Îndemnul lui vine după ce, recentul plan american de pace pentru încheierea războiului ruso-ucrainean, a luat prin surprindere Uniunea Europeană și chiar Ucraina.
În continuare redăm opinia lui Steven Everts, publicată de Politico pe 1 decembrie.
„Manevrele diplomatice intense menite să contureze un deznodământ al războiului din Ucraina au scos la iveală o realitate îngrijorătoare: chiar și când vine vorba de propria securitate, UE se străduiește să fie un actor central.
Negocierile în desfășurare privind viitorul Ucrainei - un conflict pe care liderii europeni îl descriu frecvent drept „existențial” - avansează cu o contribuție minimă din partea blocului. Iar în timp ce alții stabilesc tonul și direcția, Europa rămâne reactivă: gestionează consecințele, limitează pagubele și speră să-și recapete influența.
Această marginalizare nu este rezultatul unei singure decizii sau al unei singure persoane — oricât de hotărâtoare ar fi consecințele președintelui SUA, Donald Trump. Mai degrabă, ea reflectă o vulnerabilitate mai profundă și un tipar neliniștitor.
Oricine privește alegerile Europei din ultimele luni poate observa o psihologie a slăbiciunii. Ea descrie un continent lipsit de curaj, incapabil să acționeze decisiv chiar și atunci când e vorba de interesele sale fundamentale și când alternative de politică sunt la îndemână. Europa își pierde încrederea, alunecă în fatalism și își justifică pasivitatea cu gândul liniștitor că, de fapt, nu are nicio opțiune reală, deoarece cărțile ei sunt slabe. În plus, pe termen lung, lucrurile se vor așeza. Doar așteaptă alegerile parlamentare de la mijlocul mandatului din SUA.
Ucraina cu siguranță nu poate.
Simpla comentare a drafturilor altora de planuri de pace, într-un fel de „diplomație cu urmărire de modificări”, nu este suficientă. Sunt necesare decizii, și sunt necesare acum. Europa este un continent de țări bogate, cu capabilități considerabile. Însă, deși liderii săi insistă că securitatea și succesul Ucrainei sunt esențiale pentru propria securitate și supraviețuire a Europei, asistența militară efectivă pentru Kiev a scăzut în ultimele luni.
Pe plan financiar, Europa pică testul pe care și l-a impus singură. Ucraina are nevoie de aproximativ 70 de miliarde de euro anual — și da, este o sumă mare, dar reprezintă doar 0,35% din PIB-ul UE. Aceasta se încadrează în capacitatea colectivă a Europei. Totuși, de luni de zile, statele membre nu reușesc să cadă de acord asupra mecanismelor de folosire a activelor rusești înghețate sau asupra unor alternative potrivite care ar putea menține Ucraina pe linia de plutire.
În schimb, am văzut tergiversare și triumful gândirii mărunte. Este, de asemenea, destul de grăitor că tentativa SUA de a impune pur și simplu modul în care aceste active să fie folosite — cu 50% din profituri mergând la Washington, în loc de Kiev — este cea care, în sfârșit, zdruncină Europa și o împinge spre acțiune.
Din păcate, psihologia slăbiciunii Europei este la fel de vizibilă și în domeniul economic, iar acordul comercial UE–SUA încheiat în iulie a fost un caz clasic despre cum fragilitatea se poate deghiza în „pragmatism”.
Bruxelles-ul avea instrumente pentru a răspunde tarifelor și măsurilor coercitive ale Washingtonului, inclusiv contra-tarife și instrumentul său anti-coerciție. Dar, sub presiunea statelor membre, temătoare de o retragere mai amplă a SUA din securitatea europeană și din sprijinul pentru Ucraina, a ales să nu le folosească. Rezultatul a fost o „înțelegere” dezechilibrată: un tarif unilateral de 15%, care încalcă regulile Organizației Mondiale a Comerțului și obligă Europa să facă achiziții de energie și investiții în SUA în valoare de sute de miliarde de dolari.
