Poți descărca aplicația:
Get it on App Store Get it on Google Play
Alarmă la granițele României (I) Cine are nevoie de război? Putin nu a blufat niciodată
Strategica
Data actualizării:
Data publicării:
Știri: Rusia masează trupe în Crimeea și la granița estică a Ucrainei. Ucraina a adoptat o strategie oficială privind recuperarea Crimeii, în prezent anexată de Rusia. SUA, UE și NATO au declarat că vor sprijini Ucraina atât pentru refacerea integrității sale teritoriale (în frontierele trasate de Stalin și Hrușciov – nn), cât și în cazul unei eventuale agresiuni rusești în Donbas. Armata ucraineană bombardează poziții ale separatiștilor rusofoni din Donețk și Luhansk. Rusia cere Franței și Germaniei, ca puteri garante ale acordurilor de la Minsk (privind soluționarea crizei maloruse), „să aducă Ucraina cu picioarele pe pământ”, în timp ce președintele ucrainean declară „formatul Normandia” ca fiind mort pentru negocierile ruso-ucrainene și cere urgentarea admiterii Ucrainei în NATO (!). Submarine americane se învârt suspect în jurul conductelor de gaz ruso-germane din Marea Baltică (North Stream 2), în timp ce administrația americană cere firmelor implicate în realizarea acestui proiect să își înceteze activitatea. Japonia participă la manevre militare comune cu Ucraina în Marea Neagră. China, care are un acord de asistență mutuală cu Rusia, cere SUA să nu încurajeze belicismul Kievului și încheie un acord de cooperare strategică pe o durată de douăzeci și cinci de ani cu Iranul. Turcia face manevre riscante în vecinătatea apelor teritoriale ale Ciprului și anunță intenția de a declanșa procedura de renegociere a Tratatului de la Montreaux (privind regimul strâmtorilor Mării Negre). România (țară membră NATO) a încheiat un acord interguvernamental tehnico-militar cu Ucraina (țară nemembră a NATO), pe care Parlamentul l-a ratificat în regim de urgență. Și lista poate continua.
Armata Rusiei, sursă foto: Ministerul Apărării de la Moscova
EXCLUSIV
Armata Rusiei, sursă foto: Ministerul Apărării de la Moscova

DOREȘTE RUSIA UN RĂZBOI MONDIAL?

 

Deocamdată trupele rusești fac manevre pe teritoriul Rusiei și, oricâtă neliniște ar trezi aceasta vecinilor sau puterilor euro-atlantice, nu se poate interzice unui stat să își folosească întregul teritoriu pentru a-și instrui armata.

Va traversa armata rusă frontiera ruso-ucraineană? În nici un caz fără o provocare.

În ce ar putea consta provocarea? Sunt trei ipoteze principale.

Prima ar fi aceea a unui atac decisiv pe scară largă a armatei ucrainene împotriva separatiștilor din Donbas, atac având ca obiectiv rezolvarea crizei prin forță. Într-un asemenea caz este de așteptat că Rusia va interveni numai dacă forțele separatiste, pe care le înarmează, fără îndoială, împreună cu „voluntarii” și „mercenarii” veniți din afara Ucrainei, ar ajunge în situația de a ceda. Până atunci, Moscova se va limita la a da avertismente Kievului, acuzându-l de încălcarea armistițiului convenit la Minsk în 2015, și la a arăta cu degetul SUA și NATO pentru încurajarea acestei încălcări. Dimitri Kozak, adjunct al șefului administrației prezidențiale a Rusiei, a declarat că „totul depinde de amploarea conflagrației”.

A doua ipoteză ar fi preluarea modelului occidental de „intervenție umanitară” în condițiile în care guvernul unui stat, fie el și suveran, reacționează „disproporționat” față de protestele și revendicările propriilor cetățeni, trimițând armata să acționeze cu toate mijloacele specifice războiului extern împotriva populației civile. Doctrina aceasta a fost aplicată în cazul fostei Iugoslavii, în special în susținerea separatismului kosovar. Președintele Putin a avertizat deja asupra posibilității ca în Donbas să se repete situația de la Srebrenica (Bosnia-Herțegovina), din 1995, când mii de bărbați musulmani au fost uciși de formațiunile militare ale sârbilor bosniaci.

