Corespondeță din Coreea: DefenseRomania participă în aceste zile, la invitația Hanwha Aerospace, la ADEX 2025, una din cele mai mari expoziții militare din Asia. 

Adio Kalanșnikov? România e aproape de un moment important: bătrânele automate din epoca sovietică, cu care au fost instruite zeci de serii de militari în termen, ar putea deveni istorie.

DefenseRomania a fost singura publicație din țară care a fost invitată la facilitățile de producție din Belgia ai unuia dintre cei mai importanți producători de armament ușor: FN Herstal.

Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a anunțat, în timpul vizitei sale la Washington, că negociază un acord crucial pentru apărarea antiaeriană a Ucrainei: achiziționarea a 25 de sisteme de apărare antiaeriană Patriot, fabricate în SUA. Deși livrarea integrală va fi eșalonată pe parcursul mai multor ani din cauza constrângerilor legate de producție, liderul de la Kiev a subliniat că finanțarea principală este deja „pusă la punct”, urmând să provină din utilizarea activelor rusești înghețate.

România devine o piață tot mai importantă pentru industria de apărare din Turcia, fapt pentru care un număr tot mai mare de companii din Turcia sunt interesate să colaboreze și, inclusiv, să producă aici. Un lucru care se pliază pe strategia Bucureștiului de a revitaliza industria națională de apărare. Iar în acest sens exemplul Otokar cu blindatele 4x4 Cobra II produse la Automecanica Mediaș SRL ar putea fi implementat și de alte companii.

Mașina de război a Rusiei continuă să funcționeze, iar secretul său, deși nu tocmai ascuns, rămâne o pată neagră pe harta eforturilor internaționale de sancționare. După trei ani și jumătate de conflict, rachetele și dronele care lovesc zilnic orașele ucrainene sunt pline, la propriu, de tehnologie occidentală.

Olanda devine primul partener european care obține „acces total” la inițiativa americană Collaborative Combat Aircraft (CCA). Este un pas major care cimentează alianța transatlantică în domeniul puterii aeriene, unde dronele autonome vor lupta alături de avioanele cu pilot, sporind semnificativ raza de acțiune și capacitatea de supraviețuire în luptă.

O evaluare dură și necesară a fost adusă în spațiul public, punând sub semnul întrebării direcția strategică a Alianței Nord-Atlantice. Miliarde de dolari cheltuite pe sisteme de armament avansate, dar care au eșuat în a anticipa sau a contracara evoluția accelerată a sistemelor de război electronic (EW) dezvoltat de Rusia, reprezintă o lecție costisitoare pentru NATO.

Deși pare desprins dintr-un film SF, un sistem robotizat care permite lansarea și aterizarea dronelor de luptă cu ajutorul unor vehicule aflate în plină mișcare ar putea schimba radical tactica pe câmpul de luptă. Inovația, dezvoltată de compania americană Target Arm, nu doar că automatizează un proces critic, dar promite să salveze vieți, reducând riscul la care sunt expuse echipajele militare.

Cine ar fi crezut că viitorul războiului naval nu va fi dominat de portavioane și distrugătoare, ci de o barcă mică, autonomă, de doar 5,5 metri, încărcată cu explozibil? Răspunsul se află în Marea Neagră, iar numele inovației ucrainene este MAGURA - acronimul pentru Maritime Autonomous Guard Unmanned Robotic Apparatus.

România are o oportunitate istorică de a-și consolida rolul în industria europeană de apărare prin instrumentul „Action for Security in Europe” (SAFE). Cu o finanțare europeană de până la 150 de miliarde de euro, SAFE poate sprijini modernizarea sistemului militar românesc, dezvoltarea industriei naționale de apărare și creșterea influenței țării în cadrul NATO și al Uniunii Europene. Comisia Europeană a anunțat în septembrie alocările financiare destinate țărilor din Europa de Est prin programul SAFE. Potrivit datelor publicate, Polonia va putea accesa până la 43,7 miliarde de euro, România până la 16,7 miliarde de euro, iar Ungaria până la 16,3 miliarde de euro.

Programul ORKA, cea mai mare achiziție navală din istoria recentă a Poloniei, se apropie de deznodământ, transformând Marea Baltică într-un epicentru al manevrelor diplomatice și industriale. Cu un singur submarin învechit, moștenit din era sovietică (clasa Kilo, ORP Orzel), Marina Poloneză este într-o cursă contra-cronometru pentru a-și asigura capacitatea de descurajare, iar Guvernul Tusk a impus o dată-limită clară: selectarea "partenerului final" până la sfârșitul anului 2025.

