Diferența dintre Rusia, pe de o parte, și Ucraina și SUA, pe de altă parte, constă în aceea că, în timp ce rușii pot aștepta cu precipitarea conflictului, ucrainenii și americanii, este drept, din motive diferite, nu mai pot aștepta.
Pentru Moscova, urgentă era recuperarea Crimeii, după ce anterior fuseseră recuperate Abhazia și Osetia de Sud. Obiectivul următor trebuie să fie gurile Dunării, dar atingerea lui nu este presantă. Mai importantă a fost aducerea Azerbaidjanului în tabăra rusă, prin sprijinul dat pentru rezolvarea crizei din Nagorno-Karabah; ceea ce a consolidat și antanta mai mult sau mai puțin cordială ruso-turcă. (Astfel se explică și de ce Turcia și Azerbaidjanul au fost printre primele state care și-au confirmat participarea la Summitul convocat de Președintele Zelenski, pentru 23 august curent, pe așa-numita „platformă Crimeea”, menită a mobiliza comunitatea internațională în sprijinul recuperării Crimeii de către Ucraina; trebuie – nu-i așa? – ca și vocea Rusiei să fie auzită acolo, fie și cu ajutorul ventrilocilor.)
Ucraina, însă, după șapte ani de război civil, nu mai are timp de așteptat. Țesutul civic în care au fost învelite diversele comunități etno-culturale se deșiră pe zi ce trece, cu o viteză tot mai mare imprimată de dificultățile economice și de crizele sociale induse de pandemia Covid 12. Instabilitatea devenită cronică din Ucraina, alungă investitorii și capitalurile, în timp ce problemele economico-financiare tot mai accentuate aduse UE de amintita pandemie, scad capacitatea Occidentului euro-atlantic de a mai iriga cu lichidități financiare deșertul ucrainean. Într-un asemenea context, Kievul are nevoie, sub aspect psiho-politic, de o victorie eclatantă împotriva Rusiei, iar sub aspect material, de refacerea unității teritoriale a statului, pe deasupra diviziunilor sale culturale sistemice.
Iată de ce Președintele Ucrainei se agită. El este un președinte slab – atât în sine, cât și prin raportare la magnitudinea crizelor cronice interne cu care se confruntă. Ce face un președinte slab când este obligat să arate că este puternic? Provoacă un război. În cazul acesta însă, pentru că războiul ucraineano-rus are un final previzibil, și anume unul dezastruos pentru Ucraina, el trebuie internaționalizat. Or, tocmai asta se încearcă acum.
Asigurările date de Președintele Volodimir Zelenski că lupta se va duce exclusiv pe teren politico-diplomatic nu pot convinge pe nimeni. Acestea sunt, mai mult ca sigur, rezultatul presiunilor făcute asupra Kievului de către Paris și Berlin. Valoarea lor se măsoară prin declarația Președintelui ucrainean care a anunțat că medierea franco-germană („formatul Normandia”) și-a epuizat substanța, și că toate speranțele se leagă de NATO, deci, de SUA.
Cum NATO este, teoretic, o alianță defensivă și cum, după experiența catastrofală din Irak, Casa Albă nu este tentată să procedeze la o altă „lovitură preventivă”, internaționalizarea ar putea avea loc prin implicarea României. Dacă acțiunile belicoase ale României (minarea apelor teritoriale ale Crimeii, interceptarea avioanelor rusești care fac manevre în spațiul internațional al Mării Negre, livrarea de tehnică militară sau prestarea de servicii pentru întreținerea și reabilitarea tehnicii militare a armatei ucrainene etc) – „justificate” atât prin nevoile de apărare a securității naționale în fața unei Rusii cu comportament agresiv, dar și de îndeplinirea obligațiilor privind susținerea legitimelor eforturi ale Ucrainei vizând eliberarea teritoriului național – ar determina o reacție de tip militar a Rusiei, atunci ar exista motivul intervenției NATO. România este împinsă, astfel, să fie iepure în cursa către un război necesar, pe care toți doresc să îl evite (sic!).
În acest sens presează și creditorii americani, posesori ai datoriei suverane ucrainene, care văd cum creanțele lor își pierd din valoare pe măsură ce, ca urmare a războiului civil, statul ucrainean devine tot mai insolvabil, și care știu că situația se va redresa numai în urma unui război câștigător purtat împotriva Rusiei.
Așadar, asemenea Ucrainei, și America este grăbită să precipite conflictul ucraineano-rus și să îl ducă spre un deznodământ cât mai rapid. Fie acesta și cu dezmembrarea Ucrainei.
