Forţele Navale Române sărbătoresc miercuri Ziua Dobrogei, prima regiune a ţării noastre care are o zi oficială, în cadrul unor manifestări specifice cu caracter militar şi cultural organizate în garnizoanele militare Tulcea şi Mangalia.
Conform unui comunicat de presă de la Statul Major al Forţelor Navale (SMFN), manifestările dedicate celebrării Zilei Dobrogei, prima regiune a României care are o zi oficială - 14 noiembrie (conform Legii nr. 230/2015), au cuprins desfăşurarea unui ceremonial militar şi religios organizat la Monumentul Independenţei din municipiul Tulcea şi prezentarea unei expoziţii de carte cu tema '140 de ani - Dobrogea noastră!', la Cercul Militar din Mangalia. În acelaşi context, joi, 15 noiembrie, la Cercul Militar din Mangalia va avea loc vernisajul expoziţiei de pictură cu tematică marină, intitulată 'Tărâm dobrogean', precum şi lansarea cărţii 'Desculţ prin rai', ambele evenimente purtând semnătura omului de cultură Luiza Cala.
VIDEO
'Unul dintre cele mai importante aspecte ale revenirii Dobrogei în hotarele României, la data de 14 noiembrie 1878, este faptul că, prin cei 245 km de litoral românesc la Marea Neagră, ţara noastră a recăpătat deschiderea la Oceanul Planetar, iar pentru Marina Militară Română a însemnat începutul dezvoltării segmentului maritim, în plus faţă de structurile fluviale, ale infanteriei marine sau ale aviaţiei navale', se arată în comunicatul SMFN. Conform unui documentar transmis de SMFN, după revenirea Dobrogei la patria-mamă, dezvoltarea Marinei Militare Române s-a împletit cu destinele româneşti ale ţinutului cuprins între Dunăre şi Marea Neagră, parcurgând numeroase programe de dotare şi de modernizare, adaptate la noile cerinţe de apărare a litoralului maritim şi a gurilor Dunării.
Prima navă militară maritimă intrată în serviciul Marinei Militare Române în anul 1880 a fost canoniera 'Griviţa', iar în anul 1881 a intrat în dotare prima navă-şcoală, botezată 'Mircea', un velier cu două catarge (tip Bric). De altfel, în perioada 1881-1912, au fost aplicate trei programe de dotare cu nave militare maritime şi fluviale şi au mai intrat în serviciu trei şalupe canoniere, un torpilor de baraj, două torpiloare, şalupe de poliţie, un crucişător, trei canoniere şi trei torpiloare fluviale, patru monitoare şi opt vedete fluviale. Crucişătorul a fost construit la Newcastle, Marea Britanie, şi a fost lansat la apă la data de 13 decembrie 1887, fiind botezat 'Elisabeta'. Acesta a efectuat, împreună cu bricul 'Mircea', numeroase marşuri de instrucţie în Marea Neagră şi în Marea Mediterana, reprezentând România, cu onoare, la diferite serbări nautice ale vremii.
În anul 1896, Marina Militară Română a suferit o serie de modificări, conform Legii pentru organizarea Flotilei de Război, prin care a fost împărţită în două divizii: Divizia de Mare şi Divizia de Dunăre. Doi ani mai târziu, în anul 1898, prin Legea de organizare a Marinei Militare, denumirea de Flotilă a fost înlocuită cu cea de Marina Militară, Comandamentul Marinei Militare a fost dislocat în garnizoana Bucureşti, Divizia de Mare avea comandamentul în garnizoana Constanţa, iar Divizia de Dunăre era dislocată în garnizoana Galaţi. Totodată, în premieră naţională, gradele ofiţerilor de marină au primit denumirile specifice acestei arme. Prin aceeaşi lege din anul 1898, portul Constanţa devenea principala bază navală a navelor maritime de război ale României, iar prin decizia Comandamentului Marinei din anul 1899, Şcoala de Marină şi Şcoala de Aplicaţie a Sublocotenenţilor de Marină au fost mutate de la Galaţi la Constanţa, în noul local de pe strada Traian nr. 53 (actualul sediu al Muzeului Marinei Române) sub denumirea 'Şcolile Marinei'. Aceste transformări şi reorganizări importante al Marinei Militare Române, care au avut loc la numai 20 de ani de la revenirea Dobrogei la România, au impulsionat dezvoltarea socială şi economică a oraşului Constanţa, dar şi a Dobrogei
În plus, la cumpăna dintre secolele XIX şi XX, prin eforturile lor, marinarii militari români au aşezat România în rândul ţărilor cu o tradiţie îndelungată în domeniul hidrografiei maritime, prin realizarea primei hărţi marine româneşti, pentru coasta vestică a Mării Negre, care a fost premiată cu medalia de aur la Expoziţia universală de la Paris, din anul 1900. În perioada 1912-1913, Marina Militară Română a participat la cel de-al Doilea Război Balcanic, navele militare ale Diviziei de Dunăre fiind implicate în diferite acţiuni de luptă, care pot fi considerate o avanpremieră pentru Marina Militară Română, ce urma să se confrunte cu situaţii de mult mai dificile în timpul Primului Război Mondial, în perioada 1916-1918.
În prima conflagraţie modială, marinarii militari români au îndeplinit misiuni diverse, precum atacul de la 14 august 1916 asupra flotei austro-ungare, în portul dunărean Rusciuk, misiuni de apărare a capului de pod de la Turtucaia şi de protecţie a retragerii trupelor române din această zonă, precum şi susţinerea flancului drept al armatei de uscat din Dobrogea, sub focul artileriei germane. Referindu-se la modul în care Marina Militară Română a susţinut trupele de uscat, reuşind să înainteze sub tirul a şapte baterii grele germane, în amintirile sale, contraamiralul Negrescu spunea că 'Zilele de urmărire a flancului stâng al armatei germane din Dobrogea şi zilele de la Rasova vor forma pururea pagini de glorie, pentru mica dar brava şi neobosita Flotilă Română'.
În anul 1917, Marina Militară Română, în cooperare cu armata de uscat, a contribuit la apărarea frontului danubian, bombardând cu artileria navelor, bateriile inamice de la Tulcea, dar a depus eforturi semnificative şi pentru asigurarea transporturilor fluviale, între Galaţi şi gurile Dunării. În ultimul an de război, în anul 1918, Marina Militară a preluat una dintre cele mai dificile misiuni, respectiv deminarea Dunării şi a apelor litorale de pe ţărmul românesc al Mării Negre, pentru asigurarea securităţii navigaţiei. Pentru aceste misiuni, România a cumpărat de la Franţa, imediat după război, patru canoniere, pe care le-a botezat cu numele unor eroi marinari căzuţi la datorie în Primul Război Mondial, una dintre aceste nave fiind canoniera 'Eugen Stihi', care s-a aflat în serviciul Marinei Militare Române timp de 84 de ani, în perioada 1920-2004.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
