SEN contribuie la securitatea energetică prin:
* capacități de producție diversificate și modernizate;
* interconectarea cu rețeaua europeană ENTSO-E, care permite importul/exportul de energie electrică;
* stocuri strategice și mecanisme de echilibrare a sistemului.
SEN ca pilon al securității naționale (energie electrică = stabilitate = putere), influențează:
* funcționarea instituțiilor statului:alimentarea infrastructurilor critice (spitale, armată, comunicații, transporturi, rețele de apă și gaze naturale, etc.);
* ordinea publică:întreruperile în alimentare pot genera instabilitate socială;
* capacitatea de apărare:armata și sistemul de apărare depind de infrastructura energetică;
* dezvoltarea economică:fără energie electrică, economia stagnează.
Astfel, un SEN robust este un scut național strategic.
România se confruntă cu provocări precum:
* tranziția energetică (renunțarea treptată la cărbune);necesitatea investițiilor în infrastructură și tehnologii verzi;
* războiul din proximitatea graniței (Ucraina) – creșterea riscurilor energetice;
* creșterea consumului și digitalizarea.
Perspectivele viitoare vizează:
* dezvoltarea energiei regenerabile;
* implementarea hidrogenului verde și a noilor tehnologii nucleare – SMR (Small Modular Reactor);
* digitalizarea SEN pentru un control mai bun și reacții rapide;crearea unor capacități strategice de stocare a energiei electrice.
SEN este mai mult decât un mecanism tehnic – este un instrument de suveranitate, stabilitate și dezvoltare. Prin protejarea, modernizarea și consolidarea sa, România își asigură un viitor sigur atât din punct de vedere energetic, cât și național.
RET este cel mai important obiectiv energetic al țării noastre, având în compoziția ei o multitudine de infrastructuri critice (stații electrice și linii electrice aeriene) de importanță națională și europeană fără de care economia și bunăstarea națională nu ar putea funcționa. SEN prin intermediul RET este într-o interdependență totală cu toate sistemele publice naționale. Nefuncționând RET, sau nefuncționând la parametri normali, securitatea economică a țării noastre este periclitată, creîndu-se starea de insecuritate economică, factor negativ cu efecte imediate asupra securității naționale.
RET este rețeaua electrică de interes național și strategic cu tensiunea nominală de 220 kV și 400 kV. În România activitatea de transport a energiei electrice, gestionare și dispecerizare a SEN, se realizează prin intermediul Companiei Naționale de Transport al Energiei Electrice Transelectrica SA, care este și operatorul de sistem. Funcțiunile CNTEE Transelectrica S.A. și infrastructura RET:
* operator de transport și de sistem al SEN:
-infrastructura RET (exploatare, întreținere și dezvoltare) asupra: 81 stații electrice, 8834,4 km. linii electrice aeriene și 216 unități de trasformare totalizând 38 058 MVA;
-infrastructura de dispecerizare (EMS/SCADA – Sistemul de Management Energetic/Supraveghere-Control și Achiziții de Date) care se realizează în cadrul Dispeceratului Energetic Național – DEN și cele 5 Dispecerate Teritoriale – DET;
-alocarea capacităților pe liniile de interconexiuni;
-certificatele verzi.operator al pieței de echilibrare – OPE;
* operator comercial al pieței de electricitate – OPCOM;
* operator de metering al pieței angro de electricitate – OMEPA;
* operator de telecomunicații și IT – TELETRANS.
Interconexiunea europeană a RET are următoarele beneficii: creșterea fiabilității; creșterea securității; ajutorul de avarie fără a fi necesară instalarea și menținerea în rezervă caldă a unei puteri importante; schimburi comerciale de energie electrică dintre România, Uniunea Europeană și țările vecine.
Interconexiunea RET este una din principalele căi de creștere a fiabilității și securității acestuia fără a afecta independența energetică. Prin aceste interconexiuni se asigură ajutorul de avarie fără a fi necesară instalarea și menținerea în rezervă caldă a unei puteri importante. Interconexiunile internaționale ale RET sunt exemplificate în tabelul de mai jos:
Recomandările ENTSO-E (sistemul energetic al UE), privesc 6 aspecte majore ale funcționării unui sistem energetic: acoperirea consumului; reglaj primar al puterii; reglaj secundar frecvență – putere; reglajul tensiunii; siguranța funcționării la criteriul (N-1) elemente; măsuri antiavarie.
Securitatea energetică
Securitatea energetică reprezintă capacitatea unui stat, regiuni, comunități sau societăți de a asigura accesul constant și stabil la surse sau resurse de energie necesare pentru a susține economia și pentru a garanta bunăstarea populației, iar aceasta implică măsuri și politici de asigurare a unui flux stabil și continuu de energie, care să fie accesibil ca preț, sigur din punct de vedere al aprovizionării și compatibil cu mediul.
Securitatea energetică reprezintă o componentă vitală a securității naționale și internaționale în actualul context geopolitic, geoeconomic și tehnologic global, care asigură stabilitatea, prosperitatea și dezvoltarea durabilă a societății moderne, fiind un pilon central al unei economii reziliente și competitive.
Securitatea energetică presupune nu numai garantarea accesului continuu la resursele de energie, dar și diversificarea surselor, reducerea dependențelor geopolitice și promovarea tehnologiilor sustenabile.
Securitatea energetică reprezintă mai mult decât accesul la sursele de aprovizionare cu energie, este un ecosistem holistic complex de politici, strategii și tehnologii care asigură un viitor mai sigur și prosper pentru omenire.
Relațiile diplomatice, comerțul, drepturile omului și mediul sunt interconectate și influențează direct securitatea energetică, care necesită o colaborare fără precedent între guverne, industrie, cercetători și societatea civilă.
Piloni: diversificarea surselor și a rutelor de aprovizionare, creșterea eficienței energetice, dezvoltarea surselor de energie regenerabilă, infrastructura de stocare, transport și distribuție, rezistența la șocuri și pregătirea pentru situații de urgență.
Provocări contemporane: dependența de importuri, tranziția energetică și costurile asociate, schimbările climatice și necesitatea de adaptare, securitatea cibernetică a infrastructurilor energetice.
Arma geopolitică energetică
Arma geopolitică este un instrument folosit de un stat sau o alianță de state pentru a influența alte state sau regiuni în cadrul relațiilor internaționale, fără a recurge neapărat la violență militară.