O asemenea grabă se explică și prin faptul că nu Rusia, ci China este principalul rival global al SUA, dar implicarea totală a americanilor într-o confruntare decisivă cu chinezii, nu poate avea loc până când, într-un fel sau altul, nu se închide frontul rusesc. Este motivul pentru care China preferă păstrarea status quo-ului ucrainean și amânarea unui război de natură a duce la limpezirea și stabilizarea raporturilor ruso-americane, fie în urma unei înfrângeri masive a Rusiei, fie, mult mai probabil, a unui acord între Rusia și SUA vizând încetarea conflictului și instituirea unui sistem de securitate colectivă în Europa de est și sud-est.
Spre deosebire de administrația americană, confruntată pe plan intern cu crize sistemice (criza rasială, criza democrației pluraliste, criza neoliberalismului, criza neoconservatorismului, criza dogmatismului cultural, criza conflictului între suveranism și globalism etc.) pe care, neputându-le rezolva rapid, încearcă să le exporte printr-un război amorsat departe de frontierele SUA, liderii chinezi, deși, la rândul lor, au probleme interne mari, acestea nu sunt cronice și nu au caracter sistemic. Pentru soluționarea acestora au nevoie de o pace cât mai mult prelungită în timp. De aceea, probabil, în rugăciunile lor, cu referire la americani, își spun: „Du-i Doamne la Kiev!”.
Iar dacă harta se va înroși în Ucraina, cu o masivă implicare americană și cu o Japonie bucuroasă să profite de situație pentru a obține câștig de cauză în disputa cu Moscova referitoare la insulele Kurile, Beijingul ar putea găsi momentul pentru a tranșa relațiile cu Taiwanul și a transpune în practică teoria unei singure Chine, punând de acord forma cu conținutul.
În 2008, la Summitul NATO de la București, ca urmare a opoziției ferme a Germaniei și Franței, Georgia și Ucraina nu au primit celebra „foaie de parcurs” pentru intrarea în alianța nord-atlantică, așa cum insista să se facă președintele SUA, George Bush Jr. O asemenea extindere a alianței ar fi însemnat sporirea insecurității aliaților, aceștia urmând a include noi membri aflați în conflicte mai mult sau mai puțin deschise cu vecinii (la acea dată, în special Georgia) și urmând a-și asuma obligația de solidaritate activă cu state aproape imposibil de apărat în fața unui atac rusesc (așa cum deja era cazul cu statele baltice). Decizia Summitului a provocat Președintelui georgian Mihail Saakashvili, aflat în capitala României, printre altele, o criză de furie asociată cu excese bahice cărora cu greu le-a supraviețuit mobilierul hotelului unde era cazat.
De la București, adevărații actori, președinții Bush și Putin s-au deplasat la Soci, unde a avut loc adevărata negociere. Ceea ce se știe este că acolo, ca și cu câteva zile înainte în România, Vladimir Putin a atras atenția că traversarea anumitor „linii roși” (ex. extinderea NATO în Ucraina și Georgia) va crea un dezastru geo-strategic atât pentru Ucraina, cât și pentru Georgia, a căror integritate teritorială nu va mai putea fi garantată.
Peste puțină vreme, însă, pe când conducătorii multor state ale lumii, printre care și cei ai SUA și Rusiei se aflau la Beijing, unde urmau a se deschide în mod festiv Jocurile Olimpice, Președintele Saakashvili a declanșat un atac armat împotriva separatiștilor din Osetia de Sud și din Abhazia. Dacă este să dăm crezare (și eu dau) celor confesate de Nino Burjanadze, fosta mea adjunctă la AP-OSCE, iar apoi Președinte al Parlamentului Georgiei și în două rânduri Președinte interimar al Georgiei, această inițiativă necugetată a fost consecința încurajărilor Washingtonului, erijat într-un fel de mentor și protector al statului gruzin. Oricât de temerar și nesăbuit ar fi fost Saakashvili de felul său, fără a miza pe un sprijin extern, nu s-ar fi aruncat astfel cu capul în piscină, înainte de a se asigura că este apă acolo. Să fi fost brânciul american rezultatul unei înțelegeri americano-ruse stabilite la Soci, vizând tăierea nodului georgian pe principiul stingerii crizei prin criză – „cu criza pe criză călcând”?!
