Glenn Corn este fost șef de direcție centrală (senior executive) în cadrul Agenției Centrale de Informații (CIA), care a lucrat timp de 34 de ani în comunitățile de informații, apărare și afaceri externe ale SUA.
În timpul carierei sale la CIA, Glenn a ocupat funcția de șef de stație în patru misiuni critice în străinătate și a deținut funcții cheie de conducere la sediul CIA. Glenn este directorul general al Great South Bay și profesor asociat la Institutul de Politică Mondială din Washington DC.
În continuare redăm integral (cu unele adăugiri) articolul cu titlul „Acesta este, probabil, cel mai periculos moment pentru Ucraina”, semnat de Glenn Corn și publicat de Cypher Brief, pe 23 decembrie.
* * *
Fiecare dintre cele opt călătorii ale mele în Ucraina, de când m-am retras din CIA în vara anului 2023, a fost plină de provocări unice.
De fiecare dată am fost martor, din proprie experiență, la sacrificiile pe care ucrainenii le fac zi de zi pentru a lupta pentru independența țării lor. Și, deși fiecare vizită a fost epuizantă din punct de vedere fizic, fiecare a fost și profund inspiratoare, deoarece ucrainenii luptă pentru a proteja multe dintre valorile tradiționale americane în care am crescut crezând — inclusiv dreptul la autodeterminare, libertatea și suveranitatea națională.
Dar, cea mai recentă vizită a mea în Ucraina a fost de departe cea mai dificilă. Nu doar pentru că rușii își intensifică semnificativ atacurile aeriene asupra orașelor și localităților ucrainene sau pentru că Ucraina trece din nou printr-o iarnă foarte rece, în timp ce se confruntă cu penurii majore de energie, cauzate de atacurile Moscovei asupra infrastructurii energetice. Ci mai ales pentru că, pentru prima dată, i-am auzit pe ucraineni punând sub semnul întrebării angajamentul țării mele de a-i ajuta să-și apere patria. Pentru că i-am auzit pe interlocutorii ucraineni concluzionând că SUA nu este un partener de încredere și pentru că ucrainenii care luptă să-și protejeze țara se întrebau dacă SUA este dispusă să abandoneze sprijinul pentru cauza lor, pentru a obține posibile înțelegeri de afaceri cu dictatorul rus Vladimir Putin și regimul său.
Gândindu-mă la toți americanii alături de care am servit de-a lungul anilor, mai ales la cei care au făcut sacrificiul suprem apărând libertatea și onoarea țării noastre, este extrem de dureros să iau în considerare posibilitatea ca țara mea să aleagă să-l împace pe cineva precum Putin și, făcând asta, să întoarcă spatele celor care au suferit din cauza agresiunii lui Putin.
După mai bine de 10 ani de război, ucrainenii sunt în mod evident epuizați. Atacurile constante ale Rusiei asupra țintelor civile își spun cuvântul. Familii din întreaga țară trăiesc fără acces regulat la electricitate și sunt supuse zilnic unor atacuri rusești în masă cu drone și rachete.
Problemele interne de corupție ale Ucrainei, inclusiv ancheta „Operațiunea Midas”, care a dus la demisia consilierului de lungă durată al președintelui Zelenski și șef al Administrației Prezidențiale, Andrii Iermak, au ridicat semne de întrebare în rândul multor ucraineni cu privire la Zelenski și administrația sa. Scandalul a deschis, de asemenea, calea pentru ca mulți dintre opozanții sprijinului continuu pentru Ucraina să pretindă că Ucraina este o țară coruptă, condusă de lideri corupți.
Desigur, acești critici uită că investigația Midas este, de fapt, o dovadă a eforturilor Ucrainei de a combate corupția și un fapt care evidențiază determinarea Kievului de a crea un guvern mai transparent, bazat pe principiile „statului de drept”. Și nu există nicio comparație între eforturile Ucrainei de a combate corupția și lipsa de transparență a Rusiei și respingerea completă a guvernării bazate pe „statul de drept”.
Temerile ucrainenilor că vor fi abandonați de Washington sunt legate de percepția că SUA își va încheia sprijinul pentru Kiev. Temerile sunt amplificate de scurgerile recente ale așa-numitului „Plan în 28 de puncte”, prezentat inițial Kievului de către SUA, ca parte a eforturilor Washingtonului de a pune capăt războiului, și de dezvăluirile potrivit cărora cea mai mare parte a planului a fost scrisă de Kremlin și apoi înmânată trimisului special al SUA pentru Orientul Mijlociu și Rusia, Steve Witkoff, de către șeful Fondului Suveran de Investiții al Rusiei, Kiril Dmitriev.