Aceasta poate fi folosită pentru a avansa interese strategice, economice sau politice, de multe ori implicând presiuni indirecte sau constrângeri.
Armele geopolitice energetice pot include:
Resursele naturale: resurse energetice (petrol și gaze naturale); Infrastructurile critice energetice: platforme maritime offshore (extracție hidrocarburi);instalații extracție on-shore;oleoducte și gazoducte; rafinării; stații de pompare petrol; stații de comprimare gaze naturale; capacități stocare (petrol și gaze naturale); stații electrice de înaltă și foarte înaltă tensiune; linii electrice de înaltă și foarte înaltă tensiune; centrale electrice; centrale nucleare;Energia electrică.
Pe scurt, o armă geopolitică este orice instrument care folosește vulnerabilitățile altor state pentru a obține avantaje strategice. Eficiența acestor arme depinde de cât de bine sunt integrate într-o strategie geopolitică mai largă.
În secolul XXI, paradigma tradițională a puterii mondiale – centrată pe resurse militare, economice și tehnologice – se află într-un proces de redefinire.
Evenimente precum pandemia de COVID-19, războaiele hibride, schimbările climatice sau crizele energetice au demonstrat că nu doar capacitatea de a proiecta forță, ci și abilitatea de a rezista, de a absorbi șocuri și de a reveni și deveni mai puternic, devine un criteriu esențial al puterii statale. Acest concept poartă numele de reziliență și reprezintă astăzi un nou vector al puterii mondiale, redefinind ierarhiile geopolitice și strategiile de securitate.
Tradițional, puterea mondială a fost definită prin „hard power” (capacitatea militară și economică) și „soft power” (atractivitatea culturală și politică). În prezent, reziliența apare ca un al treilea pilon, complementând și, uneori, depășind importanța celorlalți factori. Statele nu mai sunt evaluate doar prin PIB, arsenal nuclear sau influență diplomatică, ci și prin capacitatea lor de:
- a menține funcționalitatea instituțiilor în perioade de criză;
- a proteja infrastructurile critice (energetice, cibernetice, alimentare);
- a gestiona adaptiv șocurile externe (crize sanitare, migrație, catastrofe naturale);
- a-și reface rapid coeziunea socială și capacitatea economică.
Crizele recente au demonstrat că reziliența poate schimba ierarhii globale:
- Uniunea Europeană și-a definit strategia prin conceptul de „reziliență strategică”, orientând politicile de securitate, digitalizare și tranziție verde;
- Statele Unite își consolidează reziliența în fața războaielor hibride și a competiției tehnologice cu China;
- China promovează autosuficiența și controlul lanțurilor de aprovizionare ca mijloc de reziliență națională;
- Statele mici – precum Israelul, Singapore sau Finlanda – își maximizează rolul geopolitic tocmai prin dezvoltarea unor mecanisme solide de reziliență societală și cibernetică.
Astfel, reziliența devine un criteriu de diferențiere între puteri emergente și puteri declinante. O națiune cu infrastructuri fragile, instituții corupte și o societate polarizată va fi vulnerabilă, indiferent de arsenalul său militar. Într-o lume marcată de incertitudine și interdependență, reziliența se conturează ca nou vector al puterii mondiale. Ea redefinește ierarhiile globale, determină succesul strategiilor naționale și devine o condiție esențială pentru securitatea colectivă. Dacă în trecut puterea era măsurată prin cuceriri și teritorii, astăzi ea se măsoară prin capacitatea de a supraviețui, de a se adapta și de a se reinventa în fața crizelor.
Reziliența nu mai este doar un atribut defensiv, ci un instrument strategic ofensiv, ce stabilește cine va fi lider și cine va rămâne vulnerabil în noua ordine mondială. Reziliența (atât la nivel individual, organizațional sau comunitar) se bazează pe mai mulți vectori fundamentali care îi permit unui sistem să facă față șocurilor, să se adapteze și să continue să funcționeze. Iată cei mai importanți:
- Robustețea: capacitatea de a rezista șocurilor și stresului fără a se deteriora major;
- Redundanța: existența de resurse, alternative sau rezerve care să preia funcțiile critice în caz de criză;
- Flexibilitatea și Adaptabilitatea: posibilitatea de a schimba rapid strategiile și de a găsi soluții noi;
- Capacitatea de Înțelegere și Învățare: Monitorizarea mediului, anticiparea riscurilor și învățarea din experiențe trecute;
- Conectivitatea și Colaborarea: rețele de sprijin, parteneriate și comunicare eficientă;
- Rapiditatea reacției: viteza cu care un sistem sau o comunitate poate răspunde unei crize pentru a limita pierderile.
- Capacitatea de Recuperare și Transformare: revenirea la funcționalitate după o perturbare și, eventual, transformarea într-o formă mai bună decât înainte.
Se poate spune că reziliența este echilibrul dintre rezistență (a face față imediat șocului) și adaptare (a învăța și a evolua pe termen lung).
Securitatea națională fără o societate rezilientă rămâne vulnerabilă, iar reziliența fără un sistem de securitate eficient devine fragilă.
Reziliența națională
Într-o lume caracterizată de incertitudine, interdependență și transformări accelerate, conceptul de reziliență națională a devenit o temă centrală în discursul politic, economic și social. Crizele recente – de la pandemia de COVID-19, la conflictele regionale, schimbările climatice și instabilitatea economică – au arătat că puterea unei națiuni nu se măsoară exclusiv prin resursele sale materiale sau prin potențialul militar, ci și prin capacitatea de a rezista, de a se adapta și de a-și regăsi echilibrul în fața adversităților.
Reziliența națională nu este doar un concept teoretic, ci o necesitate practică, strâns legată de securitatea și prosperitatea pe termen lung a statelor. Reziliența națională este un concept complex, care se referă la capacitatea unui stat și a societății sale de a rezista, a se adapta și a-și reveni în urma unor șocuri majore (crize, dezastre naturale, atacuri cibernetice, războaie, pandemii, perturbări economice etc.). Ea are mai multe dimensiuni interdependente, recunoscute în literatura de specialitate și în documentele strategice internaționale (ex. NATO, UE, ONU).
Dimensiuni ale rezilienței naționale: politică și guvernamentală; economică; socială și comunitară; de securitate și apărare; informațională și comunicațională; cibernetică și tehnologică; ecologică și de mediu; culturală și identitară.