Și mai rău, acordul nu a produs stabilitatea prezentată drept principalul său beneficiu. De atunci, Washingtonul a desemnat măsurile Europei pentru tranziția energetică și reglementările tehnologice drept „bariere comerciale” și „taxe pe companiile americane”, semnalând că ar putea urma noi măsuri de răspuns. Chiar săptămâna trecută, SUA a crescut din nou presiunea, când reprezentanții săi comerciali s-au întâlnit cu miniștri ai UE și au contestat deschis regulile existente ale UE privind tehnologia.
Mai mult decât pe apărare, UE ar trebui să fie o superputere economică și de reglementare. Însă, în pofida deceniilor în care și-a folosit greutatea economică în scopuri politice, UE este acum în derivă, confruntată cu un joc de putere transatlantic tot mai amplu pe comerț și tehnologie.
Tipare similare de retragere marchează și acțiunile UE în alte domenii. Pe măsură ce Rusia își intensifică operațiile de război hibrid împotriva infrastructurii critice a blocului, răspunsul Europei rămâne ezitant. Pe măsură ce China își transformă dramatic controalele la export în armă, în special pentru exporturile de minerale critice, Europa continuă să răspundă târziu și fără coordonare clară. Iar în Orientul Mijlociu, deși este unul dintre principalii donatori pentru Gaza, Europa rămâne periferică în conturarea oricăror planuri de încetare a focului și reconstrucție.
Criză după criză, rolul Europei nu este doar mic, ci continuă să se micșoreze. Întrebarea este: când vor decide europenii că s-au săturat de această slăbiciune și irelevanță?
Mai presus de toate, aceasta este o chestiune de psihologie: de a crede în propriile capabilități, inclusiv în puterea de a spune „nu”. Dar acest lucru este posibil doar dacă Europa investește în abilitatea ei de a lua împreună decizii majore — prin autoritate politică comună și resurse financiare comune. Nu există ieșire din această situație fără a investi într-o UE mai puternică.
Acest argument de bază a fost repetat de o sută de ori. Dar, deși insistența asupra „mai multă voință politică” din partea statelor membre este, într-adevăr, corectă, este și prea simplistă. Trebuie să recunoaștem că a construi o UE mai puternică înseamnă și să renunțăm la anumite lucruri. Dar, în schimb, vom câștiga ceva esențial: abilitatea de a rămâne fermi într-o lume a lui Donald Trump, Vladimir Putin și Xi Jinping.
Aceasta este atât necesar, cât și neprețuit.”
Nota autorului: Această slăbiciune UE, remarcată de Steven Everts, a fost mascată până la momentul începerii războiului ruso-ucrainean de o stare de generală de automulțumire la nivelul UE.
Slăbiciunea UE este rezultatul unui lung șir de erori, cele mai multe mici dar unele destul de mari.
Prima dintre ele cele mari este interpretarea greșită a comportamentului de mulți ani de zile al Rusiei și Chinei.
Ținta Rusiei a fost dintotdeauna eliminarea SUA din Europa, deoarece Rusia consideră că Europa, fără sprijinul militar american, poate fi controlată de la Moscova.
În acest scop, Rusia a construit un monopol energetic la adresa UE pe care l-a folosit ca armă. Primele semne al acestei intenții a Rusiei au apărut în ianuarie 2006, când Moscova a decis întreruperea furnizării de gaze către UE prin Ucraina. Însă, aceste indicii nu au fost corect înțelese. În paralel, Moscova a atras de partea ei, în timp, unii politicieni europeni. Unii dintre ei au ajunși chiar prim-miniștri, în timp ce alții controlează opoziția de extremă dreaptă sau stângă în țările lor.
O modalitate frecventă, prin care Rusia a atras politicieni europeni de partea ei, a fost cumpărarea efectivă cu bani, cel mai cunoscut caz fiind cel al fostului cancelar german, Gerhard Schröder,care a primit un post de conducere bine plătit la Gazprom. În continuare, este de datoria serviciilor de informații și securitate ale țărilor membre UE să facă lumină în toate aceste cazuri și să le pună într-o nouă paradigmă. Prin acești politicieni care lucrează în favoarea Rusiei, Uniunea Europeană este efectiv blocată atât în luarea deciziilor de actualii premieri europeni proruși, cât și de teama că partidele proruse vor lua puterea în diferite țări.