Moscova folosește scurgerile de informații despre planul de pace pentru a crea falsa impresie că Putin încearcă să găsească o rezolvare pașnică a războiului și că forțele ucrainene sunt pe punctul de a ceda.
Aceste scurgeri de informații au purtat multe dintre semnele unei campanii rusești de dezinformare și, indiferent dacă Kremlinul a fost sau nu cel care a divulgat informația, există puține îndoieli că Moscova folosește scurgerile pentru a submina SUA pe plan internațional; pentru a crea o falie între SUA și aliații săi din Europa; pentru a submina moralul populației ucrainene; și pentru a înșela audiențe internaționale și interne, făcându-le să creadă că președintele rus Vladimir Putin încearcă să găsească o rezolvare pașnică a războiului pe care el însuși l-a început.
Moscova a lucrat neobosit pentru a crea impresia, la Washington, Bruxelles și Kiev, că Forțele Armate ale Ucrainei sunt pe punctul de a se prăbuși și că este doar o chestiune de timp până când Putin își va atinge obiectivele militare.
Ucrainenii, pe de altă parte, încearcă să contracareze această narațiune și să demonstreze că rușii continuă să obțină câștiguri minime pe câmpul de luptă, plătind însă un preț uriaș în termeni de personal și resurse.
Deși oamenii sunt obosiți, puțini par gata să se predea sau să renunțe. Mulți echivalează capitularea cu trădarea memoriei acelor ucraineni care au murit din 2014 încoace luptând pentru a apăra țara de Rusia.
Efortul lui Putin de a controla narațiunea despre Ucraina este legat, parțial, de dorința lui de a ascunde cât de slabă este, în prezent, propria sa poziție. Putin nu vrea ca Occidentul să se concentreze asupra faptului că armata rusă continuă să se chinuie să cucerească bucăți mici de teritoriu, suferind în același timp pierderi mari. Nu vrea ca alții să se concentreze asupra dificultăților Rusiei - probleme financiare, economice și sociale în creștere - care amenință stabilitatea pe termen lung a regimului său și viitorul Rusiei înseși.
În ultimii ani, Kremlinul și-a redirecționat resursele financiare limitate către complexul militar-industrial, ceea ce a dus la tăieri ale cheltuielilor sociale și la încetarea sprijinului pentru proiecte esențiale de infrastructură civilă. Deși această politică a dus la creșterea producției de apărare, ea falimentează țara și, în ultimele luni, chiar și industria de apărare a Rusiei a fost nevoită să implementeze reduceri de cheltuieli. Multe fabrici și unități de producție din Rusia nu își pot plăti muncitorii și au fost obligate să reducă săptămâna de lucru la trei sau patru zile.
Banii pe care Putin îi putea folosi odinioară pentru a-i stimula pe ruși să se înroleze în armată și să lupte în Ucraina se epuizează, forțându-l să ia din nou în calcul planuri de mobilizare care, fără îndoială, vor fi extrem de nepopulare pentru mulți ruși, în special pentru „elitele” care trăiesc în principalele centre urbane ale țării.
Războiul a atras, de asemenea, forța de muncă, ceea ce a dus la penurii semnificative de lucrători. Războiul lui Putin amenință să arunce Rusia în condițiile sociale și economice haotice și dureroase pe care țara le-a cunoscut la începutul și la mijlocul anilor 1990.
Totuși, sunt semne încurajatoare în SUA deoarece sprijinul pentru Ucraina în rândul republicanilor a crescut semnificativ pe parcursul anului 2025 iar Guvernul american ar trebui să țină cont de acest lucru
Înainte să plec în cea mai recentă călătorie în Ucraina, mi s-a cerut să vorbesc la un eveniment la Washington D.C., axat pe viitorul relațiilor dintre SUA și Europa. În timpul evenimentului, un participant mi-a spus că sondajele recente din SUA arătau că — de la învestirea președintelui Trump, în ianuarie 2025 — sprijinul pentru Ucraina în rândul republicanilor crescuse semnificativ. Această afirmație a fost susținută de un raport publicat de Defense One, bazat pe un sondaj realizat de Institutul Ronald Reagan, precum și de un raport anterior publicat de Chicago Institute on Global Affairs. Aceste semne sunt încurajatoare. Într-un sistem în care interesele populației ar trebui luate în considerare de liderii aleși, asta înseamnă că Guvernul Statelor Unite ar trebui să își continue sprijinul pentru Ucraina.