Precedentul creat în Balcanii de Vest a fost urmat, în forme și cu intensități diferite, în timpul „primăverii arabe”, afirmându-se că dreptul suveran al unui stat de a-și apăra ordinea internă merge până acolo unde statul își agresează masiv și nediferențiat propriii cetățeni. Așa s-a justificat intervenția externă în Tunisia, Libia, Egipt și Siria; dar și cea din Ucraina anilor 2004 și 2013, în cazul din urmă afirmându-se că Președintele Ianukovici, și-a pierdut legitimitatea obținută prin alegeri recunoscute pe plan internațional ca libere și corecte, atunci când a trimis armata să tragă în protestatarii din Piața Maidan. (Ulterior s-a dovedit că cei care au tras nu aparțineau nici armatei regulate nici forțelor de ordine oficiale ucrainene.)

A treia ipoteză ar fi aceea a primirii Ucrainei în NATO, respectiv a extinderii NATO sau a amenințării cu extinderea sa până la frontiera vestică a Rusiei. Unii văd într-o asemenea extindere singura cale eficientă pentru descurajarea unei eventuale agresiuni ruse. Rusia nu ar avea curajul să atace un membru NATO știind că aceasta ar însemna activarea articolului 5 al Tratatului de la Washington. În acest sens, adepții politicii de forță afirmă că soarta Ucrainei depinde de decizia Washingtonului (uitându-se, desigur, că alianța are, totuși, mai mulți membri și că extinderea ei cere acordul unanim al acestora), iar nu de cea a Moscovei.

Alții, în schimb, cred că prin admiterea Ucrainei în NATO s-ar încălca „linia roșie” trasată încă în 1989 la Malta, și asta ar impune Moscovei o reacție pe măsură. Într-adevăr, Ucraina nu poate supraviețui fără NATO. Poate supraviețui, însă, NATO integrând problemele Ucrainei?

Ceea ce se știe este că până acum Vladimir Putin nu a blufat niciodată. Cine nu i-a luat în calcul avertismentele a avut ocazia să constate că ele nu erau o cacealma. S-a întâmplat în Georgia în 2008 și în Ucraina în 2014. Să fie acum altfel? Greu de crezut.

Că Rusia cunoaște numai limbajul forței, este adevărat. Care mare putere (fie ea și numai fost imperiu) înțelege mai bine un alt limbaj? Când se recurge la forță, însă, nu trebuie uitată legea eficienței regresive a presiunii excesive (despre care am scris cu ani în urmă). Recurgerea la forță aduce rezultatele dorite doar până la un anumit nivel. Cel asupra căruia se exercită presiunea va da înapoi inițial, dar, dincolo de un anumit prag, efectul împingerii devine invers proporțional cu intensitatea acesteia.

 

ARE NEVOIE RUSIA DE UN RĂZBOI?

 

O teorie recentă a yesmenilor și sicofanților americano-conformi din România susține că Rusia ar fi ieșit din liga principalelor puteri ale lumii (din care acum fac parte SUA, China și eventual, UE) și că pentru a reveni acolo ar avea nevoie de un război. Război fără de care nici Vladimir Putin, „omul puternic cel slab al Rusiei”, nu și-ar mai putea găsi suficient sprijin intern pentru a-și menține poziția conducătoare.

Problema ar fi că un război în Ucraina sau în Caucaz nu mai este suficient pentru a reface coeziunea societății ruse pe temeiuri naționaliste. O și mai mare problemă, însă, ar fi aceea că Rusia nu își poate permite un război împotriva întregului Occident euro-atlantic, care s-ar solidariza în fața unei agresiuni rusești.

Că Rusia nu mai este astăzi o superputere mondială o acceptă și Președintele Putin. Acesta a afirmat explicit întâietatea Chinei și a Europei germane.

