Îndemnul lui vine după ce, recentul plan american de pace pentru încheierea războiului ruso-ucrainean, a luat prin surprindere Uniunea Europeană și chiar Ucraina.
În continuare redăm opinia lui Steven Everts, publicată de Politico pe 1 decembrie.
„Manevrele diplomatice intense menite să contureze un deznodământ al războiului din Ucraina au scos la iveală o realitate îngrijorătoare: chiar și când vine vorba de propria securitate, UE se străduiește să fie un actor central.
Negocierile în desfășurare privind viitorul Ucrainei - un conflict pe care liderii europeni îl descriu frecvent drept „existențial” - avansează cu o contribuție minimă din partea blocului. Iar în timp ce alții stabilesc tonul și direcția, Europa rămâne reactivă: gestionează consecințele, limitează pagubele și speră să-și recapete influența.
Această marginalizare nu este rezultatul unei singure decizii sau al unei singure persoane — oricât de hotărâtoare ar fi consecințele președintelui SUA, Donald Trump. Mai degrabă, ea reflectă o vulnerabilitate mai profundă și un tipar neliniștitor.
Oricine privește alegerile Europei din ultimele luni poate observa o psihologie a slăbiciunii. Ea descrie un continent lipsit de curaj, incapabil să acționeze decisiv chiar și atunci când e vorba de interesele sale fundamentale și când alternative de politică sunt la îndemână. Europa își pierde încrederea, alunecă în fatalism și își justifică pasivitatea cu gândul liniștitor că, de fapt, nu are nicio opțiune reală, deoarece cărțile ei sunt slabe. În plus, pe termen lung, lucrurile se vor așeza. Doar așteaptă alegerile parlamentare de la mijlocul mandatului din SUA.
Ucraina cu siguranță nu poate.
Simpla comentare a drafturilor altora de planuri de pace, într-un fel de „diplomație cu urmărire de modificări”, nu este suficientă. Sunt necesare decizii, și sunt necesare acum. Europa este un continent de țări bogate, cu capabilități considerabile. Însă, deși liderii săi insistă că securitatea și succesul Ucrainei sunt esențiale pentru propria securitate și supraviețuire a Europei, asistența militară efectivă pentru Kiev a scăzut în ultimele luni.
Pe plan financiar, Europa pică testul pe care și l-a impus singură. Ucraina are nevoie de aproximativ 70 de miliarde de euro anual — și da, este o sumă mare, dar reprezintă doar 0,35% din PIB-ul UE. Aceasta se încadrează în capacitatea colectivă a Europei. Totuși, de luni de zile, statele membre nu reușesc să cadă de acord asupra mecanismelor de folosire a activelor rusești înghețate sau asupra unor alternative potrivite care ar putea menține Ucraina pe linia de plutire.
În schimb, am văzut tergiversare și triumful gândirii mărunte. Este, de asemenea, destul de grăitor că tentativa SUA de a impune pur și simplu modul în care aceste active să fie folosite — cu 50% din profituri mergând la Washington, în loc de Kiev — este cea care, în sfârșit, zdruncină Europa și o împinge spre acțiune.
Din păcate, psihologia slăbiciunii Europei este la fel de vizibilă și în domeniul economic, iar acordul comercial UE–SUA încheiat în iulie a fost un caz clasic despre cum fragilitatea se poate deghiza în „pragmatism”.
Bruxelles-ul avea instrumente pentru a răspunde tarifelor și măsurilor coercitive ale Washingtonului, inclusiv contra-tarife și instrumentul său anti-coerciție. Dar, sub presiunea statelor membre, temătoare de o retragere mai amplă a SUA din securitatea europeană și din sprijinul pentru Ucraina, a ales să nu le folosească. Rezultatul a fost o „înțelegere” dezechilibrată: un tarif unilateral de 15%, care încalcă regulile Organizației Mondiale a Comerțului și obligă Europa să facă achiziții de energie și investiții în SUA în valoare de sute de miliarde de dolari.