Sprijinul public în creștere pentru Ucraina ar trebui să le dea ucrainenilor o speranță că SUA nu îi va abandona. Dar este greu pentru ucraineni să audă acest mesaj atunci când este adesea acoperit de știri mult mai negative despre presupuse înțelegeri de culise între curierii lui Putin și persoane apropiate președintelui Trump, precum și de posibilitatea foarte reală ca acei curieri să-și folosească accesul pentru a duce activ o campanie discretă („whisper campaign”) menită să influențeze Președintele și deciziile sale de politică. Iar acest lucru, combinat cu scurgeri țintite și distorsionări ale faptelor, care exagerează percepția că Washingtonul preferă acum Moscova în locul Ucrainei și al europenilor, conturează o narațiune favorabilă Rusiei.
Are dreptate președintele Trump când spune că a moștenit o situație teribilă în Ucraina. Sunt de acord, de asemenea, că, în calitate de lider ales al celei mai puternice țări din lume, președintele Trump are responsabilitatea de a încerca să pună capăt acestui conflict sângeros și lipsit de sens.
Nu ucrainenii au început conflictul și nu ei sunt cei care se opun păcii. Putin a început războiul și tot el formulează cerințe maximaliste care duc la prelungirea lui
Președintele merită credit pentru că încearcă, deși nu sunt de acord cu afirmațiile sale periodice că ucrainenii, sau președintele lor, ar fi vinovați de declanșarea războiului — sau că Kievul nu vrea să încheie războiul. Vladimir Putin este vinovat de începerea conflictului și, în ciuda tuturor eforturilor președintelui Trump și a disponibilității ucrainenilor de a încerca să găsească un compromis, Putin a continuat să formuleze cerințe maximaliste și să prelungească conflictul, sperând să fure mai mult teritoriu ucrainean și să alimenteze complexul militar-industrial al Rusiei, care este acum singura parte funcțională a economiei ruse aflate în dificultate.
Părea că președintele Trump a recunoscut această realitate în octombrie, când a anulat planurile de a se întâlni cu Putin la Budapesta și a impus noi sancțiuni asupra sectorului energetic rusesc. Din păcate, în noiembrie, Președintele i-a permis lui Putin să manipuleze echipa americană să creadă că Putin este pregătit să negocieze, deschizând astfel ușa pentru multă dezinformare și război informațional rusesc, menite să submineze SUA, Ucraina și aliații lor — dar nu să pună capăt războiului.
În ultimul an, am observat creșterea nivelului de lupte politice interne în Ucraina. În timpul unei discuții cu un general ucrainean, în septembrie 2024, generalul a opinat că, din punct de vedere istoric, Ucraina nu a pierdut niciodată un război în fața Rusiei, dar a pierdut multe războaie în fața ei însăși. El a avertizat că luptele politice interne din țară le permit rușilor să identifice și să exploateze ambițiile politice ale unor lideri și să folosească aceste ambiții pentru a diviza țara și a submina unitatea națională.
Ucraina se confruntă din nou cu amenințarea unor diviziuni interne serioase, pe care Kremlinul le va manipula și le va folosi pentru a-și atinge obiectivele militare și politice. Pare probabil că guvernul ucrainean va organiza alegeri în 2026, iar SUA și Occidentul ar trebui să fie pregătite să ajute Kievul să protejeze aceste alegeri de interferența rusă. De asemenea, există puține îndoieli că Rusia însăși nu va organiza alegeri corecte în 2026, sau atât timp cât Putin rămâne la putere.
Liderii SUA nu trebuie să repete greșelile făcute de prim-ministrul britanic Neville Chamberlain atunci când a încercat să se ocupe de Adolf Hitler
Ca american, mă rog ca liderii noștri aleși să nu repete greșelile făcute de prim-ministrul britanic Neville Chamberlain atunci când a încercat să se ocupe de Adolf Hitler. Împăciuirea lui Hitler, prin forțarea aliaților să cedeze teritorii regimului nazist de la Berlin, nu a dus la „Pace în vremea noastră”. A dus la un război mondial mult mai mare și mai înfiorător, care ar fi putut fi oprit dacă englezii și francezii ar fi acționat decisiv împotriva lui Hitler la acel moment.
