Poți descărca aplicația:
Get it on App Store Get it on Google Play
Studiu: Riscul de blackout și reziliența energetică. Implicații asupra securității naționale
News
Data publicării:
Sistemul Energetic Național (SEN) – sistem generator de securitate națională. SEN reprezintă coloana vertebrală a funcționării industriei și economiei naționale, asigurând alimentarea cu energie electrică a populației și a instituțiilor statului. Prin funcționarea sa continuă, stabilă și eficientă, SEN devine un element strategic de securitate energetică și implicit de securitate națională.
Photo source: Unsplash
Photo source: Unsplash

Importanța strategică a Sistemului Energetic Național

 

SEN contribuie la securitatea energetică prin:

* capacități de producție diversificate și modernizate;

* interconectarea cu rețeaua europeană ENTSO-E, care permite importul/exportul de energie electrică;

* stocuri strategice și mecanisme de echilibrare a sistemului.

SEN ca pilon al securității naționale (energie electrică = stabilitate = putere), influențează:

* funcționarea instituțiilor statului:alimentarea infrastructurilor critice (spitale, armată, comunicații, transporturi, rețele de apă și gaze naturale, etc.);

* ordinea publică:întreruperile în alimentare pot genera instabilitate socială;

* capacitatea de apărare:armata și sistemul de apărare depind de infrastructura energetică;

* dezvoltarea economică:fără energie electrică, economia stagnează.

Astfel, un SEN robust este un scut național strategic.

România se confruntă cu provocări precum:

* tranziția energetică (renunțarea treptată la cărbune);necesitatea investițiilor în infrastructură și tehnologii verzi;

* războiul din proximitatea graniței (Ucraina) – creșterea riscurilor energetice;

* creșterea consumului și digitalizarea.

Perspectivele viitoare vizează:

* dezvoltarea energiei regenerabile;

* implementarea hidrogenului verde și a noilor tehnologii nucleare – SMR (Small Modular Reactor);

* digitalizarea SEN pentru un control mai bun și reacții rapide;crearea unor capacități strategice de stocare a energiei electrice.

SEN este mai mult decât un mecanism tehnic – este un instrument de suveranitate, stabilitate și dezvoltare. Prin protejarea, modernizarea și consolidarea sa, România își asigură un viitor sigur atât din punct de vedere energetic, cât și național.

 

Rețeaua Electrică de Transport (RET) – rețea generatoare de infrastructuri critice

 

RET este cel mai important obiectiv energetic al țării noastre, având în compoziția ei o multitudine de infrastructuri critice (stații electrice și linii electrice aeriene) de importanță națională și europeană fără de care economia și bunăstarea națională nu ar putea funcționa. SEN prin intermediul RET este într-o interdependență totală cu toate sistemele publice naționale. Nefuncționând RET, sau nefuncționând la parametri normali, securitatea economică a țării noastre este periclitată, creîndu-se starea de insecuritate economică, factor negativ cu efecte imediate asupra securității naționale.

RET este rețeaua electrică de interes național și strategic cu tensiunea nominală de 220 kV și 400 kV. În România activitatea de transport a energiei electrice, gestionare și dispecerizare  a SEN, se realizează prin intermediul Companiei Naționale de Transport al Energiei Electrice Transelectrica SA, care este și operatorul de sistem. Funcțiunile CNTEE Transelectrica S.A. și infrastructura RET:

* operator de transport și de sistem al SEN:

   -infrastructura RET (exploatare, întreținere și dezvoltare) asupra: 81 stații electrice, 8834,4  km. linii electrice aeriene și 216 unități de trasformare totalizând 38 058 MVA;

   -infrastructura de dispecerizare (EMS/SCADA – Sistemul de Management Energetic/Supraveghere-Control și Achiziții de Date) care se realizează în cadrul Dispeceratului Energetic Național – DEN și cele 5 Dispecerate Teritoriale – DET;

   -alocarea capacităților pe liniile de interconexiuni;

   -certificatele verzi.operator al pieței de echilibrare – OPE;

* operator comercial al pieței de electricitate – OPCOM;

* operator de metering al pieței angro de electricitate – OMEPA;

* operator de telecomunicații și IT – TELETRANS.

Interconexiunea europeană a RET are următoarele beneficii:  creșterea fiabilității; creșterea securității; ajutorul de avarie fără a fi necesară instalarea și menținerea în rezervă caldă a unei puteri importante; schimburi comerciale de energie electrică dintre România, Uniunea Europeană și țările vecine.

Interconexiunea RET este una din principalele căi de creștere a fiabilității și securității acestuia fără a afecta independența energetică.  Prin aceste interconexiuni  se asigură ajutorul de avarie fără a fi necesară instalarea și menținerea în rezervă caldă a unei puteri importante. Interconexiunile internaționale ale RET sunt exemplificate în tabelul de mai jos:

1. tabel... (1_16569600.png)

 

 

2. tabel... (2_70345700.png)

Recomandările ENTSO-E (sistemul energetic al UE), privesc 6 aspecte majore ale funcționării unui sistem energetic: acoperirea consumului; reglaj primar al puterii; reglaj secundar frecvență – putere; reglajul tensiunii; siguranța funcționării la criteriul (N-1) elemente; măsuri antiavarie.

