Așadar, până la sfârșitul anului viitor, Forțele Aeriene ale SUA vor desfășura la Baza Aeriană Eielson, care se află în cel mai nordic stat, până la 54 de avioane de vânătoare F-35 de generația a cincea. Acestea vor consolida gruparea existentă formată din avioane de vânătoare F-16, avioane de atac A-10 și avioane cisternă KC-135. În plus, Pentagonul dispune de patru escadrile de avioane de vânătoare F-22 Raptor de generația a cincea desfășurate la baza Elmendorf-Richardson. Este clar că toată această putere de atac nu este formată în mod gratuit lângă strâmtoarea Bering, care deschide calea de la ruta de nord către Asia.

În consecință, și Ministerul rus al Apărării se află în alertă. Pentru a contracara capabilitățile militare în creștere ale Statelor Unite în regiunea arctică, Rusia a efectuat unele pregătiri în Regiunea Chukotka. Astfel, aerodromul Anadyr a suferit o modernizare profundă, fiind transformat într-un aerodrom de salt pentru cele mai redutabile bombardiere strategice rusești de tip Tu-160.

În urmă cu doi ani „Lebedele Albe” au zburat demonstrativ peste toată Rusia, aterizând în Chukotka. Având în vedere faptul că arsenalul de rachete nucleare al avionului Tu-160 are o rază de acțiune de 3.500 de kilometri, acesta poate distruge mult mai mult decât infrastructura militară a Pentagonului din Alaska. Ca urmare, zborul a avut rezonanță în SUA.

„Lebedele albe” au însă anumite restricții de utilizare, din cauza dimensiunilor și greutății lor uriașe. Pentru a ateriza în siguranță, Tu-160 trebuie să utilizeze mai întâi rezervele de combustibil. Adică, acesta poate zbura către Anadyr numai fără încărcătură de luptă. Este posibilă echiparea bombardierele cu rachete cu focoase nucleare, care se află într-un depozit subteran, doar la fața locului. Probleme grave sunt și cu operativitatea și cu deplasarea în secret. Cu toate acestea, armata rusă pare să fi găsit o soluție de rezolvare a problemelor. Astfel, un grup de avioane de vânătoare-interceptare de tip MiG-31 a fost desfășurat în Chukotka, în mod permanent. Acest lucru va permite îndeplinirea simultană a mai multor misiuni.

MiG-31, escortă pentru bombardierele Tu-160?

În primul rând, avioanele MiG-31 vor putea îndeplini funcția de escortă pentru bombardierele Tu-160, sporind supraviețuirea lor față de sistemul american de apărare antiaeriană. Raza de acțiune a avionului MiG-31 fără realimentare este de 3.000 de kilometri, iar cu realimentare de 5.400 de kilometri.

În al doilea rând, datorită radarului Zaslon pentru toate condițiile, numai patru avioane de acest tip pot acoperi un front aerian de până la 1.000 de kilometri. În consecință, nivelul de protecție a facilităților Ministerului Apărării din Anadyr este în creștere.

În al treilea rând, avioanele de vânătoare din versiunea MiG-31BM, care au fost dislocate în Chukotka, pot fi înlocuite rapid cu versiunea MiG-31K, iar aceasta are un nivel complet diferit de capabilități de luptă. Avioanele de tip MiG-31K sunt cele care au fost transformate într-un purtător aerian al rachetei balistice hipersonice Kinzhal, care reprezintă o variantă a rachetei de la complexul terestru Iskander-M. Rachetele sunt capabile să manevreze în aer, făcând interceptarea dificilă, și să poarte un focos nuclear. Raza de acțiune a rachetei Kinzhal atinge 2.000 de kilometri și, dacă se adaugă raza maximă de acțiune a avionului MiG-31, devine clar că rachetele vor putea acoperi avioanele de vânătoare americane de la bazele aeriene din Alaska, posturile de comandă și navele Marinei SUA.