Dar Imperiul rus (cel țarist, dar în special cel sovietic) s-a prăbușit tocmai întrucât și-a folosit în exces resursele pentru a-și menține statutul de putere globală de prim rang. Nu superioritatea ideologică a permis SUA să aducă URSS la masa negocierilor și să iasă în aparent câștig din Războiul rece, ci superioritatea tehnologică. Cursa înarmării a lăsat Kremlinul fără suflu.

Iată de ce, înțelegându-și limitele, învățând din istorie și evaluând riscurile vanității, Rusia secolului XXI nu mai dorește (nici nu mai poate dori și, în mod firesc, ar trebui să nici nu mai vrea să vrea să dorească) să intre într-o asemenea întrecere. Ea s-a acomodat, din câte se pare, deși nu este ușor, cu gândul de a fi o putere de rangul doi.

Aceasta înseamnă, însă, că dacă renunță la a fi atât de puternică încât să câștige un război cu „lumea construită de America”, Rusia înțelege să rămână suficient de puternică încât să nu poată pierde războiul cu aceasta. De asemenea, înseamnă că și dacă Rusia abandonează rolul de protagonist pe arena mondială, ea caută a se plasa în poziția în care nimeni nu va putea să interpreteze acest rol fără sprijinul său.

Dacă pentru asta va trebui să poarte un război, Rusia nu se va da în lături, oricât ar costa-o. Nu are nici un interes să îl provoace. Cu cât Rusia se va abține mai mult de la provocarea unei conflagrații, cu atât mai mult rivalii săi, care își fac din diabolizarea ei un alibi pentru lipsa oricărei soluții politice apte a rezolva propriile lor crize interne și externe, vor fi mai dezbinați și mai slabi. Tocmai în această slăbiciune stă pericolul războiului. Cu cât vehemența diabolizării sub care respectivii rivali își ascund neputința va fi mai mare, cu atât rușii se vor uni mai mult pe platforma națională, fără ca pentru aceasta să fie necesară declanșarea vreunui război. Totul este ca decidenții să își mențină nervii, opinia publică, copleșită de războiul declarațiilor, să nu își piardă controlul, iar neprevăzutul să nu facă vreo surpriză nefastă, ca de atâtea ori în trecut.      

 

SUA VOR  LUPTA PÂNĂ LA ULTIMUL... UCRAINEAN

 

Secretarul de Stat Antony Blinken a declarat că „SUA nu recunosc și nu vor recunoaște niciodată (sic!) Crimeea ca teritoriul rusesc” și că „așteaptă cu nerăbdare (sic!) să lucreze în continuare cu Kievul și aliații noștri (ai SUA - nn) pentru a pune capăt ocupației rusești a peninsulei și agresiunii din  estul țării”.

SUA nu a recunoscut „niciodată” anexarea statelor baltice de către URSS. Cu toate acestea a încheiat tratate și a făcut comerț cu URSS fără să se împiedice de problema balticilor. Mai mult, Washingtonul a semnat, în 1975, la Helsinki, Actul final al Conferinței pentru Securitate și Cooperare în Europa, prin care toate frontierele postbelice au fost recunoscute în bloc și s-a luat angajamentul ca eventuala lor modificare să se producă numai pe cale pașnică. Documentul nu a fost ratificat de către parlamente și a rămas un angajament eminamente politic, dar tocmai greutatea sa politică rezultată din însumarea puterii semnatarilor săi, i-a transformat prevederile într-o cutumă de neurnit din loc.

Țările baltice și-au redobândit independența și suveranitatea în contextul transformărilor interne din URSS, cu toate ezitările, naivitățile, stupizeniile și trădările acestora, pe care, fascinat, le-am auzit relatate de însuși Mihail Gorbaciov și câțiva dintre principalii săi consilieri, într-o noapte de vară, la o cină organizată într-un restaurant de lângă Munchen, la puțin peste un deceniu de la consumarea evenimentelor, printre participanți numărându-se Hans-Dietrich Genscher, Woycziech Jaruzelski și Gyula Horn (eu fiind pe vremea aceea Președinte al AP-OSCE, și participând la reuniune ca reprezentant al Președintelui României, Ion Iliescu).