 

Securitatea energetică și arma geopolitică energetică

 

Securitatea energetică

Securitatea energetică reprezintă capacitatea unui stat, regiuni, comunități sau societăți de a asigura accesul constant și stabil la surse sau resurse de energie necesare pentru a susține economia și pentru a garanta bunăstarea populației, iar aceasta implică măsuri și politici de asigurare a unui flux stabil și continuu de energie, care să fie accesibil ca preț, sigur din punct de vedere al aprovizionării și compatibil cu mediul.

Securitatea energetică reprezintă o componentă vitală a securității naționale și internaționale în actualul context geopolitic, geoeconomic și tehnologic global, care asigură stabilitatea, prosperitatea și dezvoltarea durabilă a societății moderne, fiind un pilon central al unei economii reziliente și competitive.

Securitatea energetică presupune nu numai garantarea accesului continuu la resursele de energie, dar și diversificarea surselor, reducerea dependențelor geopolitice și promovarea tehnologiilor sustenabile.

Securitatea energetică reprezintă mai mult decât accesul la sursele de aprovizionare cu energie, este un ecosistem holistic complex de politici, strategii și tehnologii care asigură un viitor mai sigur și prosper pentru omenire.

Relațiile diplomatice, comerțul, drepturile omului și mediul sunt interconectate și influențează direct securitatea energetică, care necesită o colaborare fără precedent între guverne, industrie, cercetători și societatea civilă.

Piloni: diversificarea surselor și a rutelor de aprovizionare, creșterea eficienței energetice, dezvoltarea surselor de energie regenerabilă, infrastructura de stocare, transport și distribuție, rezistența la șocuri și pregătirea pentru situații de urgență.

Provocări contemporane: dependența de importuri, tranziția energetică și costurile asociate, schimbările climatice și necesitatea de adaptare, securitatea cibernetică a infrastructurilor energetice.

Arma geopolitică energetică

Arma geopolitică este un instrument folosit de un stat sau o alianță de state pentru a influența alte state sau regiuni în cadrul relațiilor internaționale, fără a recurge neapărat la violență militară.

Aceasta poate fi folosită pentru a avansa interese strategice, economice sau politice, de multe ori implicând presiuni indirecte sau constrângeri.

Armele geopolitice energetice pot include:

Resursele naturale: resurse energetice (petrol și gaze naturale); Infrastructurile critice energetice: platforme maritime offshore (extracție hidrocarburi);instalații extracție on-shore;oleoducte și gazoducte; rafinării; stații de pompare petrol; stații de comprimare gaze naturale; capacități stocare (petrol și gaze naturale); stații electrice de înaltă și foarte înaltă tensiune; linii electrice de înaltă și foarte înaltă tensiune; centrale electrice; centrale nucleare;Energia electrică.

Pe scurt, o armă geopolitică este orice instrument care folosește vulnerabilitățile altor state pentru a obține avantaje strategice.  Eficiența acestor arme depinde de cât de bine sunt integrate într-o strategie geopolitică mai largă.

 

Rezilienta

 

În secolul XXI, paradigma tradițională a puterii mondiale – centrată pe resurse militare, economice și tehnologice – se află într-un proces de redefinire.

Evenimente precum pandemia de COVID-19, războaiele hibride, schimbările climatice sau crizele energetice au demonstrat că nu doar capacitatea de a proiecta forță, ci și abilitatea de a rezista, de a absorbi șocuri și de a reveni și deveni mai puternic, devine un criteriu esențial al puterii statale.  Acest concept poartă numele de reziliență și reprezintă astăzi un nou vector al puterii mondiale, redefinind ierarhiile geopolitice și strategiile de securitate.

Tradițional, puterea mondială a fost definită prin „hard power” (capacitatea militară și economică) și „soft power” (atractivitatea culturală și politică).  În prezent, reziliența apare ca un al treilea pilon, complementând și, uneori, depășind importanța celorlalți factori.  Statele nu mai sunt evaluate doar prin PIB, arsenal nuclear sau influență diplomatică, ci și prin capacitatea lor de:

-  a menține funcționalitatea instituțiilor în perioade de criză;

- a proteja infrastructurile critice (energetice, cibernetice, alimentare);

- a gestiona adaptiv șocurile externe (crize sanitare, migrație, catastrofe naturale);

- a-și reface rapid coeziunea socială și capacitatea economică.

Crizele recente au demonstrat că reziliența poate schimba ierarhii globale:

- Uniunea Europeană și-a definit strategia prin conceptul de „reziliență strategică”, orientând politicile de securitate, digitalizare și tranziție verde;

- Statele Unite își consolidează reziliența în fața războaielor hibride și a competiției tehnologice cu China;

- China promovează autosuficiența și controlul lanțurilor de aprovizionare ca mijloc de reziliență națională;

- Statele mici – precum Israelul, Singapore sau Finlanda – își maximizează rolul geopolitic tocmai prin dezvoltarea unor mecanisme solide de reziliență societală și cibernetică.

Astfel, reziliența devine un criteriu de diferențiere între puteri emergente și puteri declinante. O națiune cu infrastructuri fragile, instituții corupte și o societate polarizată va fi vulnerabilă, indiferent de arsenalul său militar. Într-o lume marcată de incertitudine și interdependență, reziliența se conturează ca nou vector al puterii mondiale.  Ea redefinește ierarhiile globale, determină succesul strategiilor naționale și devine o condiție esențială pentru securitatea colectivă.  Dacă în trecut puterea era măsurată prin cuceriri și teritorii, astăzi ea se măsoară prin capacitatea de a supraviețui, de a se adapta și de a se reinventa în fața crizelor.

