Războiul hibrid al Rusiei împotriva Occidentului (I.). Doctrina Gherasimov, forțe paramilitare (IPb) și grupurile de voluntari (IV)
Profilul autoarei poate fi consultat AICI.
Redăm așadar integral primul episod al lucrării semnată de Sînziana Iancu, „Consolidarea rezilienței în contextul amenințărilor hibride rusești”:
Pe parcursul acestei lucrări, vom analiza o serie de amenințări hibride posibil conduse de Federația Rusă, implicațiile geopolitice, precum și unele măsuri de reziliență care pot fi adoptate de statele democratice în fața acestor acțiuni. În acest sens, consolidarea rezilienței, între altele prin combaterea dezinformării, implicarea societății civile, întărirea securității cibernetice, dar și cooperare internațională, reprezintă, de fapt, răspunsul central al democrațiilor liberale la astfel de acțiuni desfășurate de state al căror obiectiv primordial este de a genera haos și de a influența sau împiedica procesele democratice. Federația Rusă recurge la o gamă variată de tactici hibride pentru a submina stabilitatea și coeziunea internă a democrațiilor, exploatând vulnerabilitățile acestora prin metode neconvenționale și adesea asimetrice. Aceste tactici hibride includ, pe lângă sabotaj, spionaj și atacuri cibernetice, utilizarea unor instrumente de propagandă, dezinformare, influențarea alegerilor și sprijinirea mișcărilor extremiste pentru a slăbi încrederea în instituțiile democratice. În contrast, statele democratice dezvoltă și implementează strategii de reziliență pentru a contracara aceste amenințări.
În această lucrare vom explora nu doar natura și impactul acțiunilor hibride ale unor state de tip “agresor”, ci și măsurile reactive și proactive pe care statele democratice le adoptă pentru a-și proteja valorile și instituțiile fundamentale. Reziliența devine, astfel, o componentă crucială în apărarea democrațiilor împotriva amenințărilor complexe și evolutive ale lumii contemporane.
Acțiunile de tip hibrid ale Federației Ruse reprezintă o amenințare curentă și majoră pentru securitatea și stabilitatea Europei și ale statelor membre NATO, având un impact semnificativ asupra relațiilor internaționale și geopoliticii contemporane (Fugărețu, 2023). Numeroase raportări și analize ale experților din mediul universitar, precum și declarații ale unor demnitari subliniază intensificarea activităților clandestine ale Federației Ruse, de la fotografierea infrastructurii critice și folosirea de surse umane în poziții-cheie, până la atacuri cibernetice și sabotaje directe asupra infrastructurilor esențiale.
Unii experți au evidențiat că aceste acțiuni se aliniază unui tipar strategic cunoscut sub numele de „Doctrina Gherasimov” (v. Info Box, p. XX) sau „teoria haosului” (Mckew, 2017). Acesta presupune acțiuni de tip gherilă, desfășurate pe toate fronturile cu o gamă variată de actori și instrumente, printre care hackeri, mass-media, oameni de afaceri, scurgeri de informații, știri false, precum și mijloace militare convenționale și asimetrice (Mckew, 2017) sau, altfel spus, desfășurarea de operațiuni hibride, combinând mijloace militare convenționale și non-militare, pentru a submina stabilitatea occidentală fără a declanșa un conflict militar deschis (Curtifan, 2022).
Pe lângă interferențele cibernetice și atacurile asupra infrastructurii, Federația Rusă se folosește de influența sa asupra partidelor politice de extremă dreapta și de campanii de dezinformare pentru a amplifica tensiunile interne în diverse state europene (Molas, Rekawek, 2024). Pentru a contracara aceste amenințări, sunt necesare măsuri de reziliență bine coordonate la nivel național și internațional. Consolidarea cooperării între statele NATO și UE, întărirea legislației și reglementărilor, îmbunătățirea securității cibernetice, însă și derularea de campanii de informare publică sunt esențiale pentru a răspunde eficient la provocările de securitate contemporane. Aceste măsuri vor contribui la protejarea infrastructurilor critice, menținerea integrității informațiilor și consolidarea coeziunii între statele aliate, asigurând astfel stabilitatea regională și globală.
Totodată, pe parcursul acestei lucrări, am realizat și un interviu cu domnul General-maior în rezervă, prof. univ. dr. Adriean Pârlog, fost adjunct al Direcției Informații Militare din România și Atașat al Apărării Militar Aero și Naval în Regatul Norvegiei. Prin acest interviu, am urmărit să expunem complexitatea și importanța conceptului de război hibrid, cu un accent deosebit pe modul în care războiul hibrid al Federației Ruse se integrează în această strategie. Gl. mr. (Rz.) A. Pârlog oferă o perspectivă profundă asupra tacticilor și strategiilor utilizate de Federația Rusă, evidențiind rolul operațiunilor cibernetice, al dezinformării și al altor mijloace neconvenționale, precum acțiuni de sabotaj și spionaj, utilizate pentru destabilizarea statelor țintă. Acest interviu completează analiza prezentă, oferind o viziune punctuală asupra amenințărilor hibride contemporane și a măsurilor necesare pentru a contracara aceste provocări complexe.
Amenințările de tip hibrid însumează un set complex de metode convenționale și neconvenționale, utilizate de actori statali și non-statali pentru a atinge obiective strategice prin exploatarea vulnerabilităților țintelor. Acestea sunt caracterizate prin utilizarea simultană și integrată a mai multor mijloace și metode, precum manipularea informațiilor, atacuri cibernetice, diplomație coercitivă, dezinformare, presiuni economice și politice, respectiv folosirea forțelor armate într-o manieră neconvențională (Costigan & Hennessy, 2024, p. 47). Scopul final al amenințărilor hibride este de a crea confuzie și de a exploata vulnerabilitățile țintei, de obicei fără a depăși pragul de război deschis, făcând astfel dificilă detectarea și combaterea acestora. În contrast, acțiunile hibride se referă la componentele individuale sau tacticile specifice folosite în cadrul unei strategii de amenințare hibridă. Acestea pot cuprinde oricare dintre mijloacele menționate, dar nu sunt considerate o amenințare hibridă în sine decât atunci când sunt integrate într-o strategie coerentă și coordonată, care vizează subminarea sistematică a unei ținte.