La prima vedere, China nu joacă un rol agresiv ca Rusia. Dar, în timp, China a construit, în relația cu UE, un monopol al forței de muncă ieftine. Acest monopol poate fi folosit în scop de destabilizare.
Pe de altă parte, SUA, bine intenționate, au construit, în perioada postbelică, un monopol al apărării și securității față de toți aliații săi.
Până de curând, America nu avea nici măcar ea ideee că acest monopol, bine intenționat de toate administrațiile de la Washington pentru că lumea liberă avea nevoie de un vârf de lance perfect pentru a se apăra, ar putea să fie folosit pentru a specula vulnerabilitățile țărilor prietene, inclusiv vulnerabilitatea de apărare a UE. Un mare semn de întrebare râmâne de ce Coreea de Sud vrea să dobândească arme nucleare. De asemenea, un alt mare semn de întrebare rămâne de ce secretarul Forțelor Terestre ale SUA, Dan Driscoll, a spus europenilor că Rusia are rachete mai multe decât îi trebuie să folosească în Ucraina. A sunat ca o amenințare ceea ce a spus Driscoll.
În concluzie, slăbiciunea UE există și ea este rezultatul unui plan atent elaborat de Rusia. În acest plan, China și SUA ar putea juca și ele anumite roluri, dar cu condiția ca SUA să accepte acest joc. SUA încă dețin abilitatea de a contracara decisiv Rusia, dar cu timpul ea se va eroda dacă America se va lega economic de Rusia. Moscova are abilitatea de a cumpăra oameni cheie ai lumii libere, iar americani vor rezista cu greu beneficiilor pe termen scurt dintr-o relație de afaceri economice cu Rusia. Pe termen lung, s-au văzut în Europa adevăratele intenții ale Rusiei și modul ei feudal, profund arhaic, de a privi lumea secolului 21.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Viktor Orban a mers din nou la Moscova, unde a obținut din partea lui Vladimir Putin recunoașterea relațiilor excelente dintre cele două țări.
Vineri seara, Ucraina a primit o lovitură care nu a venit dinspre Moscova, ci din interiorul propriilor sale instituții. Andrii Yermak, șeful de cabinet al președintelui și, de facto, al doilea cel mai puternic om din statul ucrainean, și-a prezentat demisia. Nu a fost o retragere onorabilă, ci una forțată de perchezițiile procurorilor anticorupție (NABU) chiar în locuința sa.
Dezvăluirile recente din presa britanică, potrivit cărora Donald Trump i-a trimis pe Steve Witkoff și Jared Kushner la Moscova pentru a pune pe masa Kremlinului recunoașterea controlului rusesc asupra teritoriilor ocupate, confirma în continuare cum se raportează azi Statele Unite la conflictul din Ucraina.
Sub pretextul unei ofensive tehnice împotriva cartelurilor de droguri, Statele Unite redesenează arhitectura de securitate din America Latină. Acordul recent semnat de SUA cu Republica Dominicană este considerat de experţi ultima piesă dintr-un dispozitiv militar masiv care, privit de sus, seamănă izbitor cu o blocadă navală și aeriană în jurul regimului de la Caracas.
În lipsa unei politici europene unitare de înarmare, reacția naturală a statelor a fost accelerarea programelor naționale de achiziții, fiecare țară prioritizându-și propriile nevoi. Deși Bruxellesul a încercat să dea coerență acestui impuls prin câteva instrumente - achiziții comune de muniție, inițiative în domeniul apărării antiaeriene, mecanisme de finanțare pentru industria de apărare - realitatea arată că grosul achizițiilor este încă la nivel strict național.