Reziliența nu mai este doar un atribut defensiv, ci un instrument strategic ofensiv, ce stabilește cine va fi lider și cine va rămâne vulnerabil în noua ordine mondială. Reziliența (atât la nivel individual, organizațional sau comunitar) se bazează pe mai mulți vectori fundamentali care îi permit unui sistem să facă față șocurilor, să se adapteze și să continue să funcționeze.  Iată cei mai importanți:

- Robustețea: capacitatea de a rezista șocurilor și stresului fără a se deteriora major;

- Redundanța: existența de resurse, alternative sau rezerve care să preia funcțiile critice în caz de criză;

- Flexibilitatea și Adaptabilitatea: posibilitatea de a schimba rapid strategiile și de a găsi soluții noi;

- Capacitatea de Înțelegere și Învățare: Monitorizarea mediului, anticiparea riscurilor și învățarea din experiențe trecute;

- Conectivitatea și Colaborarea: rețele de sprijin, parteneriate și comunicare eficientă;

- Rapiditatea reacției: viteza cu care un sistem sau o comunitate poate răspunde unei crize pentru a limita pierderile.

- Capacitatea de Recuperare și Transformare: revenirea la funcționalitate după o perturbare și, eventual, transformarea într-o formă mai bună decât înainte.

Se poate spune că reziliența este echilibrul dintre rezistență (a face față imediat șocului) și adaptare (a învăța și a evolua pe termen lung).

Securitatea națională fără o societate rezilientă rămâne vulnerabilă, iar reziliența fără un sistem de securitate eficient devine fragilă.

Reziliența națională

Într-o lume caracterizată de incertitudine, interdependență și transformări accelerate, conceptul de reziliență națională a devenit o temă centrală în discursul politic, economic și social.  Crizele recente – de la pandemia de COVID-19, la conflictele regionale, schimbările climatice și instabilitatea economică – au arătat că puterea unei națiuni nu se măsoară exclusiv prin resursele sale materiale sau prin potențialul militar, ci și prin capacitatea de a rezista, de a se adapta și de a-și regăsi echilibrul în fața adversităților.

Reziliența națională nu este doar un concept teoretic, ci o necesitate practică, strâns legată de securitatea și prosperitatea pe termen lung a statelor. Reziliența națională este un concept complex, care se referă la capacitatea unui stat și a societății sale de a rezista, a se adapta și a-și reveni în urma unor șocuri majore (crize, dezastre naturale, atacuri cibernetice, războaie, pandemii, perturbări economice etc.).  Ea are mai multe dimensiuni interdependente, recunoscute în literatura de specialitate și în documentele strategice internaționale (ex. NATO, UE, ONU).

Dimensiuni ale rezilienței naționale: politică și guvernamentală; economică; socială și comunitară; de securitate și apărare; informațională și comunicațională; cibernetică și tehnologică; ecologică și de mediu; culturală și identitară.

În Uniunea Europeană și NATO, reziliența națională este considerată un element de securitate colectivă, iar statele sunt încurajate să își dezvolte aceste dimensiuni pentru a fi pregătite atât la crize interne, cât și la amenințări externe. Globalizarea a adus beneficii incontestabile, dar și vulnerabilități majore. Pandemia de COVID-19 a scos la iveală fragilitatea lanțurilor de aprovizionare internațională și dependența multor state de resurse externe.

În același timp, conflictele geopolitice și atacurile cibernetice demonstrează că securitatea națională nu mai poate fi privită doar prin prisma apărării clasice, ci necesită abordări multisectoriale.  Uniunea Europeană și NATO au introdus conceptul de „reziliență societală” ca pilon al politicilor comune de securitate, ceea ce subliniază importanța colaborării internaționale, dar și responsabilitatea fiecărei națiuni de a-și construi propriile capacități interne. Pentru România, reziliența națională este o temă strategică de actualitate.  Crizele economice și politice din ultimele decenii, dar și vulnerabilitățile infrastructurii critice, au arătat nevoia consolidării instituțiilor și a creșterii încrederii cetățenilor în stat.

Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) este un exemplu concret de instrument prin care România își propune să investească în infrastructură, digitalizare, educație și sănătate, pentru a-și reduce fragilitățile și a-și spori capacitatea de adaptare.  Totuși, adevărata reziliență nu se construiește doar prin fonduri externe, ci printr-un parteneriat autentic între stat și societate, prin implicarea activă a cetățenilor și prin cultivarea unei culturi a solidarității.

Interconectivitatea reziliență națională – securitate națională

Reziliența și securitatea națională sunt strâns interconectate, întrucât reziliența reprezintă capacitatea unui stat de a anticipa, rezista, răspunde și recupera rapid în fața amenințărilor sau crizelor, fie ele naturale, sociale, economice sau militare.

O națiune rezilientă poate gestiona mai eficient riscurile și poate minimiza impactul asupra securității sale.  În același timp, securitatea națională oferă cadrul strategic și resursele necesare pentru a întări reziliența societală, economică, militară și instituțională.  Împreună, ele asigură stabilitatea, protecția intereselor vitale și continuitatea funcționării statului în orice situație de criză.

- Reziliența este o componentă a securității naționale – fără capacitatea de a rezista și recupera în fața crizelor, securitatea este vulnerabilă;

- Strategiile naționale moderneintegrează concepte de reziliență în toate domeniile (militar, civil, economic);

- În contextul geopolitic actual, accentul este tot mai mult pus pe securitate preventivă și adaptivă,unde reziliența joacă un rol central.