Pentru a „Face America măreață din nou”, americanii trebuie să se ridice în apărarea a ceea ce este corect. Ceea ce este corect nu înseamnă împăciuirea lui Putin. Dreptatea nu înseamnă să-i permitem lui Putin să scape nepedepsit după ce a furat porțiuni mari din teritoriul Ucrainei și apoi să beneficieze de pe urma uciderii a peste un milion de cetățeni ucraineni și ruși într-un război conceput pentru a proteja puterea personală a lui Putin și a reînființa un imperiu care s-a prăbușit de două ori în ultimii 150 de ani.
Ca american, mă rog să ne găsim drumul prin această perioadă foarte confuză și tulbure, să-l tragem la răspundere pe agresor, Putin, pentru crimele sale și să reușim să punem capăt acestui război, protejând în același timp suveranitatea Ucrainei și reputația Americii în lume.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Deși discuțiile de la Moscova, din 2 decembrie, dintre delegația americană și președintele Rusiei, Vladimir Putin, nu par să fi adus pacea mai aproape, secretarul de stat al SUA, Marco Rubio, susține, într-un interviu pentru Fox News, că s-au făcut „progrese” către încheierea războiului.
Maratonul diplomatic de cinci ore desfășurat marți la Kremlin, între președintele rus Vladimir Putin și trimișii speciali ai președintelui american Donald Trump, s-a încheiat exact așa cum a început: fără nicio mișcare semnificativă, fără un acord și fără vreun semn că Moscova ar fi dispusă să își reconsidere cererile maximaliste.
Este timpul ca UE să renunțe la strategia ei eșuată de „reacționează, speră, repetă”, consideră directorul Institutului pentru Studii de Securitate al UE (EUISS), Steven Everts.
Iluzia că Unchiul Sam va veni întotdeauna să ne salveze s-a risipit în noroaiele de la Cincu, în urma simulării unor manevre militare efectuate în cadrul Dacian Fall. Într-un amplu reportaj al agenției americane Bloomberg se precizează că scenariul testat de NATO ne arată o Europă descoperită, obligată să înfrunte o eventuală invazie rusă bazându-se strict pe propriile forțe convenționale, în timp ce sprijinul american, altădată automat, devine o variabilă incertă, limitată strict la logistică și nu la bocanci pe teren
Încă de la începutul anului trecut, relațiile egipteano-turce au cunoscut o schimbare strategică rapidă, reflectată clar în sectoarele militar și de apărare.
Presa germană a informat că, pe 28 noiembrie, în Polonia a fost activată apărarea antiaeriană după ce au fost detectate activități intense ale aviației rusești în apropierea flancului estic al NATO.
Vocile care contează la Kiev și în cancelariile occidentale încep să articuleze cu voce tare ceea ce istoricii militari intuiau deja, dar politicienii refuzau să accepte: războiul din Ucraina nu se va încheia cu o paradă a victoriei în Piața Roșie și nici cu prăbușirea imediată a regimului de la Kremlin.
Recentele anunțuri venite de la Kiev, Stockholm și Paris privind posibila achiziție a unui număr impresionant de avioane de luptă europene - 100 de Rafale și până la 150 de Gripen - au generat mult entuziasm în spațiul public. Un total de 250 de aparate de zbor sună, într-adevăr, spectaculos. Totuși, dacă privim situația la rece, dincolo de retorica politică și de scrisorile de intenție, realitatea este mult mai nuanțată.
La scurt timp după întoarcerea dintr-o vizită la Moscova, unde s-a întâlnit cu Vladimir Putin, premierul ungar, Viktor Orban, a acordat un interviu publicației germane Welt am Sonntag, în care a declarat că, după încheierea ostilităților, Ucraina ar trebui să redevină un stat tampon între Rusia și țările NATO.
Președintele american Donald Trump a provocat un val de șoc la nivel global sâmbătă, 29 noiembrie, anunțând pe contul său de pe rețeaua socială TruthSocial că spațiul aerian "deasupra și în jurul Venezuelei" ar trebui considerat "complet închis".
Informațiile recente venite de la Berlin, conform cărora luna octombrie a marcat un record absolut în ceea ce privește activitatea dronelor deasupra bazelor militare germane, nu trebuie citite ca simple statistici ale unor incidente izolate de securitate.
