari sau miliții locale, care operează alături de forțele militare regulate. Aceste unități sunt utilizate pentru cunoștințele lor locale și abilitatea de a se integra în populațiile civile, desfășurând operații pe care unitățile militare regulate nu le pot realiza.

Aceste grupuri sunt esențiale în abordarea războiului hibrid de către Federației Ruse, acestea combinând puterea militară convențională cu tactici neregulate, operațiuni cibernetice și război informațional pentru a atinge obiective strategice fără a provoca un răspuns convențional pe scară largă din partea adversarilor​.   

Potrivit documentului, IPb implică, îndeosebi, metode clandestine utilizate de Federația Rusă în timpul competiției continue înainte și în timpul războiului la scară largă. Războiul informațional se concentrează pe acțiuni agresive în mediul informațional, inclusiv războiul electronic, care susțin acțiunile de luptă ale Forțelor Terestre ruse (SV). Unitățile strategice și operaționale de voluntari (IV) se integrează cu formațiunile tactice pentru a sprijini unitățile și subunitățile tactice. Eforturile de a domina mediul informațional nu se limitează la perioade de război; astfel, Federația Rusă desfășoară IPb pe parcursul competiției, crizei și conflictului. În timpul competiției, Federația Rusă folosește IPb pentru a-și proteja forțele și populația împotriva informațiilor adverse, pentru a degrada capacitățile adversarului și pentru a stabili condițiile în mediul operațional. Măsurile de protecție sunt continue și se transformă în perioada inițială a conflictului când forțele militare devin implicate.

Atacurile grupurilor IV pot începe în perioada inițială a conflictului și continua în timpul războiului la scară largă. Campaniile naționale de informare continuă în sprijinul obiectivelor strategice ruse, în timp ce Forțele Terestre ruse folosesc acțiuni integrate ale acestor voluntari pentru a susține toate acțiunile de luptă. Mijloacele grupurilor de voluntari ale Federației Ruse sunt combinate sistematic și continuu pentru a viza voința politică a adversarului de a purta războiul și procesele sale decizionale. Federația Rusă folosește o gamă largă de metode  pentru a obține dominația informațională: propagandă, contra-propagandă, dezinformare, provocări, control reflexiv, presiune psihologică și înșelăciune. Aceste multiple forme de manipulare și atac informațional prezintă o compilație credibilă de informații și dovezi coroborate, ca o înșelăciune, care ghidează decizii ce par a fi raționale și corecte pentru un adversar, dar susțin obiectivele ruse. Controlul reflexiv rusesc manipulează informațiile și alte forme de prezentare senzorială astfel încât datele aparent reale obținute de ținta IV să fie informații false susținătoare. 

Conform ATP 7-100.1, Federația Rusă include mai multe elemente sub umbrela grupurilor de tip IV (HQ Department of the Army, 2024, p. 24): exploatarea rețelelor de comunicații, tehnologii de recunoaștere, spionaj și interceptare, operațiuni psihologice, comunicare strategică, influență și manipulare, informații, contra-informații, dezinformare, război electronic, bruiaj sau falsificarea sistemelor de navigație, distrugerea capacităților de calcul și rețea ale adversarului și diverse metode de înșelăciune (maskirovka). Maskirovka rusesc utilizează camuflajul, înșelăciunea, negarea, subversiunea, sabotajul, spionajul, propaganda și operațiunile psihologice pentru a degrada sau a nega capacitatea adversarului de a înțelege pe deplin și de a răspunde adecvat la situația din mediul operațional. Toate elementele diferite din mediul informațional sunt tratate ca integral sub coordonarea grupurilor IV. Federația Rusă poate folosi metode specifice grupurilor IV sau instrumente atât din surse civile, cât și cele militare, precum și din resurse ale actorilor terți. 

În același document, regăsim menționat faptul că Federația Rusă folosește regulat și va continua să folosească forțe proxy (companii militare private, forțe separatiste în zone de conflict înghețat, aliați și parteneri) pentru a obține succes în conflicte și pe parcursul perioadei de competiție. Utilizarea de către Federația Rusă a forțelor proxy îi oferă un paravan de negare plauzibilă și îi permite să atingă obiective tactice, operaționale și strategice pe care altfel nu le-ar putea atinge. Aceste forțe, care pot să nu fie controlate de comandanții tactici ruși, au o influență semnificativă pe câmpul de luptă tactic și oferă Federației Ruse avantajul suplimentar de a submina obiectivele tactice, operaționale și strategice occidentale. 

Un astfel de exemplu este cel al omului de afaceri rus, Evgheni Prigojin, care a postat pe canalul său de socializare Telegram (07 noiembrie 2022) că Federația Rusă intervenit, intervine și va continua să intervină în alegerile din SUA și în viitor, fiind prima astfel de recunoaștere din partea unei persoane implicate de Washington în eforturile de a influența politica americană. Acesta a fost acuzat oficial că a sponsorizat “ferme de troli” din Federația Rusă care urmăresc să influențeze politica din SUA (Reuters, 2022). 

