Deocamdată trupele rusești fac manevre pe teritoriul Rusiei și, oricâtă neliniște ar trezi aceasta vecinilor sau puterilor euro-atlantice, nu se poate interzice unui stat să își folosească întregul teritoriu pentru a-și instrui armata.
Va traversa armata rusă frontiera ruso-ucraineană? În nici un caz fără o provocare.
În ce ar putea consta provocarea? Sunt trei ipoteze principale.
Prima ar fi aceea a unui atac decisiv pe scară largă a armatei ucrainene împotriva separatiștilor din Donbas, atac având ca obiectiv rezolvarea crizei prin forță. Într-un asemenea caz este de așteptat că Rusia va interveni numai dacă forțele separatiste, pe care le înarmează, fără îndoială, împreună cu „voluntarii” și „mercenarii” veniți din afara Ucrainei, ar ajunge în situația de a ceda. Până atunci, Moscova se va limita la a da avertismente Kievului, acuzându-l de încălcarea armistițiului convenit la Minsk în 2015, și la a arăta cu degetul SUA și NATO pentru încurajarea acestei încălcări. Dimitri Kozak, adjunct al șefului administrației prezidențiale a Rusiei, a declarat că „totul depinde de amploarea conflagrației”.
A doua ipoteză ar fi preluarea modelului occidental de „intervenție umanitară” în condițiile în care guvernul unui stat, fie el și suveran, reacționează „disproporționat” față de protestele și revendicările propriilor cetățeni, trimițând armata să acționeze cu toate mijloacele specifice războiului extern împotriva populației civile. Doctrina aceasta a fost aplicată în cazul fostei Iugoslavii, în special în susținerea separatismului kosovar. Președintele Putin a avertizat deja asupra posibilității ca în Donbas să se repete situația de la Srebrenica (Bosnia-Herțegovina), din 1995, când mii de bărbați musulmani au fost uciși de formațiunile militare ale sârbilor bosniaci.
Precedentul creat în Balcanii de Vest a fost urmat, în forme și cu intensități diferite, în timpul „primăverii arabe”, afirmându-se că dreptul suveran al unui stat de a-și apăra ordinea internă merge până acolo unde statul își agresează masiv și nediferențiat propriii cetățeni. Așa s-a justificat intervenția externă în Tunisia, Libia, Egipt și Siria; dar și cea din Ucraina anilor 2004 și 2013, în cazul din urmă afirmându-se că Președintele Ianukovici, și-a pierdut legitimitatea obținută prin alegeri recunoscute pe plan internațional ca libere și corecte, atunci când a trimis armata să tragă în protestatarii din Piața Maidan. (Ulterior s-a dovedit că cei care au tras nu aparțineau nici armatei regulate nici forțelor de ordine oficiale ucrainene.)
A treia ipoteză ar fi aceea a primirii Ucrainei în NATO, respectiv a extinderii NATO sau a amenințării cu extinderea sa până la frontiera vestică a Rusiei. Unii văd într-o asemenea extindere singura cale eficientă pentru descurajarea unei eventuale agresiuni ruse. Rusia nu ar avea curajul să atace un membru NATO știind că aceasta ar însemna activarea articolului 5 al Tratatului de la Washington. În acest sens, adepții politicii de forță afirmă că soarta Ucrainei depinde de decizia Washingtonului (uitându-se, desigur, că alianța are, totuși, mai mulți membri și că extinderea ei cere acordul unanim al acestora), iar nu de cea a Moscovei.
Alții, în schimb, cred că prin admiterea Ucrainei în NATO s-ar încălca „linia roșie” trasată încă în 1989 la Malta, și asta ar impune Moscovei o reacție pe măsură. Într-adevăr, Ucraina nu poate supraviețui fără NATO. Poate supraviețui, însă, NATO integrând problemele Ucrainei?
Ceea ce se știe este că până acum Vladimir Putin nu a blufat niciodată. Cine nu i-a luat în calcul avertismentele a avut ocazia să constate că ele nu erau o cacealma. S-a întâmplat în Georgia în 2008 și în Ucraina în 2014. Să fie acum altfel? Greu de crezut.
Că Rusia cunoaște numai limbajul forței, este adevărat. Care mare putere (fie ea și numai fost imperiu) înțelege mai bine un alt limbaj? Când se recurge la forță, însă, nu trebuie uitată legea eficienței regresive a presiunii excesive (despre care am scris cu ani în urmă). Recurgerea la forță aduce rezultatele dorite doar până la un anumit nivel. Cel asupra căruia se exercită presiunea va da înapoi inițial, dar, dincolo de un anumit prag, efectul împingerii devine invers proporțional cu intensitatea acesteia.