Provocări actuale pentru România privind rezilienta si securitatea natională:

Securitatea regională și contextul geopolitic:

- Războiul din Ucraina: Conflictul prelungit la graniță generează presiuni asupra securității naționale, inclusiv riscuri de destabilizare, fluxuri de refugiați, presiuni economice și pericole cibernetice;

- Tensiuni în regiunea Mării Negre: Creșterea militarizării regiunii (inclusiv de către Rusia) afectează stabilitatea și solicită o implicare crescută a NATO;

- Riscuri hibride: Campanii de dezinformare, război informațional și atacuri cibernetice sponsorizate de state.

Vulnerabilități interne:

- Slăbiciuni instituționale: Disfuncționalități în administrația publică, corupție, lipsa reformelor reale în domenii critice precum justiția și educația, afectează capacitatea statului de a reacționa rapid și eficient;

- Polarizare socială: Diviziuni politice și sociale puternice slăbesc coeziunea națională, ceea ce reduce reziliența societală;

- Migrația forței de muncă: Exodul continuu de specialiști afectează domenii cheie pentru securitatea națională (sănătate, IT, cercetare, apărare).

Securitate economică și energetică:

- Dependință de importuri energetice: Deși România are resurse proprii (gaz, petrol, energie regenerabilă, etc.), infrastructura energetică învechită și lipsa investițiilor fac țara vulnerabilă la crize externe;

- Presiuni inflaționiste și instabilitate economică: Instabilitatea economică slăbește capacitatea de investiții în infrastructură critică și apărare;

- Investiții străine strategice: Controlul capitalului străin în domenii sensibile (energie, telecomunicații) poate crea vulnerabilități strategice.

Riscuri cibernetice:

- Atacuri asupra infrastructurilor critice: Spitale, rețele electrice, bănci și instituții publice sunt tot mai des ținta atacurilor cibernetice;

- Nivel scăzut de pregătire: În ciuda progreselor, există încă lipsuri în resursele umane specializate și în strategiile de apărare cibernetică la nivel guvernamental.

Securitate climatică și dezastre naturale:

- Fenomenul schimbărilor climatice: Secete prelungite, inundații sau fenomene meteorologice extreme afectează securitatea alimentară, energetică și infrastructurală;

- Gestionarea dezastrelor: Capacitatea de reacție rapidă la dezastre naturale este încă slabă în multe regiuni.

Provocări demografice:

- Îmbătrânirea populației: Scăderea natalității și migrația tinerilor subminează sustenabilitatea pe termen lung a sistemelor sociale și de apărare.

România trebuie să își întărească capacitatea de reacție, coordonarea inter-instituțională, coeziunea socială și independența strategică pentru a putea face față provocărilor viitoare într-un mediu internațional tot mai impredictibil. Reziliența națională este mai mult decât un concept strategic – este o condiție de existență și continuitate a statului în fața provocărilor contemporane.  O națiune rezilientă este aceea care își cunoaște vulnerabilitățile, își mobilizează resursele interne și externe și transformă crizele în oportunități de progres.  În cazul României, drumul spre reziliență necesită nu doar investiții materiale, ci și consolidarea capitalului social, întărirea statului de drept și promovarea unei culturi civice responsabile.

Reziliență mondială

Într-o lume caracterizată prin interdependență și schimbări rapide, conceptul de reziliență mondială a devenit esențial pentru înțelegerea modului în care societățile, economiile și mediul pot face față crizelor globale.

Reziliența mondială se referă la capacitatea comunităților și a sistemelor internaționale de a anticipa, a absorbi și a se recupera în urma șocurilor, fie ele economice, ecologice, politice sau sociale. 

Aceasta devine tot mai relevantă în contextul schimbărilor climatice, pandemiilor, conflictelor internaționale și crizelor financiare. Reziliența mondială nu se limitează la rezistența unui stat sau a unei comunități în fața unei crize locale; ea implică interconectivitatea globală și capacitatea sistemelor internaționale de a menține funcționalitatea și coeziunea în momente de stres.  Conform Organizației Națiunilor Unite (ONU), reziliența mondială presupune o abordare integrată care combină prevenirea riscurilor, adaptarea structurală și colaborarea internațională.

Există mai multe dimensiuni ale rezilienței globale, care pot fi grupate astfel:

a) Dimensiunea economică:

- Capacitatea economiilor de a rezista și recupera după crize financiare, recesiuni sau perturbări ale lanțurilor de aprovizionare;

- Indicatori: diversificarea economiei, stabilitatea financiară, rezervele de capital și lichidități, sustenabilitatea datoriei.

b) Dimensiunea socială:

- Rețeaua de suport social, coeziunea comunității și capacitatea populației de a se adapta la schimbări sau dezastre;

- Indicatori: educația, sănătatea publică, echitatea socială, accesul la resurse esențiale, protecția grupurilor vulnerabile.

c) Dimensiunea ecologică și climatică:

- Capacitatea ecosistemelor și a mediului de a se adapta și de a rezista la schimbările climatice, poluare, dezastre naturale sau degradarea resurselor;

- Indicatori: biodiversitate, sustenabilitatea resurselor naturale, capacitatea de gestionare a dezastrelor naturale, infrastructură verde.

d) Dimensiunea politică și instituțională:

- Capacitatea guvernelor și instituțiilor de a răspunde eficient la crize și de a menține stabilitatea;

- Indicatori: guvernanță, transparență, statul de drept, capacitatea instituțională, cooperarea internațională.

e) Dimensiunea tehnologică și infrastructurală:

- Reziliența infrastructurilor critice (energie, transport, telecomunicații, internet) și a tehnologiilor esențiale;

- Indicatori: redundanța infrastructurii, securitatea cibernetică, inovarea tehnologică, adaptabilitatea sistemelor tehnologice.

f) Dimensiunea culturală și psihologică:

- Capacitatea indivizilor și comunităților de a se adapta la stres, schimbări sau traume colective;

- Indicatori: flexibilitatea culturală, educația pentru reziliență, coeziunea socială, sănătatea mentală.