Și mai rău, acordul nu a produs stabilitatea prezentată drept principalul său beneficiu. De atunci, Washingtonul a desemnat măsurile Europei pentru tranziția energetică și reglementările tehnologice drept „bariere comerciale” și „taxe pe companiile americane”, semnalând că ar putea urma noi măsuri de răspuns. Chiar săptămâna trecută, SUA a crescut din nou presiunea, când reprezentanții săi comerciali s-au întâlnit cu miniștri ai UE și au contestat deschis regulile existente ale UE privind tehnologia.
Mai mult decât pe apărare, UE ar trebui să fie o superputere economică și de reglementare. Însă, în pofida deceniilor în care și-a folosit greutatea economică în scopuri politice, UE este acum în derivă, confruntată cu un joc de putere transatlantic tot mai amplu pe comerț și tehnologie.
Tipare similare de retragere marchează și acțiunile UE în alte domenii. Pe măsură ce Rusia își intensifică operațiile de război hibrid împotriva infrastructurii critice a blocului, răspunsul Europei rămâne ezitant. Pe măsură ce China își transformă dramatic controalele la export în armă, în special pentru exporturile de minerale critice, Europa continuă să răspundă târziu și fără coordonare clară. Iar în Orientul Mijlociu, deși este unul dintre principalii donatori pentru Gaza, Europa rămâne periferică în conturarea oricăror planuri de încetare a focului și reconstrucție.
Criză după criză, rolul Europei nu este doar mic, ci continuă să se micșoreze. Întrebarea este: când vor decide europenii că s-au săturat de această slăbiciune și irelevanță?
Mai presus de toate, aceasta este o chestiune de psihologie: de a crede în propriile capabilități, inclusiv în puterea de a spune „nu”. Dar acest lucru este posibil doar dacă Europa investește în abilitatea ei de a lua împreună decizii majore — prin autoritate politică comună și resurse financiare comune. Nu există ieșire din această situație fără a investi într-o UE mai puternică.
Acest argument de bază a fost repetat de o sută de ori. Dar, deși insistența asupra „mai multă voință politică” din partea statelor membre este, într-adevăr, corectă, este și prea simplistă. Trebuie să recunoaștem că a construi o UE mai puternică înseamnă și să renunțăm la anumite lucruri. Dar, în schimb, vom câștiga ceva esențial: abilitatea de a rămâne fermi într-o lume a lui Donald Trump, Vladimir Putin și Xi Jinping.
Aceasta este atât necesar, cât și neprețuit.”
Nota autorului: Această slăbiciune UE, remarcată de Steven Everts, a fost mascată până la momentul începerii războiului ruso-ucrainean de o stare de generală de automulțumire la nivelul UE.
Slăbiciunea UE este rezultatul unui lung șir de erori, cele mai multe mici dar unele destul de mari.
Prima dintre ele cele mari este interpretarea greșită a comportamentului de mulți ani de zile al Rusiei și Chinei.
Ținta Rusiei a fost dintotdeauna eliminarea SUA din Europa, deoarece Rusia consideră că Europa, fără sprijinul militar american, poate fi controlată de la Moscova.
În acest scop, Rusia a construit un monopol energetic la adresa UE pe care l-a folosit ca armă. Primele semne al acestei intenții a Rusiei au apărut în ianuarie 2006, când Moscova a decis întreruperea furnizării de gaze către UE prin Ucraina. Însă, aceste indicii nu au fost corect înțelese. În paralel, Moscova a atras de partea ei, în timp, unii politicieni europeni. Unii dintre ei au ajunși chiar prim-miniștri, în timp ce alții controlează opoziția de extremă dreaptă sau stângă în țările lor.
O modalitate frecventă, prin care Rusia a atras politicieni europeni de partea ei, a fost cumpărarea efectivă cu bani, cel mai cunoscut caz fiind cel al fostului cancelar german, Gerhard Schröder,care a primit un post de conducere bine plătit la Gazprom. În continuare, este de datoria serviciilor de informații și securitate ale țărilor membre UE să facă lumină în toate aceste cazuri și să le pună într-o nouă paradigmă. Prin acești politicieni care lucrează în favoarea Rusiei, Uniunea Europeană este efectiv blocată atât în luarea deciziilor de actualii premieri europeni proruși, cât și de teama că partidele proruse vor lua puterea în diferite țări.