Devine tot mai clar că actualul context de securitate din Ucraina nu este despre pace, ci despre formalizarea unei capitulări. Vladimir Putin, aflat într-o vizită în Kârgâzstan, a transmis un mesaj Washingtonului înainte de sosirea delegației conduse de Steve Witkoff la Moscova: Rusia nu negociază, Rusia dictează condițiile. Retorica liderului de la Kremlin, aparent deschisă spre dialog, ascunde de fapt un ultimatum - retragerea trupelor ucrainene de pe propriul teritoriu sau anihilarea lor militară.
Fidel rolului său de „locotenent” al Kremlinului și mereu gata să recite partitura Moscovei, Alexander Lukașenko a transformat, joi, summitul OTSC de la Bișkek într-o tribună de lansare a mesajelor rusești. Liderul de la Minsk a comentat, cu aerul unui expert, versiunea planului de pace scursă în presa americană - un posibil tratat între Rusia, Ucraina și Occident.
Germania pare să fi înțeles, în sfârșit, că epoca „dividendelor păcii” s-a încheiat definitiv. Dezvăluirile recente din The Wall Street Journal și presa germană despre existența „OPLAN DEU” (un plan militar secret de 1.200 de pagini) reprezintă mai mult decât o schimbare a birocraţiei greoaie cu care ne-a obişnuit Ministerul Apărării de la Berlin.
Confuzia diplomatică generată de recentul plan de pace în 28 de puncte și negocierile opace dintre Moscova și Washington scot la lumină o criză profundă de viziune strategică la nivelul administrației americane. Într-un moment în care Europa încearcă să descifreze dacă mai poate conta pe garanțiile de securitate transatlantice, o analiză recentă a generalului (r) Ben Hodges, fost comandant al trupelor SUA în Europa, oferă o perspectivă pragmatică, lipsită de sentimentalism, asupra erorilor pe care Statele Unite riscă să le comită. Mesajul său este clar: izolarea Europei nu va aduce prosperitate Americii, ci dimpotrivă, va vulnerabiliza însăși economia americană.
Ambiția României de a deveni a doua putere militară de pe Flancul Estic la est de Germania, după Polonia, ambiție menționată în Strategia Națională de Apărare, a fost subiectul unei intense analize a experților militari ruși, care pe lângă narativul narativul deja clasic al propagandei ruse privind intențiile revizioniste ale României în raport cu Republica Moldova, arată că, scoțând Turcia din ecuație și plasând-o în Sudul Flancului, România e deja „a doua cea forță militară a Flancului Estic”.
În ultimele două luni, Ucraina și Rusia au acceptat două încetări temporare ale focului pentru a repara liniile de înaltă tensiune care asigură alimentarea externă a centralei nucleare Zaporojie (ZNPP), aflată sub control rusă din martie 2022. Cele două linii – Dniprovska (750 kV) și Ferosplavna-1 (330 kV) – reprezintă ultimele conexiuni critice dintre centrală și rețeaua electrică ucraineană. Fiecare întrerupere pune în pericol funcționarea sistemelor de siguranță ale centralei și crește riscul unui accident nuclear major.
Autoritățile trebuie să crească numărul persoanelor care se identifică drept ruse și vorbesc limba rusă în teritoriile ucrainene anexate. Acest lucru rezultă dintr-un document publicat marți (25.11.2015), semnat de președintele rus, Vladimir Putin, și raportat astăzi de agenția Reuters. Decretul, numit Strategia Națională de Politică Rusă pentru perioada până în 2036, stabilește obiectivul ca 95% din populația țării să se considere rusă.
România a făcut marți, 25 noiembrie, un pas decisiv pentru a acoperi un gol critic în apărarea sa antiaeriană: semnarea contractului pentru sistemele portabile MANPAD MISTRAL . O investiție de 625 de milioane de euro care ne aliniază, în sfârșit, la realitățile dure ale frontului din vecinătate.
Timp de decenii, după cataclismul celor două războaie mondiale, Germania a fost privată de o capacitate militară majoră. Cu un PIB uriaș de aproape 5 trilioane de euro, dublu față de cel al Rusiei, generat de cea mai puternică economie a Europei, Germania a rămas mult în urmă în ultimele decenii în ceea ce privește puterea militară. Dar lucrul acesta s-a schimbat radical după invadarea Ucrainei de către Rusia.
