Dilema strategică a Canadei: Avantajele tactice ale F-35 ,,cedează teren'' în fața autonomiei industriale promise de Gripen
Planul de lungă durată al Canadei de a achiziționa o flotă de 88 de avioane de luptă F-35A Lightning II, esențială pentru modernizarea Forțelor Aeriene Regale Canadiene (RCAF), a intrat într-o fază de reexaminare politizată. În centrul acestei dezbateri strategice se află propunerea Suediei de a furniza avioane JAS 39 Gripen E/F, cu promisiunea fermă a unei baze industriale și de cercetare-dezvoltare pe teritoriul canadian.
Un avion Gripen zburând alături de două avioane F35. Sursa foto: NATO.
Ceea ce părea a fi un angajament ferm pentru achiziționarea a 88 de avioane de luptă F-35A Lightning II, menite să asigure coloana vertebrală a Forțelor Aeriene Regale Canadiene (RCAF), s-a transformat brusc într-o dezbatere aprinsă la Ottawa.
Printr-o manevră politică neașteptată, de natură să tensioneze relațiile transatlantice, guvernul condus de premierul Mark Carney ia în calcul o soluție hibridă, deschizând ușa pentru avioanele suedeze Gripen-E, într-un moment în care unitatea logistică a NATO este mai necesară ca oricând.
Momentul acestei reconsiderări nu este deloc întâmplător. Vizita de stat a Regelui Carl XVI Gustaf al Suediei la Ottawa a servit drept start pentru o ofensivă diplomatică și comercială agresivă din partea Stockholmului.
Oficialii suedezi și executivii companiei Saab nu au venit doar cu promisiuni diplomatice, ci cu un pachet economic greu de ignorat de către politicienii canadieni: o linie de asamblare locală și un centru de cercetare care ar putea genera, teoretic, până la 10.000 de locuri de muncă.
Într-o perioadă în care tensiunile dintre Ottawa și administrația Trump de la Washington se adâncesc, tentația de a diversifica parteneriatele strategice și de a stimula industria națională devine un argument politic redutabil, chiar dacă riscă să contrazică logica militară elementară.
F-35 vs. Gripen E: Dilema strategică a Canadei
Această eventuală fragmentare a flotei aeriene a stârnit însă o reacție vehementă din partea elitelor militare. Foști comandanți ai RCAF, inclusiv fostul șef al statului major, Tom Lawson, au lansat avertismente privind pericolele operării unei flote mixte.
Argumentul lor este pragmatic și ține de realitatea unui posibil conflict: gestionarea a două tipuri de avioane, cu lanțuri logistice complet separate, infrastructură distinctă și programe de antrenament paralele, ar putea dilua capacitatea de luptă a Canadei.
Într-un scenariu de război, o astfel de complexitate logistică este descrisă de experți ca fiind aproape inutilă, consumând resurse vitale dintr-un buget de apărare care este deja supus unor presiuni enorme.
Dezbaterea depășește simpla alegere între două aparate de zbor și atinge nucleul filozofiei de apărare a Occidentului.

Pe de o parte, F-35A reprezintă standardul "zilei întâi" de război: o platformă invizibilă pe radar, capabilă să proceseze date și să coordoneze operațiuni complexe în rețea, esențială pentru interoperabilitatea cu SUA și NORAD în protejarea zonei arctice.
De cealaltă parte, Gripen-E oferă o abordare asimetrică, fiind proiectat pentru operațiuni dispersate, de pe piste scurte, și având costuri de operare mai reduse.

Saab plusează și cu inovații tehnologice recente, precum integrarea softului cu inteligență artificială Centaur, sugerând că avionul suedez poate juca un rol crucial în viitorul ''război colaborativ'' - operând şi alte aeronave de tip UAV.
Urmează o distanțare a Canadei față de complexul militar-industrial american?
Totuși, miza reală este una geopolitică. Renunțarea la o parte din flota de F-35 în favoarea Gripen ar fi un semnal puternic de distanțare față de complexul militar-industrial american și o apropiere de Europa, Suedia fiind acum stat membru NATO.
Mai mult, oficialii suedezi au sugerat subtil că o linie de producție în Canada ar putea ajuta la satisfacerea cererii urgente de avioane pentru Ucraina, adăugând o dimensiune morală presiunii comerciale.
În ultimă instanță, decizia guvernului Carney va spune multe despre direcția strategică a Canadei. Alegerea este între menținerea unei alinieri totale cu Statele Unite, garantând o forță aeriană omogenă și perfect integrată în arhitectura NORAD, sau adoptarea unei politici industriale naționaliste care riscă să complice ecuația de securitate.
Într-o lume în care amenințările militare sunt tot mai sofisticate, compromisul politic între locuri de muncă și eficiență militară s-ar putea dovedi extrem de costisitor pe termen lung.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News