În Uniunea Europeană și NATO, reziliența națională este considerată un element de securitate colectivă, iar statele sunt încurajate să își dezvolte aceste dimensiuni pentru a fi pregătite atât la crize interne, cât și la amenințări externe. Globalizarea a adus beneficii incontestabile, dar și vulnerabilități majore. Pandemia de COVID-19 a scos la iveală fragilitatea lanțurilor de aprovizionare internațională și dependența multor state de resurse externe.
În același timp, conflictele geopolitice și atacurile cibernetice demonstrează că securitatea națională nu mai poate fi privită doar prin prisma apărării clasice, ci necesită abordări multisectoriale. Uniunea Europeană și NATO au introdus conceptul de „reziliență societală” ca pilon al politicilor comune de securitate, ceea ce subliniază importanța colaborării internaționale, dar și responsabilitatea fiecărei națiuni de a-și construi propriile capacități interne. Pentru România, reziliența națională este o temă strategică de actualitate. Crizele economice și politice din ultimele decenii, dar și vulnerabilitățile infrastructurii critice, au arătat nevoia consolidării instituțiilor și a creșterii încrederii cetățenilor în stat.
Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) este un exemplu concret de instrument prin care România își propune să investească în infrastructură, digitalizare, educație și sănătate, pentru a-și reduce fragilitățile și a-și spori capacitatea de adaptare. Totuși, adevărata reziliență nu se construiește doar prin fonduri externe, ci printr-un parteneriat autentic între stat și societate, prin implicarea activă a cetățenilor și prin cultivarea unei culturi a solidarității.
Interconectivitatea reziliență națională – securitate națională
Reziliența și securitatea națională sunt strâns interconectate, întrucât reziliența reprezintă capacitatea unui stat de a anticipa, rezista, răspunde și recupera rapid în fața amenințărilor sau crizelor, fie ele naturale, sociale, economice sau militare.
O națiune rezilientă poate gestiona mai eficient riscurile și poate minimiza impactul asupra securității sale. În același timp, securitatea națională oferă cadrul strategic și resursele necesare pentru a întări reziliența societală, economică, militară și instituțională. Împreună, ele asigură stabilitatea, protecția intereselor vitale și continuitatea funcționării statului în orice situație de criză.
- Reziliența este o componentă a securității naționale – fără capacitatea de a rezista și recupera în fața crizelor, securitatea este vulnerabilă;
- Strategiile naționale moderneintegrează concepte de reziliență în toate domeniile (militar, civil, economic);
- În contextul geopolitic actual, accentul este tot mai mult pus pe securitate preventivă și adaptivă,unde reziliența joacă un rol central.
Provocări actuale pentru România privind rezilienta si securitatea natională:
Securitatea regională și contextul geopolitic:
- Războiul din Ucraina: Conflictul prelungit la graniță generează presiuni asupra securității naționale, inclusiv riscuri de destabilizare, fluxuri de refugiați, presiuni economice și pericole cibernetice;
- Tensiuni în regiunea Mării Negre: Creșterea militarizării regiunii (inclusiv de către Rusia) afectează stabilitatea și solicită o implicare crescută a NATO;
- Riscuri hibride: Campanii de dezinformare, război informațional și atacuri cibernetice sponsorizate de state.
Vulnerabilități interne:
- Slăbiciuni instituționale: Disfuncționalități în administrația publică, corupție, lipsa reformelor reale în domenii critice precum justiția și educația, afectează capacitatea statului de a reacționa rapid și eficient;
- Polarizare socială: Diviziuni politice și sociale puternice slăbesc coeziunea națională, ceea ce reduce reziliența societală;
- Migrația forței de muncă: Exodul continuu de specialiști afectează domenii cheie pentru securitatea națională (sănătate, IT, cercetare, apărare).
Securitate economică și energetică:
- Dependință de importuri energetice: Deși România are resurse proprii (gaz, petrol, energie regenerabilă, etc.), infrastructura energetică învechită și lipsa investițiilor fac țara vulnerabilă la crize externe;
- Presiuni inflaționiste și instabilitate economică: Instabilitatea economică slăbește capacitatea de investiții în infrastructură critică și apărare;
- Investiții străine strategice: Controlul capitalului străin în domenii sensibile (energie, telecomunicații) poate crea vulnerabilități strategice.
Riscuri cibernetice:
- Atacuri asupra infrastructurilor critice: Spitale, rețele electrice, bănci și instituții publice sunt tot mai des ținta atacurilor cibernetice;
- Nivel scăzut de pregătire: În ciuda progreselor, există încă lipsuri în resursele umane specializate și în strategiile de apărare cibernetică la nivel guvernamental.
Securitate climatică și dezastre naturale:
- Fenomenul schimbărilor climatice: Secete prelungite, inundații sau fenomene meteorologice extreme afectează securitatea alimentară, energetică și infrastructurală;
- Gestionarea dezastrelor: Capacitatea de reacție rapidă la dezastre naturale este încă slabă în multe regiuni.
Provocări demografice:
- Îmbătrânirea populației: Scăderea natalității și migrația tinerilor subminează sustenabilitatea pe termen lung a sistemelor sociale și de apărare.
România trebuie să își întărească capacitatea de reacție, coordonarea inter-instituțională, coeziunea socială și independența strategică pentru a putea face față provocărilor viitoare într-un mediu internațional tot mai impredictibil. Reziliența națională este mai mult decât un concept strategic – este o condiție de existență și continuitate a statului în fața provocărilor contemporane. O națiune rezilientă este aceea care își cunoaște vulnerabilitățile, își mobilizează resursele interne și externe și transformă crizele în oportunități de progres. În cazul României, drumul spre reziliență necesită nu doar investiții materiale, ci și consolidarea capitalului social, întărirea statului de drept și promovarea unei culturi civice responsabile.
Reziliență mondială
Într-o lume caracterizată prin interdependență și schimbări rapide, conceptul de reziliență mondială a devenit esențial pentru înțelegerea modului în care societățile, economiile și mediul pot face față crizelor globale.
Reziliența mondială se referă la capacitatea comunităților și a sistemelor internaționale de a anticipa, a absorbi și a se recupera în urma șocurilor, fie ele economice, ecologice, politice sau sociale.