În accepțiunea Centrului European de Excelență pentru combaterea amenințărilor hibride din Helsinki (Hybrid CoE), amenințările hibride au ca scop subminarea unei ținte, precum un stat sau o organizație / instituție, printr-o varietate de mijloace, adesea combinate. Acestea descriu un spectru larg de activități dăunătoare cu obiective diferite, de la operațiuni de influență și interferență până la războiul hibrid. Printre acestea, este inclusă și utilizarea spațiului cibernetic pentru atacuri de tip Advanced Persistent Threat (APT), care vizează exfiltrarea de informații strategice și perturbarea furnizării serviciilor. Deși sunt realizate în principal de state, aceste atacuri pot fi executate și de organizații teroriste care dispun de resursele necesare (Iordan, 2017). Acestea devin o caracteristică frecventă a mediului de securitate contemporan și urmăresc exploatarea vulnerabilităților naționale pe întreg spectrul PMESII (în plan politic, militar, economic și social, informațional și la nivel de infrastructură). Prin acțiunile de sabotaj, spionaj și atacuri cibernetice, Federația Rusă urmărește reducerea coeziunii politice și slăbirea capacității de reacție a statelor țintite. Faptul că spionajul tradițional și cel cibernetic a devenit parte integrantă a arsenalului hibrid rusesc este scos în evidență mai ales de acțiunile din Ucraina din ultimii ani (Treverton, 2018; Bratko et al., 2021) Acesta este unul dintre motivele pentru care pe parcursul acestui articol vom considera și actele de spionaj, sabotaj și atacurile cibernetice ca fiind o parte integrantă și importantă din amenințările de tip hibrid, utilizate frecvent în formule diferite în întreaga lume.
Un alt concept prin care sunt utilizate instrumente de putere coordonate, din domeniile militar, politic, economic, civil și informațional (MPECI) este războiul hibrid. Eforturile naționale ar trebui să îmbunătățească activitățile tradiționale de evaluare a amenințărilor pentru a include instrumente și capacități politice, economice, civile și internaționale (PECI) neconvenționale (MCDC, 2017). Termenul “război hibrid” a fost utilizat pentru prima dată de către Robert G. Walker, în lucrarea sa de disertaţie cu titlul „Spec Fi: The US. Marine Corps and Special Operations”, în anul 1998; ulterior, a fost preluat de generalul James Mattis și locotenent colonelul Frank G. Hoffman în articolul „Future Warfare: The Rise of Hybrid Wars”, concentrat pe tipul viitorului război dus de SUA, publicat la Institutul Naval al SUA (Potîrniche, Petrescu, 2019). De atunci, conceptul de “hibrid” a devenit central în discuțiile despre războiul modern și viitor, fiind adoptat de liderii militari de la cel mai înalt nivel și promovat ca bază pentru strategiile militare contemporane. Ca o viziune de ansamblu, „războiul hibrid” “încorporează o gamă largă de mijloace utilizate în război, inclusiv capabilități convenționale, tactici și formațiuni neregulate, acte teroriste, violență și constrângere nediferențiată precum și confuziile (lacunele) legislative. Aceste activități multimodale pot fi efectuate de unități separate sau chiar de aceeași unitate, dar sunt, în general, direcționate în mod operațional și tactic și coordonate în spațiul central de luptă pentru a obține efecte sinergice” (Hoffman, 2007 apud Oprea, 2018).
O caracteristică inerentă a războiului hibrid constă în estomparea dihotomiilor tradiționale și crearea ambiguității și incertitudinii. Scopul este acela de a atinge interesele și obiectivele naționale prin strategii precum subminarea încrederii publicului în instituțiile democratice, adâncirea polarizării nesănătoase, contestarea valorilor fundamentale ale societăților democratice, interferența în alegerile democratice și afectarea capacității de decizie a liderilor politici, chiar și prin utilizarea mijloacelor militare (Hybrid CoE, s.a.). Războiul de tip hibrid se poartă, de cele mai multe ori, sub acoperirea străvezie a negării plauzibile. Astfel, acțiunile clandestine neputând fi atribuite cu ușurință vreunui actor, statul țintă nu poate recurge cu ușurință la instrumentele convenționale de răspuns și descurajare.
Info Box
„Doctrina Gherasimov” poartă numele generalului rus, Valeri Gherasimov, șeful Statului Major al Federației Ruse. În februarie 2013, acesta a publicat un articol de 2.000 de cuvinte, „Valoarea științei constă în previziune” în ziarul săptămânal rus Military-Industrial Kurier, indicând direcțiile strategice în cazul unei confruntări militare.
Ideea existenței unei „Doctrine Gherasimov” este contestată de mulți cercetători și specialiști în gândirea și doctrina militară rusă. Potrivit acestora, elementele-cheie ale „Doctrinei Gherasimov” stau la baza conceptului de “Război de Nouă Generație” (Bērziņš, 2020). Mulți teoreticieni susțin, însă, că V. Gherasimov nu a dorit niciodată să prezinte o doctrină ci, mai degrabă, solicita oamenilor de știință din cadrul Academiei ruse de științe militare să efectueze cercetări pentru a-l ajuta să înțeleagă noile metode de război occidental (Bērziņ, 2016).
V. Gerasimov evidenția, în fapt, modul în care Kremlinul înțelegea ceea ce s-a întâmplat în timpul revoltelor „Primăverii Arabe”, „revoluțiilor colorate” împotriva regimurilor pro-Moscova din vecinătatea Federației Ruse și, în cele din urmă, revoltei „Maidan” din Ucraina. Rușii credeau că acestea nu au fost proteste autentice împotriva unor guverne brutale și corupte, ci schimbări de regim orchestrate la Washington. V. Gerasimov descria modul în care conflictele militare pot fi purtate fără ca războiul să fie declarat, folosirea mijloacelor de soft power sau de propagandă, precum și importanța mijloacelor non-militare coroborate cu cele militare convenționale (Curtifan, 2022). V. Gherasimov specifica faptul că obiectivul era să se obțină un mediu de neliniște și conflict permanent în cadrul unui stat inamic (Mckew, 2017).