La prima vedere, China nu joacă un rol agresiv ca Rusia. Dar, în timp, China a construit, în relația cu UE, un monopol al forței de muncă ieftine. Acest monopol poate fi folosit în scop de destabilizare.
Pe de altă parte, SUA, bine intenționate, au construit, în perioada postbelică, un monopol al apărării și securității față de toți aliații săi.
Până de curând, America nu avea nici măcar ea ideee că acest monopol, bine intenționat de toate administrațiile de la Washington pentru că lumea liberă avea nevoie de un vârf de lance perfect pentru a se apăra, ar putea să fie folosit pentru a specula vulnerabilitățile țărilor prietene, inclusiv vulnerabilitatea de apărare a UE. Un mare semn de întrebare râmâne de ce Coreea de Sud vrea să dobândească arme nucleare. De asemenea, un alt mare semn de întrebare rămâne de ce secretarul Forțelor Terestre ale SUA, Dan Driscoll, a spus europenilor că Rusia are rachete mai multe decât îi trebuie să folosească în Ucraina. A sunat ca o amenințare ceea ce a spus Driscoll.
În concluzie, slăbiciunea UE există și ea este rezultatul unui plan atent elaborat de Rusia. În acest plan, China și SUA ar putea juca și ele anumite roluri, dar cu condiția ca SUA să accepte acest joc. SUA încă dețin abilitatea de a contracara decisiv Rusia, dar cu timpul ea se va eroda dacă America se va lega economic de Rusia. Moscova are abilitatea de a cumpăra oameni cheie ai lumii libere, iar americani vor rezista cu greu beneficiilor pe termen scurt dintr-o relație de afaceri economice cu Rusia. Pe termen lung, s-au văzut în Europa adevăratele intenții ale Rusiei și modul ei feudal, profund arhaic, de a privi lumea secolului 21.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Este timpul ca UE să renunțe la strategia ei eșuată de „reacționează, speră, repetă”, consideră directorul Institutului pentru Studii de Securitate al UE (EUISS), Steven Everts.
Iluzia că Unchiul Sam va veni întotdeauna să ne salveze s-a risipit în noroaiele de la Cincu, în urma simulării unor manevre militare efectuate în cadrul Dacian Fall. Într-un amplu reportaj al agenției americane Bloomberg se precizează că scenariul testat de NATO ne arată o Europă descoperită, obligată să înfrunte o eventuală invazie rusă bazându-se strict pe propriile forțe convenționale, în timp ce sprijinul american, altădată automat, devine o variabilă incertă, limitată strict la logistică și nu la bocanci pe teren
Încă de la începutul anului trecut, relațiile egipteano-turce au cunoscut o schimbare strategică rapidă, reflectată clar în sectoarele militar și de apărare.
Presa germană a informat că, pe 28 noiembrie, în Polonia a fost activată apărarea antiaeriană după ce au fost detectate activități intense ale aviației rusești în apropierea flancului estic al NATO.
Vocile care contează la Kiev și în cancelariile occidentale încep să articuleze cu voce tare ceea ce istoricii militari intuiau deja, dar politicienii refuzau să accepte: războiul din Ucraina nu se va încheia cu o paradă a victoriei în Piața Roșie și nici cu prăbușirea imediată a regimului de la Kremlin.
Recentele anunțuri venite de la Kiev, Stockholm și Paris privind posibila achiziție a unui număr impresionant de avioane de luptă europene - 100 de Rafale și până la 150 de Gripen - au generat mult entuziasm în spațiul public. Un total de 250 de aparate de zbor sună, într-adevăr, spectaculos. Totuși, dacă privim situația la rece, dincolo de retorica politică și de scrisorile de intenție, realitatea este mult mai nuanțată.