În fața unei lumi tot mai instabile, unde amenințările hipersonice rusești, precum Kh-47M2 „Kinzhal” (Pumnalul), au redefinit vulnerabilitatea spațiului aerian, industria de apărare a Statelor Unite dă un răspuns ferm.

În mijlocul unei dezbateri politice intense privind furnizarea de rachete de croazieră Taurus către Ucraina, un parteneriat tehnologic discret între Japonia și Europa adaugă o nouă variabilă, extrem de sensibilă, pe tabla de șah a politicii de apărare internaționale.

SAFE, sau Security Action for Europe (Acțiunea de Securitate pentru Europa), este un nou instrument financiar al Comisiei Europene pentru achiziții comune între statele membre. Proiectele comune, între cel puțin două state, trebuie depuse până la finalul lunii noiembrie. Există însă un program aflat în derulare care se pliază perfect pe SAFE și care ar putea fi o gură de oxigen pentru industria de apărare din România: E vorba de transportoarele blindate Piranha 5, produse aici la Uzina Mecanică București, unde în ultimii ani au existat cel puțin două interese majore din partea unor state europene pentru a achiziționa Piranha 5 „made in Romania”, dar de fiecare dată negocierile nu s-au concretizat din cauza lipsei de cadru legislativ în România. A treia oară poate fi cu noroc.

În plin război hibrid și al dronelor care testează estul Europei, dar și în contextul unei reorientări strategice a SUA către Indo-Pacific, o veste reconfigurează ecuația de securitate: drona americană Artemis ALM-20, dezvoltată în cooperare cu un partener ucrainean, intră în producția de serie. Nu vorbim doar despre un nou sistem de armament, ci despre rezultatul clar al modului în care lecțiile dure ale câmpului de luptă din Ucraina remodelează rapid doctrina de apărare a Statelor Unite și a aliaților săi.

Deși programul SAFE e dedicat consolidării industriei europene de apărare prin programe de achiziții în comun, obiectivul, așa cum spune numele programului, sunt revitalizarea industriilor locale. Așadar, ce putem produce în țară cu transfer de tehnologie al unor parteneri e obligatoriu să fie produs aici. Ce nu se poate produce sub nicio formă și nu există expertiză, poate fi achiziționat prin aceste parteneriate comune cu industria de apărare europeană. În rest există cazuri în care achizițiile naționale pot fi mai avantajoase pentru industria de apărare. Să le luăm așadar pe rând.

Un proiectil de artilerie ghidat, capabil să lovească ţinte aflate la 120 de kilometri în medii în care semnalul GPS nu este disponibil, a fost testat cu succes la poligonul U.S. Army Yuma Proving Ground din Arizona, anunţă producătorul american. E vorba despre proiectilul Long Range Maneuvering Projectile (LRMP), de calibrul 155 mm.

Cooperarea dintre Rusia și Belarus în domeniul apărării este unul dintre factorii cheie ai stabilității regionale. Acest lucru a fost declarat miercuri de ministrul rus al apărării, Andrei Belousov, la o ședință a Consiliului comun al Ministerelor Apărării din Republica Belarus și Federația Rusă.

Boeing anunță un contract gigant de 2,7 miliarde de dolari pentru producerea componentelor de ghidaj ale rachetelor interceptoare Patriot PAC-3, pe fondul cererii crescute.

Nava turcă TCG Akhisar, numită popular și „corvetă ușoară”, va fi prima navă nouă pe care România o achiziționează în ultimii 35 de ani. Însă achiziția ar putea fi doar începutul unui proces mult mai amplu de colaborare în domeniul marinei militare, căci companiile turce producătoare sunt dispuse să vină în țară pentru a continua producția, lucru confirmat pentru DefenseRomania de Excelența Sa, Özgur Kivanç Altan, ambasadorul Turciei în România.

Pe harta strategică a Europei Centrale, Ungaria se poziționează tot mai ferm ca un jucător esențial în industria de apărare. Nu mai este vorba doar despre achiziții, ci despre o dezvoltare robustă și integrată a capacităților locale, susținută de giganți din industria de armament. Anunțul recent al Rheinmetall Hungary Zrt. privind extinderea masivă a centrelor de dezvoltare și inginerie din Zalaegerszeg nu este un simplu comunicat de presă, ci o bornă care marchează ambiția Budapestei de a deveni un pol regional de excelență în tehnologia militară.