Aceasta este, mai degrabă, o pseudo-doctrină militară (Jones, 2014), prin care V. Gherasimov încerca să identifice modalități pentru a lupta împotriva unor astfel de revolte (Galeotti, 2018), punând conflictul și războiul între state pe același plan cu activitățile politice, economice, informaționale, umanitare și alte activități non-militare (Drazdow, 2014).
Federația Rusă desfășoară operațiuni la nivel tactic - operațional, care ajung să aibă efecte pe plan strategic prin influențarea echilibrului de putere la nivel regional și global. Așa cum este prezentat și în cadrul interviului din Anexa 1, domnul Gl. mr. (Rz.) A. Pârlog menționează că, în fapt, “confruntările de tip hibrid sunt inițiate și derulate atât de structuri speciale de informații, contrainformații și forțe speciale, cât și de structuri non-statale care exploatează vulnerabilități (politice, militare, economice, sociale, informaționale și cele ce aparțin tuturor formelor de infrastructuri, inclusiv critice). Acestea pot recurge la crimă organizată, corupție, șantaj, dar și la acțiuni teroriste, asasinate etc. cu scopul tulburării ordinii publice, precum și la atacuri mai puțin evidente, greu de detectat.”. Aceste operațiuni includ utilizarea forțelor proxy și a unor metode, precum războiul informațional. Dl. Pârlog argumentează că, prin intermediul serviciilor sale speciale, Federația Rusă a revenit la vechiul modus operandi al KGB și GRU din perioada comunistă, dar adaptat la niveluri superioare în ceea ce privește capacitățile financiare, umane, tehnologice și calitativ-cantitative. Noutatea constă în elaborarea doctrinelor pentru confruntările hibride, care acoperă domenii precum cultura, economia, energia, resursele minerale, comunicarea strategică, precum și religia.
Prin aceste tactici, Federația Rusă urmărește să compenseze pierderile și să atingă obiective pe termen lung, cu un cost minim de resurse. Acțiunile grupurilor rusești “IPb” și “IV”, menționate în ATP 7-100.1, demonstrează capacitatea Federației Ruse de a manipula mediul informațional și de a folosi forțele proxy pentru a submina capacitatea adversarului, în timp ce se protejează de un răspuns militar direct. Astfel, Federația Rusă urmărește să își atingă obiectivele strategice într-un mod care evită confruntările convenționale de amploare, utilizând resurse precise și mai puțin costisitoare, dar extrem de eficiente în contextul unui război hibrid.
În cele ce urmează, vom folosi informațiile puse la dispoziția publicului de către United States Army Combined Arms Center în documentul ATP 7-100.1 (HQ Department of the Army, 2024). Acest manual descrie tacticile folosite de Federația Rusă în antrenarea forțelor sale terestre și poate fi utilizat ca un punct de sprijin în înțelegerea felului în care armata rusă este organizată și folosită la nivel tactic. O parte dintre informațiile acestea descriu structuri care pot îndeplini în teatrele de luptă misiuni similare cu cele folosite în contextul atacurilor hibride.
Totodată, în ceea ce urmează nu argumentăm că incidentele detaliate mai jos, în Cap. II. „Studii de caz: acțiuni de tip hibrid în Europa, atribuite de experți Federației Ruse” trebuie privite ca fiind opera structurilor forțelor terestre ale Federației Ruse. Anchetele în curs și puținele informații care ajung în spațiul public indică faptul că de asemenea responsabile pentru incidentele din Europa sunt și servicii precum SVR sau FSB. De altfel, crearea așa-numitelor „Comitete de Influență Specială” pentru coordonarea operațiunilor de intelligence pentru Kremlin, în afara teritoriului rus (PISM, 2024) pare să indice o îngrijorare a Moscovei că până în prezent aceste operațiuni au fost insuficient coordonate. Comitetele de Influență Specială reunesc eforturile fragmentare ale diverselor servicii de securitate ruse, precum FSB (Serviciul Federal de Securitate), GRU (Direcția Principală de Informații a Statului Major al Forțelor Armate) și SVR (Serviciul de Informații Externe), precum și ale altor actori din sfera Kremlinului, cu scopul de a desfășura operațiuni mai eficiente și integrate de război hibrid împotriva statelor occidentale, inclusiv campanii de dezinformare, atacuri cibernetice și alte forme de influență politică și economică (PISM, 2024).
Nivelul de detaliu care se regăsește în ATP 7-100.1 fac din acest manual un document extraordinar de interesant. Totuși, ne mărginim la a-l folosi ca pe un document ilustrativ, ca pe una dintre foarte puținele ferestre deschise înspre o lume altfel deosebit de obscură, prin care putem vedea gândirea organizatorică și tactică a unuia dintre segmentele importante ale intelligence-ului rusesc.
Potrivit documentului ATP 7-100.1, Federația Rusă recunoaște că dominarea mediului informațional înainte și în timpul luptei este vitală pentru operațiuni de succes. Astfel, războiul informațional constă în acțiuni informaționale-tehnice sau informaționale-psihologice. Acțiunile informațional-tehnice utilizează mijloace fizice pentru a manipula sau ataca fiabilitatea informațiilor, în timp ce mijloacele informaționale-psihologice se concentrează pe percepția individului sau a populației asupra informațiilor. Federația Rusă împarte acțiunile informaționale în două grupuri: IPb și IV. În contextul documentului ATP 7-100, termenii „IPb” și „IV” se referă la grupuri specifice rusești implicate în activități hibride. Aceste abrevieri provin din terminologia rusă folosită pentru a clasifica unitățile lor de război hibrid și neregulat, astfel:
⦁ IPb (Batalion paramilitar neregulat / Irregular Para-military battalion): Acest grup este format din forțe neregulate care includ diverse unități paramilitare. Aceste unități se angajează de obicei în război neconvențional, sprijinind operațiile militare regulate cu accent pe tactici de gherilă, sabotaj și operațiuni de insurgență.
⦁ IV (grupuri de voluntari / Irregular Volunteer): Această desemnare se referă la grupuri de voluntari, adesea compuse din mercenari sau miliții locale, care operează alături de forțele militare regulate. Aceste unități sunt utilizate pentru cunoștințele lor locale și abilitatea de a se integra în populațiile civile, desfășurând operații pe care unitățile militare regulate nu le pot realiza.