Aceasta devine tot mai relevantă în contextul schimbărilor climatice, pandemiilor, conflictelor internaționale și crizelor financiare. Reziliența mondială nu se limitează la rezistența unui stat sau a unei comunități în fața unei crize locale; ea implică interconectivitatea globală și capacitatea sistemelor internaționale de a menține funcționalitatea și coeziunea în momente de stres. Conform Organizației Națiunilor Unite (ONU), reziliența mondială presupune o abordare integrată care combină prevenirea riscurilor, adaptarea structurală și colaborarea internațională.
Există mai multe dimensiuni ale rezilienței globale, care pot fi grupate astfel:
a) Dimensiunea economică:
- Capacitatea economiilor de a rezista și recupera după crize financiare, recesiuni sau perturbări ale lanțurilor de aprovizionare;
- Indicatori: diversificarea economiei, stabilitatea financiară, rezervele de capital și lichidități, sustenabilitatea datoriei.
b) Dimensiunea socială:
- Rețeaua de suport social, coeziunea comunității și capacitatea populației de a se adapta la schimbări sau dezastre;
- Indicatori: educația, sănătatea publică, echitatea socială, accesul la resurse esențiale, protecția grupurilor vulnerabile.
c) Dimensiunea ecologică și climatică:
- Capacitatea ecosistemelor și a mediului de a se adapta și de a rezista la schimbările climatice, poluare, dezastre naturale sau degradarea resurselor;
- Indicatori: biodiversitate, sustenabilitatea resurselor naturale, capacitatea de gestionare a dezastrelor naturale, infrastructură verde.
d) Dimensiunea politică și instituțională:
- Capacitatea guvernelor și instituțiilor de a răspunde eficient la crize și de a menține stabilitatea;
- Indicatori: guvernanță, transparență, statul de drept, capacitatea instituțională, cooperarea internațională.
e) Dimensiunea tehnologică și infrastructurală:
- Reziliența infrastructurilor critice (energie, transport, telecomunicații, internet) și a tehnologiilor esențiale;
- Indicatori: redundanța infrastructurii, securitatea cibernetică, inovarea tehnologică, adaptabilitatea sistemelor tehnologice.
f) Dimensiunea culturală și psihologică:
- Capacitatea indivizilor și comunităților de a se adapta la stres, schimbări sau traume colective;
- Indicatori: flexibilitatea culturală, educația pentru reziliență, coeziunea socială, sănătatea mentală.
Principalele provocări ale rezilienței globale:
a) Schimbările climatice și dezastrele naturale:
- Creșterea frecvenței și intensității fenomenelor extreme (uragane, incendii, secetă, inundații);
- Impact direct asupra securității alimentare, infrastructurii și sănătății populației;
- Necesitatea adaptării infrastructurii critice și a planurilor de urgență.
b) Crizele economice și instabilitatea financiară:
- Fluctuații economice globale afectează țările vulnerabile;
- Dependența de lanțuri de aprovizionare globale poate accentua vulnerabilitățile în cazul crizelor (ex: pandemia COVID-19);
- Creșterea inegalităților economice reduce coeziunea socială.
c) Sănătatea globală și pandemiile:
- Epidemii și pandemii (COVID-19, Ebola) demonstrează vulnerabilitatea sistemelor de sănătate;
- Lipsa rezilienței în sănătate publică poate provoca colaps economic și social;Necesitatea unor sisteme de sănătate flexibile și pregătite pentru situații neașteptate.
d) Conflictul și instabilitatea politică:
- Războaie, conflicte regionale și terorism afectează stabilitatea globală;
- Migrația forțată și crizele umanitare sporesc presiunea asupra țărilor gazdă;Instituțiile slabe și guvernanța deficitară diminuează capacitatea de răspuns la crize.
e) Securitatea alimentară și resursele naturale:
- Creșterea populației și consumul inegal duc la presiuni asupra resurselor (apă, teren agricol, energie);
- Degradarea mediului și schimbările climatice reduc producția agricolă;Necesitatea unei gestionări sustenabile a resurselor și a tehnologiilor inovatoare.
f) Digitalizarea și securitatea cibernetică:
- Dependenta de tehnologie crește riscul atacurilor cibernetice și al perturbărilor infrastructurii critice;
- Vulnerabilitățile digitale pot avea efecte economice și sociale majore;Creșterea importanței rezilienței digitale și a protecției datelor.
g) Migrația și mobilitatea globală:
- Fenomenele sociale și economice forțează oamenii să se mute, ceea ce poate destabiliza regiuni întregi;
- Crizele climatice și conflictele accentuează presiunea asupra sistemelor sociale;Integrarea eficientă și planificarea urbană sunt esențiale.
Reziliența globală nu depinde doar de capacitatea individuală a unui stat, ci de cooperarea internațională, schimbul de informații, solidaritatea și investiția în infrastructură și tehnologie. Este un concept multidimensional care combină adaptabilitate, pregătire și recuperare după crize.
Consolidarea rezilienței mondiale necesită un efort coordonat la nivel internațional.
Printre strategiile cheie se numără:
a) Cooperarea internațională:Acordurile multilaterale pentru protecția mediului, securitatea alimentară și sănătatea publică sunt esențiale pentru prevenirea crizelor transfrontaliere;
b) Investiția în infrastructură adaptabilă:Orașele și regiunile trebuie să dezvolte infrastructuri rezistente la dezastre naturale și perturbări economice;
c) Promovarea echității și incluziunii sociale: Reducerea inegalităților sociale și economice crește capacitatea comunităților de a răspunde eficient la crize;
d) Inovația și tehnologia:Soluțiile digitale, inteligența artificială și monitorizarea datelor pot anticipa și atenua impactul șocurilor globale.
Reziliența mondială reprezintă un concept fundamental pentru supraviețuirea și dezvoltarea sustenabilă a societății globale.
Într-o eră marcată de incertitudini și schimbări rapide, capacitatea de a anticipa crizele, de a reacționa eficient și de a se adapta continuu devine o prioritate strategică.
Numai prin cooperare internațională, investiții inteligente și promovarea echității se poate construi o lume mai sigură și mai rezistentă pentru generațiile viitoare.
În tabelul de mai jos se estimează reziliența în funcție de factorul generator de black-out.
În tabelul de mai jos se exemplifică elementele cheie care intră în componența rezilienței naționale și impactul acestora asupra securității naționale:
În tabelul de mai jos se aproximează reziliența în funcție de tipul de black-out.
Centrală electrică:
Fenomenul de "black start" la o centrală electrică se referă la procedura de repornire a unei centrale electrice, în absența alimentării din rețeaua electrică externă.