Compania Patria, partenerul strategic-cheie al Forțelor Armate Finlandeze, a bifat o etapă crucială în programul F-35: finalizarea și preluarea oficială a noii uzine de asamblare și mentenanță a motoarelor F135, inima aeronavelor de generația a cincea F-35 Lightning II. Amplasată strategic la Linnavuori, în Nokia, această facilitate reprezintă un pilon al cooperării extinse în domeniul apărării între Finlanda și Statele Unite.

Decizia României de a achiziționa 216 tancuri noi a creat vâlvă atât în țară, în contextul în care programul se ridică la nu mai puțin de 6.5 miliarde de euro fără TVA, dar și în presa internațională.

În fața atacurilor necontenite cu drone, soluția apărării antiaeriene a Ucrainei nu mai este doar o problemă de capacitate militară, ci și una de cost. Anunțul companiei germane Rheinmetall aduce pe linia frontului din Ucraina un sistem de ultimă generație, dar mai ales o premieră cu o puternică încărcătură simbolică: armele vor fi plătite cu banii rezultaţi din activele înghețate ale Rusiei. O întrebare rămâne, însă: este acesta începutul unei noi etape în materie de sprijin european acordat Kievului?

Timpurile se schimbă, iar harta lumii în materie de securitate este redesenată nu doar de conflicte, ci și de ascensiunea discretă, dar puternică, a unor jucători globali. O dovadă elocventă a acestei mutații vine dinspre Asia: Coreea de Sud, odinioară un client al tehnologiei militare occidentale, bate acum la poarta celei mai mari piețe de apărare a lumii, Statele Unite ale Americii, nu doar cu produse competitive, ci și cu o ofertă de parteneriat industrial greu de refuzat.

Armata României nu dorește elicoptere multirol H215M, deși compania franceză Airbus e dispusă să ofere licență pentru linia de producție în țară, la Brașov.  Modelul pe care l-ar dori Armata e H225M, dar pentru care francezii nu sunt dispuși să ofere producția în țara noastră.

Într-o evaluare a campaniei ofensive rusești, publicată pe 11.10.2025, Institutul pentru Studierea Războiului (ISW) a semnalat faptul că industria de apărare rusă implementează eforturi pe termen lung pentru a crește producția de tancuri T-90 și pentru a reface rezervele de tancuri de dinainte de război. În acest fel, Rusia intenționează să reprezinte o amenințare pe termen lung pentru Organizația Tratatului Atlanticului de Nord.

La fel cum Hitler anunța, pe bandă rulantă, în ultimul an de război, arme minune cu care să câștige confruntarea armată, acum liderul Rusiei încearcă aceeași stratagemă pentru a susține moralul armatei sale și pe cel popular, să sperie Occidentul și să-și impresioneze aliații.

„În noaptea de 10 spre 11 noiembrie 2025, Federația Rusă a lansat noi atacuri aeriene asupra porturilor ucrainene de la Dunăre”, anunță Ministerul Apărării Naționale. În timpul acestor atacuri o dronă s-a prăbușit în teritroiul României.

Discuțiile dintre România și gigantul german Rheinmetall ar depăși simpla înființare a unei fabrici de pulberi la Brașov. Deși investiția de 535 de milioane de euro este una strategică, finanțată prin noul instrument SAFE al UE, ea pare a fi, în realitate, ar fi uşa care deschide calea către un acord industrial mult mai amplu: asigurarea contractului de 6,5 miliarde de euro pentru 216 tancuri noi, unde Rheinmetall își poziționează puternic familia de blindate KF51 Panther.

Peste cinci miliarde de dolari în armament destinat aliaților NATO și Ucrainei sunt blocate. Nu de o decizie strategică, nu de un adversar extern, ci de ,,paralizia politică'' internă a Statelor Unite. „Shutdown-ul” guvernului american, intrat deja în a 40-a zi, a înghețat livrări critice, expunând o vulnerabilitate majoră în arhitectura de securitate occidentală într-un moment în care războiul din Ucraina nu dă semne de oprire.

Pe 9 septembrie, NATO a fost forțată să demonstreze, în contextul unui incident de securitate petrecut la granița Poloniei, exact cât de falimentară este doctrina sa actuală de apărare aeriană. Au fost ridicate avioane F-16 pentru a intercepta drone rusești. S-au tras rachete în valoare de aproximativ 500.000 de euro bucata. Rezultatul? Un eșec pe jumătate și un dezastru economic: ,,interceptoare de lux'', extrem de scumpe, irosite pe drone Shahed care valorează, în cel mai bun caz, o zecime din costul rachetei.