Aceste grupuri sunt esențiale în abordarea războiului hibrid de către Federației Ruse, acestea combinând puterea militară convențională cu tactici neregulate, operațiuni cibernetice și război informațional pentru a atinge obiective strategice fără a provoca un răspuns convențional pe scară largă din partea adversarilor.
Potrivit documentului, IPb implică, îndeosebi, metode clandestine utilizate de Federația Rusă în timpul competiției continue înainte și în timpul războiului la scară largă. Războiul informațional se concentrează pe acțiuni agresive în mediul informațional, inclusiv războiul electronic, care susțin acțiunile de luptă ale Forțelor Terestre ruse (SV). Unitățile strategice și operaționale de voluntari (IV) se integrează cu formațiunile tactice pentru a sprijini unitățile și subunitățile tactice. Eforturile de a domina mediul informațional nu se limitează la perioade de război; astfel, Federația Rusă desfășoară IPb pe parcursul competiției, crizei și conflictului. În timpul competiției, Federația Rusă folosește IPb pentru a-și proteja forțele și populația împotriva informațiilor adverse, pentru a degrada capacitățile adversarului și pentru a stabili condițiile în mediul operațional. Măsurile de protecție sunt continue și se transformă în perioada inițială a conflictului când forțele militare devin implicate.
Atacurile grupurilor IV pot începe în perioada inițială a conflictului și continua în timpul războiului la scară largă. Campaniile naționale de informare continuă în sprijinul obiectivelor strategice ruse, în timp ce Forțele Terestre ruse folosesc acțiuni integrate ale acestor voluntari pentru a susține toate acțiunile de luptă. Mijloacele grupurilor de voluntari ale Federației Ruse sunt combinate sistematic și continuu pentru a viza voința politică a adversarului de a purta războiul și procesele sale decizionale. Federația Rusă folosește o gamă largă de metode pentru a obține dominația informațională: propagandă, contra-propagandă, dezinformare, provocări, control reflexiv, presiune psihologică și înșelăciune. Aceste multiple forme de manipulare și atac informațional prezintă o compilație credibilă de informații și dovezi coroborate, ca o înșelăciune, care ghidează decizii ce par a fi raționale și corecte pentru un adversar, dar susțin obiectivele ruse. Controlul reflexiv rusesc manipulează informațiile și alte forme de prezentare senzorială astfel încât datele aparent reale obținute de ținta IV să fie informații false susținătoare.
Conform ATP 7-100.1, Federația Rusă include mai multe elemente sub umbrela grupurilor de tip IV (HQ Department of the Army, 2024, p. 24): exploatarea rețelelor de comunicații, tehnologii de recunoaștere, spionaj și interceptare, operațiuni psihologice, comunicare strategică, influență și manipulare, informații, contra-informații, dezinformare, război electronic, bruiaj sau falsificarea sistemelor de navigație, distrugerea capacităților de calcul și rețea ale adversarului și diverse metode de înșelăciune (maskirovka). Maskirovka rusesc utilizează camuflajul, înșelăciunea, negarea, subversiunea, sabotajul, spionajul, propaganda și operațiunile psihologice pentru a degrada sau a nega capacitatea adversarului de a înțelege pe deplin și de a răspunde adecvat la situația din mediul operațional. Toate elementele diferite din mediul informațional sunt tratate ca integral sub coordonarea grupurilor IV. Federația Rusă poate folosi metode specifice grupurilor IV sau instrumente atât din surse civile, cât și cele militare, precum și din resurse ale actorilor terți.
În același document, regăsim menționat faptul că Federația Rusă folosește regulat și va continua să folosească forțe proxy (companii militare private, forțe separatiste în zone de conflict înghețat, aliați și parteneri) pentru a obține succes în conflicte și pe parcursul perioadei de competiție. Utilizarea de către Federația Rusă a forțelor proxy îi oferă un paravan de negare plauzibilă și îi permite să atingă obiective tactice, operaționale și strategice pe care altfel nu le-ar putea atinge. Aceste forțe, care pot să nu fie controlate de comandanții tactici ruși, au o influență semnificativă pe câmpul de luptă tactic și oferă Federației Ruse avantajul suplimentar de a submina obiectivele tactice, operaționale și strategice occidentale.
Un astfel de exemplu este cel al omului de afaceri rus, Evgheni Prigojin, care a postat pe canalul său de socializare Telegram (07 noiembrie 2022) că Federația Rusă intervenit, intervine și va continua să intervină în alegerile din SUA și în viitor, fiind prima astfel de recunoaștere din partea unei persoane implicate de Washington în eforturile de a influența politica americană. Acesta a fost acuzat oficial că a sponsorizat “ferme de troli” din Federația Rusă care urmăresc să influențeze politica din SUA (Reuters, 2022).
În principiu, potrivit ATP 7-100.1, pot fi întâlnite trei forme de proxy rusești: grupuri militante locale (separatiste), companii militare private și organizații criminale. Federația Rusă folosește, cu precădere, grupuri militante locale în apropierea sa pentru a influența condițiile locale pentru a schimba un conflict în beneficiul intereselor strategice ruse. Aceste grupuri au fost istoric compuse din soldați ruși obișnuiți, mercenari ruși, criminali, grupuri locale pro-separatiste, extremiști de dreapta ruși, naționaliști și comuniști ruși, manifestanți la meciurile de fotbal, bande de motocicliști și dezertori din armata locală (non-Federația Rusă) și serviciile de securitate. Aceste grupuri pot desfășura acțiuni independente sau coordonate, separate sau în colaborare cu forțele militare sau de securitate ruse. În aceste condiții, aceste grupuri pot exercita presiuni asupra guvernelor locale pentru a sprijini activitățile ruse și pentru a oferi acoperire politică pentru încercarea Federației Ruse de a controla zona sa de influență. Organizațiile criminale ruse, asistate de specialiștii în informații ruși, sunt cunoscute pentru colaborarea cu activiști politici locali, partide politice marginale și oligarhi puternici. Acțiunile lor pot sprijini campaniile și obiectivele politice ruse menite să submineze puterea guvernelor locale (HQ Department of the Army, 2024).