DefenseRomania a participat la conferința internațională „Israel and Central Europe post October 7th” organizată la Budapesta de Europe Israel Press Association (EIPA), unde mai mulți experți, cadre academice și jurnaliști din Europa Centrală și de Est s-au reunit. Subiectele conferinței au fost relațiile Israelului cu statele din regiune, dar și arhitectura geostrategică din Orient după războiul din Gaza generat de atacul grupării teroriste Hamas din 7 octombrie 2023.
Beijingul avertizează asupra posibilelor consecințe după ce Japonia anunță planuri de desfășurare a rachetelor.
Ucraina pare să fi făcut o concesie majoră, dar calculată strategic. Potrivit unor surse oficiale citate de Financial Times și Kyiv Independent, Kievul a acceptat o limitare a efectivelor sale militare la 800.000 de oameni pe timp de pace.
În timp ce Ucraina număra cele 460 de drone și 22 de rachete balistice lansate de Rusia într-o singură noapte, la mii de kilometri distanță, într-un hotel din Abu Dhabi, se redesenează harta de securitate a Europei. Diplomația de război nu a fost niciodată o chestiune de morală absolută, ci de oportunitate cinică și raporturi de forță. Iar informațiile scurse în ultimele 24 de ore confirmă un lucru cert: administrația Trump a apăsat pedala de accelerație, forțând o închidere a conflictului care pare să fi trecut de faza „dacă” și a intrat în faza „cum”.
Ucraina a reușit o lovitură de precizie împotriva Complexului Tehnico-Științific Beriev (TANTK) din Taganrog, eliminând două active militare rare care sunt, practic, imposibil de înlocuit pentru industria de apărare rusă. Imaginile din satelit analizate pe 25 noiembrie confirmă distrugerea ,,laboratorului aeropurtat A-60'', o aeronavă purtător de arme laser, și a unui prototip pentru viitorul program de aeronave de avertizare timpurie al Rusiei.
Într-o intervenție simultană pe RTL și M6, președintele francez Emmanuel Macron a rostit, poate pentru prima dată cu o claritate lipsită de echivoc, ceea ce analiștii spațiului ex-sovietic avertizează de ani de zile: Europa nu se află în pragul unui conflict, ci este deja angrenată într-unul. Nu vorbim încă de blindate pe Champs-Elysees, ci de un război hibrid, total și cotidian, purtat de Rusia împotriva infrastructurii critice și a coeziunii sociale din Vest.
Imprevizibilitatea politicii externe a administrației Trump - care oscilează între presiuni brutale și propuneri de pace neașteptate - ne face să ne gândim tot mai mult că Washingtonul nu acționează totuși haotic, ci aplică în mod deliberat o formă de ambiguitate strategică adaptată la un climat geopolitic dominat de agresiunea Rusiei și ascensiunea Chinei.
Ceea ce trebuia să fie un ''blitzkrieg diplomatic'' al administrației Trump pentru a pune capăt războiului din Ucraina s-a lovit, în acest weekend la Geneva, de zidul realității geopolitice. Narațiunea simplistă a unui „deal” rapid, care să fie livrat de ucraineni pe biroul președintelui american până la Ziua Recunoștinței (27 noiembrie), s-a evaporat.
Luni, la Palatul Cotroceni, are loc o ședință a Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT) cu o miză dublă: definirea cadrului conceptual de securitate pentru următorii cinci ani, prin noua Strategie Națională de Apărare, și identificarea resurselor financiare critice, prin accesarea programului european SAFE. Într-o lume în care arhitectura de securitate se rescrie violent, președintele Nicușor Dan propune conceptul de „independență solidară”, însă succesul acestuia depinde de capacitatea administrativă a unui stat încă măcinat de vulnerabilități interne.
Scenele de la Geneva din acest noiembrie 2025 amintesc izbitor de momentele tensionate care au precedat marile împărțiri ale sferelor de influență din secolul XX. De data aceasta, însă, falia nu mai trece prin inima Berlinului, ci urmează linia însângerată a Niprului și tranșeele din Donbas.