Misterul exploziilor care au zguduit vineri două petroliere aflate la intrarea în strâmtoarea Bosfor s-a risipit mai repede decât fumul negru ridicat de pe punțile navelor avariate. Nu a fost vorba despre mine marine rătăcite aşa cum se credea și nici despre accidente tehnice cauzate de uzură morală a navelor, ci despre o operațiune chirurgicală asumată Ucraina.
Viktor Iușcenko, cel de-al treilea președinte al Ucrainei și omul care a simțit pe propria piele toxicitatea influenței rusești, a ieșit recent la rampă cu un avertisment brutal. Fostul lider de la Kiev compară propunerile de „pace” venite dinspre Washington cu Acordul de la Munchen din 1938.
Într-o Europă care încă dezbate reactiv despre reintroducerea stagiului militar sau despre cum să-și completeze stocurile de muniție, Estonia alege din nou să privească securitatea națională nu ca pe o sarcină exclusivă a armatei, ci ca pe o competență civică fundamentală.
Într-un război de uzură, victoria nu se măsoară doar în kilometri pătrați de teritoriu recucerit, ci și în capacitatea de a „orbi” adversarul, lăsându-l expus și vulnerabil în fața unor lovituri care vizează însăși infrastructura vitală a frontului.
O explozie spectaculoasă, un nor purpuriu toxic și o tăcere asurzitoare din partea Kremlinului. Evenimentele de vineri, 28 noiembrie, de la poligonul Yasny din regiunea Orenburg, par să confirme un nou eșec major în programul de modernizare nucleară al Rusiei. Deși Moscova încearcă să proiecteze imaginea unei forțe strategice invincibile, dovezile vizuale și contextuale indică faptul că „super-armele” promovate agresiv de Vladimir Putin au o problemă fundamentală: refuză să zboare.
Viktor Orban a mers din nou la Moscova, unde a obținut din partea lui Vladimir Putin recunoașterea relațiilor excelente dintre cele două țări.
Vineri seara, Ucraina a primit o lovitură care nu a venit dinspre Moscova, ci din interiorul propriilor sale instituții. Andrii Yermak, șeful de cabinet al președintelui și, de facto, al doilea cel mai puternic om din statul ucrainean, și-a prezentat demisia. Nu a fost o retragere onorabilă, ci una forțată de perchezițiile procurorilor anticorupție (NABU) chiar în locuința sa.
Dezvăluirile recente din presa britanică, potrivit cărora Donald Trump i-a trimis pe Steve Witkoff și Jared Kushner la Moscova pentru a pune pe masa Kremlinului recunoașterea controlului rusesc asupra teritoriilor ocupate, confirma în continuare cum se raportează azi Statele Unite la conflictul din Ucraina.
Sub pretextul unei ofensive tehnice împotriva cartelurilor de droguri, Statele Unite redesenează arhitectura de securitate din America Latină. Acordul recent semnat de SUA cu Republica Dominicană este considerat de experţi ultima piesă dintr-un dispozitiv militar masiv care, privit de sus, seamănă izbitor cu o blocadă navală și aeriană în jurul regimului de la Caracas.
În lipsa unei politici europene unitare de înarmare, reacția naturală a statelor a fost accelerarea programelor naționale de achiziții, fiecare țară prioritizându-și propriile nevoi. Deși Bruxellesul a încercat să dea coerență acestui impuls prin câteva instrumente - achiziții comune de muniție, inițiative în domeniul apărării antiaeriene, mecanisme de finanțare pentru industria de apărare - realitatea arată că grosul achizițiilor este încă la nivel strict național.
Devine tot mai clar că actualul context de securitate din Ucraina nu este despre pace, ci despre formalizarea unei capitulări. Vladimir Putin, aflat într-o vizită în Kârgâzstan, a transmis un mesaj Washingtonului înainte de sosirea delegației conduse de Steve Witkoff la Moscova: Rusia nu negociază, Rusia dictează condițiile. Retorica liderului de la Kremlin, aparent deschisă spre dialog, ascunde de fapt un ultimatum - retragerea trupelor ucrainene de pe propriul teritoriu sau anihilarea lor militară.
Fidel rolului său de „locotenent” al Kremlinului și mereu gata să recite partitura Moscovei, Alexander Lukașenko a transformat, joi, summitul OTSC de la Bișkek într-o tribună de lansare a mesajelor rusești. Liderul de la Minsk a comentat, cu aerul unui expert, versiunea planului de pace scursă în presa americană - un posibil tratat între Rusia, Ucraina și Occident.