Un black start este procesul de repornire a unei centrale electrice fără ajutorul rețelei electrice externe (de la zero), după o pănă totală de energie electrică (black-out).
În mod normal, centralele electrice au nevoie de energie electrică pentru a porni echipamentele auxiliare (pompe, sisteme de răcire, control, lubrifiere etc.).
De obicei, această energie vine din rețea, însă în cazul unei pene majore în întregul Sistem Energetic Național, nu există sursă externă de energie disponibilă.
De aceea, unele centrale sunt echipate cu sisteme speciale de black start, cum ar fi:
- Generatoare diesel de rezervă,care pot furniza energia necesară pentru a porni centrala;
- Microhidrocentrale (apă) saumicrotermocentrale (gaze naturale), capabile să pornească fără ajutor extern și apoi să ajute la pornirea unor centrale mai mari;
- Baterii industriale sausupercapacitori, în sistemele energetice moderne.
Ce presupune un "black start":
- Folosirea unei surse independente de energie;
- Repornirea unei centrale mai mari folosind această sursă independentă;
- Refacerea treptată a rețelei, prin sincronizarea și conectarea altor centrale electrice și consumatori.
Scop:
- Redresarea rapidă a Sistemului Energetic Național după o pană majoră de energie electrică;
- Evitarea pierderilor economice masive și a întreruperilor de lungă durată.
Sistem Energetic Național:
Black start în contextul Sistemului Energetic Național reprezintă procesul de repornire a Rețelei Electrice de Transport după o pană totală (black-out) de energie electrică, fără ajutorul rețelei externe.
Practic, este o procedură critică prin care anumite unități de producție (de regulă hidrocentrale sau centrale speciale) repornesc independent și apoi ajută la restabilirea treptată a alimentării în întreaga rețea.
Ce implică un „black start” al SEN:
1. Identificarea surselor capabile de black start:
- Centrale hidroelectrice (ex. Porțile de Fier, Vidraru, Lotru);
- Centrale pe gaze cu pornire rapidă;
- Grupuri de generare special dotate pentru pornire autonomă.
2. Repornirea centralelor cheie:
- Acestea nu au nevoie de alimentare externă;
- Folosesc propriile resurse (apă, combustibil, baterii, compresoare de aer) pentru a se autostarta.
3. Reenergizarea treptată a rețelei:
- Se formează „insule electrice” locale;Se sincronizează generatoarele;
- Se reface frecvența (50 Hz) și tensiunea nominală.
4. Realimentarea consumatorilor critici:
- Spitale, sisteme de comunicații, apă, transport.
5. Reconectarea întregii rețele naționale de transport.
Black start în România – SEN:
- Responsabilul național: Transelectrica;
- În România, există planuri și proceduri periodice de testare a capabilității black start;
- Unele hidrocentrale sau centrale pe gaz sunt echipate pentru acest rol;
- Procesul este coordonat strict și implică operatorii zonali, producători și dispecerul energetic național.
De ce e important:
- Evită crize naționale în cazul unui blackout;
- Asigură reziliențași stabilitatea Sistemului Energetic Național;
- Este cerut de standardele europene ale ENTSO-E.
Hidrocentrale – surse principale de black start:
- Porțile de Fier I și II: oferă disponibilitate ridicată pentru black start, deoarece necesită energie minimă pentru deschiderea vanelor și pot injecta rapid energie electrică în Rețeaua Electrică de Transport din cadrul Sistemului Energetic Național;
- Complexul Lotru-Ciunget: compus din trei hidrocentrale (Ciunget, Mălăia, Brădișor), este capabil să furnizeze rapid energie electrică în Rețeaua Electrică de Transport din cadrul Sistemului Energetic Național;
Turbine pe gaz / grupuri diesel:
Stațiile pe gaz și generatoarele diesel dedicate pot prelua rol de black start în lipsa hidrocentralelor, pornind inițial pe baterii și apoi încărcând rețeaua. În România, anumite grupuri (gaze) sunt operaționale pentru a sprijini Rețeaua Electrică de Transport din cadrul Sistemului Energetic Național, în situații critice.
Centrala nucleară Cernavodă:
Deși centralele nucleare, precum Cernavodă, unitățile 1 și 2, nu pornesc direct de la 0 (dimensiunea lor mare și complexitatea turbinei impun o etapă de energizare prealabilă), ele pot fi conectate rapid la Rețeaua Electrică de Transport din cadrul Sistemului Energetic Național, dacă există o sursă black start inițială (hidro sau gaz). Centrala nucleară joacă un rol-cheie pentru menținerea stabilității frecvenței și tensiunii, dar nu este în sine black start.
Cum funcționează într-un scenariu de black-out:
1. Se pornesc hidrocentralele capabile (de obicei Porțile de Fier sau Lotru) – ele solicită puțină energie internă și imediat pot livra energie electrică în Rețeaua Electrică de Transport din cadrul Sistemului Energetic Național;
2. Această energie electrică inițială alimentează infrastructura critică a altor centrale (gaz, nucleare);
3. Se conectează treptat și restul rețelei, readucându-se toate grupurile online.
Concluzie:
* Hidrocentralele mari (Porțile de Fier, Lotru Ciunget, Vidraru) sunt sursele principale de black start în România;
* Turbinele pe gaz și generatoarele diesel oferă suport complementar;
* Cernavodă nu pornește singură, dar, odată alimentată de o centrală hidro/gaz, contribuie crucial la restabilirea Rețelei Electrice de Transport din cadrul Sistemului Energetic Național.
Black-out: Spania și Portugalia, 28 Aprilie 2025
Pe 28 aprilie 2025, la ora 12:33 CET, sistemele energetice din Spania și Portugalia au suferit o pană totală de curent. O zonă mică din Franța, aflată aproape de granița cu Spania, a fost de asemenea afectată, deși doar pentru o durată foarte scurtă. Restul sistemului energetic din Europa Continentală nu a fost afectat de acest incident.
Șef lucr.dr.ing. Daniel N. FÎȚĂ – Universitatea din Petroșani
Președinte al Centrului European "Studii Strategice de Securitate Energetică" (think-tank);
Expert asociat al Centrului Euro-Atlantic pentru Reziliență;
Expert tehnic și consultant "Electricitate" – Asociația Generală a Inginerilor din România.