Cotidianul rus Kommersant a informat, pe 10.11.2025, că în entitățile constitutive ale Federației Ruse a început recrutarea de voluntari pentru apărarea facilităților deosebit de importante.  

Imaginile din satelit, publicate de canalul OSINT Dnipro Osint, confirmă ceea ce rapoartele de pe linia frontului sugerau deja: Ucraina a reușit o lovitură de precizie devastatoare asupra unei baze logistice rusești esențiale, amenajată pe teritoriul fostului Aeroport Internațional Donețk. Pe 5 noiembrie, o operațiune complexă a forțelor ucrainene a vizat și distrus două depozite folosite pentru stocarea și asamblarea dronelor de atac Shahed (cunoscute și ca Geran-2 sau Gerbera).

Polonia, România și Danemarca implementează noul sistem Merops, fabricat în SUA, pentru a-și consolida apărarea împotriva dronelor rusești de pe flancul estic al NATO.

Această desfășurare a SUA abordează recentele incursiuni ale dronelor rusești în spațiul aerian NATO, care au expus vulnerabilități și costul ridicat al metodelor tradiționale de interceptare cu avioane de vânătoare.

Lockheed Martin a livrat cel de-al 750-lea HIMARS, o dovadă tangibilă a modului în care o fabrică dintr-un oraș mic susține forțele armate ale SUA și ale aliaților săi din întreaga lume, transmite gigantul american.

În cursul nopții de 10.11.2025, Ucraina a atacat din nou portul rusesc Tuapse. 

Prezent în cadrul platoul emisiunii „Special” de la B1 TV, Tudor Curtifan, redactorul-șef al DefenseRomania, a abordat și oportunitățile pe care le avem în zona navală, după multe rateuri, în momentul în care a fost întrebat despre discuția președintelui Nicușor Dan cu președintele Volodimir Zelenski în ceea ce privește dezvoltarea parteneriatului strategic. Și, desigur, mecanismul european SAFE.

Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați găzduiește forumul strategic Galați Security Forum, dedicat securității europene și reconstrucției Ucrainei.

Portul rusesc Tuapse, un hub vital pentru exporturile de combustibil ale Rusiei, a fost zguduit de explozii în noaptea de luni, 10 noiembrie. Surse locale și canale de Telegram raportează un atac coordonat cu drone maritime ucrainene, confirmând că Ucraina își continuă strategia de a lovi direct infrastructura critică ce alimentează mașina de război a Kremlinului.

Generalul Sîrskîi a dat asigurări că Pokrovsk este o zonă fortificată solidă și a îndemnat să nu se intre în panică.

La începutul lui noiembrie 2025, Bucureștiul a devenit centrul dezbaterii globale despre viitorul apărării. NATO-Industry Forum, desfășurat în capitala României, a adunat lideri politici, militari și industriali din toate colțurile lumii. Tema întâlnirii, „Rearming NATO – Innovate, Accelerate, Sustain”, a fost mai mult decât un slogan. A fost o declarație de responsabilitate: Alianța nu mai poate funcționa pe reflexe de pace într-o lume aflată deja într-un război prelungit de uzură.

Ucraina reia discuțiile despre utilitatea aeronavelor turbopropulsate de atac EMB 314 Super Tucano ca soluție pragmatică în lupta împotriva dronelor kamikaze Shahed, o nevoie resimțită tot mai acut pe măsură ce aceste drone devin tot mai numeroase.

O primă aeronavă P-8A ”Poseidon” care va putea detecta submarine rusești a fost livrată Germaniei. Până în 2028, Bundeswehr-ul ar trebui să primească opt astfel de platforme.

Respingerea de către NATO a cererii lui Zelenski de a închide spațiul aerian ucrainean a fost cea mai dureroasă decizie, precizează fostul secretar general al NATO, Jens Stoltenberg.

Comandamentul Forțelor Aeriene ale SUA din Europa și Africa (USAFE-AFAFRICA) a anunțat că, pe 08.11.2025, bombardiere strategice de tip B-52H Stratofortress aparținând Bazei Aeriene Barksdale din Louisiana au sosit la Baza Aeriană Morón din Spania. Aeronavele vor desfășura operațiuni de antrenament multilateral alături de Finlanda, Lituania și Suedia, precum și de alți aliați și parteneri, ca parte a misiunii “Bomber Task Force Europe 26-1”.