La scurt timp după întoarcerea dintr-o vizită la Moscova, unde s-a întâlnit cu Vladimir Putin, premierul ungar, Viktor Orban, a acordat un interviu publicației germane Welt am Sonntag, în care a declarat că, după încheierea ostilităților, Ucraina ar trebui să redevină un stat tampon între Rusia și țările NATO.
Președintele american Donald Trump a provocat un val de șoc la nivel global sâmbătă, 29 noiembrie, anunțând pe contul său de pe rețeaua socială TruthSocial că spațiul aerian "deasupra și în jurul Venezuelei" ar trebui considerat "complet închis".
Informațiile recente venite de la Berlin, conform cărora luna octombrie a marcat un record absolut în ceea ce privește activitatea dronelor deasupra bazelor militare germane, nu trebuie citite ca simple statistici ale unor incidente izolate de securitate.
Misterul exploziilor care au zguduit vineri două petroliere aflate la intrarea în strâmtoarea Bosfor s-a risipit mai repede decât fumul negru ridicat de pe punțile navelor avariate. Nu a fost vorba despre mine marine rătăcite aşa cum se credea și nici despre accidente tehnice cauzate de uzură morală a navelor, ci despre o operațiune chirurgicală asumată Ucraina.
Viktor Iușcenko, cel de-al treilea președinte al Ucrainei și omul care a simțit pe propria piele toxicitatea influenței rusești, a ieșit recent la rampă cu un avertisment brutal. Fostul lider de la Kiev compară propunerile de „pace” venite dinspre Washington cu Acordul de la Munchen din 1938.
Într-o Europă care încă dezbate reactiv despre reintroducerea stagiului militar sau despre cum să-și completeze stocurile de muniție, Estonia alege din nou să privească securitatea națională nu ca pe o sarcină exclusivă a armatei, ci ca pe o competență civică fundamentală.
Într-un război de uzură, victoria nu se măsoară doar în kilometri pătrați de teritoriu recucerit, ci și în capacitatea de a „orbi” adversarul, lăsându-l expus și vulnerabil în fața unor lovituri care vizează însăși infrastructura vitală a frontului.
O explozie spectaculoasă, un nor purpuriu toxic și o tăcere asurzitoare din partea Kremlinului. Evenimentele de vineri, 28 noiembrie, de la poligonul Yasny din regiunea Orenburg, par să confirme un nou eșec major în programul de modernizare nucleară al Rusiei. Deși Moscova încearcă să proiecteze imaginea unei forțe strategice invincibile, dovezile vizuale și contextuale indică faptul că „super-armele” promovate agresiv de Vladimir Putin au o problemă fundamentală: refuză să zboare.
Viktor Orban a mers din nou la Moscova, unde a obținut din partea lui Vladimir Putin recunoașterea relațiilor excelente dintre cele două țări.
Vineri seara, Ucraina a primit o lovitură care nu a venit dinspre Moscova, ci din interiorul propriilor sale instituții. Andrii Yermak, șeful de cabinet al președintelui și, de facto, al doilea cel mai puternic om din statul ucrainean, și-a prezentat demisia. Nu a fost o retragere onorabilă, ci una forțată de perchezițiile procurorilor anticorupție (NABU) chiar în locuința sa.
Dezvăluirile recente din presa britanică, potrivit cărora Donald Trump i-a trimis pe Steve Witkoff și Jared Kushner la Moscova pentru a pune pe masa Kremlinului recunoașterea controlului rusesc asupra teritoriilor ocupate, confirma în continuare cum se raportează azi Statele Unite la conflictul din Ucraina.
Sub pretextul unei ofensive tehnice împotriva cartelurilor de droguri, Statele Unite redesenează arhitectura de securitate din America Latină. Acordul recent semnat de SUA cu Republica Dominicană este considerat de experţi ultima piesă dintr-un dispozitiv militar masiv care, privit de sus, seamănă izbitor cu o blocadă navală și aeriană în jurul regimului de la Caracas.