Recunoașterea sau nerecunoașterea SUA nu au avut nici un rol. Singurul efect al nerecunoașterii i-a vizat chiar pe americani care, după restabilirea independenței balticilor, pentru a garanta ireversibilitatea procesului, s-au simțit obligați să nu îi lase pe aceștia în afara NATO, deși știau că, din punct de vedere militar, nu le pot asigura apărarea. Or, cum nici să îi invite la masă fără acordul Moscovei nu voiau, spre a le menține orientarea atlanticistă asigurându-i că perspectivele integrării euro-atlantice sunt reale, au amânat primirea României, Sloveniei și Bulgariei. Aceasta a avut loc abia după patrusprezece ani, într-un context internațional radical schimbat, în special sub efectul evenimentelor din 11.09.2001. 

Dincolo de morala unei asemenea istorii, când SUA, ca, de altfel, și NATO sau UE, vorbesc de „sprijin”, nu se spune nici o secundă că ar fi vorba despre o implicare militară. Aceste promisiuni sunt menite doar să producă efecte psihologice asupra prietenilor și neprietenilor, deopotrivă. Ele sunt formulate cu imense rezerve mentale, sprijinul putând fi unul eminamente moral, politic sau, în cel mai bun caz, financiar ori în livrare de tehnologie militară. Ucrainei nu i se oferă, de fapt, victoria în lupta cu Rusia, ci doar arme pentru a și-o câștiga singură, cu prețul sângelui propriu. O asemenea „armă” se poate ambala în Acordul tehnico-militar semnat de Ucraina cu România.

Iată de ce, cel mai probabil, sprijinul oferit Ucrainei în competiția de nivel regional cu Rusia, despre care vorbesc reprezentanții SUA, este doar o marfă de dat la schimb pentru sprijinul oferit SUA de către Rusia, în competiția de nivel global cu China.  

 

