Bărbatul, fără a mai purta, celebrul ceas ca acum 5 ani, când s-a autoproclamat calif, a reîncarnat stafia crimelor perpetuate sub conducerea sa. Declarându-se șef al unui proto-stat, cu ambiții planetare și cu o putere ideologică care a uimit și cele mai sofisticate sisteme media, Abu Bakr a fost dat mort sau grav rănit de zeci de ori. Folosit de către una dintre cele mai negre forme ale islamului revendicativ, ocupant vremelnic al unui teritoriu de 4 ori mai mare ca al Franței, acest om a semănat teroarea efectivă printre 10 milioane de oameni.

Califatul său denumit Statul Islamic (ISIL) a constituit eșecul fundamental al politicii americane în Orientul Mijlociu. După dezastrul primăverilor arabe care au măturat bastioanele stabilității naționale construite din aniii 50 de către o ideologie pan arabistă (provocând dispariția unei întregi formule de compromis dintre imami și statul laic), apariția statului islamic și noului său calif au reprezentat eșecul personal al lui Obama. Continuând politica sa de distrugere a tot ceea ce însemna vechiul pact islamic dintre rege și popor, relegând coloși naționaliști și islamici ca Arabia Saudită sau Egipt la nivel de simple dictaturi fără viitor, premiantul Nobel pentru pacea pe care niciodată nu a promovat-o, a rămas repetentul istoric la promovarea democrației ca formă de securitate, nicidecum ca formă de dictat ideologic.

Celebrul său discurs de la Cairo, în care și-a etalat imaginea abulică și ne ordonată asupra evoluției lumii islamice, a deschis cale apariției acestor monștri ai istoriei cum a fost și (mai) este Abu Bakr al Baghdadi. Reticiența obamiană de îl anihila pe unul dintre cei mai scelerați criminali pe care istoria modernă i-a dat, imposibilitatea funciară de a cere ștergerea de pe hartă a califatului care va decima orașe întregi în numai zile și va transmite în direct decapitări demne de epocile tribale, au făcut ca nebunia tenebrelor să reziste ani de zile. Istoria va reclama numele lui Obama alături de marii regi care și-au pierdut regatele și popoarele, crezând că sunt simplu predestinați să fie constructori, fără a fi folosit o singură dată mistria în viața lor.

Soarta lui Abu Bakr al Baghdadi, mereu incertă

Iată că după ce s-a crezut că a murit sau măcar ca a fost grav rănit, filmarea cu Abu Bakr apare tocmai pentru a puncta supraviețuirea sa. Deja numit fantoma de către profilerii americani, irakianul din Bagdad își va lua numele de emir, apoi de calif, după al unuia dintre socrii Profetului, tatăl soției Aisha. În Iunie 2014 ahl al-hall wal-aqd (adică cei împuterniciți de Ummah să numească sau să depună un calif) îl vor declara calif al lumii musulmane. Folosirea imaginii califului (specialiștii încă nu sunt convinși că persoana din înregistrarea video este aceeași cu originalul) ține de apelul la mitologic și la resurecția specifică congruenței mai multor forme sunnite de gândire și proiecție a imaginii unui calif.

Imediat după atentatele din Sri Lanka, unde legătura cu ISIS este încă neconcludentă dar devine posibilă prin una dintre soțiile unuia dintre atacatori, iată ca la Dhaka (Bangladesh) un atentat, acum câteva ore, revendicat de același grup, vine să întregească o strategie clară de reinviere mitizată. Două atentate și reapariția califului, dacă legate între ele, dau magnitudine proiectului de resurecție a formulei mediatice complexe și de succes originare apariției califatului. Cineva are nevoie încă de acest individ și de acest proiect. Presupunerea specialiștilor din laboratoarele de analiză este că reconstrucția califului va presupune un atac devastator și la nivel occidental. Cum Franța și-a pierdut inima prin flacără, un atentat acolo nu mai are valoarea simbolică necesară. Germania este prea înrobită jocului său european minuscul pentru a reprezenta o valoare intrinsecă unui calif inviat din morți. Decreștinarea metodică, programată și aproape realizată a țării lui Luther o apără exact de astfel de acte.

Astfel singurele ținte cu conținut, care să anuleze lipsa de teritoriu fizic (califatul a dispărut practic în ultimii doi ani) dar să substanțieze mediatic (și simbolic în același timp) continuitatea ISIS rămân Vatican și SUA. Un atac în Israel ar fi sinucigaș pentru că este, pentru moment, irealizabil din punct de vedere uman și tehnic. Mai mult, strategia de reconstrucție a unui califat virtual, așa cum pare a se manifesta astăzi, presupune decuparea finală a pietrei fondatoare și resacralizarea pamantului fagaduit de Profet prin sîngele sacrificiului, deci țintele reale și eficiente din viitorul imediat ar fi cele două enunțate deja.