Principalele provocări ale rezilienței globale:

a) Schimbările climatice și dezastrele naturale:

- Creșterea frecvenței și intensității fenomenelor extreme (uragane, incendii, secetă, inundații);

- Impact direct asupra securității alimentare, infrastructurii și sănătății populației;

- Necesitatea adaptării infrastructurii critice și a planurilor de urgență.

b) Crizele economice și instabilitatea financiară:

- Fluctuații economice globale afectează țările vulnerabile;

- Dependența de lanțuri de aprovizionare globale poate accentua vulnerabilitățile în cazul crizelor (ex: pandemia COVID-19);

- Creșterea inegalităților economice reduce coeziunea socială.

c) Sănătatea globală și pandemiile:

- Epidemii și pandemii (COVID-19, Ebola) demonstrează vulnerabilitatea sistemelor de sănătate;

- Lipsa rezilienței în sănătate publică poate provoca colaps economic și social;Necesitatea unor sisteme de sănătate flexibile și pregătite pentru situații neașteptate.

d) Conflictul și instabilitatea politică:

- Războaie, conflicte regionale și terorism afectează stabilitatea globală;

- Migrația forțată și crizele umanitare sporesc presiunea asupra țărilor gazdă;Instituțiile slabe și guvernanța deficitară diminuează capacitatea de răspuns la crize.

e) Securitatea alimentară și resursele naturale:

- Creșterea populației și consumul inegal duc la presiuni asupra resurselor (apă, teren agricol, energie);

- Degradarea mediului și schimbările climatice reduc producția agricolă;Necesitatea unei gestionări sustenabile a resurselor și a tehnologiilor inovatoare.

f) Digitalizarea și securitatea cibernetică:

- Dependenta de tehnologie crește riscul atacurilor cibernetice și al perturbărilor infrastructurii critice;

- Vulnerabilitățile digitale pot avea efecte economice și sociale majore;Creșterea importanței rezilienței digitale și a protecției datelor.

g) Migrația și mobilitatea globală:

- Fenomenele sociale și economice forțează oamenii să se mute, ceea ce poate destabiliza regiuni întregi;

- Crizele climatice și conflictele accentuează presiunea asupra sistemelor sociale;Integrarea eficientă și planificarea urbană sunt esențiale.

Reziliența globală nu depinde doar de capacitatea individuală a unui stat, ci de cooperarea internațională, schimbul de informații, solidaritatea și investiția în infrastructură și tehnologie.  Este un concept multidimensional care combină adaptabilitate, pregătire și recuperare după crize.

Consolidarea rezilienței mondiale necesită un efort coordonat la nivel internațional.

Printre strategiile cheie se numără:

a) Cooperarea internațională:Acordurile multilaterale pentru protecția mediului, securitatea alimentară și sănătatea publică sunt esențiale pentru prevenirea crizelor transfrontaliere;

b) Investiția în infrastructură adaptabilă:Orașele și regiunile trebuie să dezvolte infrastructuri rezistente la dezastre naturale și perturbări economice;

c) Promovarea echității și incluziunii sociale: Reducerea inegalităților sociale și economice crește capacitatea comunităților de a răspunde eficient la crize;

d) Inovația și tehnologia:Soluțiile digitale, inteligența artificială și monitorizarea datelor pot anticipa și atenua impactul șocurilor globale.

Reziliența mondială reprezintă un concept fundamental pentru supraviețuirea și dezvoltarea sustenabilă a societății globale.

Într-o eră marcată de incertitudini și schimbări rapide, capacitatea de a anticipa crizele, de a reacționa eficient și de a se adapta continuu devine o prioritate strategică.

Numai prin cooperare internațională, investiții inteligente și promovarea echității se poate construi o lume mai sigură și mai rezistentă pentru generațiile viitoare.

 

Reziliența energetică

 

În tabelul de mai jos se estimează reziliența în funcție de factorul generator de black-out.

3. tabel... (3-1_61142100.png)

4. tabel... (3-2_42796500.png)

 

În tabelul de mai jos se exemplifică elementele cheie care intră în componența rezilienței naționale și impactul acestora asupra securității naționale:

5. tabel... (4-1_37118400.png)

6. tabel... (4-2_41711700.png)

 

 

În tabelul de mai jos se aproximează reziliența în funcție de tipul de black-out.

7. tabel... (5_93970000.png)

 

Repornirea prin "black start" – acțiune de securitate energetică și națională

 

Centrală electrică:

Fenomenul de "black start" la o centrală electrică se referă la procedura de repornire a unei centrale electrice, în absența alimentării din rețeaua electrică externă.

Un black start este procesul de repornire a unei centrale electrice fără ajutorul rețelei electrice externe (de la zero), după o pănă totală de energie electrică (black-out).

În mod normal, centralele electrice au nevoie de energie electrică pentru a porni echipamentele auxiliare (pompe, sisteme de răcire, control, lubrifiere etc.).

De obicei, această energie vine din rețea, însă în cazul unei pene majore în întregul Sistem Energetic Național, nu există sursă externă de energie disponibilă.