În principiu, potrivit ATP 7-100.1, pot fi întâlnite trei forme de proxy rusești: grupuri militante locale (separatiste), companii militare private și organizații criminale. Federația Rusă folosește, cu precădere, grupuri militante locale în apropierea sa pentru a influența condițiile locale pentru a schimba un conflict în beneficiul intereselor strategice ruse. Aceste grupuri au fost istoric compuse din soldați ruși obișnuiți, mercenari ruși, criminali, grupuri locale pro-separatiste, extremiști de dreapta ruși, naționaliști și comuniști ruși, manifestanți la meciurile de fotbal, bande de motocicliști și dezertori din armata locală (non-Federația Rusă) și serviciile de securitate. Aceste grupuri pot desfășura acțiuni independente sau coordonate, separate sau în colaborare cu forțele militare sau de securitate ruse. În aceste condiții, aceste grupuri pot exercita presiuni asupra guvernelor locale pentru a sprijini activitățile ruse și pentru a oferi acoperire politică pentru încercarea Federației Ruse de a controla zona sa de influență. Organizațiile criminale ruse, asistate de specialiștii în informații ruși, sunt cunoscute pentru colaborarea cu activiști politici locali, partide politice marginale și oligarhi puternici. Acțiunile lor pot sprijini campaniile și obiectivele politice ruse menite să submineze puterea guvernelor locale (HQ Department of the Army, 2024). 

În aceeași măsură, ATP 7-100.1 descrie rolul important în conflictele actuale jucat de organizațiile criminale transnaționale. Crima organizată este profund înrădăcinată în societatea rusă și este, foarte probabil, un instrument major al politicii de stat ruse. Mai multe state acuză Federația Rusă că folosește activități criminale pentru a submina controlul asupra acestora. Federația Rusă a folosit și probabil va continua să folosească rețelele de crimă organizată ca armă geopolitică. A utilizat astfel de rețele pentru a sprijini acțiuni separatiste în Europa de Est, inclusiv înarmarea grupurilor separatiste pro-ruse. Organizațiile criminale au făcut parte din forțele separatiste pro-ruse, în multe cazuri făcându-le indistinctibile de separatiști (HQ Department of the Army, 2024). Organizațiile criminale ruse, asistate de specialiștii ruși în informații, sunt cunoscute pentru colaborarea cu activiști politici locali, partide politice marginale și oligarhi puternici. Acțiunile acestora pot sprijini campaniile politice și obiectivele Federației Ruse menite să submineze puterea guvernelor locale.  

ATP 7-100.1 evidențiază că Federația Rusă urmărește să se asigure că orice angajament se desfășoară în termeni favorabili intereselor sale. Aceasta încearcă să manipuleze mediul informațional pentru a face ca desfășurarea forțelor adversarului să fie în detrimentul acestuia. În caz de desfășurare a forțelor, obiectivul Federației Ruse este de a crea constrângeri în mediul informațional care să împiedice succesul campaniei adversarului. Strategiile Federației Ruse se concentrează pe patru domenii-cheie (HQ Department of the Army, 2024, p.29): 

⦁ perturbarea sau prevenirea înțelegerii mediului informațional: Federația Rusă manipulează achiziția, transmiterea și prezentarea informațiilor prin grupul IV, pentru a se plia obiectivelor sale decizionale la nivel strategic. 

⦁ promovarea instabilității țintite: Federația Rusă creează instabilitate în zone și grupuri-țintă pentru a asigura că securitatea regională nu sprijină cerințele operaționale ale adversarului.    

⦁ dezagregarea parteneriatelor: Federația Rusă subminează parteneriatele pentru a reduce capacitatea adversarului de a opera în mod combinat, comun și interinstituțional.

⦁ negarea sau complicarea accesului: Federația Rusă se concentrează pe activități pre-conflict pentru a nega accesul unei forțe agresoare, inițial folosind mijloace neletale și, dacă este necesar, mijloace letale. Aceasta subminează relațiile, crește miza politică, manipulează opinia publică, atacă determinarea și constrânge sau neagă drepturile, coridoarele de survol, sprijinul logistic și acțiunea concertată a aliaților.

Documentul amintit (ATP 7-100.1) indică un aspect deosebit de important privind aplicarea de către Federația Rusă a instrumentelor puterii naționale pentru a integra aceste forțe și mijloace în momente și locații selectate, obținând astfel efectele dorite ca parte a campaniei sale generale. Tacticile și tehnicile folosite includ metode ofensive și defensive, cum ar fi crima și terorismul, pentru a contracara un adversar. De asemenea, Federația Rusă poate manipula percepțiile publice și descuraja sprijinul pentru forțele militare ale adversarului sau alte instituții. În caz de necesitate, Federația Rusă recurge la acte de violență fizică și psihologică pentru a obține influență și a dezvolta cooperarea, fie voluntară, fie constrânsă, în rândul unei populații țintă. Simultan, folosește mijloace indirecte pentru a degrada treptat puterea de luptă și infrastructura adversarului și pentru a influența variabilele politice, sociale, economice, militare și informaționale ale mediului operațional.

De exemplu, Federația Rusă caută să controleze fluxul de informații folosind capacitățile sale de luptă radio-electromagnetică pentru a perturba canalele oficiale de comunicații ale unei țări țintă și pentru a insera mesaje de război psihologic în social media, vizând familiile soldaților (HQ Department of the Army, 2024, p.29). 

Va urma

Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News