Ucraina a confirmat primirea și desfășurarea, în cadrul forțelor sale de asalt a distrugătoarelor de tancuri pe roți Centauro B1 furnizate de Italia. Această livrare face parte din pachetul de ajutor militar italian, a cărui natură este adesea menținută sub tăcere, Roma fiind recunoscută pentru discreția cu care își gestionează transferurile de echipament către Kiev.

Forțele pentru Operații Speciale ale Ucrainei (SSO/FOS) au confirmat o operațiune chirurgicală executată încă de pe 6 octombrie în Crimeea ocupată, soldată cu distrugerea unui sistem S-400 „Triumf” și a unui depozit strategic de muniții.  Anunțul tardiv, făcut public abia pe 8 noiembrie din motive de „securitate operațională”, este confirmarea unei campanii metodice, asimetrice, care vizează erodarea completă a capacității militare a Rusiei în peninsulă.

Într-un discurs care sună mai mult a declarație de război decât a alocuțiune birocratică, Secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, a pus vineri pe masă o reformă radicală a modului în care Pentagonul cumpără armament. În fața directorilor executivi ai giganților din industria de apărare, de la ,,clasici'' la noii veniți din Big Tech precum Google sau startup-uri ca Anduril, mesajul a fost clar: „Schimbați-vă sau veți dispărea.”

Armata Statelor Unite ale Americii a realizat că este periculos de mult în urmă şi că trebuie să facă o schimbare serioasă în ceea ce priveşte doctrina militară. Astfel, Pentagonul plănuiește să achiziționeze cel puțin un milion de drone în următorii doi până la trei ani, adică până în 2028. Nu este o simplă modernizare a arsenalului militar american, ci o cursă contra-cronometru pentru a recupera un decalaj strategic masiv față de adversari și pentru a rezolva o vulnerabilitate critică: dependența industrială de China.

Comandamentul Sistemelor Spațiale (SSC) al Forței Spațiale a SUA a anunțat oficial că a semnat un memorandum de înțelegere cu Departamentul Apărării, în cadrul căruia s-a stabilit că un număr de aliați cheie pot avea acces la tehnologia de navigație de cea mai înaltă precizie și rezistență la bruiaj, așa cum este cunoscut “Echipamentul utilizatorului GPS militar” (MGUE) utilizat de americani..

Un avertisment de o claritate tăioasă vine de la vârful Armatei SUA din Pacific, semnalând o schimbare de abordare impusă de noua realitate geopolitică. Generalul Ronald Clark, comandantul Comandamentului Armatei SUA din Pacific (USARPAC), trage un semnal de alarmă public privind nevoia urgentă de reformă, subliniind că „prețul eșecului este mult prea mare”.

Într-un colț al Flancului Estic, Polonia lansează cel mai mare program de pregătire a apărării din istoria sa modernă. În celălalt colț, România se luptă să peticească o rezervă operațională îmbătrânită, pe care șeful Statului Major al Apărării a numit-o recent, pe bună dreptate, „o problemă de siguranță națională”.

Războiul din Ucraina este, înainte de toate, o cursă necruțătoare a adaptării. Iar în această cursă, realitatea de pe teren spulberă adesea miturile și marketingul. În timp ce Rusia își perfecționează tacticile, combinând drone-kamikaze cu „nave-mamă” aeriene și folosind cabluri de fibră optică pentru a lovi orașe aflate la 30 km de front, o mare parte din tehnologia occidentală sofisticată, dar „sterilă”, eșuează lamentabil.

Premierul ungar Viktor Orbán s-a întors de la Washington cu ceea ce pare a fi o victorie politică totală. Întâlnirea sa cu președintele Donald Trump i-a adus nu doar laude publice („un lider măreț”) și o susținere deschisă pentru realegerea sa în 2026, ci și premiul cel mare: o „excepție generală, pe termen nedeterminat” de la sancțiunile americane asupra energiei rusești.

Imaginea unei Rusii „mari și puternice”, capabilă să producă mii de tancuri și rachete, este motorul propagandei de stat a Kremlinului. Această imagine este, parțial, o realitate trăită tragic de ucraineni, care înfruntă zilnic bombe ghidate, rachete balistice și drone de atac.

În ciuda declarațiilor optimiste și a acordurilor de cooperare semnate recent, mult-așteptata producție locală a vehiculelor de luptă germane KF41 Lynx în Ucraina este, în realitate, departe de a fi finalizată. O prăpastie uriașă se deschide între intențiile strategice afișate public și realitatea birocratică și financiară: nu există niciun contract semnat și, mai important, nicio finanțare alocată.