De aceea, unele centrale sunt echipate cu sisteme speciale de black start, cum ar fi:

- Generatoare diesel de rezervă,care pot furniza energia necesară pentru a porni centrala;

- Microhidrocentrale (apă) saumicrotermocentrale (gaze naturale), capabile să pornească fără ajutor extern și apoi să ajute la pornirea unor centrale mai mari;

- Baterii industriale sausupercapacitori, în sistemele energetice moderne.

Ce presupune un "black start":

- Folosirea unei surse independente de energie;

- Repornirea unei centrale mai mari folosind această sursă independentă;

- Refacerea treptată a rețelei, prin sincronizarea și conectarea altor centrale electrice și consumatori.

Scop:

- Redresarea rapidă a Sistemului Energetic Național după o pană majoră de energie electrică;

- Evitarea pierderilor economice masive și a întreruperilor de lungă durată.

Sistem Energetic Național:

Black start în contextul Sistemului Energetic Național reprezintă procesul de repornire a Rețelei Electrice de Transport după o pană totală (black-out) de energie electrică, fără ajutorul rețelei externe.

Practic, este o procedură critică prin care anumite unități de producție (de regulă hidrocentrale sau centrale speciale) repornesc independent și apoi ajută la restabilirea treptată a alimentării în întreaga rețea.

Ce implică un „black start” al SEN:

1. Identificarea surselor capabile de black start:

- Centrale hidroelectrice (ex. Porțile de Fier, Vidraru, Lotru);

- Centrale pe gaze cu pornire rapidă;

- Grupuri de generare special dotate pentru pornire autonomă.

2. Repornirea centralelor cheie:

- Acestea nu au nevoie de alimentare externă;

- Folosesc propriile resurse (apă, combustibil, baterii, compresoare de aer) pentru a se autostarta.

3. Reenergizarea treptată a rețelei:

- Se formează „insule electrice” locale;Se sincronizează generatoarele;

- Se reface frecvența (50 Hz) și tensiunea nominală.

4. Realimentarea consumatorilor critici:

- Spitale, sisteme de comunicații, apă, transport.

5. Reconectarea întregii rețele naționale de transport.

 

Black start în România – SEN:

- Responsabilul național: Transelectrica;

- În România, există planuri și proceduri periodice de testare a capabilității black start;

- Unele hidrocentrale sau centrale pe gaz sunt echipate pentru acest rol;

- Procesul este coordonat strict și implică operatorii zonali, producători și dispecerul energetic național.

De ce e important:

- Evită crize naționale în cazul unui blackout;

- Asigură reziliențași stabilitatea Sistemului Energetic Național;

- Este cerut de standardele europene ale ENTSO-E.

Hidrocentrale – surse principale de black start:

- Porțile de Fier I și II: oferă disponibilitate ridicată pentru black start, deoarece necesită energie minimă pentru deschiderea vanelor și pot injecta rapid energie electrică în Rețeaua Electrică de Transport din cadrul Sistemului Energetic Național;

- Complexul Lotru-Ciunget: compus din trei hidrocentrale (Ciunget, Mălăia, Brădișor), este capabil să furnizeze rapid energie electrică în Rețeaua Electrică de Transport din cadrul Sistemului Energetic Național;

Turbine pe gaz / grupuri diesel:

Stațiile pe gaz și generatoarele diesel dedicate pot prelua rol de blackstart în lipsa hidrocentralelor, pornind inițial pe baterii și apoi încărcând rețeaua. În România, anumite grupuri (gaze) sunt operaționale pentru a sprijini Rețeaua Electrică de Transport din cadrul Sistemului Energetic Național, în situații critice.

Centrala nucleară Cernavodă:

Deși centralele nucleare, precum Cernavodă, unitățile 1 și 2, nu pornesc direct de la 0 (dimensiunea lor mare și complexitatea turbinei impun o etapă de energizare prealabilă), ele pot fi conectate rapid la Rețeaua Electrică de Transport din cadrul Sistemului Energetic Național, dacă există o sursă black start inițială (hidro sau gaz). Centrala nucleară joacă un rol-cheie pentru menținerea stabilității frecvenței și tensiunii, dar nu este în sine black start.

Cum funcționează într-un scenariu de black-out:

1. Se pornesc hidrocentralele capabile (de obicei Porțile de Fier sau Lotru) – ele solicită puțină energie internă și imediat pot livra energie electrică în Rețeaua Electrică de Transport din cadrul Sistemului Energetic Național;

2. Această energie electrică inițială alimentează infrastructura critică a altor centrale (gaz, nucleare);

3. Se conectează treptat și restul rețelei, readucându-se toate grupurile online.

Concluzie:

* Hidrocentralele mari (Porțile de Fier, LotruCiunget, Vidraru) sunt sursele principale de black start în România;

* Turbinele pe gaz și generatoarele diesel oferă suport complementar;

* Cernavodă nu pornește singură, dar, odată alimentată de o centrală hidro/gaz, contribuie crucial la restabilirea Rețelei Electrice de Transport din cadrul Sistemului Energetic Național.

Black-out: Spania și Portugalia, 28 Aprilie 2025

Pe 28 aprilie 2025, la ora 12:33 CET, sistemele energetice din Spania și Portugalia au suferit o pană totală de curent. O zonă mică din Franța, aflată aproape de granița cu Spania, a fost de asemenea afectată, deși doar pentru o durată foarte scurtă. Restul sistemului energetic din Europa Continentală nu a fost afectat de acest incident.