O teorie recentă a yesmenilor și sicofanților americano-conformi din România susține că Rusia ar fi ieșit din liga principalelor puteri ale lumii (din care acum fac parte SUA, China și eventual, UE) și că pentru a reveni acolo ar avea nevoie de un război. Război fără de care nici Vladimir Putin, „omul puternic cel slab al Rusiei”, nu și-ar mai putea găsi suficient sprijin intern pentru a-și menține poziția conducătoare.
Problema ar fi că un război în Ucraina sau în Caucaz nu mai este suficient pentru a reface coeziunea societății ruse pe temeiuri naționaliste. O și mai mare problemă, însă, ar fi aceea că Rusia nu își poate permite un război împotriva întregului Occident euro-atlantic, care s-ar solidariza în fața unei agresiuni rusești.
Că Rusia nu mai este astăzi o superputere mondială o acceptă și Președintele Putin. Acesta a afirmat explicit întâietatea Chinei și a Europei germane.
Dar Imperiul rus (cel țarist, dar în special cel sovietic) s-a prăbușit tocmai întrucât și-a folosit în exces resursele pentru a-și menține statutul de putere globală de prim rang. Nu superioritatea ideologică a permis SUA să aducă URSS la masa negocierilor și să iasă în aparent câștig din Războiul rece, ci superioritatea tehnologică. Cursa înarmării a lăsat Kremlinul fără suflu.
Iată de ce, înțelegându-și limitele, învățând din istorie și evaluând riscurile vanității, Rusia secolului XXI nu mai dorește (nici nu mai poate dori și, în mod firesc, ar trebui să nici nu mai vrea să vrea să dorească) să intre într-o asemenea întrecere. Ea s-a acomodat, din câte se pare, deși nu este ușor, cu gândul de a fi o putere de rangul doi.
Aceasta înseamnă, însă, că dacă renunță la a fi atât de puternică încât să câștige un război cu „lumea construită de America”, Rusia înțelege să rămână suficient de puternică încât să nu poată pierde războiul cu aceasta. De asemenea, înseamnă că și dacă Rusia abandonează rolul de protagonist pe arena mondială, ea caută a se plasa în poziția în care nimeni nu va putea să interpreteze acest rol fără sprijinul său.
Dacă pentru asta va trebui să poarte un război, Rusia nu se va da în lături, oricât ar costa-o. Nu are nici un interes să îl provoace. Cu cât Rusia se va abține mai mult de la provocarea unei conflagrații, cu atât mai mult rivalii săi, care își fac din diabolizarea ei un alibi pentru lipsa oricărei soluții politice apte a rezolva propriile lor crize interne și externe, vor fi mai dezbinați și mai slabi. Tocmai în această slăbiciune stă pericolul războiului. Cu cât vehemența diabolizării sub care respectivii rivali își ascund neputința va fi mai mare, cu atât rușii se vor uni mai mult pe platforma națională, fără ca pentru aceasta să fie necesară declanșarea vreunui război. Totul este ca decidenții să își mențină nervii, opinia publică, copleșită de războiul declarațiilor, să nu își piardă controlul, iar neprevăzutul să nu facă vreo surpriză nefastă, ca de atâtea ori în trecut.
Secretarul de Stat Antony Blinken a declarat că „SUA nu recunosc și nu vor recunoaște niciodată (sic!) Crimeea ca teritoriul rusesc” și că „așteaptă cu nerăbdare (sic!) să lucreze în continuare cu Kievul și aliații noștri (ai SUA - nn) pentru a pune capăt ocupației rusești a peninsulei și agresiunii din estul țării”.
SUA nu a recunoscut „niciodată” anexarea statelor baltice de către URSS. Cu toate acestea a încheiat tratate și a făcut comerț cu URSS fără să se împiedice de problema balticilor. Mai mult, Washingtonul a semnat, în 1975, la Helsinki, Actul final al Conferinței pentru Securitate și Cooperare în Europa, prin care toate frontierele postbelice au fost recunoscute în bloc și s-a luat angajamentul ca eventuala lor modificare să se producă numai pe cale pașnică. Documentul nu a fost ratificat de către parlamente și a rămas un angajament eminamente politic, dar tocmai greutatea sa politică rezultată din însumarea puterii semnatarilor săi, i-a transformat prevederile într-o cutumă de neurnit din loc.