În aceeași măsură, ATP 7-100.1 descrie rolul important în conflictele actuale jucat de organizațiile criminale transnaționale. Crima organizată este profund înrădăcinată în societatea rusă și este, foarte probabil, un instrument major al politicii de stat ruse. Mai multe state acuză Federația Rusă că folosește activități criminale pentru a submina controlul asupra acestora. Federația Rusă a folosit și probabil va continua să folosească rețelele de crimă organizată ca armă geopolitică. A utilizat astfel de rețele pentru a sprijini acțiuni separatiste în Europa de Est, inclusiv înarmarea grupurilor separatiste pro-ruse. Organizațiile criminale au făcut parte din forțele separatiste pro-ruse, în multe cazuri făcându-le indistinctibile de separatiști (HQ Department of the Army, 2024). Organizațiile criminale ruse, asistate de specialiștii ruși în informații, sunt cunoscute pentru colaborarea cu activiști politici locali, partide politice marginale și oligarhi puternici. Acțiunile acestora pot sprijini campaniile politice și obiectivele Federației Ruse menite să submineze puterea guvernelor locale.
ATP 7-100.1 evidențiază că Federația Rusă urmărește să se asigure că orice angajament se desfășoară în termeni favorabili intereselor sale. Aceasta încearcă să manipuleze mediul informațional pentru a face ca desfășurarea forțelor adversarului să fie în detrimentul acestuia. În caz de desfășurare a forțelor, obiectivul Federației Ruse este de a crea constrângeri în mediul informațional care să împiedice succesul campaniei adversarului. Strategiile Federației Ruse se concentrează pe patru domenii-cheie (HQ Department of the Army, 2024, p.29):
⦁ perturbarea sau prevenirea înțelegerii mediului informațional: Federația Rusă manipulează achiziția, transmiterea și prezentarea informațiilor prin grupul IV, pentru a se plia obiectivelor sale decizionale la nivel strategic.
⦁ promovarea instabilității țintite: Federația Rusă creează instabilitate în zone și grupuri-țintă pentru a asigura că securitatea regională nu sprijină cerințele operaționale ale adversarului.
⦁ dezagregarea parteneriatelor: Federația Rusă subminează parteneriatele pentru a reduce capacitatea adversarului de a opera în mod combinat, comun și interinstituțional.
⦁ negarea sau complicarea accesului: Federația Rusă se concentrează pe activități pre-conflict pentru a nega accesul unei forțe agresoare, inițial folosind mijloace neletale și, dacă este necesar, mijloace letale. Aceasta subminează relațiile, crește miza politică, manipulează opinia publică, atacă determinarea și constrânge sau neagă drepturile, coridoarele de survol, sprijinul logistic și acțiunea concertată a aliaților.
Documentul amintit (ATP 7-100.1) indică un aspect deosebit de important privind aplicarea de către Federația Rusă a instrumentelor puterii naționale pentru a integra aceste forțe și mijloace în momente și locații selectate, obținând astfel efectele dorite ca parte a campaniei sale generale. Tacticile și tehnicile folosite includ metode ofensive și defensive, cum ar fi crima și terorismul, pentru a contracara un adversar. De asemenea, Federația Rusă poate manipula percepțiile publice și descuraja sprijinul pentru forțele militare ale adversarului sau alte instituții. În caz de necesitate, Federația Rusă recurge la acte de violență fizică și psihologică pentru a obține influență și a dezvolta cooperarea, fie voluntară, fie constrânsă, în rândul unei populații țintă. Simultan, folosește mijloace indirecte pentru a degrada treptat puterea de luptă și infrastructura adversarului și pentru a influența variabilele politice, sociale, economice, militare și informaționale ale mediului operațional.
De exemplu, Federația Rusă caută să controleze fluxul de informații folosind capacitățile sale de luptă radio-electromagnetică pentru a perturba canalele oficiale de comunicații ale unei țări țintă și pentru a insera mesaje de război psihologic în social media, vizând familiile soldaților (HQ Department of the Army, 2024, p.29).
Va urma
Acest articol reprezintă o opinie.Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Maratonul diplomatic de cinci ore desfășurat marți la Kremlin, între președintele rus Vladimir Putin și trimișii speciali ai președintelui american Donald Trump, s-a încheiat exact așa cum a început: fără nicio mișcare semnificativă, fără un acord și fără vreun semn că Moscova ar fi dispusă să își reconsidere cererile maximaliste.
Este timpul ca UE să renunțe la strategia ei eșuată de „reacționează, speră, repetă”, consideră directorul Institutului pentru Studii de Securitate al UE (EUISS), Steven Everts.
Iluzia că Unchiul Sam va veni întotdeauna să ne salveze s-a risipit în noroaiele de la Cincu, în urma simulării unor manevre militare efectuate în cadrul Dacian Fall. Într-un amplu reportaj al agenției americane Bloomberg se precizează că scenariul testat de NATO ne arată o Europă descoperită, obligată să înfrunte o eventuală invazie rusă bazându-se strict pe propriile forțe convenționale, în timp ce sprijinul american, altădată automat, devine o variabilă incertă, limitată strict la logistică și nu la bocanci pe teren
Încă de la începutul anului trecut, relațiile egipteano-turce au cunoscut o schimbare strategică rapidă, reflectată clar în sectoarele militar și de apărare.
Presa germană a informat că, pe 28 noiembrie, în Polonia a fost activată apărarea antiaeriană după ce au fost detectate activități intense ale aviației rusești în apropierea flancului estic al NATO.
Vocile care contează la Kiev și în cancelariile occidentale încep să articuleze cu voce tare ceea ce istoricii militari intuiau deja, dar politicienii refuzau să accepte: războiul din Ucraina nu se va încheia cu o paradă a victoriei în Piața Roșie și nici cu prăbușirea imediată a regimului de la Kremlin.
Recentele anunțuri venite de la Kiev, Stockholm și Paris privind posibila achiziție a unui număr impresionant de avioane de luptă europene - 100 de Rafale și până la 150 de Gripen - au generat mult entuziasm în spațiul public. Un total de 250 de aparate de zbor sună, într-adevăr, spectaculos. Totuși, dacă privim situația la rece, dincolo de retorica politică și de scrisorile de intenție, realitatea este mult mai nuanțată.
La scurt timp după întoarcerea dintr-o vizită la Moscova, unde s-a întâlnit cu Vladimir Putin, premierul ungar, Viktor Orban, a acordat un interviu publicației germane Welt am Sonntag, în care a declarat că, după încheierea ostilităților, Ucraina ar trebui să redevină un stat tampon între Rusia și țările NATO.