va urma


Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență

Get it on App Store
Get it on Google Play

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News

Turcia a „deconectat” sistemul de producție rusă S-400 din rețeaua sa de radare. De la început ar fi putut fi o simplă eroare a echipei de proiectare
Avertisment din partea celor trei state membre NATO care se învecinează cu Rusia: Europa nu este pregătită de o confruntare fără ajutorul SUA
Cinci scenarii ale războiului din Ucraina, iar renunțarea la teritorii e doar în unul, cel mai „umanist”. Un pont: Nu pariați niciodată împotriva SUA
SUA pregătesc războiul viitorului: Coordonarea trupelor de la sol se va face din spațiu de către „armata de mici sateliți” aflată pe orbite
Avioane britanice Eurofighter Typhoon, dislocate la Baza 57 Aeriană Mihail Kogălniceanu din România. Foto: Royal Air Force
EXCLUSIV
O ofensivă a SUA de la Kogălniceanu în teritoriile Rusiei nu e posibilă nici într-un scenariu de Spielberg. Georgescu e la al doilea delir major în doar câteva zile
O navă din „flota din umbră” a Rusiei a rămas în offside și în întuneric, la propriu. Nava a eșuat lângă coasta Germaniei
Trei ani de război sunt suficienți. Elita politică din Rusia începe să dea semne de oboseală: Starea dominantă de spirit este dezamăgirea.
Eșecurile înregistrate cu brigada ucraineană antrenată în Franța își au rădăcinile în trecutul sovietic al Forțelor Armate ale Ucrainei
Gen. (r.) Dănilă: Renunțarea la Războiul Întregului Popor a dus România în cea mai puternică alianță militară din istorie. Alternativa „morții pentru țară”
Rusia, gata să profite de contextul tensionat cu privire la situația Groenlandei, iar Europa este prudentă în legătură cu declarațiile lui Trump
„Supraviețuirea Ucrainei este în joc”. Lloyd Austin îndeamnă să nu se oprească „coaliția istorică” de la Ramstein
Izolarea Kaliningradului, motiv de război total. Rusia amenință un stat Aliat cu „eliberarea” în cazul în care îi este tăiat accesul la Kaliningrad
Așa arată războiului modern: Ucraina a distrus cu drone navale MAGURA V5 sisteme de apărare antiaeriană rusești Pantsir-S1 (Foto/Video)
Rusia încearcă să se repoziţioneze după căderea regimului Assad din Siria: Libia, luată în calcul pentru desfăşurarea mai multor sisteme S-400
„Agresiune din partea unui stat răuvoitor”. Finlanda prezintă rapoarte cu privire la investigarea unui sabotaj în Marea Baltică
Sub presiunea sancțiunilor internaționale, Serbia a renunțat la o parte dintre contractele militare încheiate anterior cu Rusia
SUA vor anunța un ajutor de 500 de milioane de dolari pentru Ucraina: Până la plecarea lui Joe Biden din funcție, aproximativ 80-90% din toate echipamentele promise Kievului vor fi livrate
Simple declaraţii sau un angajament direct? Trump refuză să excludă utilizarea forței militare pentru a prelua controlul Groenlandei și Canalului Panama
Israelul trebuie să se pregătească pentru o posibilă „confruntare directă cu Turcia”: Erdogan a avertizat ca este împotriva oricărei împărțiri a Siriei
U.S. Air Force a primit toate bombele nucleare B61-12 comandate: Tot procesul a durat 17 ani și a costat 9 miliarde de dolari
Ofensiva de la Kurshchina, prin ochii generalului Ben Hodges: Ne arată că Ucraina nu va pierde, că Rusia este mult mai slabă decât acum un an
Ucrainenii au paralizat Brigada 810 Infanterie Marină a Rusiei, a cărui PC a fost lovit chiar pe teritoriul rus. Sunt încă multe semne de întrebare asupra noii ofensive din Kursk
Noua axă a stabilității europene trece prin Polonia, dar nu și prin România. Radu Carp: Țările cu cap compas clar, Rusia agresor și Ucraina victimă, culeg roadele
Armata rusă are o listă de ținte din Japonia și Coreea. Planurile sunt foarte detaliate
Baze permanente SUA în Europa, scenariu ideal pentru România. Prezența militară rotațională costă în plus Pentagonul sute de milioane de dolari
Lavrov, nemulțumit de semnalele date de administrația Trump. Moscova nu dorește trupe europene de menținere a păcii în Ucraina
Sabotajele din Baltica, avanpremieră pentru proiectele României din Marea Neagră? NATO intensifică patrulele, iar UE promite ”măsuri mai puternice”
NATO consideră real riscul unui atac neconvențional al Rusiei asupra Alianței, care să provoace pierderi „substanțiale”
Sistemul polonez de apărare antiaeriană Wisla atinge gradul de pregătire operațională: Niciun sistem modern nu poate funcționa fără personal bine pregătit, iar noi avem astfel de oameni
Summit NATO 2025. Conducerea Alianței se arată mai unită și determinată chiar înainte de instalarea lui Trump la Casa Albă