Germania pare să fi înțeles, în sfârșit, că epoca „dividendelor păcii” s-a încheiat definitiv. Dezvăluirile recente din The Wall Street Journal și presa germană despre existența „OPLAN DEU” (un plan militar secret de 1.200 de pagini) reprezintă mai mult decât o schimbare a birocraţiei greoaie cu care ne-a obişnuit Ministerul Apărării de la Berlin.
Confuzia diplomatică generată de recentul plan de pace în 28 de puncte și negocierile opace dintre Moscova și Washington scot la lumină o criză profundă de viziune strategică la nivelul administrației americane. Într-un moment în care Europa încearcă să descifreze dacă mai poate conta pe garanțiile de securitate transatlantice, o analiză recentă a generalului (r) Ben Hodges, fost comandant al trupelor SUA în Europa, oferă o perspectivă pragmatică, lipsită de sentimentalism, asupra erorilor pe care Statele Unite riscă să le comită. Mesajul său este clar: izolarea Europei nu va aduce prosperitate Americii, ci dimpotrivă, va vulnerabiliza însăși economia americană.
Ambiția României de a deveni a doua putere militară de pe Flancul Estic la est de Germania, după Polonia, ambiție menționată în Strategia Națională de Apărare, a fost subiectul unei intense analize a experților militari ruși, care pe lângă narativul narativul deja clasic al propagandei ruse privind intențiile revizioniste ale României în raport cu Republica Moldova, arată că, scoțând Turcia din ecuație și plasând-o în Sudul Flancului, România e deja „a doua cea forță militară a Flancului Estic”.
În ultimele două luni, Ucraina și Rusia au acceptat două încetări temporare ale focului pentru a repara liniile de înaltă tensiune care asigură alimentarea externă a centralei nucleare Zaporojie (ZNPP), aflată sub control rusă din martie 2022. Cele două linii – Dniprovska (750 kV) și Ferosplavna-1 (330 kV) – reprezintă ultimele conexiuni critice dintre centrală și rețeaua electrică ucraineană. Fiecare întrerupere pune în pericol funcționarea sistemelor de siguranță ale centralei și crește riscul unui accident nuclear major.
Autoritățile trebuie să crească numărul persoanelor care se identifică drept ruse și vorbesc limba rusă în teritoriile ucrainene anexate. Acest lucru rezultă dintr-un document publicat marți (25.11.2015), semnat de președintele rus, Vladimir Putin, și raportat astăzi de agenția Reuters. Decretul, numit Strategia Națională de Politică Rusă pentru perioada până în 2036, stabilește obiectivul ca 95% din populația țării să se considere rusă.
România a făcut marți, 25 noiembrie, un pas decisiv pentru a acoperi un gol critic în apărarea sa antiaeriană: semnarea contractului pentru sistemele portabile MANPAD MISTRAL . O investiție de 625 de milioane de euro care ne aliniază, în sfârșit, la realitățile dure ale frontului din vecinătate.
Timp de decenii, după cataclismul celor două războaie mondiale, Germania a fost privată de o capacitate militară majoră. Cu un PIB uriaș de aproape 5 trilioane de euro, dublu față de cel al Rusiei, generat de cea mai puternică economie a Europei, Germania a rămas mult în urmă în ultimele decenii în ceea ce privește puterea militară. Dar lucrul acesta s-a schimbat radical după invadarea Ucrainei de către Rusia.
Glenn Corn, un fost înalt ofițer CIA, avertizează că Ucraina se află într-un moment critic. Glenn Corn, fost ofițer de informații și apărare, într-un editorial recent pentru Cypher Brief, reamintește administrației americane să nu repete greșelile făcute de prim-ministrul britanic Neville Chamberlain.
Bombardiere strategice ruse cu rază lungă de acțiune Tu-95MS au efectuat un zbor planificat deasupra apelor neutre ale Mărilor Norvegiei şi Barents, informează joi agențiile de știri.
În noaptea de Ajun, invadatorii ruși au efectuat un alt atac asupra infrastructurii portuare și industriale din regiunea ucraineană Odesa. În urma atacului, o persoană a fost ucisă și alte două au fost rănite.
Liderul nord-coreean Kim Jong-un a participat la testul unei noi rachete, a relatat joi presa de stat nord-coreeană, conform AFP și Reuters. Kim a vizitat, de asemenea, miercuri docurile unde presa de stat a declarat că Nordul își construiește submarinul nuclear.