În lipsa unei politici europene unitare de înarmare, reacția naturală a statelor a fost accelerarea programelor naționale de achiziții, fiecare țară prioritizându-și propriile nevoi. Deși Bruxellesul a încercat să dea coerență acestui impuls prin câteva instrumente - achiziții comune de muniție, inițiative în domeniul apărării antiaeriene, mecanisme de finanțare pentru industria de apărare - realitatea arată că grosul achizițiilor este încă la nivel strict național.
Devine tot mai clar că actualul context de securitate din Ucraina nu este despre pace, ci despre formalizarea unei capitulări. Vladimir Putin, aflat într-o vizită în Kârgâzstan, a transmis un mesaj Washingtonului înainte de sosirea delegației conduse de Steve Witkoff la Moscova: Rusia nu negociază, Rusia dictează condițiile. Retorica liderului de la Kremlin, aparent deschisă spre dialog, ascunde de fapt un ultimatum - retragerea trupelor ucrainene de pe propriul teritoriu sau anihilarea lor militară.
Fidel rolului său de „locotenent” al Kremlinului și mereu gata să recite partitura Moscovei, Alexander Lukașenko a transformat, joi, summitul OTSC de la Bișkek într-o tribună de lansare a mesajelor rusești. Liderul de la Minsk a comentat, cu aerul unui expert, versiunea planului de pace scursă în presa americană - un posibil tratat între Rusia, Ucraina și Occident.
Germania pare să fi înțeles, în sfârșit, că epoca „dividendelor păcii” s-a încheiat definitiv. Dezvăluirile recente din The Wall Street Journal și presa germană despre existența „OPLAN DEU” (un plan militar secret de 1.200 de pagini) reprezintă mai mult decât o schimbare a birocraţiei greoaie cu care ne-a obişnuit Ministerul Apărării de la Berlin.
Confuzia diplomatică generată de recentul plan de pace în 28 de puncte și negocierile opace dintre Moscova și Washington scot la lumină o criză profundă de viziune strategică la nivelul administrației americane. Într-un moment în care Europa încearcă să descifreze dacă mai poate conta pe garanțiile de securitate transatlantice, o analiză recentă a generalului (r) Ben Hodges, fost comandant al trupelor SUA în Europa, oferă o perspectivă pragmatică, lipsită de sentimentalism, asupra erorilor pe care Statele Unite riscă să le comită. Mesajul său este clar: izolarea Europei nu va aduce prosperitate Americii, ci dimpotrivă, va vulnerabiliza însăși economia americană.
Ambiția României de a deveni a doua putere militară de pe Flancul Estic la est de Germania, după Polonia, ambiție menționată în Strategia Națională de Apărare, a fost subiectul unei intense analize a experților militari ruși, care pe lângă narativul narativul deja clasic al propagandei ruse privind intențiile revizioniste ale României în raport cu Republica Moldova, arată că, scoțând Turcia din ecuație și plasând-o în Sudul Flancului, România e deja „a doua cea forță militară a Flancului Estic”.
În ultimele două luni, Ucraina și Rusia au acceptat două încetări temporare ale focului pentru a repara liniile de înaltă tensiune care asigură alimentarea externă a centralei nucleare Zaporojie (ZNPP), aflată sub control rusă din martie 2022. Cele două linii – Dniprovska (750 kV) și Ferosplavna-1 (330 kV) – reprezintă ultimele conexiuni critice dintre centrală și rețeaua electrică ucraineană. Fiecare întrerupere pune în pericol funcționarea sistemelor de siguranță ale centralei și crește riscul unui accident nuclear major.
Autoritățile trebuie să crească numărul persoanelor care se identifică drept ruse și vorbesc limba rusă în teritoriile ucrainene anexate. Acest lucru rezultă dintr-un document publicat marți (25.11.2015), semnat de președintele rus, Vladimir Putin, și raportat astăzi de agenția Reuters. Decretul, numit Strategia Națională de Politică Rusă pentru perioada până în 2036, stabilește obiectivul ca 95% din populația țării să se considere rusă.