Țările baltice și-au redobândit independența și suveranitatea în contextul transformărilor interne din URSS, cu toate ezitările, naivitățile, stupizeniile și trădările acestora, pe care, fascinat, le-am auzit relatate de însuși Mihail Gorbaciov și câțiva dintre principalii săi consilieri, într-o noapte de vară, la o cină organizată într-un restaurant de lângă Munchen, la puțin peste un deceniu de la consumarea evenimentelor, printre participanți numărându-se Hans-Dietrich Genscher, Woycziech Jaruzelski și Gyula Horn (eu fiind pe vremea aceea Președinte al AP-OSCE, și participând la reuniune ca reprezentant al Președintelui României, Ion Iliescu).
Recunoașterea sau nerecunoașterea SUA nu au avut nici un rol. Singurul efect al nerecunoașterii i-a vizat chiar pe americani care, după restabilirea independenței balticilor, pentru a garanta ireversibilitatea procesului, s-au simțit obligați să nu îi lase pe aceștia în afara NATO, deși știau că, din punct de vedere militar, nu le pot asigura apărarea. Or, cum nici să îi invite la masă fără acordul Moscovei nu voiau, spre a le menține orientarea atlanticistă asigurându-i că perspectivele integrării euro-atlantice sunt reale, au amânat primirea României, Sloveniei și Bulgariei. Aceasta a avut loc abia după patrusprezece ani, într-un context internațional radical schimbat, în special sub efectul evenimentelor din 11.09.2001.
Dincolo de morala unei asemenea istorii, când SUA, ca, de altfel, și NATO sau UE, vorbesc de „sprijin”, nu se spune nici o secundă că ar fi vorba despre o implicare militară. Aceste promisiuni sunt menite doar să producă efecte psihologice asupra prietenilor și neprietenilor, deopotrivă. Ele sunt formulate cu imense rezerve mentale, sprijinul putând fi unul eminamente moral, politic sau, în cel mai bun caz, financiar ori în livrare de tehnologie militară. Ucrainei nu i se oferă, de fapt, victoria în lupta cu Rusia, ci doar arme pentru a și-o câștiga singură, cu prețul sângelui propriu. O asemenea „armă” se poate ambala în Acordul tehnico-militar semnat de Ucraina cu România.
Iată de ce, cel mai probabil, sprijinul oferit Ucrainei în competiția de nivel regional cu Rusia, despre care vorbesc reprezentanții SUA, este doar o marfă de dat la schimb pentru sprijinul oferit SUA de către Rusia, în competiția de nivel global cu China.
va urma
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Guvernul britanic dorește să achiziționeze 12 noi submarine nucleare care vor transporta arme convenționale la bord, potrivit unui anunț făcut de Cabinetul prim-ministrului Keir Starmer, duminică seară.
Marea Britanie intră în modul ”pregătire continuă de război” și intenționează să construiască șase fabrici de armament pentru a-și consolida pregătirea militară. Inițial, sunt planificate investiții de 1,5 miliarde de lire sterline (aprox.1,8 miliarde de euro / aprox. 2 miliarde de dolari) în fabricarea de muniții și explozibili.
Iranul își mărește în continuare stocul de uraniu îmbogățit și a ajuns la un nivel apropiat de cel de cel necesar pentru producerea de arme nucleare, se arată în raportul AIEA.
O analiză recentă, pe care Forțele Aeriene ale SUA pentru Europa și Africa (USAFE-AFAFRICA) au solicitat-o instiutului Rand Corporation, arată că o eventuală luptă între NATO și Rusia ar diferi semnificativ de războiul în curs din Ucraina.
Atât Rusia, cât și Ucraina doresc o încetare a focului pentru a încheia cei peste trei ani de lupte, a declarat vineri (30.05.2025) ministrul turc de externe, Hakan Fidan, în timpul unei vizite în Ucraina. Totodată, el a spus că Turcia ar putea organiza o întâlnire între președinții Statelor Unite, Ucrainei și Rusiei în încercarea de a pune capăt războiului. Agenția de presă slovacă TASR a informat despre acest lucru, preluând o știre de la AFP.
Războiul din Ucraina demonstrează încă o dată că purtarea unui conflict presupune costuri uriașe, în comparație cu înarmarea preventivă.
Spre exemplu, Ucraina a cheltuit în primele patru luni ale anului, aproximativ 9,6 miliarde de euro strict pentru nevoile de apărare — o sumă care reprezintă mai mult decât dublul bugetului României pentru Apărare pe anul 2024.