Cărți apărute în anul 2025: Geopolitică. Relații internaționale, studii de securitate
Smart Power. Analiza Soft și Hard în Relații internaționale
Electricitatea și reziliența sistemului energetic național. Analiza interdisciplinară și impactul unui black-out asupra securității energetice
Reziliența - Noul vector al puterii mondiale
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Autoritățile din Malaezia au anunțat că operațiunea de căutare a zborului Malaysia Airlines MH370 va fi reluată pe 30 decembrie.
Uniunea Europeană a făcut un pas deosebit de hotărât spre separarea energetică de Rusia. Consiliul UE și Parlamentul European au anunțat un acord politic preliminar pentru o reglementare care va elimina importurile de gaz rusesc până în 2027, în cadrul planului REPowerEU.
Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Informatică (ICI București) a semnat un memorandum de cooperare cu Codata Software Solutions, una dintre cele mai importante companiile românești din sectorul tehnologic, activ implicată în dezvoltarea de sisteme digitale sigure și infrastructuri IT avansate la nivel național. Acordul stabilește cadrul unei colaborări strategice în domeniul cercetării, inovării și dezvoltării de soluții digitale destinate consolidării capacităților tehnologice interne ale României.
Aeronavele de luptă ale NATO sunt nevoite să execute tot mai des misiuni de Poliție Aeriană deasupra Mării Baltice, pentru a intercepta aeronavele Federației Ruse.
Poliția belgiană a efectuat percheziții la SEAE, Serviciul Diplomatic al UE, la Colegiul Europei și la locuințe private.
Alianța Nord-Atlantică se pregătește să intre într-o nouă etapă a războiului de date, urmărind să rezolve o problemă critică generată de conflictul din Ucraina: incapacitatea de a schimba rapid și eficient volumele masive de date de luptă acumulate de Kiev cu partenerii NATO.
Pe 1 decembrie 2025, printr-un anunţ comun, Uniunea Europeană și Canada au confirmat că Ottawa a aderat oficial la instrumentul de finanțare a apărării SAFE, ceea ce face din Canada primul stat terț care primește acces la acest program.
Presa turcă citată de agenția Rador raportează în această dimineață că petrolierul rusesc Midvolga 2 a fost vizat de un atac în apele Mării Negre, în apropierea coastelor Turciei. Petrolierul, cu un echipaj de 13 persoane, se îndrepta din Rusia spre Georgia, potrivit publicației Dunya.
Bulgaria a solicitat Comisiei Europene 3,2 miliarde de euro finanţare prin instrumentul Security Action for Europe (SAFE), a confirmat Ministerul Apărării pentru BTA, scrie Agerpres. Cererea este însoţită de Planul Naţional de Investiţii pentru Industria Europeană de Apărare, aprobat de Guvern pe 26 noiembrie.
Preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a anunţat luni că UE pregăteşte sancţiuni suplimentare împotriva Belarusului, ca urmare a "atacului hibrid" asupra Lituaniei cu baloane pentru contrabandă, în timp ce Belarusul a acuzat la rândul său Lituania că foloseşte drone pentru operaţiuni de spionaj şi de răspândire de "materiale extremiste" împotriva preşedintelui Aleksandr Lukaşenko, după găsirea unei astfel de drone, relatează agenţiile Agerpres, Reuters şi EFE.
Rusia a anunțat că declarațiile celui mai înalt oficial militar al NATO, conform cărora alianța militară condusă de Statele Unite ar putea lua în considerare posibilitatea unui „atac preventiv”, sunt extrem de iresponsabile și reprezintă o tentativă de escaladare a situației.
Președintele Poloniei își restrânge programul vizitei în Ungaria din cauza discuțiilor lui Orban cu Putin și a continuării cooperării cu Rusia.
NATO analizează adoptarea unor măsuri mai proactive ca răspuns la escaladarea războiului hibrid desfășurat de Rusia și trecerea astfel la o nouă strategie în contextul atacurilor hibride ruse care includ atacuri cibernetice, operațiuni de sabotaj și încălcări repetate ale spațiului aerian aliat.
Parada militară organizată la Bucureşti cu prilejul Zilei Naţionale a României se desfăşoară luni, începând cu ora 11:00, în Piaţa Arcului de Triumf.
Ministerul rus al Apărării a anunțat că, pe 27.11.2025, două bombardiere cu rază lungă de acțiune de tip Tu-22M3 aparținând Forțelor Aerocosmice ale Federației Ruse au efectuat un zbor planificat deasupra apelor neutre ale Mării Baltice.
Guvernul a transmis că premierul Ilie Bolojan a luat act de demisia ministrului Apărării Ionuț Moșteanu.
Ministrul Apărării Ionuț Moșteanu a demisionat din funcție.
În această dimineață, ofițeri ai Biroului Național Anticorupție din Ucraina și ai Procuraturii Speciale Anticorupție efectuează percheziții la reședința șefului Cabinetului Președintelui, Andrii Yermak, din cartierul guvernamental, a relatat NABU.
„NABU și SAPO desfășoară acțiuni de investigație (percheziții) la sediul Președinției Ucrainei. Acțiunile de investigație sunt autorizate și se desfășoară în cadrul anchetei”, se arată în raportul citat de media ucrainean.
SUA se pregătesc să extindă semnificativ operațiunile militare împotriva traficanților de droguri din Venezuela, a anunțat Donald Trump în timpul unei intervenții publice cu ocazia Zilei Recunoștinței.
Dronele care intră pe teritoriul țării noastre sunt 'accidente', adevărata acțiune ostilă a Rusiei fiind dezinformarea, a afirmat președintele Nicușor Dan.
Președintele francez Emmanuel Macron ar putea anunța introducerea serviciului militar voluntar în țară în următoarele zile, relatează Le Figaro.
”Rușii testează constant granițele - care va fi răspunsul, cât de departe pot merge?”, declară ministrul leton de externe, Baiba Braže, într-un interviu acordat Politico. Este nevoie de un „răspuns mai proactiv”, spune el. „Și semnalul nu este transmis prin poveste - ci prin acțiune”.
Aflat între două avioane de Moscova, ministrul ungar de externe spune că Ungaria susține aderarea Serbiei la Uniunea Europeană, dar se opune începerii negocierilor de aderare cu Ucraina.
Preşedintele american Donald Trump l-a sfătuit pe premierul japonez Sanae Takaichi să nu provoace China pe tema suveranităţii Taiwanului, a relatat joi Wall Street Journal, în urma unei dispute diplomatice dintre Tokyo şi Beijing, conform Agerpres și AFP.