Rezultatul respectivei escaladări a crizei a fost intervenția promptă a armatei ruse, chemate în ajutor de separatiștii sud-osetini și abhazi. Contraofensiva rusă a avansat până a fi pe punctul de a ocupa capitala țării, Tbilisi. În acel moment, intervenția directă a unor șefi de stat euro-atlantici, precum și a fostului președinte georgian, ultimul ministru de externe al URSS, Eduard Shevarnadze, pe lângă conducătorii ruși (președinte devenise între timp Dimitri Medvedeev) a determinat oprirea operațiunii, dar Georgia a pierdut orice control asupra regiunilor respective, în timp ce Moscova le-a recunoscut independența și le-a garantat protecția, integrându-le prin diverse formule de uniune și asociere în spațiul suveran al Rusiei.
Fără a fi avut vreun mandat de la UE și fără a se fi consultat oficial cu aliații euro-atlantici, care tocmai ceruseră Rusiei să se retragă de pe întreg teritoriul georgian (inclusiv Osetia de Sud și Abhazia), Președintele Franței, Nicolas Sarkozy, a descins la Moscova de unde s-a întors cu o înțelegere verbală anunțând, asemenea lui Chamberlain în 1938, o altă „pace pe toată durata vieții noastre” – „peace in our time”. Armata rusă a părăsit Georgia, dar nu și regiunile separatiste amintite, situația de fapt astfel creată nefiind formal acceptată de Occidentul al cărui ambasador se autoproclamase Sarkozy, dar informal devenind parte a unui acord tacit, cel mai probabil garantat de șeful statului francez, apt a intra în dreptul internațional cu forța cutumei.
Peste doar câteva zile, la Bruxelles, în cadrul unei discuții cu membri ai PE, ministrul de externe francez, Bernard Kouchner, a explicat lucrurile clar: „Nimeni nu este gata să moară pentru Georgia”. Ceea ce implica și adevărul că nimeni nu este gata să intre într-un conflict major cu Rusia pentru a reface integritatea teritorială a Georgiei.
Se va repeta acum în Ucraina scenariul georgian? Este perfect posibil.
Principalul pericol al mondializării crizei ucrainene vine de la vest – acolo unde sunt crizele sistemice și liderii slabi, iar nu de la est – acolo unde lideri puternici gestionează cu mână sigură, chiar dacă, uneori, prin intermediul unor instituții slabe, crize de parcurs, de adaptare sau de creștere. Pornind de aici, mulți își pun speranța în înțelepciunea și capacitatea de autoreținere a Rusiei. Întrebarea este cât se poate întinde elasticul rusesc?
Cu certitudine, dacă marșul către gurile Dunării poate fi amânat, renunțarea la Crimeea și Donbas sunt în afară de discuție. În cazul în care această linie roșie va fi forțată, Rusia va accepta războiul. Un război, care va antrena Organizația de la Shanghai și, odată cu ea, întreaga Asie.
Terifiantă pentru români este împrejurarea că dintr-o asemenea confruntare, indiferent de forma și rezultatul ei, România va pierde.
În primul rând, România pierde ca țară de primă linie, cu spatele descoperit. Ieșirea din neutralitate în conflictul ucraineano-rus, la care nu o obligă nici calitatea de membru NATO, nici parteneriatul strategic cu SUA, nici tratatul politic de bază cu Ucraina, înseamnă nu doar sporirea adversității cu Rusia, deja aflată la cota de avarie, ci plasarea într-o încercuire ostilă implicând Turcia (care, ca gardian al strâmtorilor, are mult mai mult de câștigat apropiindu-se de Rusia, decât rămânând în trena SUA), Ungaria (care are o relație tot mai strânsă cu Rusia și China, și care în trecut a fost totdeauna gata să țină România în strânsoarea unui clește strategic maghiaro-rus), Serbia (pentru care susținerea Rusiei este de interes vital) și eventual, în ultimă instanță, Bulgaria. Obligată sau nu (mai degrabă nu) de SUA să renunțe la proiectul North Stream 2, și Germania va fi undeva pe acolo. Chiar dacă intrarea NATO în război va fi evitată și status quo-ul va fi păstrat, această încercuire va fi durabilă și va afecta libertatea de mișcare a României pe termen lung.