8. tabel... (6_75160900.png)

9. tabel... (7_26053900.png)

10. tabel... (8_97547500.png)

 

 

 

Șef lucr.dr.ing. Daniel N. FÎȚĂ – Universitatea din Petroșani

Președinte al Centrului European "Studii Strategice de Securitate Energetică" (think-tank);

Expert asociat al Centrului Euro-Atlantic pentru Reziliență;

Expert tehnic și consultant "Electricitate" – Asociația Generală a Inginerilor din România.

Cărți apărute în anul 2025: Geopolitică. Relații internaționale, studii de securitate    

Smart Power. Analiza Soft și Hard în Relații internaționale    

Electricitatea și reziliența sistemului energetic național. Analiza interdisciplinară și impactul unui black-out asupra securității energetice    

Reziliența - Noul vector al puterii mondiale

 

 

 

 


Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență

Get it on App Store
Get it on Google Play

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News

Doi membri ai Gărzii Naţionale, împuşcaţi de un afgan, în apropierea Casei Albe. SUA suspendă procesarea cazurilor de imigrare pentru afgani
Cum amplifică competiția în Orient primele avioane rusești Su-57E livrate vreodată extern. Ca răspuns multe țări vor F-35, dar unele trebuie să se mulțumească cu "second best"
Sancțiuni contra Rusiei. România vrea să introducă ”supravegherea extinsă” pentru companiile rusești
Witkoff, consilierul lui Trump, a sfătuit Rusia cum să abordeze relația cu președintele SUA inclusiv în războiul din Ucraina (Bloomberg)
Trump spune că Rusia a fost de acord cu unele concesii în planul de pace pentru războiul din Ucraina
Dronă rusă căzută în Vaslui. Ministrul Moșteanu spune că avioanele Eurofighter ale Germaniei și F-16 ale României au încercat să o doboare
Două drone ruse au intrat din nou în spațiul aerian al României, în două incidente separate la Tulcea și Galați. Avioane Eurofighter și F-16, ridicate din nou
Majoritatea germanilor susțin convocarea tinerilor pentru o evaluare a serviciului militar
UE discută noi sancțiuni împotriva flotei din umbră a Rusiei. Sancțiunile ar putea afecta țările care facilitează activitățile acestor nave
De la Alexandroupolis la Giurgiu, în 24 de ore. Europa plănuiește un Schengen militar, cu aprobări de tranzit acordate în maxim 6 ore. ”Astăzi durează luni de zile”
Horaţiu Potra a fost adus în România. Mercenarul, după ce a fugit din țară: "Nu mă ascund şi nu am de ce să mă ascund"
Reforma în educație a Ucrainei nu „țintește” minoritatea română. Șeful Administrației Militare Cernăuți: Orice copil va putea învăța în limba română, Ucraina va asigura întreaga logistică
Berlinul, teren de antrenament: Batalionul Gardă al Bundeswehr pregătește inclusiv scenariul unor lupte urbane de tip „casă cu casă”
Trump a refuzat oferta lui Maduro. CIA primește „undă verde” în Venezuela iar Trump lasă ușa deschisă la „boots on the ground”
Darryl Nirenberg, viitorul ambasador al SUA în România, audiat în Senat: România e o mare oportunitate pentru companiile americane cu potențial decisiv energetic
S-70 Firehawk vin în Europa. Cehia a ajuns un acord pentru elicopterele Firehawk utilizate împotriva incendiilor forestiere
Rheinmetall anticipează că până în 2030 își va crește vânzările de cinci ori
Comisarul UE pentru Apărare: Provocările cu drone rusești din Polonia, România și baltice arată că Europa încă nu se poate apăra eficient de drone. ”Rușii învață. Noi?”
Gazprom accelerează proiectul conductei de gaze către China. Costurile sunt uriașe; doar faza de proiectate înghite miliarde de dolari
Locuitorii din Plauru și Ceatalchioi, evacuați după ce o navă cu GPL a fost lovită de dronă și a luat foc. Explozia ar putea avea impact pe o rază de 4,5-5 km
Polonia, victima a două acte de sabotaj asupra liniilor de cale ferată din estul țării
Ucraina și Grecia, acord pentru livrarea de gaze naturale lichefiate (GNL) până în martie 2026
Controlul asupra rezervelor de petrol ale Venezuelei. Propunere făcută de Maduro pentru Donald Trump? (NYT)
"Cea mai mare criză umanitară din lume". Emisarul lui Trump pentru Africa denunţă atrocităţi inacceptabile în războiul din Sudan
NATO își flexează mușchii în Flancul Estic: Zeci de aeronave, exerciții în apropierea frontierei cu Rusia
Lukoil nu mai forează în perimetrul Trident din Marea Neagră. Sancțiunile SUA pun reflectorul pe autoritățile române: "Nu ne vindem țara" americanilor de la Exxon Vs. blândețea față de Lukoil
Ambasadorul Rusiei, convocat la MAE după ce o nouă dronă rusă a căzut în România
Avertismentul Uniunii Africane: Mali e la un pas de a fi preluat de grupări jihadiste
Lukoil ar putea fi preluat de Carlyle. Grupul american are investiții și în sectorul energetic românesc
SUA lansează Operațiunea militară "Southern Spear". Nave de război, F-35 și portavionul Gerald Ford, desfășurate pentru combaterea traficului de droguri