Suedia va avea în curând capacitatea de a efectua lovituri în adâncime mult în spatele liniilor inamice, după pe avioanele Gripen va fi integrată racheta de croazieră Taurus, de producție germană. Procesul se desfășoară mai rapid decât era planificat.
Președintele american se prezintă drept apărătorul absolut al libertății de exprimare pe rețelele de socializare. În schimb, Trump amenință că va ridica licențele pentru toate canalele tv care difuzează emisiuni umoristice la adresa sa.
Sistemele antiaeriene SAMP/T sunt văzute de mulți drept un Patriot european. Până acum au apărut puține informații despre utilizarea acestora în Ucraina, dar lucrurile ar putea să se schimbe pe viitor, mai ales că francezii intenționează să trimită mai multe SAMP/T NG, noua generație a sistemului antirachetă franco-italian.
Preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski a prezentat pentru prima dată, în detaliu, cele 20 de puncte ale ultimului plan de pace elaborat de SUA pentru a pune capăt războiului din Ucraina, afirmând că a fost negociat cu reprezentanţi ai Kievului şi Washingtonului şi că a fost trimis spre avizare Moscovei.
În cei aproape patru ani de război, ucrainenii au integrat zeci de sisteme occidentale, pe lângă cele sovietice pe care deja le aveau în dotare, ceea ce pentru orice tehnician e un coșmar nu doar logistic, dar și de mentenanță. În ceea ce privește lansatoarele multiple de rachete, HIMARS au fost cu siguranță un „game changer” în vara și toamna lui 2022, atât pentru a opri ofensiva rusă, cât și în cea mai fructuoasă contraofensivă ucraineană când forțele de apărare ale Ucrainei au reușit să elibereze o mare porțiune din teritoriu.
Luni, guvernul israelian a aprobat o propunere a ministrului Apărării, Yisrael Katz, de a închide postul de radio al armatei israeliene „Galei Tzahal”, oprind oficial activitatea acestuia la 1 martie 2026.
Primarul Moscovei a anunțat că unitățile rusești de apărare aeriană au distrus o dronă care zbura spre capitala Rusiei.
China investește sume colosale nu doar în sisteme de armament convenționale, dar și în dezvoltarea capacităților nucleare, ori în tehnologii emergente și mai ales în componenta cyber. În unanimitate experții și oficialii sunt de părere că, spre deosebire de Rusia, China ar intra într-o aventură militară care ar risca să atragă SUA în război doar în cazul în care ar avea un plan bine pus la punct de a slăbi capacitatea militară americană. Iar acest plan e unul complex, care vizează și zona cyber.
Primele elemente ale unui sistem antidronă au fost desfășurate la granița Poloniei cu Belarus.
Forțele de apărare ucrainene s-au retras din orașul Siversk din regiunea Donețk, a anunțat marți Statul Major General ucrainean, precizând că obiectivul este „de a păstra vieți omenești și de a menține pregătirea de luptă a unităților”.
Însă avansurile Rusiei sunt plătite scump de către militarii ruși. Doar în ultimii doi ani, Moscova a pierdut 400 de mii de militari pe frontul din Ucraina.
Pakistanul a semnat un acord major de apărare cu Armata Națională Libiană, care controlează estul și sudul Libiei sub comanda lui Khalifa Haftar. Acesta care vine pe fondul polarizării politice din Libia de la căderea regimului lui Muammar Gaddafi, în 2011, și subliniază ambițiile Islamabadului de a-și extinde exporturile de apărare, bazându-se pe parteneriatul său cu China în dezvoltarea de arme avansate. Acordul prevede inclusiv achiziția de către Libia de avioane JF-17, construite de Pakistan împreună cu China.
Decretele de numire în funcţie a noilor miniştri de la Apărare - Radu Miruţă şi Economie - Irineu Darău au fost publicate marţi în Monitorul Oficial.
Istoria aviației militare ar fi putut arăta total diferit dacă americanii ar fi ale un proiect ce azi pare uitat: YF-23 Black Widow II sau „Văduva Neagră”. E vorba de două concepte diferite care au concurat, proces în urmă căruia s-a născut F-22 Raptor, considerat de mulți cel mai performant avion de luptă din lume.
Șeful Statului Major al forțelor libiene a murit într-un 'accident' de avion în timp ce pleca de la Ankara, în Turcia, unde s-a aflat într-o vizită, a anunțat marți seara prim-ministrul libian Abdelhamid Dbeibah, notează Agerpres și AFP.