România a făcut marți, 25 noiembrie, un pas decisiv pentru a acoperi un gol critic în apărarea sa antiaeriană: semnarea contractului pentru sistemele portabile MANPAD MISTRAL . O investiție de 625 de milioane de euro care ne aliniază, în sfârșit, la realitățile dure ale frontului din vecinătate.
Timp de decenii, după cataclismul celor două războaie mondiale, Germania a fost privată de o capacitate militară majoră. Cu un PIB uriaș de aproape 5 trilioane de euro, dublu față de cel al Rusiei, generat de cea mai puternică economie a Europei, Germania a rămas mult în urmă în ultimele decenii în ceea ce privește puterea militară. Dar lucrul acesta s-a schimbat radical după invadarea Ucrainei de către Rusia.
DefenseRomania a participat la conferința internațională „Israel and Central Europe post October 7th” organizată la Budapesta de Europe Israel Press Association (EIPA), unde mai mulți experți, cadre academice și jurnaliști din Europa Centrală și de Est s-au reunit. Subiectele conferinței au fost relațiile Israelului cu statele din regiune, dar și arhitectura geostrategică din Orient după războiul din Gaza generat de atacul grupării teroriste Hamas din 7 octombrie 2023.
Beijingul avertizează asupra posibilelor consecințe după ce Japonia anunță planuri de desfășurare a rachetelor.
Navele vor fi cele mai rapide și de 100 de ori mai puternice decât orice navă construită până acum, s-a lăudat Trump. Prima navă din clasa Trump se va numi "USS Defiant".
Forțele ruse au lansat atacuri la scară largă cu rachete și drone asupra mai multor orașe ucrainene în noaptea de 23 decembrie, vizând, în principal, infrastructura energetică din regiunile din vestul îndepărtat al țării, dar și porturile Ismail și Reni de la frontiera cu România.
Grecia continuă să își consolideze capacitățile militare ca răspuns la ceea ce Atena descrie drept amenințări crescânde din partea Turciei, desfășurând sisteme de rachete cu rază lungă Spike NLOS, de fabricație israeliană, în special în insulele din estul Mării Egee și în regiunea Evros, la frontiera terestră cu Turcia. Sistemele au intrat recent în inventarul Forțelor Armate Elene și se află în curs de integrare operațională.
Armata germană a decis că noile pistoale de serviciu vor fi furnizate de Česká Zbrojovka (CZ). Soldații Bundeswehr vor folosi pistoale de tip CZ P-10.
Micul stat baltic a ales sistemele sud-coreene Chunmoo, care vor ajunge începând cu anul 2027.
Construcția noului portavion se va desfășura în cadrul programului PANG și va avea un cost estimat la aproximativ 10,25 miliarde de euro, fiind unul dintre cele mai ambițioase proiecte militare lansate de Franța în ultimele decenii.
Discuțiile privind un proces de pace în Ucraina, între americani, ucraineni și europeni, avansează lent lovindu-se în continuare de blocaje majore. De negocieri nu poate fi vorba în contextul în care Rusia refuză orice formă de dialog, continuând să aibă solicitări ce sunt mai degrabă o formă de capitulare a Ucrainei. Unul din puținele numitoare comune în discuțiile dintre aliați sunt reprezentate de viitoarele garanții de securitate pentru Ucraina, garanții pentru care au căzut de acord și americanii. Dar cum vor arăta ele?
Testele sistemului de apărare aeriană franco-italian de nouă generație SAMP/T NG (Sol-Air Moyenne Portée / Terrestre de nouvelle génération) au fost finalizate cu succes.
Aeronavele de luptă rusești sunt ținta preferată a serviciilor de informații ucrainene. Aseară, un SU-27 și un Su-30 au fost lovite pe aerodromul Lipețk din Rusia.
Compania cehă Tatra Defence și compania germană KNDS Deutschland au semnat un contract pentru producerea de carene pentru tancurile Leopard 2A8. 150 de exemplare vor fi produse în Republica Cehă, cu o opțiune pentru încă 300.