La aceste cheltuieli se adaugă costuri suplimentare de aproape 7 miliarde de euro, reprezentând plăți sociale, beneficii și programe medicale — toate susținute din bugetul de stat al unei țări aflate în război.
Un raport al Agenției de Informații a Apărării (DIA) a Statelor Unite, publicat la 11 mai 2025, avertizează că Beijingul ar putea recurge la operațiuni militare limitate care să vizeze insulele Kinmen și Matsu care se învecinează cu Taiwanul. Aceste mișcări, parte a unei strategii de "feliere", urmăresc să testeze limitele descurajării americane și să erodeze controlul Taipeiului asupra frontierelor sale, fără a declanșa un conflict deschis.
Pe fondul unei Rusii din ce în ce mai agresive, statele europene membre ale NATO se confruntă cu o provocare bugetară majora. Summitul NATO din iunie de la Haga va stabili oficial ''noile obiective pentru 2025'' (CT25), care impun o creștere semnificativă a cheltuielilor militare. Olanda a estimat că îndeplinirea cotei sale din CT25 va costa 16-19 miliarde de euro anual, pe lângă bugetul existent, ajungând la aproximativ 3,5% din PIB – noua țintă asumată de NATO.
Comisia Europeană a publicat miercuri, 28 mai, documentul privind Abordarea strategică a UE la Marea Neagră. Principalele acțiuni vizează dezvoltarea și protecția coridoarelor de mobilitate militară, precum și protecția platformelor energetice din Marea Neagră, în contextul în care, începând cu anul 2027, România va extrage gaze din perimetrul Neptun Deep.
Aproape că ne-am obișnuit să privim cu îngăduință ușurința cu care președintele Donald Trump face declarații uneori hazardate, alte ori contradictorii referitoare la probleme extrem de importante cu care se confruntă lumea. Însoțite însă de anumite acțiuni, ideile repetate în mai multe contexte ajung să contureze o posibilă imagine îngrijorătoare pe care președintele american pare să și-o dorească la nivel global, și anume împărțirea lumii în sfere de influență între Statele Unite, Rusia și China.
Europa își intensifică în mod semnificativ sprijinul militar acordat Ucrainei, înarmând armata ucraineana cu sisteme avansate de apărare aeriană, artilerie și avioane de luptă, în timp ce Rusia respinge ferm orice nou acord de încetare a focului și se pregătește pentru o nouă ,,ofensivă de vară''. Această schimbare decisivă vine după avertismentele repetate ale Uniunii Europene, care își mobilizează acum pe deplin resursele pentru a ajuta Ucraina.
Ministrul apărării al Republicii Belarus, Viktor Khrenin, a anunțat miercuri (28.05.2025) că cel mai mare exercițiu militar comun din acest an cu Rusia - Vest-2025 - se va muta de la granițele de vest în interiorul țării. Această decizie are ca scop contribuția la reducerea tensiunilor din regiune, a explicat Khrenin, scrie agenția de presă slovacă TASR, pe baza unui raport de pe site-ul radiodifuzorului public estonian ERR.
Președintele României, Nicușor Dan, a avut marți seară o convorbire telefonică cu președintele Statelor Unite ale Americii, Donald Trump, marcând primul contact la nivel înalt cu administrația republicană de la Washington de la preluarea mandatului său. Discuția, care a durat aproximativ 10 minute, a abordat teme esențiale precum securitatea, domeniul energetic și situația din Ucraina, potrivit surselor politice citate de Digi24.
Rusia a lansat in ultimele zile cel mai intens val de atacuri împotriva Ucrainei de până acum, marcând trei nopti consecutive de bombardamente aeriene intense și diminuând și mai mult sperantele unei soluții pașnice la conflictul care dureaza de mai bine de trei ani. Oficialii ucraineni au raportat un număr impresionant de 355 de drone utilizate de rusi in atacul de duminică seara, cu un total de 900 de drone lansate de vineri până duminică.
China și-a sporit capacitatea de a lansa un atac surpriză asupra Taiwanului prin putere și operațiuni aeriene mai rapide, noi sisteme de artilerie și unități de asalt aerian mai receptive.
Este un moment important pentru Armata Britanică. Pe 26 mai 2025, a fost anunţată o schimbare radicală a doctrinei sale de război terestru, introdusă sub denumirea de ,,strategia 20-40-40'', așa cum a relatat The Times. Elaborata pe baza celor mai importante lecțiile învăţate din modul cum a evoluat câmpul de luptă din Ucraina, această nouă doctrină vine să schimbe decenii de utilizare a blindatelor grele că principala arma, în favoarea unei forțe mai flexibile, axate pe utilizarea dronelor.