Compania Lockheed Martin a anunțat că a testat cu succes racheta GMLRS ER (Guided Multiple Launch Rocket System Extended-Range) cu rază mai lungă de acțiune și un sistem de lansare M-142 HIMARS (High Mobility Artillery Rocket System).
Comandantul-șef al Forțelor Armate ale Ucrainei, Oleksandr Sîrski, declara zilele trecute că Rusia și-a mărit efectivele la aproximativ 710 mii de oameni pentru a desfășura o operațiune ofensivă strategică în Ucraina.
Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a audiat rapoartele secretarului Consiliului Național de Securitate și Apărare, Rustem Umerov, și ale șefului Statului Major General al Forțelor Armate ale Ucrainei, Andriy Hnatov, privind rezultatele negocierilor cu delegația americană privind soluționarea războiului.
Serviciul de presă al corporației de stat Rostec din Federația Rusă a anunțat, pe 22.12.2025, că un avion de vânătoare de tip Su-57 a efectuat primul zbor cu un nou motor de generația a cincea, cunoscut sub denumirea de “Produs 177”.
Gazprom negociază cu compania petrolieră ungară MOL o posibilă vânzare a participației sale majoritare deținută la NIS - singura rafinărie a Serbiei -, a anunțat marți președintele sârb Aleksandar Vucic, transmit Agerpres și Reuters.
Pe baza informațiilor de la agențiile de informații britanice, Generalul Gwyn Jenkins, șeful Marinei Regale Britanice, este sigur că războiul din Ucraina a crescut apetitul Rusiei pentru dominație în multe regiuni ale lumii.
Oficialul a avertizat că forțele britanice și NATO în ansamblu și-ar putea pierde în curând avantajul în Oceanul Atlantic. Acest lucru se datorează consolidării semnificative a capacităților navale rusești și consolidării continue de către Kremlin a capacităților sale navale.
Navele vor fi cele mai rapide și de 100 de ori mai puternice decât orice navă construită până acum, s-a lăudat Trump. Prima navă din clasa Trump se va numi "USS Defiant".
Forțele ruse au lansat atacuri la scară largă cu rachete și drone asupra mai multor orașe ucrainene în noaptea de 23 decembrie, vizând, în principal, infrastructura energetică din regiunile din vestul îndepărtat al țării, dar și porturile Ismail și Reni de la frontiera cu România.
Grecia continuă să își consolideze capacitățile militare ca răspuns la ceea ce Atena descrie drept amenințări crescânde din partea Turciei, desfășurând sisteme de rachete cu rază lungă Spike NLOS, de fabricație israeliană, în special în insulele din estul Mării Egee și în regiunea Evros, la frontiera terestră cu Turcia. Sistemele au intrat recent în inventarul Forțelor Armate Elene și se află în curs de integrare operațională.
Armata germană a decis că noile pistoale de serviciu vor fi furnizate de Česká Zbrojovka (CZ). Soldații Bundeswehr vor folosi pistoale de tip CZ P-10.
Micul stat baltic a ales sistemele sud-coreene Chunmoo, care vor ajunge începând cu anul 2027.
Construcția noului portavion se va desfășura în cadrul programului PANG și va avea un cost estimat la aproximativ 10,25 miliarde de euro, fiind unul dintre cele mai ambițioase proiecte militare lansate de Franța în ultimele decenii.
Discuțiile privind un proces de pace în Ucraina, între americani, ucraineni și europeni, avansează lent lovindu-se în continuare de blocaje majore. De negocieri nu poate fi vorba în contextul în care Rusia refuză orice formă de dialog, continuând să aibă solicitări ce sunt mai degrabă o formă de capitulare a Ucrainei. Unul din puținele numitoare comune în discuțiile dintre aliați sunt reprezentate de viitoarele garanții de securitate pentru Ucraina, garanții pentru care au căzut de acord și americanii. Dar cum vor arăta ele?
Testele sistemului de apărare aeriană franco-italian de nouă generație SAMP/T NG (Sol-Air Moyenne Portée / Terrestre de nouvelle génération) au fost finalizate cu succes.
Aeronavele de luptă rusești sunt ținta preferată a serviciilor de informații ucrainene. Aseară, un SU-27 și un Su-30 au fost lovite pe aerodromul Lipețk din Rusia.