În al doilea rând, dacă alianța euro-atlantică ar câștiga, România se va trezi învecinată cu o Ucraină Mare ultranaționalistă, în continuare incapabilă să integreze în țesutul federalizator al unei națiuni civice multiculturalismul artificial, impus prin acțiunea ingineriei geopolitice a imperialismului sovietic. În atari condiții, devenind favorită a Occidentului euro-atlantic și fără a se mai teme de contraponderea rusă, Ucraina va dori (și va avea argumente) să se comporte ca un lider regional interesat în a-și consolida stabilitatea internă (bolnavă cronic) prin creșterea insecurității vecinilor. Nemaiavând nevoie de sprijinul României, în care și Occidentul euro-atlantic își va pierde interesul, Ucraina nu va mai găsi nici un obiectiv strategic congruent cu aceasta și își va promova unilateral prioritățile, inclusiv antiromânești, la gurile Dunării, în Transnistria, în Republica Moldova etc.
În al treilea rând, dacă în urma confruntării câștigate de alianța euro-asiatică, se va ajunge la o Ucraină Mică, România va pierde avantajele echilibrului strategic între Kiev și Moscova, de care spera să profite și care spera să îi aducă un plus de securitate.
Acestea sunt rezultatele unui deceniu și jumătate de politică externă greșită a Bucureștiului. Trecutul nu mai poate fi, însă, ameliorat. Important este de găsit soluția optimă pentru dezlegarea șaradei prezente. Aceasta cere – o repetăm pentru a nu știu câta oară – înțelepciune și curaj, imaginație și realism, fermitate strategică și flexibilitate tactică. Și, desigur, reclamă, ca premisă indispensabilă, un stat suveran cu o conducere inspirată de nevoile națiunii.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Arabia Saudită, Qatar și Emiratele Arabe Unite sunt angajate în proiecte ambițioase care vizează diversificarea și modernizarea veniturilor lor. Izbucnirea unui conflict regional ar perturba serios aceste proiecte.
Președintele Camerei Reprezentanților a Congresului SUA, Mike Johnson, care s-a opus inițial ajutorului militar acordat Ucrainei, și-a riscat poziția după ce a supus la vot proiecte de lege privind ajutorul acordat Ucrainei, Israelului și Taiwanului.
Senatorul democrat Richard Blumenthal a salutat duminică aprobarea bipartizană în Camera Reprezentanților a ajutorului extern pentru Ucraina, Israel și Taiwan. "Așadar, continuăm să construim, iar această măsură, cu un puternic sprijin bipartizan, cred că trimite un mesaj lumii", a declarat Blumenthal în timpul unui interviu acordat duminică postului Fox News, citându-l pe ministrul de externe al Lituaniei: "Mă bucur să te revăd, America".
Dacă pachetul de ajutor american pentru Ucraina va primi aprobarea definitivă în Senatul SUA și va fi semnat de președinte, Ucraina va primi în scurt timp nu doar muniție, ci și artilerie cu rază lungă de acțiune. Această convingere a fost împărtășită de senatorul american Mark Warner, din partea Partidului Democrat, într-un interviu acordat la 21 aprilie pentru CBS News.
Statele Unite au decis să-și retragă întregul contingent militar din Niger, care numără peste o mie de militari, după cum au informat pe 20 aprilie surse apropiate factorilor de decizie. Acordul privind retragerea trupelor americane a fost stabilit în cadrul unei întâlniri care a avut loc la Washington, la o dată neprecizată, între secretarul de stat adjunct al SUA Kurt Campbell și premierul nigerului Ali Lamine Zein.
Primul bombardier strategic rusesc cu rază lungă de acțiune Tu-22M3 ar fi fost doborât de Ucraina și s-a prăbușit deasupra regiunii ruse Stavropol Krai în noaptea de 19 aprilie. Aeronava efectua o misiune de luptă când un sistem antiaerian S-200 din epoca sovietică a doborât-o, a declarat o sursă din cadrul serviciilor de informații pentru Kyiv Independent.
Îngrijorate de avântul trupelor ruse pe frontul din Ucraina, Statele Unite iau în considerare trimiterea unui număr consistent de consilieri militari suplimentari la ambasada de la Kiev. Acești consilieri nu vor deservi capabilități de luptă, ci vor oferi îndrumări și asistență guvernului și armatei ucrainene, potrivit purtătorului de cuvânt al Pentagonului, generalul-maior Pat Ryder.
Experții de la Institutul pentru Studiul Războiului (ISW) sugerează că rușii și-ar putea intensifica atacurile folosind o fereastră de timp rămasă înainte de sosirea noii asistențe de securitate americane pentru Ucraina. La 20 aprilie, Camera Reprezentanților din SUA a adoptat un proiect de lege care ar urma să ofere Ucrainei un ajutor de aproximativ 60 de miliarde de dolari. Proiectul de lege trebuie acum să fie aprobat de Senat și semnat de președinte înainte ca ajutorul să poată fi livrat.