Pentru lumea creștină europeană dispariția catedralei Notre Dame de Paris reprezintă lovitura malefică, destinică prin rapiditatea cu care a avut loc, dar un atac în chiar inima petriană a acesteia poate exprima înfrîngerea de jure a două milenii de creștinism autentic. După un astfel de atac, refugierea filonului petrian creator înlăuntrul cavernei va lăsa loc liber și va face posibilă existența oricărui calif sau califat, în lumina soarelui. Virtualul va înfrânge realul. Să nu uităm că doar ieșirea la lumina zilei, relevarea publică prin martiriu a făcut ca puterea politeistă, globală și multi națională care caracterizau imperiului roman să se prăbușească în fața unui creștinism sectar, redus numeric (linia exclusiv iudaică a primilor creștini s-a manifestat până târziu în secolele IV-V, abia apoi globalizată tocmai de regulile transmiterii tronului roman necreștin), revoluționar, social, devenit, în numai trei secole de la răstignirea Fiului, esențial politic până la a revendica statul și tronul pentru regele său. Vatican simbolizează exact acest regat. În profilul inițiatic al unui calif, acesta va ataca democrațiile sau monarhiile doar pentru a le pedepsi (ele îi sunt inferioare prin definiția divină de la care se inspiră), efectuând exact același drum al unirii celor trei coroane pontificale. Califul reinviat va lupta el însuși numai împotriva unui regat care este demn de dubla sa misiune sacerdotală și seculară. Vatican indeplinește exact această condiție. Iar ironia sorții face ca Ierusalim sa fie abia pe loc secundar, așa cum a fost și la universalizarea graduală a tronului petrian, devenind doar instrument simbolic al exercitării noii puterii suverane.

Risc major

Pentru SUA, un atac de magnitudinea celui din Sri Lanka va zgudui din temelii întregul eșafodaj al construcției democratice care a mai rămas intact după 9/11. Un astfel de atac poate fi realizat doar pe principiul martiriului public și va plonja societate americană într-o spirală inchizitorială internă. Noua senzație de insecuritate va elimna definitiv statul (considerat a fi eșuat, a doua oară, în funcția sa primordială de asigurare a securității cetățenilor săi) din contractul social, propunând noi forme de securizare internă care vor fi mult mai localizate și mult mai militante. Tribalizarea ideologică, fractura sacerdotală, reactivarea fundamentalismului canonic și rasial, construcția identitar-comunitară vor devenii funcții principale în atomizarea statului centralizat american, fiind efectele imediate și vizibile ale unui astfel de atac.

Pe un astfel de fond de risc major, înregistrarea nou apărută, unde Abu Bakr al Baghdadi se exprimă greoi, dar ferm, folosind aceeași scheletică prezența ca în reapariția lui Bin Laden după Bora-Bora, cu o mitralieră și trei comeseni (numărul mic fideli este si el semnificativ, copiază numărul puținilor care l-au urmat în exil pe Profet), reprezintă un semnal devastator la adresa falsei securități date de dispariția teritoriului fizic al califatului. Mesajul este simplu și extrem de penetrant. Ați mințit când ați spus că am murit sau că am fost învins. Identic ca în secolele imediate reînivierii cristice. Istoria oficială a imperiului roman ștersese evenimentul fondator al noii religii din faptul cotidian. Linia petriană l-a ținut viu, timp de secole și a învins. Pentru că a crede nu înseamnă a înțelege. De aceea are loc strategia media de astăzi. A crede în calif și în destinul  său nu înseamnă și a înțelege cum a supraviețuit. Nu este nevoie ca această condiție să fie îndeplinită. Iar zeloșii săi soldați, femei sau bărbați, ascunși astăzi, vor ieși mîine la lumină. Semnalul a fost dat. Credința lor a fost confirmată.

Bin Laden își nominaliza dușmanii. El însă era doar emir și simplu general. Califul, prin reapariția sa, își asumă definitiv, fundamental și coerent linia politică, socială și sacerdotală imprimată de către marii califi ai lumii musulmane.  A condus 10 milioane de oameni, a comandat armate și a îndeplinit rolul de uns al istoriei. Oricine i se opune, din lăuntrul sau din afara lumii sale intră în conflict cu Profetul însuși. Este clar că avem de a face cu un alt nivel. Suntem cu o treaptă superioară lui Bin Lden. De aceea atacurile sale vor fi și ele mult mai ample și la un nivel net superior celor ordonate de emirul din Afgansitan. Mesajul nu poate fi ignorat. O astfel de greșeală ne poate costa, pe toți, mileniile din urmă. Dar și mileniile din viitor.