Ştiri Recomandate

EXCLUSIV
Are nevoie România de elicoptere de atac noi sau rămânem la IAR-300? Gen. Tomescu: Pumele noastre sunt mai mari decât autobuzele
Mai multe figuri cheie ale ISIS au fost lichidate în loviturile americane din Somalia
Harta Ucrainei, ciuntită de propaganda Rusă, cu care sunt hrănite ideile naționaliste distructive ale țărilor din estul Europei
EXCLUSIV
Extremism în blană de oaie. Pe principiul statelor inventate, cineva ar putea să nu recunoască Unirea românilor din 1859 și 1918. Unde se oprește toată nebunia?
Ucraina prezintă dovezi că rușii au lovit cămin social din Sudja, Kursk. Rușii neagă și susțin că ucrainenii și-au bombardat propriile poziții
Un nou atac criminal al milițiilor sudaneze, soldat cu zeci de morți și sute de răniți, agravează și mai mult situația critică din țară
Crin Antonescu, discurs de acceptare a susținerii PSD la prezidențiale: Națiunea nu e de stânga sau de dreapta. Identitatea nu e o fantasmă povestită de un fals Mesia
Iranul face paradă cu noua rachetă balistică Etemad, dar şi cu ultima generaţie a sistemului antiaerian Bavar 373, considerat de Teheran mai capabil decât S-400
Sursă foto: Forțele Aeriene Române - ROAF
EXCLUSIV
Cum ar trebui să reacționeze România dacă SUA retrag brigada Stryker de la Kogălniceanu? „Un singur soldat american e azi mai important decât miile de soldați europeni”
Rușii folosesc în Ucraina un nou tip de rachetă balistică: Sistemul Iskander-M folosește rachete cu focos penetrant
Burduja nu se dezice de tranziția verde, dar cere renegocierea planului de eliminare a cărbunelui. Altfel, „ce va face România fără 2.000 MW producţie în bandă din 2026?”
Trump majorează taxele vamale mari pentru Canada, Mexic și China. Țările vizate reacționează
Grecia e foc și pară pe Franța: Turcia primește rachete aer-aer Meteor la „pachet” cu Eurofighter. Avantajul, avioanelor Rafale ale Greciei, anulat?
Pe un scenariu similar cu cel din România, avioane de luptă poloneze și aliate au fost ridicate în aer din cauza atacurilor rusești cu drone și rachete în vestul Ucrainei
Rusia primește o lovitură în Transnistria: Banii europeni, folosiți pentru achiziția de energie pe ambele maluri ale Nistrului. Cu cât s-au scumpit gazele și electricitatea la vecinii moldoveni
Mexicul a intrat într-un conflict economic deschis cu SUA și a anunțat că impune Americii taxe vamale ca răspuns la o măsură similară
Suedezii au anunțat că au trimis primul lor satelit de comunicații militare în spațiu, anul trecut
UE investește peste 1,2 miliarde euro în infrastructura energetică transfrontalieră. România nu are niciun proiect eligibil
Sfârșitul războiului din Ucraina e la o distanță de luni, nu de ani. Reprezentantul special al SUA, Keith Kellogg: Nu va fi ca în Afganistan
Dacă rușii au pus aripi bombelor aeriene sovietice, ucrainenii folosesc altă soluție: FAB-urile de 250 de kilograme sunt lansate de pe drone
Moment istoric pentru estul Mării Mediterane: Navele de luptă rusești au plecat din Siria
Echipa Musk blochează terminalele unor funcționari din aparatul de stat. Departamentul de Justiție va concedia procurori și agenți FBI
Trump anunță turbulențe pentru Europa, care nu scapă de ce îi era frică: SUA vor impune taxe vamale produselor europene
„Situația este în general dificilă”. Rușii atacă puternic în direcția Pokrovsk
Ucraina are „ochi de rechin” în cer. Dronele și artileria ucrainene vor deveni și mai letale, fiind coordonate de noile UAV-uri SHARK-M cu rază de 180 km
Dacă țările BRICS își creează propria monedă, le voi impune tarife 100%, a promis Trump
China furnizează Rusiei materii prime critice pentru producția de microcipuri și senzori folosite inclusiv de dronele Orlan
Trupele nord-coreene au fost retrase din prima linie în Kursk. Care ar putea fi motivul
”Îngrijorări privind securitatea”. Marina SUA interzice utilizarea aplicației chineze DeepSeek. Italia a blocat descărcarea, iar alte state pregătesc măsuri similare
Înainte de „bătălia pentru România”, mașina de luptă a infanteriei ASCOD câștigă un contract important în Europa. Licitația la noi va fi foarte strânsă
Armata rusă
EXCLUSIV
Cum ar putea arăta viitoarea strategie a Occidentului în raport cu Rusia: Aceasta trebui descurajată militar pentru încă 40 de ani, iar Ucraina trebuie consolidată
China își etalează iar puterea militară: Simularea unei blocade a Taiwanului urmărește să descurajeze o intervenție a SUA?
Pentagonul chinez. Chinar ar putea construi un centru de comandă militară de 10 ori mai mare decât Pentagonul american
pixel