Cancelarul german Friedrich Merz a făcut, pe 26 mai, o declarație extrem de importantă care marchează o schimbare de abordare în ceea ce priveşte sprijinul militar occidental acordat Ucrainei: nu mai există restricții privind raza de acțiune a armelor livrate Kievului pentru a fi utilizate împotriva țintelor militare rusești. Această confirmare deschide noi orizonturi pentru capacitatea Ucrainei de a se apăra, inclusiv prin atacarea pozițiilor militare aflate pe teritoriul Federației Ruse.
Pierderile umane imense, care depășesc 400.000 pe an, nu par să oprească mașina de război a Rusiei în Ucraina. Contrar aşteptărilor inițiale, capacitatea Rusiei de a-și reface forțele și echipamentele se dovedește a fi mult mai robustă decât se anticipa, sugerând că timpul este de partea lui Vladimir Putin şi încurajează continuarea unui conflict prelungit. Această realitate, adesea ignorată în dezbaterile publice despre înfrângerea sau victoria inevitabilă a Rusiei, subliniază o strategie de negociere a Moscovei bazată pe rezistență și așteptare, refuzând o încetare a focului necondiționată și ocolind discuțiile de pace.
Pe 20 mai 2025, Forțele Aeriene ale SUA și Corpul Pușcașilor Marini au efectuat o manevră logistică și strategică de excepție, transportând un sistem de rachete de artilerie de înaltă mobilitate (HIMARS) de la Baza Aeriană Andoya din Norvegia la Visby, pe insula suedeză Gotland, cu ajutorul unui avion de transport C-130 Hercules. Această operațiune, parte integrantă a Exercițiului multinațional Swift Response 25, subliniază capacitățile NATO de desfășurare rapidă și strategiile de apărare colectivă în Europa.
Într-un mesaj clar și urgent adresat Comitetului pentru Servicii Armate al Senatului SUA, oficiali de rang înalt ai Forțelor Aeriene și Forțelor Spațiale americane au subliniat o reorientare majoră a structurii puterii aeriene a Americii. Scopul este de a răspuns amenințărilor venite din partea adversarilor geopolitic, cu un accent deosebit pe inovația tactică și modernizarea sistemelor de luptă. Confruntându-se cu ascensiunea militară a Chinei, conducerea Forțelor Aeriene ale SUA a accentuat că menținerea superiorității tactice necesită o nouă generație de aeronave şi o adaptare rapidă a doctrinei militare.
Cotidianul britanic The Telegraph a semnalat, în ediția din 23.05.2025, că Rusia desfășoară o strategie militară în trei pași, cunoscută sub numele de “tripla sufocare”, pentru a distruge trupele ucrainene. Astfel, forțele Kievului se confruntă cu o presiune severă pe mai multe fronturi, în timp ce Rusia încearcă să le ducă la epuizare prin integrarea a trei elemente de luptă într-o strategie coerentă.
Securitatea europeană se află la o răscruce majoră, prinsă între continuarea agresiunii ruse în Ucraina și semnele de întrebare privind angajamentul necondiționat al Statelor Unite. Pe măsură ce Alianța se pregătește pentru viitorul Summit NATO de la Haga (2025), discuțiile despre împărțirea poverii apărării în cadrul NATO se intensifică. Această situație forțează aliații europeni să-și reevalueze fundamental responsabilitățile de apărare, impunând o regândire urgentă a arhitecturii de securitate a continentului.
Orizontul de evoluție a inteligenței artificiale (AI) este deja văzut ca fiind practic nelimitat. În aceste condiții, sistemele bazate AI încep să devină active strategice, iar siguranța foarte multor oameni va depinde de cât de bine sunt ele protejate.
Statele Unite iau în considerare mutarea câtorva mii de soldați din Coreea de Sud în Guam și în alte baze din regiunea Indo-Pacifică, relatează Wall Street Journal.
Rusia își crește arsenalul, adăugând la inventarul de arme rachete aer-aer cu focoase nucleare, relatează Agenția de Informații pentru Apărare (DIA) a Pentagonului.
La summitul grupului celor șapte mari puteri economice (G7) - din care fac parte Marea Britanie, Canada, Franța, Germania, Italia, Japonia și Statele Unite, împreună cu Uniunea Europeană ca membru ne-enumerat - care a avut loc în Canada, ministrul ucrainean de finanțe, Serghei Marcenko, a propus ca țările UE să participe la finanțarea Forțelor Armate ale Ucrainei începând cu 2026.