Președintele american Donald Trump a provocat un val de șoc la nivel global sâmbătă, 29 noiembrie, anunțând pe contul său de pe rețeaua socială TruthSocial că spațiul aerian "deasupra și în jurul Venezuelei" ar trebui considerat "complet închis".
Informațiile recente venite de la Berlin, conform cărora luna octombrie a marcat un record absolut în ceea ce privește activitatea dronelor deasupra bazelor militare germane, nu trebuie citite ca simple statistici ale unor incidente izolate de securitate.
Misterul exploziilor care au zguduit vineri două petroliere aflate la intrarea în strâmtoarea Bosfor s-a risipit mai repede decât fumul negru ridicat de pe punțile navelor avariate. Nu a fost vorba despre mine marine rătăcite aşa cum se credea și nici despre accidente tehnice cauzate de uzură morală a navelor, ci despre o operațiune chirurgicală asumată Ucraina.
Viktor Iușcenko, cel de-al treilea președinte al Ucrainei și omul care a simțit pe propria piele toxicitatea influenței rusești, a ieșit recent la rampă cu un avertisment brutal. Fostul lider de la Kiev compară propunerile de „pace” venite dinspre Washington cu Acordul de la Munchen din 1938.
Într-o Europă care încă dezbate reactiv despre reintroducerea stagiului militar sau despre cum să-și completeze stocurile de muniție, Estonia alege din nou să privească securitatea națională nu ca pe o sarcină exclusivă a armatei, ci ca pe o competență civică fundamentală.
Într-un război de uzură, victoria nu se măsoară doar în kilometri pătrați de teritoriu recucerit, ci și în capacitatea de a „orbi” adversarul, lăsându-l expus și vulnerabil în fața unor lovituri care vizează însăși infrastructura vitală a frontului.
O explozie spectaculoasă, un nor purpuriu toxic și o tăcere asurzitoare din partea Kremlinului. Evenimentele de vineri, 28 noiembrie, de la poligonul Yasny din regiunea Orenburg, par să confirme un nou eșec major în programul de modernizare nucleară al Rusiei. Deși Moscova încearcă să proiecteze imaginea unei forțe strategice invincibile, dovezile vizuale și contextuale indică faptul că „super-armele” promovate agresiv de Vladimir Putin au o problemă fundamentală: refuză să zboare.
Viktor Orban a mers din nou la Moscova, unde a obținut din partea lui Vladimir Putin recunoașterea relațiilor excelente dintre cele două țări.
Vineri seara, Ucraina a primit o lovitură care nu a venit dinspre Moscova, ci din interiorul propriilor sale instituții. Andrii Yermak, șeful de cabinet al președintelui și, de facto, al doilea cel mai puternic om din statul ucrainean, și-a prezentat demisia. Nu a fost o retragere onorabilă, ci una forțată de perchezițiile procurorilor anticorupție (NABU) chiar în locuința sa.
Dezvăluirile recente din presa britanică, potrivit cărora Donald Trump i-a trimis pe Steve Witkoff și Jared Kushner la Moscova pentru a pune pe masa Kremlinului recunoașterea controlului rusesc asupra teritoriilor ocupate, confirma în continuare cum se raportează azi Statele Unite la conflictul din Ucraina.
Sub pretextul unei ofensive tehnice împotriva cartelurilor de droguri, Statele Unite redesenează arhitectura de securitate din America Latină. Acordul recent semnat de SUA cu Republica Dominicană este considerat de experţi ultima piesă dintr-un dispozitiv militar masiv care, privit de sus, seamănă izbitor cu o blocadă navală și aeriană în jurul regimului de la Caracas.
În lipsa unei politici europene unitare de înarmare, reacția naturală a statelor a fost accelerarea programelor naționale de achiziții, fiecare țară prioritizându-și propriile nevoi. Deși Bruxellesul a încercat să dea coerență acestui impuls prin câteva instrumente - achiziții comune de muniție, inițiative în domeniul apărării antiaeriene, mecanisme de finanțare pentru industria de apărare - realitatea arată că grosul achizițiilor este încă la nivel strict național.
Devine tot mai clar că actualul context de securitate din Ucraina nu este despre pace, ci despre formalizarea unei capitulări. Vladimir Putin, aflat într-o vizită în Kârgâzstan, a transmis un mesaj Washingtonului înainte de sosirea delegației conduse de Steve Witkoff la Moscova: Rusia nu negociază, Rusia dictează condițiile. Retorica liderului de la Kremlin, aparent deschisă spre dialog, ascunde de fapt un ultimatum - retragerea trupelor ucrainene de pe propriul teritoriu sau anihilarea lor militară.
Fidel rolului său de „locotenent” al Kremlinului și mereu gata să recite partitura Moscovei, Alexander Lukașenko a transformat, joi, summitul OTSC de la Bișkek într-o tribună de lansare a mesajelor rusești. Liderul de la Minsk a comentat, cu aerul unui expert, versiunea planului de pace scursă în presa americană - un posibil tratat între Rusia, Ucraina și Occident.
Germania pare să fi înțeles, în sfârșit, că epoca „dividendelor păcii” s-a încheiat definitiv. Dezvăluirile recente din The Wall Street Journal și presa germană despre existența „OPLAN DEU” (un plan militar secret de 1.200 de pagini) reprezintă mai mult decât o schimbare a birocraţiei greoaie cu care ne-a obişnuit Ministerul Apărării de la Berlin.
Confuzia diplomatică generată de recentul plan de pace în 28 de puncte și negocierile opace dintre Moscova și Washington scot la lumină o criză profundă de viziune strategică la nivelul administrației americane. Într-un moment în care Europa încearcă să descifreze dacă mai poate conta pe garanțiile de securitate transatlantice, o analiză recentă a generalului (r) Ben Hodges, fost comandant al trupelor SUA în Europa, oferă o perspectivă pragmatică, lipsită de sentimentalism, asupra erorilor pe care Statele Unite riscă să le comită. Mesajul său este clar: izolarea Europei nu va aduce prosperitate Americii, ci dimpotrivă, va vulnerabiliza însăși economia americană.