Doi membri ai Gărzii Naţionale au fost împuşcaţi miercuri la Washington, D.C., într-o zonă aglomerată din apropierea Casei Albe, ceea ce a dus la izolarea reşedinţei prezidenţiale, în timp ce preşedintele Donald Trump se află în Florida, şi a provocat un răspuns masiv al forţelor de ordine în zonă, informează Agerpres care citează Reuters.
Opțiunile Egiptului și Emiratelor Arabe Unite pentru avioane de generația a cincea, după ce Algeria a achiziționat Su-57E.
Pentru armatele arabe, care se confruntă cu provocări precum tensiunile la frontieră, amenințările teroriste și concurența regională, avioanele de vânătoare de generația a cincea reprezintă un instrument aproape vital pentru menținerea echilibrului strategic și sporirea descurajării.
MAE anunță adoptarea proiectului de lege privind sancțiunile internaționale. De asemenea, Guvernul propune modificarea OUG 202/2008 pentru a crea un nou mecanism de intervenție - ”supravegherea extinsă” - destinat protejării economiei românești în contextul sancțiunilor internaționale.
Emisarul special al preşedintelui american Donald Trump, Steve Witkoff, i-a oferit sfaturi consilierului rus Iuri Ușakov, consilierul lui Vladimir Putin, cu privire la modul de a dialoga cu liderul de la Casa Albă în legătură cu conflictul din Ucraina, potrivit unei discuții telefonice la care Bloomberg susține că a avut acces. Discuția a avut loc în octombrie, înainte de o întrevedere între Donald Trump și Volodimir Zelenski, unde s-a discutat inclusiv despre livrarea de rachete Tomahawks.
Președintele american Donald Trump a declarat că Federația Rusă a fost de acord cu unele concesii într-un plan de pace menit să pună capăt războiului de agresiune al Rusiei în Ucraina, a relatat Reuters, adăugând că Trump nu mai insistă asupra termenului limită inițial de joi pentru ca Ucraina să accepte planul de pace.
Ionuț Moșteanu, ministrul Apărării Naționale, a făcut declarații de presă, marți dimineață, de la Baza Aeriană Mihail Kogălniceanu din județul Constanța, precizând că rămășițele unei drone au fost identificate în județul Vaslui, iar avioanele Eurofighter germane și F-16 ale României au încercat angajarea ei, dar nu au mai doborât-o din cauza riscului asupra populației.
Spania își reevaluează în mod vizibil postura de apărare pe flancul sudic, în contextul schimbărilor rapide ale mediului de securitate din Africa de Nord și al modernizării accelerate a Forțelor Armate Regale ale Marocului.
Madridul consideră că vechile concepte de descurajare nu mai sunt suficiente și că este necesară o adaptare la un spectru de amenințări complex, specific așa-numitei „zone gri”.
Într-un demers fără precedent, ONG-ul Arhivele de Securitate Națională (ASN) ale SUA au publicat, pe 23 decembrie, transcrierile fidele ale întâlnirilor președintelui SUA, George W. Bush cu omologul rus, Vladimir Putin din 2001 până în 2008.
Documentele au fost cerute la publicare în noiembrie 2023. Biblioteca George W. Bush a răspuns în iunie 2024 că estimează că acestea ar putea declasificate pentru publicare în aproximativ 12 ani. Cu toate acestea, Arhivele cu ajutorul firmei de avocatură Goodwin Procter au convins instanța federală să aprobe publicarea mult mai devreme decât se estima.
Netanyahu lansează cel mai mare proiect de apărare din istoria țării pentru a reduce dependența de furnizorii străini.
Zelenski s-ar putea întâlni cu Trump la 28 decembrie, la Mar-a-Lago, în ceea ce este, probabil, încă o încercare a administrației americane de a forța încetarea conflictului din Ucraina.
Rusia și-a reafirmat, zilele acestea, una dintre condițiile pentru a opri atacurile: cedarea completă a Donbasului și reafirmă în presa internă că ar putea exista chiar și un "schimb de teritorii". De fapt, schimbul se referă tot la teritorii ucrainene, din care Moscova ar putea accepta să se retragă.
Rusia atacat din nou Ucraina cu drone, dar și cu rachete de croazieră Kalibr lansate de pe submarinele din Marea Neagră.
Noi atacuri cu drone au fost înregistrate asupra porturilor ucrainene de la Dunăre, în cursul nopţii de joi spre vineri, fiind transmis şi un mesaj RO-ALERT pentru populaţiei, informează Ministerul Apărării Naţionale.
În noaptea de 24 decembrie, Forțele de Apărare ale Ucrainei au lovit un loc rusesc de depozitare și întreținere pentru nave fără echipaj în zona Myrne a Peninsulei Crimeea ocupată temporar.
Într-o Europă care alege aproape în mare parte ca soluție pentru aviația militară de generația a 5-a avioanele F-35 Lightning II, există și cazuri de ezitare.
Rusia a efectuat atacuri cu drone în mai multe locații din Ucraina, inclusiv în capitala Kiev. O persoană a murit în urma unui atac asupra Odesei, Ucraina.
În același timp, zeci de drone au fost trimise de ucraineni în Rusia, dintre care unele au fost doborâte deasupra Moscovei.
Comandamentul american pentru Africa a declarat că atacul a fost efectuat la cererea autorităților nigeriene.
Avioane de vânătoare poloneze au interceptat un avion de cercetare rusesc deasupra Mării Baltice, care zbura aproape de spațiul său aerian, a anunțat joi, 25 decembrie, Comandamentul Operațional al Forțelor Armate ale țării membre NATO.
Într-un mesaj postat pe canalul său de Telegram, Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) a informat, pe 23.12.2025, că, înainte de a ataca submarinul rusesc de la Novorossisk, structurile serviciului au distrus un avion de cercetare maritimă de tip Il-38N. Atacul din această lună în care Ucraina a scos submarinul rus din joc, aflat chiar în portul militar din Novorossisk, reprezintă una din cele mai spectaculoase operațiuni din cei patru ani de război. În ciuda problemelor de pe frontul din Est, pe mare ucrainenii reușesc să îi țină în șah pe ruși.
Orban a reamintit că pacea europeană de după al Doilea Război Mondial a durat aproape opt decenii, ceea ce, după cum subliniază el, reprezintă o excepție istorică. Potrivit acestuia, teama de un conflict nuclear a împiedicat noi războaie timp de decenii, dar acest mecanism de descurajare nu mai este la fel de eficient astăzi ca odinioară.