Uniunea Europeană și Regatul Unit vor participa, începând de duminică, la discuții la nivel înalt pe marginea planului de pace pentru Ucraina al lui Donald Trump, o evoluție semnificativă pentru Bruxelles și Londra, care fuseseră ținute în afara procesului până acum.
Asociația Casa Mării Negre / Black Sea House a organizat, joi, 20 noiembrie 2025, alături de partenerii săi, Universitatea Ovidius Constanța și Asociația Inițiativa pentru Cultură Democratică Europe, Conferința internațională “EU’s Strategic Approach to the Black Sea region – Goals, Instruments, Challenges to Democracy / Abordarea strategică a Uniunii Europene pentru regiunea Mării Negre – obiective, instrumente, provocări la adresa democrației”. Evenimentul a reprezentat cea de-a 9-a ediție a Conferințelor Mării Negre, organizate în mod tradițional de Asociația „Casa Mării Negre / Black Sea House” la Constanța, și a fost declarată de către experții participanți drept cea mai reușită din întreaga serie, prin obiective, prezență și rezultate.
Președintele Nicușor Dan a transmis referiri cu privire la Strategia Națională de Apărare a Țării, aflată în dezbatere publică.
Un război de uzură ca acesta se termină doar când una din părți e epuizată și se retrage.
Administrația Federală a Aviației din SUA (FAA) avertizează companiile aeriene americane asupra riscurilor de survol în spațiul aerian al Venezuelei, pe fondul intensificării activității militare din regiune. Într-o notificare transmisă vineri, FAA a precizat existența unei „situații potențial periculoase” pentru aeronavele care zboară la orice altitudine deasupra țării sud-americane, în contextul „înrăutățirii situației de securitate” și al creșterii tensiunilor militare. Concomitent armada americană din Caraibe e impresionantă, portavionul USS Gerald R. Ford, cea mai modernă navă de luptă din lume, fiind în Caraibe „pe poziții”.
După luni de speculații și retorică electorală, planul administrației Trump pentru încheierea războiului din Ucraina a aterizat pe masa președintelui Volodimir Zelenski. Nu este doar o propunere diplomatică, ci un ultimatum al realpolitik-ului american, livrat direct de emisarul Dan Driscoll: o foaie de parcurs în 28 de puncte care redesenează harta Europei de Est.
Atacul efectuat de Ucraina pe 15 decembrie cu ajutorul dronelor subacvatice asupra Bazei Navale Novorossisk a Flotei ruse din Marea Neagră a demonstrat lipsa totală de pregătire pentru protecția zonei de apă împotriva unei astfel de lovituri. Acest lucru a fost afirmat pe 16 decembrie de expertul militar rus, Vladislav Shurygin, într-un mesaj video postat pe blogul său.
Marea Britanie a făcut pasul decisiv pentru a acoperi una dintre cele mai mari lacune din arsenalul său ofensiv terestru. Pe 9 decembrie, Ministerul britanic al Apărării (MoD) a publicat pe platforma guvernamentală BidStats notificarea oficială pentru demararea Proiectului NIGHTFALL, o inițiativă accelerată de dezvoltare a unei rachete balistice tactice cu o rază de acțiune de până la 600 de kilometri.
Primul avion de luptă F-35 al Finlandei a fost prezentat marți în Statele Unite. Noile aeronave vor înlocui avioanele de vânătoare F-18 Hornet, care sunt deja învechite.
Amiralul (r.) Mark Montgomery, cel care a fost comandantul timp de zece ani a Carrier Strike Group 5 în Indo-Pacific, grup de luptă din care face parte portavionul american USS George Washington, a comparat modul în care acționează China pentru a pune presiune asupra Tawanului și războiul la scară largă pe care Rusia îl poartă în Ucraina.
Ministerul rus al Apărării a anunțat că, pe 16.12.2025, două bombardiere cu rază lungă de acțiune de tip Tu-22M3 au efectuat un zbor planificat în spațiul aerian situat deasupra apelor neutre ale Mării Negre.
