Șah mat la Beijing? Presiunile SUA care au blocat brusc vânzarea avioanelor J-10C către Egipt
Presa chineză a ridicat întrebări cu privire la motivul pentru care cooperarea privind avionul de vânătoare J-10C a stagnat atât de repede, mai ales după apariția sa notabilă în Egipt. Anul trecut, șapte aeronave J-10C, împreună cu avionul de transport greu Y-20, au participat la primul exercițiu aerian comun dintre cele două țări.
Avion de luptă chinez de tip J-10 de generația 4.5 Foto: Ministerul Apărării din China
Această demonstrație, în care escadrila a survolat piramidele de la Giza eliberând șase culori de fum ca simbol al prieteniei egipteano-chineze, i-a făcut pe mulți să creadă că achiziționarea avionului de vânătoare era iminentă.
Relatările din mass-media de la acea vreme sugerau că această apariție nu era doar o demonstrație a maturității și stabilității avionului de vânătoare J-10C, ci și un mesaj clar de progres în negocierile comerciale dintre Cairo și Beijing.
Cu toate acestea, așteptările s-au inversat rapid când Egiptul a anunțat un acord masiv de armament cu Statele Unite în valoare de 4,67 miliarde de dolari, o mișcare care a contrazis complet evoluțiile anticipate.
Această schimbare bruscă a deschis larg calea speculațiilor cu privire la contextul său: este rezultatul unei reevaluări realiste a nevoilor de apărare ale Egiptului sau rodul unor presiuni externe decisive care au obligat Cairo să-și ajusteze busola strategică?
J-10C: Eficiența chineză vs. costul occidental

Avionul de vânătoare chinezesc J-10C a reprezentat o opțiune atractivă și practică pentru Forțele Aeriene Egiptene, care au suferit ani de zile din cauza îmbătrânirii unei mari părți a flotei lor de F-16.
Cu zeci de aeronave retrase din serviciu, cele rămase nu mai sunt capabile să îndeplinească misiuni de luptă moderne, în special în angajamente dincolo de raza vizibilității directe. În schimb, extinderea flotei de avioane de vânătoare franceze Rafale s-a dovedit prohibitiv de costisitoare, fiecare aeronavă costând aproximativ 250 de milioane de dolari.
J-10C s-a prezentat astfel ca o soluție operațională extrem de eficientă și cu costuri reduse. Este echipat cu un radar avansat cu scanare electronică (AESA) și operează racheta PL-15E, care are o rază de acțiune de aproximativ 145 de kilometri, depășind multe dintre omoloagele sale americane. Cel mai important, costul său operațional este mai mic de 12.000 de dolari pe oră, mai puțin de o treime din costul operațional al Rafale.
Ceea ce a făcut acordul mai atractiv pentru Egipt a fost oferta chineză de a oferi un mecanism de plată flexibil, permițând ca o parte din prețul avioanelor de vânătoare să fie plătită din veniturile din taxele de tranzit ale Canalului Suez.
Presiunea SUA: Amenințarea CAATSA și oferta standard de arme
Cu toate acestea, potrivit acelorași surse, Statele Unite au intervenit cu forță pentru a schimba situația. De îndată ce Washingtonul a aflat de eforturile Egiptului de a achiziționa J-10C, a activat rapid abordarea sa tradițională de combinare a presiunii și stimulentelor.
A jonglat cu amenințarea sancțiunilor în temeiul Legii de combatere a adversarilor Americii prin sancțiuni (CAATSA), amenințând că va opri ajutorul militar și economic către Cairo - o tactică de presiune puternică, având în vedere dependența istorică a Egiptului de un astfel de sprijin.
La schimb, Washingtonul a prezentat o ofertă atrăgătoare care includea un acord de armament de 4,67 miliarde de dolari. Acordul includea furnizarea a 200 de rachete aer-aer avansate AIM-120D cu o rază de acțiune de 160 de kilometri, patru sisteme de apărare aeriană NASAMS-3 și un program cuprinzător de modernizare a întregii flote egiptene F-16.
Propunerea americană a subliniat faptul că echipamentul american este direct compatibil cu infrastructura militară existentă a Egiptului, în timp ce operarea J-10C ar necesita o infrastructură de întreținere nouă și costisitoare.
Instituțiile de presă chineze au mers mai departe, afirmând că principala motivație din spatele acțiunii americane a fost de a frâna dezvoltarea rapidă a industriei de apărare a Chinei. Acestea au remarcat că avioanele de vânătoare chinezești și-au câștigat o reputație solidă în urma performanței lor în conflictele regionale.
Competiția continuă pe cerul orașului Cairo

Confruntat cu acest amestec de presiune și tentație, orașul Cairo a fost forțat să își reevalueze calculele. Acordul american oferă soluții imediate pentru a aborda lacunele existente în materie de apărare și a evita costurile integrării unor sisteme noi, incompatibile.
Cu toate acestea, această decizie plasează simultan Egiptul sub o dependență pe termen lung de echipamentele și piesele de schimb americane, care rămân supuse deciziilor politice ale Washingtonului.
În ciuda acordului J-10C blocat, cooperarea chino-egipteană în alte domenii nu a încetat. Beijingul a exportat sistemul de apărare aeriană HQ-9B la Cairo, iar drona de atac WJ-700 a intrat în serviciu în Egipt cu capacități de asamblare locală.
Indicii sugerează că Egiptul nu a exclus complet avioanele de vânătoare J-10C, deoarece continuă să le evalueze în liniște, mai ales având în vedere declinul continuu al pregătirii de luptă pentru flota sa de F-16.
Astfel, competiția strategică pe cerul orașului Cairo pare departe de a se fi încheiat. Ceea ce s-a întâmplat este doar un capitol dintr-o ecuație complexă împletită cu interese strategice, presiuni internaționale și nevoile de apărare pe termen lung ale armatei egiptene.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News