Ştiri Recomandate

“Nepăsare absolută”: Un expert militar rus “desființează” Flota din Marea Neagră, după atacul ucrainean de la Novorossiysk
Primul din cele 64 de F-35 ale Finlandei e gata. "Vom primi cele mai bune avioane din lume", o declarație pe care vrem să o auzim și în cazul României
Amiralul Montgomery: Spre deosebire de Rusia, China nu vrea să radă orașe cu rachete. Am condus 10 ani grupul de luptă al portavionului George Washington, le cunosc strategia
Rusia face o tentativă palidă de a spăla rușinea scufundării submarinului Varșavianka cu bombardiere Tu-22M3 desupra Mării Negre
Cele 4 mari probleme unde nu avem soluții în caz de război: Rachetele hipersonice sau mobilitatea: Un avion A-400 nu poate ateriza la Focșani
Bani de la UE pentru blindate, arme sau drone? Nicușor Dan: Majoritatea achizițiilor militare de până în 2040 se vor face prin SAFE, dar vrem să accesăm fonduri și din noul buget al UE
SUA clasifică fentanilul drept armă de distrugere în masă. Război total și împotriva "narcoteroriștilor", după ce SUA atacă încă trei nave suspectate de trafic
MAE: SUA au recunoscut rolul României de partener-cheie în securitatea energetică
Cel mai mic stat din NATO vrea să cumpere SAMP-T în cea mai modernă variantă. O nouă comandă de SAMP/T NG ar consolida industria europeană de apărare
Obuzierele K9 blindează Europa: Polonia finalizează recepția flotei K9 Thunder iar „Tunetul” românesc e în producție. Fabrica din România începe să fie ridicată în ianuarie
Dispută în SUA privind pensionarea avioanelor A-10 si F-15 și viitorul aviației militare. Lupta pentru generația a 6-a: F-47 vs. F/A-XX
Veste bună de peste ocean: Producția de avioane F-16 Block 70 Viper, cea mai modernă versiune a F-ului american, finalizată pentru Bulgaria și Slovacia
Rusia respinge prezența în Ucraina a trupelor din state NATO. Kremlinul nu vrea nici măcar armistițiu de Crăciun
Cât va plăti România pentru antrenarea piloților de F-16 la Baza 86 Borcea în următorii 5 ani. La Fetești e singurul Centru de pregătire F-16 din Europa
Avioane de luptă F-16 ale Turciei doboară o dronă „scăpată de sub control” deasupra Mării Negre pe fondul escaladării tensiunilor navale
Ucraina, la un pas de „Articolul 5”: Zelenski anunță garanții de securitate istorice din partea Statelor Unite
Nu a fost o dronă de suprafață. Cu ce armă au lovit ucrainenii, de fapt, submarinul rusesc în inima portului Novorossiysk (Foto/Video)
Nicușor Dan spune că modelul finlandez e o posibilă cale de urmat și pentru Romarm
Rușii nu scapă de „ochii” din cer ai dronelor SUA: Un RQ-4B Global Hawk a scanat din nou Marea Neagră, după o lungă absență
„Grădina zoologică” a sistemelor robotizate de pe front. De ce diversitatea dronelor a devenit o capcană strategică pentru Ucraina
Pacificul cere o "Armată a Dronelor". De ce Statele Unite trebuie să renunțe la protecționism industrial pentru a contracara China
Dronă AR3, photo source: Tekever. Imagine cu caracter ilustrativ
EXCLUSIV
Pot întoarce soarta războiului dronele ucrainene? La Pokrovsk și Kupiansk aflate sub asediu rus Ucraina a întors cu 180 de grade situația operativă
Mai multe țări din Europa s-au angajat să conducă o forță multinațională de menținere a păcii în Ucraina. România nu e printre semnatari
SUA promit Ucrainei garanții de securitate similare cu cele din Articolul 5 al Tratatului NATO. "Nu vom repeta greșelile de la Minsk", avertizează Merz
România laudă rolul sistemelor americane MEROPS în posibila contracararea a viitoarelor incursiuni de drone
Și Elveția se uită la preț: Mai puține F-35 cumpărate, după ce prețul a crescut cu aproximativ 10%. Când sunt așteptate primele avioane de luptă
India spală imaginea „pătată” de ucraineni a S-400. Problema pentru indieni e că sistemele ruse depind de China, stat împotriva căruia reprezintă principala apărare
Nicușor Dan: China e un mare actor global economic iar România nu poate nega această realitate. Dezvoltarea relației nu trebuie să producă riscuri de securitate
Submarin făcut „artificii” în port (Video) O dronă ucraineană Sea Baby a lovit în plin submarinul rus Varshavyanka chiar în Novorosiisk
Orban ar putea rămâne la putere chiar dacă pierde alegerile: ”Transferul” la Președinție, un truc similar cu cel aplicat de Putin
Foto: 16 rachete balistice și 5 drone kamikaze au distrus un „complexul nuclear israelian”, machetă construită de iranieni, în timpul exercițiilor militare. Sursă: Captură YouTube @IRAN Military Power
EXCLUSIV
35.000 de rachete lansate împotriva unei țări mici: Cum a interceptat IDF rachete iraniene în spațiu. Investițiile majore în cyber au făcut posibilă și celebra operațiune a pagerelor explozive
Mașină de luptă Redback. Foto: Hanwha Aerospace
EXCLUSIV
CEO-ul Hanwha, exclusiv pentru DefenseRomania: Oferta e fără precedent. Nu vizează doar Redback cu produție aici a motoarelor, carenelor sau turelelor. Gigantul coreean vrea să se „mute” în România
pixel