Ambiția României de a deveni a doua putere militară de pe Flancul Estic la est de Germania, după Polonia, ambiție menționată în Strategia Națională de Apărare, a fost subiectul unei intense analize a experților militari ruși, care pe lângă narativul narativul deja clasic al propagandei ruse privind intențiile revizioniste ale României în raport cu Republica Moldova, arată că, scoțând Turcia din ecuație și plasând-o în Sudul Flancului, România e deja „a doua cea forță militară a Flancului Estic”.
În ultimele două luni, Ucraina și Rusia au acceptat două încetări temporare ale focului pentru a repara liniile de înaltă tensiune care asigură alimentarea externă a centralei nucleare Zaporojie (ZNPP), aflată sub control rusă din martie 2022. Cele două linii – Dniprovska (750 kV) și Ferosplavna-1 (330 kV) – reprezintă ultimele conexiuni critice dintre centrală și rețeaua electrică ucraineană. Fiecare întrerupere pune în pericol funcționarea sistemelor de siguranță ale centralei și crește riscul unui accident nuclear major.
Autoritățile trebuie să crească numărul persoanelor care se identifică drept ruse și vorbesc limba rusă în teritoriile ucrainene anexate. Acest lucru rezultă dintr-un document publicat marți (25.11.2015), semnat de președintele rus, Vladimir Putin, și raportat astăzi de agenția Reuters. Decretul, numit Strategia Națională de Politică Rusă pentru perioada până în 2036, stabilește obiectivul ca 95% din populația țării să se considere rusă.
România a făcut marți, 25 noiembrie, un pas decisiv pentru a acoperi un gol critic în apărarea sa antiaeriană: semnarea contractului pentru sistemele portabile MANPAD MISTRAL . O investiție de 625 de milioane de euro care ne aliniază, în sfârșit, la realitățile dure ale frontului din vecinătate.
Timp de decenii, după cataclismul celor două războaie mondiale, Germania a fost privată de o capacitate militară majoră. Cu un PIB uriaș de aproape 5 trilioane de euro, dublu față de cel al Rusiei, generat de cea mai puternică economie a Europei, Germania a rămas mult în urmă în ultimele decenii în ceea ce privește puterea militară. Dar lucrul acesta s-a schimbat radical după invadarea Ucrainei de către Rusia.
DefenseRomania a participat la conferința internațională „Israel and Central Europe post October 7th” organizată la Budapesta de Europe Israel Press Association (EIPA), unde mai mulți experți, cadre academice și jurnaliști din Europa Centrală și de Est s-au reunit. Subiectele conferinței au fost relațiile Israelului cu statele din regiune, dar și arhitectura geostrategică din Orient după războiul din Gaza generat de atacul grupării teroriste Hamas din 7 octombrie 2023.
Suedia va avea în curând capacitatea de a efectua lovituri în adâncime mult în spatele liniilor inamice, după pe avioanele Gripen va fi integrată racheta de croazieră Taurus, de producție germană. Procesul se desfășoară mai rapid decât era planificat.
Președintele american se prezintă drept apărătorul absolut al libertății de exprimare pe rețelele de socializare. În schimb, Trump amenință că va ridica licențele pentru toate canalele tv care difuzează emisiuni umoristice la adresa sa.
Sistemele antiaeriene SAMP/T sunt văzute de mulți drept un Patriot european. Până acum au apărut puține informații despre utilizarea acestora în Ucraina, dar lucrurile ar putea să se schimbe pe viitor, mai ales că francezii intenționează să trimită mai multe SAMP/T NG, noua generație a sistemului antirachetă franco-italian.
Preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski a prezentat pentru prima dată, în detaliu, cele 20 de puncte ale ultimului plan de pace elaborat de SUA pentru a pune capăt războiului din Ucraina, afirmând că a fost negociat cu reprezentanţi ai Kievului şi Washingtonului şi că a fost trimis spre avizare Moscovei.
În cei aproape patru ani de război, ucrainenii au integrat zeci de sisteme occidentale, pe lângă cele sovietice pe care deja le aveau în dotare, ceea ce pentru orice tehnician e un coșmar nu doar logistic, dar și de mentenanță. În ceea ce privește lansatoarele multiple de rachete, HIMARS au fost cu siguranță un „game changer” în vara și toamna lui 2022, atât pentru a opri ofensiva rusă, cât și în cea mai fructuoasă contraofensivă ucraineană când forțele de apărare ale Ucrainei au reușit să elibereze o mare porțiune din teritoriu.
Luni, guvernul israelian a aprobat o propunere a ministrului Apărării, Yisrael Katz, de a închide postul de radio al armatei israeliene „Galei Tzahal”, oprind oficial activitatea acestuia la 1 martie 2026.
Primarul Moscovei a anunțat că unitățile rusești de apărare aeriană au distrus o dronă care zbura spre capitala Rusiei.
China investește sume colosale nu doar în sisteme de armament convenționale, dar și în dezvoltarea capacităților nucleare, ori în tehnologii emergente și mai ales în componenta cyber. În unanimitate experții și oficialii sunt de părere că, spre deosebire de Rusia, China ar intra într-o aventură militară care ar risca să atragă SUA în război doar în cazul în care ar avea un plan bine pus la punct de a slăbi capacitatea militară americană. Iar acest plan e unul complex, care vizează și zona cyber.
Primele elemente ale unui sistem antidronă au fost desfășurate la granița Poloniei cu Belarus.
Forțele de apărare ucrainene s-au retras din orașul Siversk din regiunea Donețk, a anunțat marți Statul Major General ucrainean, precizând că obiectivul este „de a păstra vieți omenești și de a menține pregătirea de luptă a unităților”.
Însă avansurile Rusiei sunt plătite scump de către militarii ruși. Doar în ultimii doi ani, Moscova a pierdut 400 de mii de militari pe frontul din Ucraina.
Pakistanul a semnat un acord major de apărare cu Armata Națională Libiană, care controlează estul și sudul Libiei sub comanda lui Khalifa Haftar. Acesta care vine pe fondul polarizării politice din Libia de la căderea regimului lui Muammar Gaddafi, în 2011, și subliniază ambițiile Islamabadului de a-și extinde exporturile de apărare, bazându-se pe parteneriatul său cu China în dezvoltarea de arme avansate. Acordul prevede inclusiv achiziția de către Libia de avioane JF-17, construite de Pakistan împreună cu China.