Declarațiile recente ale fostului Comandant-șef al Forțelor Armate ale Ucrainei și actualul ambasador în Marea Britanie, Valerii Zaluzhnîi, marchează o reevaluare semnificativă a obiectivelor de război ale Kievului. Într-un discurs franc susținut la forumul "Security Export: Ukrainian Technological Weapons in the World", Zaluzhnîi a descris aspirațiile de a restabili granițele Ucrainei din 1991 drept o "fantezie inutilă" atâta timp cât Rusia își menține capacitatea de a duce un război. Această perspectivă, deși dureroasă, pare să alinieze strategia militară cu realitățile dure de pe teren, sugerând o schimbare de la obiective teritoriale ambițioase la o strategie de supraviețuire bazată pe tehnologie.
Ca urmare a unei schimbări radicale care remodelează peisajul de securitate al Europei, Germania a început prima sa desfășurare de trupe pe termen lung în străinătate după cel de-Al Doilea Război Mondial, prin inaugurarea joi, la Vilnius, a celei de a 45-a brigăzi blindate „Lituania”. Acest pas istoric, lăudat atât de Berlin, cât și de Vilnius, înseamnă o schimbare profundă în postura de apărare postbelică a Germaniei și un mesaj puternic pentru Rusia cu privire la angajamentul neclintit al NATO față de apărarea colectivă.
Un lansator de rachete ucrainean HIMARS a fost distrus recent la doar 10 kilometri de linia frontului, lângă orasul Ceasov Iar, în regiunea Donețk. Lovitura de precizie, surpinsa in imagini, arată sistemul furnizat de SUA deplasându-se pe un drum înainte de a fi lovit de o dronă rusească operată de Rubicon - o unitate de elită rusa care opereza sisteme fără pilot.
Generalul Ben Hodges, fostul comandant al Forțelor Terestre Americane din Europa, a lansat un avertisment clar pentru România: în cazul unui atac rusesc asupra NATO, Portul Constanța ar fi o țintă prioritară pentru bombardamente. Declarația a fost făcută în exclusivitate pentru Antena 3 CNN, unde generalul a subliniat necesitatea unei colaborări strânse a României cu vecinii săi.
Merz a declarat că a acceptat oferta Franței de a purta discuții privind cooperarea în domeniul descurajării nucleare.
Un bombardier supersonic Su-34 s-a prăbușit în regiunea Nijni Novgorod din Federația Rusă, a confirmat Ministerul rus al Apărării.
Președintele american Donald Trump a declarat că va lua în considerare deportarea lui Elon Musk în Africa de Sud, țara în care s-a născut și a crescut miliardarul.
Membrii grupării Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK) vor începe să depună armele în cadrul unei ceremonii de dezarmare care va avea loc în Kurdistanul irakian în prima parte a acestei luni, după cum a relatat publicația kurdă Rudaw.
Marți, 1 iulie, dronele ucrainene au atacat Uzina Electromecanică Kupol din orașul rusesc Ijevsk, situat la aproximsativ 1.300 de kilometri de Ucraina.
Forțele ucrainene au oprit înaintarea trupelor ruse în regiunea Sumi și încă mai dețin un cap de pod în raionul Glushkovsky din regiunea Kursk. Anunțul a fost făcut, pe 30 iunie, de Statul Major General (SMG) ucrainean, după ce Wall Street Journal (WSJ) a relatat, duminică, că înaintarea rușilor în Sumi a fost posibilă și pentru că pozițiile ucrainene de apărare nu au fost amenajate corespunzător.
Conflictul dintre Rusia și Azerbaidjan s-a adâncit și mai mult după ce anchetatorii din orașul industrial rusesc Ekaterinburg au efectuat săptămâna trecută o serie de raiduri asupra etnicilor azeri suspectați de implicare în crime nerezolvate din trecut, inclusiv crime în serie.
Atlantic Council își consolidează prezența în Europa de Est prin deschiderea unui birou regional la București, pentru a sprijini cooperarea transatlantică în domenii strategice precum securitate, energie și tehnologie.
Într-un moment ce scoate în evidență o contradicție strategică periculoasă pe flancul estic al NATO, Ministerul Apărării Naționale din România a atribuit un contract de 10,1 milioane de lei (aproximativ 2 milioane de euro) companiei de stat CFR Marfă pentru „transport militar feroviar”. Problema? Infrastructura pe care se vor deplasa aceste transporturi este „jalnică”, după cum a spus la începutul anului generalului american Ben Hodges, fost comandant al trupelor SUA în Europa.