Cu mai puțin de o săptămână înainte de Crăciun, când toți creștinii de pe glob se pregătesc de una dintre cele mai mari sărbători ale lor, forțele ruse din linia întâi au lansat, sâmbătă, unul dintre cele mai mari asalturi din acest an. De asemenea, ultimele zile au fost caracterizate de o intensificare a loviturilor cu rachete și drone asupra regiunii Odesa.
Departamentul Apărării al SUA a atribuit companiei Raytheon, parte a grupului RTX, un contract de vânzări militare externe (FMS) în valoare de 168 de milioane de dolari pentru furnizarea de echipamente suplimentare destinate sistemului de rachete Patriot al României. Această achiziție subliniază efortul accelerat al României de a-și consolida arhitectura de apărare aeriană și antirachetă în contextul presiunilor de securitate fără precedent din regiunea Mării Negre.
Guvernul cancelarului Friedrich Merz a inițiat procesul de redactare a unei legislații care va modifica structural autoritatea Serviciului Federal de Informații (BND), oferind agenției permisiunea de a trece dincolo de mandatul tradițional de monitorizare/spionaj către acțiuni active de sabotaj în afara teritoriului național.
În timp ce vehiculele terestre fără echipaj (UGV) și-au găsit deja locul în logistica militară modernă, un nou proiect tehnologic din Silicon Valley forțează limitele integrării roboţilor la nivel infanterie. Start-up-ul Foundation Future Industries (FFI) a trasat un plan industrial extrem de ambițios, propunând livrarea a 50.000 de roboți umanoizi Phantom către Armata Statelor Unite în următorii doi ani.
Paza de Coastă a SUA confiscă petrolierul „Centuries” care transporta țiței venezuelean cu destinația China. Pe 20 decembrie 2025, Paza de Coastă a Statelor Unite, sprijinită de forțe militare, a desfășurat o operațiune de interceptare, în apele internaționale din estul Barbadosului, în Marea Caraibelor. Forțele americane au abordat și confiscat petrolierul Centuries, sub pavilion panamez, care transporta aproximativ 1,8-2 milioane de barili de țiței din Venezuela către China.
Asistăm, în aceste zile de decembrie 2025, la un spectacol diplomatic de o complexitate fără precedent în orașul Miami, unde administrația Trump încearcă să forțeze deznodământul celui mai sângeros conflict european de la Al Doilea Război Mondial încoace.
Medicul Ana Maria Alexandra Stănescu a fost decorată de Statul Major al Apărării.
Rusia încearcă să izoleze Ucraina de Marea Neagră, potrivit președintelui ucrainean, Volodimir Zelenski. Acesta a spus că situația din regiunea Odesa, asupra căreia armata rusă a intensificat atacurile în ultimele săptămâni, este severă.
Distrugătorul USS Santa Barbara (LCS 32) a marcat o premieră tehnologică ce promite să schimbe radical raportul de forțe în teatrele de operații navale: prima lansare de pe mare a unei drone kamikaze de tip LUCAS. Testul, efectuat pe 16 decembrie 2025, validează o nouă doctrină a Pentagonului care pune accent pe utilizarea vectorilor de atac cu cost redus pentru a satura spațiul aerian, protejând în același timp arsenalul limitat de rachete convenționale scumpe.
În cursul zilei de sâmbătă, 20 decembrie, un avion de patrulare antisubmarin de tip Boeing P-8 A Poseidon aparținând Forțelor Navale ale SUA a fost observat din nou efectuând o misiune de lungă durată peste vestul și centrul Mării Negre, subliniind nivelul susținut al atenției americane asupra zonei, pe fondul tensiunilor continue legate de războiul din Ucraina.
Grecia a semnat convenția Consiliului Europei privind înființarea unei comisii internaționale pentru examinarea cererilor de despăgubire pentru daunele cauzate Ucrainei de agresiunea Rusiei. Serviciul de presă al Consiliului Europei a făcut anunțul, pe 19 decembrie.
Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) a demonstrat din nou cât de vulnerabile şi expuse sunt activele militare ale aviaţiei ruse, executând al doilea atac major asupra bazei aeriene Belbek în decurs de o săptămână. Această ultimă operațiune, confirmată pe 20 decembrie, a vizat nu doar platforme de luptă, ci și infrastructura critică de comandă și control, într-o campanie sistematică de degradare a superiorității aeriene rusești deasupra Mării Negre.
Sprijinul pentru Ucraina va continua, Rusia fiind agresorul, a declarat, vineri, ministrul apărării de la Praga. Sprijinul pentru Ucraina va continua, a declarat Jaromír Zůna, ministrul apărării al Republicii Cehe. „Este vorba doar despre cum anume, cât mai optim, inclusiv din perspectiva intereselor noastre naționale, să sprijinim în continuare Kievul”, a adăugat el.
Forțele Aeriene ale SUA au început reconfigurarea radicală a aeronavei experimentale X-62 VISTA, un pas important pentru a scoate inteligența artificială din mediul de simulare și a o arunca direct în cockpit-ul viitoarei flote de avioane de luptă. Modernizarea sistemelor de misiune (MSU), finanțată prin Pentagon’s Test Resource Management Center, transformă un F-16 modernizat dintr-un simplu simulator de zbor într-o platformă de luptă autonomă complet echipată, capabilă să vadă, să proceseze și să decidă la viteze imposibile pentru un pilot uman.
Ucraina a transformat apărarea aeriană într-o cursă de producție în masă, atingând o bornă industrială care părea imposibilă în urmă cu un an: 1.000 de drone interceptoare, livrate zilnic pe front. Această mobilizare de forțe este răspunsul direct al industriei ucrainene de apărare la campania de atacuri de mare intensitate a Rusiei, care utilizează un număr mare de UAV-uri Shahed/Geran pentru a „seca” arsenalul de rachete antiaeriene scumpe ale Ucrainei.
Arhitectura de sprijin militar pentru Ucraina trece printr-o expansiune majora a infrastructurii sale de pe Flancul Estic. Generalul Maik Keller, comandantul adjunct al Comandamentului NSATU (NATO Security Assistance and Training for Ukraine), a confirmat că, începând cu luna ianuarie 2026, România va găzdui al doilea centru major de coordonare și tranzit al echipamentelor militare, operând în tandem cu hub-ul deja consacrat de la Rzeszow, Polonia.
Cel puțin cinci membri ai grupării jihadiste Stat Islamic (ISIS) au fost uciși în urma unor lovituri aeriene americane desfășurate în Siria, după cum a anunțat sâmbătă Observatorul Sirian pentru Drepturile Omului (OSDO). Atacurile vin ca reacție directă la incidentul din 13 decembrie, în care doi militari americani și un interpret civil au fost uciși în deșertul Palmyra.
Pe timpul nopții de 19.12.2025, armata rusă a aplicat o nouă lovitură de amploare facilităților energetice și militare din Odesa. În mai multe zone ale orașului, există deja o pană totală de curent. Acest lucru a fost anunțat de serviciile online ucrainene.
Planurile Germaniei pentru viitoarea generație de fregate de apărare aeriană (Klasse 127) au suferit o reconfigurare radicală, transformând ceea ce trebuia să fie un înlocuitor pentru clasa F124 într-o platformă de proiecție a forței fără precedent la nivel european.
Potrivit portalului itamilradar.com, un detașament de nave rusești format din submarinul Krasnodar din clasa Kilo și remorcherul maritim Altay a andocat în portul Alger, pe 18 decembrie, pentru o vizită de patru zile, încadrată oficial ca parte a cooperării navale ruso-algeriene.
Fostul președinte iranian Hassan Rouhani a stârnit controverse pe scară largă prin recentele sale declarații care au dezvăluit amploarea dezinformării și a calculelor greșite pe care se bazau factorii de decizie iranieni cu privire la capacitățile militare ale țării, în special în confruntarea cu adversarii săi tradiționali, precum Israelul și Statele Unite.
Darryl Nirenberg a fost confirmat în funcția de ambasador al Statelor Unite ale Americii la București, a anunțat, vineri, misiunea diplomatică americană din România.