La aproape patru ani de când Rusia a readus războiul în Europa, generând odată cu invadarea Ucrainei cea mai mare criză de securitate de după cel de-al Doilea Război Mondial, statele europene se află într-un moment în care își recalibrează paradigma privind apărare și înarmarea în contextul în care scenariul unui război de mare intensitate declanșat de Rusia nu mai e unul SF. În ciuda fondurilor masive alocate pentru înzestrare de europeni, există cel puțin patru mari probleme într-un scenariu ipotetic al unui conflict.
Chiar dacă se va ajunge la pace în Ucraina, Rusia va rămâne o amenințare permanentă, a declarat, marți, președintele Nicușor Dan, la Helsinki, la conferința de presă comună cu liderii UE de pe Flancul Estic.
Președintele american Donald Trump a semnat luni un ordin executiv care desemnează drogul sintetic fentanil drept „armă de distrugere în masă”, deschizând calea administrației Trump pentru a continua represiunea împotriva cartelurilor de droguri din America Latină. Pentagonul a declarat, de asemenea, că opt persoane au fost ucise în alte trei atacuri asupra ambarcațiunilor aparținând unor presupuși contrabandiști.
SUA au recunoscut rolul României ca partener-cheie pentru asigurarea securităţii energetice, conform declaraţiei comune transmise după Dialogul Strategic România - SUA.
Luxemburgul participă substanțial la apărarea Europei, deși micul stat din Europa de Vest are o populație de doar 650 de mii de locuitori. Capacitatea financiară a Regatului Luxemburgului îi permite, însă, o implicare inclusive în domeniul achizițiilor de tehnică militară.
Pe măsură ce Varșovia integrează ultimul lot din cele 212 obuziere din primul contract, atenția gigantului sud-coreean Hanwha Aerospace se mută spre sud, unde primele blindate destinate României se află deja pe linia de asamblare. Mai mult, așa cum a afirmat recent președintele și CEO-ul Hanwha Aerospace, Son Jae-il într-un interviu acordat în exclusivitate DefenseRomania, din luna ianuarie începe construcția fabricii K9 din țara noastră.
Congresul Statelor Unite a transmis săptămâna aceasta un mesaj fără echivoc Pentagonului prin aprobarea Legii de Autorizare a Apărării Naționale (NDAA) pentru anul fiscal 2026: modernizarea nu se mai poate face pe seama capacității actuale de luptă.
Lockheed Martin a finalizat producția tuturor aeronavelor F-16 Block 70 pentru flotele inițiale ale Bulgariei și Slovaciei, echipând ambele forțe aeriene cu avioane F-16 avansate, pregătite pentru operațiuni NATO și aliate.
Rusia a respins marți în mod categoric desfășurarea în Ucraina de trupe din state membre NATO, așa cum a propus luni, la Berlin, Coaliția de Voință.
Ministerul Apărării Naţionale (MApN) a solicitat Parlamentului aprobarea prealabilă pentru semnarea Acordului-cadru de instruire a piloţilor pe avioanele F-16.
Avioanele de luptă turcești au interceptat și doborât un vehicul aerian fără pilot (UAV) descris ca fiind „scăpat de sub control”, care se apropia de spațiul aerian al țării dinspre Marea Neagră, a confirmat Ministerul Apărării de la Ankara.
Kievul a făcut pași importanți în ceea ce și-a dorit foarte mult și anume garanții puternice de securitate din partea SUA și a unor țări din Europa. Ele ar urma să fie de nivelul articolului 5 din Tratatul NATO, potrivit președintelui Zelenski. Congresul american ar urma să voteze garanții de nivelul Articolului 5 al Tratatului NATO.
Războiul naval a intrat într-o nouă eră odată cu atacul fără precedent revendicat de Serviciul Ucrainean de Informații (SBU), marcând prima lovitură reușită a unei drone subacvatice (UUV - Unmanned Underwater Vehicle) asupra unui submarin militar rusesc. Atacul de ieri asupra submarinului rusesc din clasa Kilo (Proiect 636.3 Varshavyanka) în portul Novorossiysk nu reprezintă doar o pierdere tactică pentru Rusia, ci debutul unei noi capacități de luptă: vectorul de atac submersibil.