Într-o demonstrație clară de forță și determinare, Norvegia își va disloca în Polonia, în această toamnă, cele mai avansate avioane de vânătoare, Lockheed Martin F-35A Lightning II. Misiunea lor este una extrem de precisă si are ca obiectiv să formeze un scut deasupra celui mai important nod logistic pentru ajutorul militar occidental destinat Ucrainei – aeroportul Rzeszow-Jasionka.
Armata ucraineană pare să fi orchestrat unul dintre cele mai complexe și ample atacuri cu rachete de la distanță de până acum, lovind simultan ținte militare în teritoriile ocupate și în mai multe regiuni din interiorul Rusiei. Operațiunea, care a avut loc aseara, nu este doar o simplă răzbunare, ci o demonstrație clară a capacităților în creștere ale Kievului de a proiecta forță adânc în spatele liniilor inamice și de a testat limitele sistemelor de apărare aeriană rusești.
Confruntată cu realitatea brutală a războiului din Ucraina, unde resturi de drone rusești au căzut în mod repetat pe teritoriul său, România pare că accelerează masiv construcția unui scut antiaerian modern și stratificat. Printr-o serie de programe de înzestrare în valoare totală de peste 2,6 miliarde de euro, ţara noastră se pregătește să închidă o vulnerabilitate critică în arhitectura sa de securitate.
La Kazan, în inima complexului militar-industrial al Rusiei, imagini recente din satelit dezvăluie o activitate intensă. Kremlinul investește aproximativ un miliard de euro pentru a extinde masiv uzina de aviație care produce și modernizează bombardierele sale strategice Tu-160 „Blackjack” și Tu-22M3 „Backfire”. O nouă hală de producție, cu o suprafață de 19.000 de metri pătrați, echivalentul a trei terenuri de fotbal, este construită pe repede înainte. Pe hârtie, planul este grandios. În realitate, este un pariu disperat.
Armata Statelor Unite ale Americii face un pariu calculat în cursa înarmării hipersonice. În loc să mizeze totul pe arme strategice, mari și extrem de costisitoare, a decis să echipeze legendarul său sistem de artilerie HIMARS cu o rachetă hipersonică mai mică, mai ieftină și mai agilă: Blackbeard Ground Launch (GL).
Serviciile secrete americane au interceptat o conversație telefonică confidențială între doi înalți oficiali iranieni care încercau să înțeleagă de ce atacurile americane asupra instalațiilor nucleare ale Republicii Islamice au fost mai puțin distructive decât se aștepta Teheranul, a relatat The Washington Post duminică, 29 iunie, citând mai multe surse de încredere.
Trupele ruse controlează deja întreaga regiune Lugansk, a declarat în seara zilei de luni (30.06.2025), Leonid Pasechnik, șeful administrației de ocupație a regiunii ucrainene, potrivit agenției de știri ruse Interfax. Kievul nu a comentat afirmațiile sale, iar declarații similare ale părților beligerante nu pot fi verificate independent în condiții de război. Dacă informațiile sunt confirmate, regiunea Lugansk va fi prima regiune ucraineană ocupată complet de Rusia de la invazia sa în țara vecină în 2022, a notat AP.
Jakub Jaworowski, ministrul activelor statului, a dezvăluit că Polonia va crește de cinci ori producția de muniție de calibru mare.Varșovia vrea să fie superputere regională în producția de muniții: Compania autohtonă PGZ, contract pentru obuze de 155 și 120 mm
Televiziunea de stat chineză a publicat joi o animație care înfățișează, se pare, un nou tip de bombă concepută pentru a dezactiva centralele electrice, întrerupând efectiv alimentarea cu energie electrică a unei întregi zone care se confruntă cu un atac chinez.
Dronele Shahed sunt folosite de ruși pe scară largă, dar Kievul ar putea să neutralizeze în curând problema.
Ministerul Apărării al Ucrainei a testat cu succes și a aprobat pentru utilizare în cadrul Forțelor Armate ale Ucrainei noului complex terestru robotizat fără pilot autohton Muraha (ucr. Мураха). În traducere din limba ucraineană, „Furnica”.
Luni, 30 iunie 2025, a avut loc, la Palatul Cotroceni, şedinţa Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, condusă de către Preşedintele României, Nicușor Dan.
Rușii au adunat până la 50.000 de soldați în regiunea Sumî din Ucraina, depășindu-i numeric de trei ori pe apărătorii ucraineni, a relatat duminică Wall Street Journal (WSJ). Trupele rusești se află în prezent la aproximativ 19 kilometri de capitala regională.