Decretele de numire în funcţie a noilor miniştri de la Apărare - Radu Miruţă şi Economie - Irineu Darău au fost publicate marţi în Monitorul Oficial.
Istoria aviației militare ar fi putut arăta total diferit dacă americanii ar fi ale un proiect ce azi pare uitat: YF-23 Black Widow II sau „Văduva Neagră”. E vorba de două concepte diferite care au concurat, proces în urmă căruia s-a născut F-22 Raptor, considerat de mulți cel mai performant avion de luptă din lume.
Șeful Statului Major al forțelor libiene a murit într-un 'accident' de avion în timp ce pleca de la Ankara, în Turcia, unde s-a aflat într-o vizită, a anunțat marți seara prim-ministrul libian Abdelhamid Dbeibah, notează Agerpres și AFP.
Compania Lockheed Martin a anunțat că a testat cu succes racheta GMLRS ER (Guided Multiple Launch Rocket System Extended-Range) cu rază mai lungă de acțiune și un sistem de lansare M-142 HIMARS (High Mobility Artillery Rocket System).
Comandantul-șef al Forțelor Armate ale Ucrainei, Oleksandr Sîrski, declara zilele trecute că Rusia și-a mărit efectivele la aproximativ 710 mii de oameni pentru a desfășura o operațiune ofensivă strategică în Ucraina.
Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a audiat rapoartele secretarului Consiliului Național de Securitate și Apărare, Rustem Umerov, și ale șefului Statului Major General al Forțelor Armate ale Ucrainei, Andriy Hnatov, privind rezultatele negocierilor cu delegația americană privind soluționarea războiului.
Serviciul de presă al corporației de stat Rostec din Federația Rusă a anunțat, pe 22.12.2025, că un avion de vânătoare de tip Su-57 a efectuat primul zbor cu un nou motor de generația a cincea, cunoscut sub denumirea de “Produs 177”.
Gazprom negociază cu compania petrolieră ungară MOL o posibilă vânzare a participației sale majoritare deținută la NIS - singura rafinărie a Serbiei -, a anunțat marți președintele sârb Aleksandar Vucic, transmit Agerpres și Reuters.
Pe baza informațiilor de la agențiile de informații britanice, Generalul Gwyn Jenkins, șeful Marinei Regale Britanice, este sigur că războiul din Ucraina a crescut apetitul Rusiei pentru dominație în multe regiuni ale lumii.
Oficialul a avertizat că forțele britanice și NATO în ansamblu și-ar putea pierde în curând avantajul în Oceanul Atlantic. Acest lucru se datorează consolidării semnificative a capacităților navale rusești și consolidării continue de către Kremlin a capacităților sale navale.
Navele vor fi cele mai rapide și de 100 de ori mai puternice decât orice navă construită până acum, s-a lăudat Trump. Prima navă din clasa Trump se va numi "USS Defiant".
Forțele ruse au lansat atacuri la scară largă cu rachete și drone asupra mai multor orașe ucrainene în noaptea de 23 decembrie, vizând, în principal, infrastructura energetică din regiunile din vestul îndepărtat al țării, dar și porturile Ismail și Reni de la frontiera cu România.
Grecia continuă să își consolideze capacitățile militare ca răspuns la ceea ce Atena descrie drept amenințări crescânde din partea Turciei, desfășurând sisteme de rachete cu rază lungă Spike NLOS, de fabricație israeliană, în special în insulele din estul Mării Egee și în regiunea Evros, la frontiera terestră cu Turcia. Sistemele au intrat recent în inventarul Forțelor Armate Elene și se află în curs de integrare operațională.
Armata germană a decis că noile pistoale de serviciu vor fi furnizate de Česká Zbrojovka (CZ). Soldații Bundeswehr vor folosi pistoale de tip CZ P-10.
Micul stat baltic a ales sistemele sud-coreene Chunmoo, care vor ajunge începând cu anul 2027.
Construcția noului portavion se va desfășura în cadrul programului PANG și va avea un cost estimat la aproximativ 10,25 miliarde de euro, fiind unul dintre cele mai ambițioase proiecte militare lansate de Franța în ultimele decenii.
Discuțiile privind un proces de pace în Ucraina, între americani, ucraineni și europeni, avansează lent lovindu-se în continuare de blocaje majore. De negocieri nu poate fi vorba în contextul în care Rusia refuză orice formă de dialog, continuând să aibă solicitări ce sunt mai degrabă o formă de capitulare a Ucrainei. Unul din puținele numitoare comune în discuțiile dintre aliați sunt reprezentate de viitoarele garanții de securitate pentru Ucraina, garanții pentru care au căzut de acord și americanii. Dar cum vor arăta ele?
Testele sistemului de apărare aeriană franco-italian de nouă generație SAMP/T NG (Sol-Air Moyenne Portée / Terrestre de nouvelle génération) au fost finalizate cu succes.
Aeronavele de luptă rusești sunt ținta preferată a serviciilor de informații ucrainene. Aseară, un SU-27 și un Su-30 au fost lovite pe aerodromul Lipețk din Rusia.
Compania cehă Tatra Defence și compania germană KNDS Deutschland au semnat un contract pentru producerea de carene pentru tancurile Leopard 2A8. 150 de exemplare vor fi produse în Republica Cehă, cu o opțiune pentru încă 300.
Cu mai puțin de o săptămână înainte de Crăciun, când toți creștinii de pe glob se pregătesc de una dintre cele mai mari sărbători ale lor, forțele ruse din linia întâi au lansat, sâmbătă, unul dintre cele mai mari asalturi din acest an. De asemenea, ultimele zile au fost caracterizate de o intensificare a loviturilor cu rachete și drone asupra regiunii Odesa.
Departamentul Apărării al SUA a atribuit companiei Raytheon, parte a grupului RTX, un contract de vânzări militare externe (FMS) în valoare de 168 de milioane de dolari pentru furnizarea de echipamente suplimentare destinate sistemului de rachete Patriot al României. Această achiziție subliniază efortul accelerat al României de a-și consolida arhitectura de apărare aeriană și antirachetă în contextul presiunilor de securitate fără precedent din regiunea Mării Negre.