Modelul de organizare a marilor companii finlandeze reprezintă o posibilă cale şi pentru Romarm, a afirmat, marţi, pe platforma X, preşedintele Nicuşor Dan.
După o lungă absență din regiune, o dronă americană de cercetare RQ-4B Global Hawk a zburat din nou, pe 15 decembrie 2025, deasupra apelor neutre ale Mării Negre.
Într-un conflict saturat de tehnologie, comandantul unității ucrainene de robotică a Brigăzii 3 de Asalt avertizează: inovația izolată este inutilă. Adevărata victorie aparține celor care pot transforma "grădina zoologică" de echipamente într-un sistem industrial coerent.
China nu mai caută doar paritatea militară, ci "victoria economică" totală prin rescrierea normelor internaţionale. Pentru a contracara ambiţiile chinezilor, Statele Unite trebuie să orchestreze urgent o bază industrială comună pentru sisteme autonome, fuzionând inovația americană cu capacitatea de producție a aliaţilor săi din Asiei.
Cel mai mare număr de lovituri al dronelor ucrainene a fost, probabil, raportat, pe 14 decembrie. Forțele ucrainene au informat despre atacuri cu succes în adâncimea atât a teritoriului Rusiei cât și în cea a dispozitivului de luptă inamic de pe front. În plus, o nouă abordare a forțelor ucrainene fără pilot începe să producă efecte importante și pe linia întâi.
Liderii principalelor state europene şi ai UE au propus luni ca acestea să conducă 'o forţă multinaţională' în Ucraina şi să susţină în mod 'durabil' armata ucraineană, care să fie limitată la 800.000 de militari, potrivit unei declaraţii transmise guvernul german, informează agențiile Agerpres, Reuters și AFP.
Negociatorii americani au afirmat luni că Statele Unite au oferit Ucrainei garanţii de securitate "foarte puternice", dar totuşi, în opinia lor, acceptabile pentru Rusia.
România și Statele Unite continuă discuțiile la nivel strategic și de coordonare, dovad fiind și ultima vizită în țara noastră a unei delegații din partea Departamentului de Stat al SUA.
Elveția nu va putea achiziționa toate cele 36 de avioane de luptă americane F-35 prevăzute, din cauza costurilor suplimentare prezentate de Statele Unite, au anunțat vineri autoritățile federale de la Berna.
India și Rusia au o relație de lungă durată în domeniul cooperării militare, iar achiziția sistemului de apărare antiaeriană S-400 Triumf, cunoscut în India ca „Sudarshan Chakra”, reprezintă un adevărat pilon al apărării indiene împotriva amenințărilor aeriene venite dinspre vecinii Pakistan și China. India a semnat încă din 2018 un contract de aproximativ 5,4 miliarde de dolari pentru achiziția a cinci regimente de S-400, dintre care trei au fost deja livrate și sunt operaționale, iar restul sunt așteptate în anul sau anii următori.
Președintele Nicușor Dan a declarat că România nu poate neglija rolul de „mare actor global economic” al Chinei iar în acest sens va trebui să ne urmărim interesul, nuanțând însă faptul că relația cu superputerea asiatică nu trebuie să pericliteze aspecte ce țin de securitate.
Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) a dat publicității imagini spectaculoase cu lovirea unui submarin rus din clasa Kilor în portul rus Novorosiisk. Se pare că e vorba de submarinul Varshavyanka.
Guvernul Viktor Orban ar pregăti o „inginerie constituțională”, un set de măsuri menite să crească exponențial puterile Președintelui, în raport cu celelalte instituții ale statului, notează Bloomberg.
După investiții masive în sectorul cibernetic, Israelul a reușit să folosească acestă componentă ca o structură de apărare. IDF a interceptat rachete iraniene în spațiu și, aceeași componentă cyber a fost folosită cu succes și în celebra poveste a pagerelor care au explodat și au neutralizat conducerea militară a grupării teroriste Hezbollah din Liban, în timpul războiului.