La o săptămână după bombardamentul american de weekendu-trecut, iranienii s-au întors la instalația nucleară de la Fordow. Majid Takht-Ravanchi, secretarul ministrului de externe iranian, a declarat pentru BBC că negocierile suplimentare cu SUA ar fi posibile doar dacă Statele Unite se angajează să nu mai comită atacuri similare.
O acuzație dură, venită recent din partea unui înalt oficial al Departamentului de Stat al SUA, zguduie lumea tehnologiei: DeepSeek, startup-ul chinez de inteligență artificială care a uimit Silicon Valley, nu mai este doar un concurent comercial pentru chatboții americani cu inteligență artificială. Potrivit Washingtonului, DeepSeek a devenit un instrument al armatei chineze și al aparatului de informații de la Beijing, care utilizează o rețea de companii-fantomă pentru a eluda sancțiunile americane și pentru a facilita accesul la tehnologii moderne.
Teheranul pare că și-a pierdut răbdarea. După ani de așteptare pentru avioanele de luptă rusești Su-35 care nu au mai sosit, Iranul își reorientează strategia de achiziții militare către Beijing. Surse multiple indică faptul că negocierile pentru achiziționarea avionului de luptă multirol chinez Chengdu J-10C, supranumit în cercurile de apărare „Ucigașul de Rafale”, s-au intensificat, semnalând o schimbare majora în peisajul geostrategic din Orientului Mijlociu.
Blocul este convins că restricțiile împotriva Federației Ruse în condițiile actuale ar trebui menținute și, dacă este necesar, consolidate.
Comunitatea ucraineană din București a organizat, pe 28 iunie 2025, un eveniment de solidaritate intitulat „Întoarce-te viu”, cu ocazia Zilei Internaționale de Susținere a Victimelor Torturii. Evenimentul a avut loc în fața Teatrului Odeon din București și a avut ca scop tragerea unui semnal de alarmă asupra încălcărilor grave ale drepturilor omului și a tratamentului inuman la care sunt supuși prizonierii de război și civilii ucraineni în Federația Rusă.
Fără îndoială, revolta de 24 de ore orchestrată de Evgheni Prigojin în iunie 2023 a fost un șoc pentru sistemul politic al Rusiei. Lumea a privit cu sufletul la gură cum mercenarii Wagner au ocupat un cartier general militar și au pornit într-un marș spre Moscova, o provocare directă la adresa autorității președintelui Vladimir Putin. Dar a vedea acest eveniment doar prin prisma ambițiilor lui Prigojin înseamnă a rata imaginea de ansamblu, una mult mai periculoasă pentru Kremlin.
Armata Statelor Unite ale Americii accelerează eforturile pentru a construi o armată de lansatoare de rachete ,,robotizate'', o mișcare menită să sporească letalitatea și să protejeze soldații în fața amenințărilor unui viitor conflict de mare intensitate. Într-o mișcare decisivă, Biroul pentru Capacități Rapide și Tehnologii Critice (RCCTO) al U.S. Army a inaintat o solicitare pentru un nou program ambițios, denumit Common Autonomous Multi-Domain Launcher (CAML).
La recentul summit NATO de la Haga, într-o mișcare mai puţin aşteptata ce a evidenţiat o falie strategică în interiorul alianței, președintele turc Recep Tayyip Erdogan i-a cerut direct omologului său francez, Emmanuel Macron, să deblocheze un acord crucial pentru apărarea aeriană a Turciei. Miza: accesul la sistemul european de rachete sol-aer SAMP/T, o componentă vitală pe care Ankara o consideră esențială pentru ambițiosul său program național, denumit „Cupola de Oțel” (Steel Dome).
Regatul Unit a anunțat recent că va trimite Ucrainei un nou pachet de asistenta militara care consta in sisteme de apărare aeriană. Ajutorul oferit de Marea Britanie include 350 de rachete avansate cu rază scurtă de acțiune (ASRAAM) și cinci lansatoare mobile suplimentare, cunoscute sub numele de sistemul Raven. Valoarea acestui pachet este 70 de milioane de lire sterline si nu va fi suportat de contribuabilul britanic, ci va fi acoperit din dobânzile generate de activele rusești înghețate în Marea Britanie.
„Recunoștința” pe care statul rus o arată față de trupurile neînsuflețite ale tinerilor căzuți în războiul din Ucraina este doar una declarativă. Mormintele acestora din diferite localități și regiuni sunt tratate de autorități cu orice, însă mai puțin cu respect.