În tot interviul, Orban vorbește mult despre presupusele greșeli ale Europei, dar nu spune un cuvânt despre Rusia. Va fi interesant să vedem cum se va poziționa liderul ungar în scenariul unui atac (evident hibrid) al Moscovei asupra unui alt stat european.
Glenn Corn, un fost înalt ofițer CIA, avertizează că Ucraina se află într-un moment critic. Glenn Corn, fost ofițer de informații și apărare, într-un editorial recent pentru Cypher Brief, reamintește administrației americane să nu repete greșelile făcute de prim-ministrul britanic Neville Chamberlain.
Bombardiere strategice ruse cu rază lungă de acțiune Tu-95MS au efectuat un zbor planificat deasupra apelor neutre ale Mărilor Norvegiei şi Barents, informează joi agențiile de știri.
În noaptea de Ajun, invadatorii ruși au efectuat un alt atac asupra infrastructurii portuare și industriale din regiunea ucraineană Odesa. În urma atacului, o persoană a fost ucisă și alte două au fost rănite.
Liderul nord-coreean Kim Jong-un a participat la testul unei noi rachete, a relatat joi presa de stat nord-coreeană, conform AFP și Reuters. Kim a vizitat, de asemenea, miercuri docurile unde presa de stat a declarat că Nordul își construiește submarinul nuclear.
Suedia va avea în curând capacitatea de a efectua lovituri în adâncime mult în spatele liniilor inamice, după pe avioanele Gripen va fi integrată racheta de croazieră Taurus, de producție germană. Procesul se desfășoară mai rapid decât era planificat.
Președintele american se prezintă drept apărătorul absolut al libertății de exprimare pe rețelele de socializare. În schimb, Trump amenință că va ridica licențele pentru toate canalele tv care difuzează emisiuni umoristice la adresa sa.
Sistemele antiaeriene SAMP/T sunt văzute de mulți drept un Patriot european. Până acum au apărut puține informații despre utilizarea acestora în Ucraina, dar lucrurile ar putea să se schimbe pe viitor, mai ales că francezii intenționează să trimită mai multe SAMP/T NG, noua generație a sistemului antirachetă franco-italian.
Preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski a prezentat pentru prima dată, în detaliu, cele 20 de puncte ale ultimului plan de pace elaborat de SUA pentru a pune capăt războiului din Ucraina, afirmând că a fost negociat cu reprezentanţi ai Kievului şi Washingtonului şi că a fost trimis spre avizare Moscovei.
În cei aproape patru ani de război, ucrainenii au integrat zeci de sisteme occidentale, pe lângă cele sovietice pe care deja le aveau în dotare, ceea ce pentru orice tehnician e un coșmar nu doar logistic, dar și de mentenanță. În ceea ce privește lansatoarele multiple de rachete, HIMARS au fost cu siguranță un „game changer” în vara și toamna lui 2022, atât pentru a opri ofensiva rusă, cât și în cea mai fructuoasă contraofensivă ucraineană când forțele de apărare ale Ucrainei au reușit să elibereze o mare porțiune din teritoriu.
Luni, guvernul israelian a aprobat o propunere a ministrului Apărării, Yisrael Katz, de a închide postul de radio al armatei israeliene „Galei Tzahal”, oprind oficial activitatea acestuia la 1 martie 2026.
Primarul Moscovei a anunțat că unitățile rusești de apărare aeriană au distrus o dronă care zbura spre capitala Rusiei.
China investește sume colosale nu doar în sisteme de armament convenționale, dar și în dezvoltarea capacităților nucleare, ori în tehnologii emergente și mai ales în componenta cyber. În unanimitate experții și oficialii sunt de părere că, spre deosebire de Rusia, China ar intra într-o aventură militară care ar risca să atragă SUA în război doar în cazul în care ar avea un plan bine pus la punct de a slăbi capacitatea militară americană. Iar acest plan e unul complex, care vizează și zona cyber.
Primele elemente ale unui sistem antidronă au fost desfășurate la granița Poloniei cu Belarus.
Forțele de apărare ucrainene s-au retras din orașul Siversk din regiunea Donețk, a anunțat marți Statul Major General ucrainean, precizând că obiectivul este „de a păstra vieți omenești și de a menține pregătirea de luptă a unităților”.
Însă avansurile Rusiei sunt plătite scump de către militarii ruși. Doar în ultimii doi ani, Moscova a pierdut 400 de mii de militari pe frontul din Ucraina.
Pakistanul a semnat un acord major de apărare cu Armata Națională Libiană, care controlează estul și sudul Libiei sub comanda lui Khalifa Haftar. Acesta care vine pe fondul polarizării politice din Libia de la căderea regimului lui Muammar Gaddafi, în 2011, și subliniază ambițiile Islamabadului de a-și extinde exporturile de apărare, bazându-se pe parteneriatul său cu China în dezvoltarea de arme avansate. Acordul prevede inclusiv achiziția de către Libia de avioane JF-17, construite de Pakistan împreună cu China.
Decretele de numire în funcţie a noilor miniştri de la Apărare - Radu Miruţă şi Economie - Irineu Darău au fost publicate marţi în Monitorul Oficial.
Istoria aviației militare ar fi putut arăta total diferit dacă americanii ar fi ale un proiect ce azi pare uitat: YF-23 Black Widow II sau „Văduva Neagră”. E vorba de două concepte diferite care au concurat, proces în urmă căruia s-a născut F-22 Raptor, considerat de mulți cel mai performant avion de luptă din lume.
Șeful Statului Major al forțelor libiene a murit într-un 'accident' de avion în timp ce pleca de la Ankara, în Turcia, unde s-a aflat într-o vizită, a anunțat marți seara prim-ministrul libian Abdelhamid Dbeibah, notează Agerpres și AFP.
Compania Lockheed Martin a anunțat că a testat cu succes racheta GMLRS ER (Guided Multiple Launch Rocket System Extended-Range) cu rază mai lungă de acțiune și un sistem de lansare M-142 HIMARS (High Mobility Artillery Rocket System).
Comandantul-șef al Forțelor Armate ale Ucrainei, Oleksandr Sîrski, declara zilele trecute că Rusia și-a mărit efectivele la aproximativ 710 mii de oameni pentru a desfășura o operațiune ofensivă strategică în Ucraina.
