ATACMS, submarine, portavioane, drone. SUA trebuie să-și aleagă cu grijă caii câștigători. Aviz și Europei: Banii nu sunt totul; unde trebuie investite fondurile
Pentru a rămâne o putere militară mondială, capabilă să ducă și să câștige un război cu China, Statele Unite vor trebui să schimbe radical industria de apărare și modul de finanțare a programelor militare, arată o analiză TheEconomist.
Un F/A-18F, zburând deasupra portavionului USS Gerald R. Ford, în timpul unor teste. Sursă foto: U.S. Navy via. The Drive
America trebuie să găsească soluția de compromis între viziunea radicală de tipul ”trăiască dronele, jos cu F-35” (al cărei cel mai vizibil exponent este Elon Musk) și situația actuală în care contractele americane de apărare implică de obicei un singur cumpărător, guvernul, care stabilește cerințele și suportă toate costurile de cercetare și dezvoltare.
Este nevoie de ceea ce experții numesc un „mix high-low”, în care un număr mai mic de platforme și muniții complexe și de ultimă generație operează alături de un număr mult mai mare de arme mai ieftine, mai simple și în mare parte fără echipaj.
Spre exemplu, armele scumpe sunt încă esențiale – ATACMS american și rachetele Storm Shadow anglo-franceze au făcut terci apărarea antiaeriană rusească în Crimeea.
Dar acestea pot fi folosite pentru a deschide calea unor echipamente mai ieftine. De asemenea, echipamentele sofisticate pot fi folosite în tandem, cu drone de tip „loyal wingman” care zboară alături de avioane cu echipaj și au rol de sprijin, notează publicația TheEconomist.
SUA trebuie să-și aleagă cu grijă caii câștigători
Fostul șef al Armatei SUA, Mark Milley, făcea lunile trecute o evaluare extrem de rece privind sistemele de arme ale SUA.
Milley a propus dublarea numărului de submarine. Acestea sunt unele dintre cele mai complexe și mai scumpe arme din arsenalul Americii, dar capacitatea lor de a rămâne ascunse înseamnă că acestea pot supraviețui într-un un câmp de luptă saturat de senzori.
Pe de altă parte, Milley sugerează că portavioanele devin tot mai vulnerabile într-un război modern, în care rachetele de precizie și sistemele de supraveghere avansate pot neutraliza rapid o astfel de navă masivă.
„Vom avea o navă care navighează cu 5.000 de marinari la bord, iar peste 20 de ani va fi, fără îndoială, o epavă”, a argumentat el. „Putem folosi toată magia electronică [pentru a bruia rachetele], dar, în cele din urmă, este doar o bucată mare de oțel care și-a trăit zilele de glorie la Midway (bătălia istorică din Al Doilea Război Mondial)”.
Practic, el pune la îndoială viabilitatea portavioanelor în conflictele viitoare.
Poate și de aceea Statele Unite au abandonat, practic, programul distrugătorului Zumwalt, un proiect care a costat până acum peste 10 miliarde de dolari doar pentru cercetare și dezvoltare. În final, SUA au construit doar trei (USS Zumwalt, USS Michael Monsoor și USS Lyndon B. Johnson), iar fiecare navă a ajuns să coste peste 4 miliarde de dolari. Programul nu oferă siguranța că SUA vor avea un avantaj strategic prin operarea unui număr mai ridicat de astfel de nave.
Totodată, Miley sugerează că avioanele de luptă pilotate ar putea deveni învechite pe termen lung, pe măsură ce războiul aerian va fi dominat de drone, inteligență artificială și alte tehnologii autonome: ”Chiar credem că un avion pilotat va domina cerul în 2088?”
Pentagonul, presat să adopte un model mai agil pentru a ține pasul cu inovațiile

TheEconomist notează că industria militară americană este relativ osificată, cu o competiție restrânsă, întrucât sunt doar câteva companii mari americane care au contracte cu Pentagonul.
În plus, comapaniile americane din industria de apărare își focalizează cea mai mare parte producției pe afaceri din domeniul apărării, neglijând afacerile din domeniul civil, ceea ce le poate face mai puțin competitive. În trecut, doar 6% din cheltuielile pentru apărare mergeau către producători exclusiv militari. Astăzi, 86% din bugetul apărării merge către contractori specializați exclusiv pe apărare.
Prin comparație, companiile chineze au doar 30% din producție cu destinație militară.
Pentagonul trebuie să adopte un model mai agil de contractare, care să țină pasul cu inovațiile uluitoare din domenii precum inteligența artificială și software-ul militarizat. ”Dronele din Ucraina au software-ul, senzorii și sistemele radio schimbate la fiecare șase săptămâni. AI de acum un an este o vechitură”, notează publicația.
Dar situația se schimbă dramatic și America accelerează: marile firme din Silicon Valley vin să lucreze cu Pentagonul.
Pe 4 februarie, Google a renunțat la politica sa care interzicea utilizarea instrumentelor sale de inteligență artificială în scopuri militare. Giganții tehnologiei și producătorii de modele AI de top, cum ar fi Open AI , Anthropic și Meta, au îmbrățișat și afacerile militare.
La rândul său, WSJ notează că expertiza Ucrainei în privința dronelor este de mare interes pentru SUA.
Multe startup-uri americane colaborează cu producătorii ucraineni care au reușit să creeze UAV-uri fiabile și ieftine.

„Nici o companie din SUA nu poate ține pasul cu Ucraina. „Dronele lor funcționează, iar designul lor este testat în condiții reale de luptă ”, a spus Nathan Mintz, co-fondatorul startup-ului californian CX2.
Companiile americane și ucrainene își combină capacitățile tehnologice pentru a crea drone avansate care vor satisface nevoile armatei SUA.
Pentagonul și-a exprimat deja interesul pentru achiziționarea de UAV-uri ucrainene capabile să parcurgă sute de kilometri cu o sarcină de luptă. Departamentul Apărării al SUA a semnat contracte cu mai multe companii ucrainene-americane pentru a testa noi modele de drone.
Aviz și Europei: Banii nu sunt totul

Prin comparație cu ce se întâmplă în SUA, Europa s-ar putea confrunta cu probleme și mai mari.
În timp ce SUA are o industrie de apărare bine finanțată și un ecosistem de companii specializate, Europa se confruntă cu o provocare existențială: cum să transforme bugetele de sute de miliarde de euro în capabilități reale.
Iar asta trebuie să se facă rapid, acomodând interesele naționale de multe ori contradictorii.
E nevoie și aici de „mix high-low” - un echilibru între armele clasice și noile tehnologii.
Astfel, completarea stocurilor de arme clasice, trebuie realizată în paralel cu investiții masive în drone, sisteme sofisticate antiaeriene și de rachete cu bătaie lungă și AI militar.
Dacă banii sunt cheltuiți ineficient, Europa riscă să aibă o armată depășită tehnologic în următorul deceniu.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News