Președintele Joe Biden a declarat că adoptarea de către Camera Reprezentanților a proiectelor de lege privind ajutorul extern trimite un "mesaj clar" de leadership american către întreaga lume.
Cu ocazia vizitei de documentare in SUA, experții New Strategy Center (NSC) au avut întâlniri la Departamentul de Stat al SUA și la Comisia pentru afaceri militare din Camera Reprezentanților a Congresului, precum și cu experți în securitate și afaceri externe de la Center for Strategic and International Studies (CSIS), Woodrow Wilson Center și The Heritage Foundation.
Rusia a pierdut un sistem radar deosebit de important, potrivit unor noi informații, iar surse ucrainene și rusești au confirmat că Ucraina a lansat un atac la sute de kilometri de linia frontului, chiar în inima teritoriului rusesc. Miercuri, presa de la Kiev a relatat că dronele ucrainene au lovit o facilitate militară pe teritoriul căreia se afla un ''Container 29B6'', un radar de tip ''over-the-horizon'', în republica rusă Mordovia, citând surse din cadrul agenției de informații militare ucrainene. Surse rusești și ucrainene comunicaseră anterior că a avut loc un atac cu drone asupra instalației din Mordovia, la 11 aprilie.
În apropierea momentului decisiv al votului din Camera Reprezentanților din SUA privind pachetele de ajutor pentru Ucraina, Israel și Taiwan, mass-media și comentatorii occidentali continuă să discute posibilele scenarii privind evoluția ulterioară a războiului și șansele de victorie ale Ucrainei. Mulți dintre ei sunt de acord că, în ciuda complexității situației de pe câmpul de luptă, Ucraina are o șansă reală de a obține victoria - cu condiția să continue să primească asistență constantă din partea SUA și a partenerilor occidentali.
În cinci-opt ani, Rusia ar putea fi pregătită să atace teritoriul NATO, așa că până în 2029 trebuie să fim pregătiți pentru asta. Creșterea capacităților de descurajare ar trebui să fie subordonată proiectelor de cooperare între forțele armate poloneze și germane, moment în care se așteaptă ca ''scutul antirachetă european'' să ajungă fie operaţional, a declara şeful de stat major al armatei germane (Bundeswehr), generalul Carsten Breuer.
Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a subliniat că Ucraina poate să lovească ținte militare aflate în afara granițelor sale, deoarece are dreptul la autoapărare, iar avioanele militare rusești sunt incluse în această categorie.
În timpul atacului efectuat asupra Iranului în urmă cu două zile, armata israeliană a avariat serios un sistem radar aflat în apropierea aeroportului din orașul Isfahan, potrivit The Times of Israel. Agenția a obținut imagini realizate din satelit care prezintă pagubele rezultate după atacul israelian din această zonă. Imagini indică, de asemenea, că ținta atacului a fost o stație radar din apropierea aeroportului din Isfahan.
Armata ucraineană are nevoie de întăriri, inclusiv de sisteme de apărare antiaeriană Patriot, obuze de artilerie, arme cu rază lungă de acțiune, aviație, iar toate deciziile privind aceste livrări trebuie luate rapid, potrivit unei declarații a președintelui Volodimir Zelenski în timpul reuniunii Consiliului Ucraina-NATO.
Președinele leton Seimas Daiga Mieriņa, președintele lituanian Seimas Viktoria Cmilyte-Nielsen și președintele Parlamentului Eston Lauri Hussar au adresat un apel Congresului SUA privind aprobarea pachetului de ajutor pentru Ucraina blocat de republicani de câteva luni.
Atacul israelian ca răspuns la atacurile Iranului, riscurile unui război la scară largă, atitudinea Israelului față de Rusia, pozițiile Occidentului și ale lumii arabe - aceste subiecte au fost discutate cu diplomatul israelian și fost ambasador al Israelului în Rusia, Arkadi Mil-Man, într-un interviu acordat RBC-Ucraina. Atacul masiv cu rachete și drone lansat de Iran asupra Israelului în noaptea de 13 spre 14 aprilie a devenit instantaneu principala prioritate a agendei internaționale. Cu sprijinul mai multor țări occidentale și arabe, apărarea aeriană a Israelului a respins cu succes atacul şi înregistrând pagube minime.
Rezultatul războiului din Ucraina va determina în mare măsură cum va arăta viitoarea ordine mondială. Aceasta este conform unui addendum secret la conceptul oficial de politică externă a Rusiei, document care a fost obținut de The Washington Post de la unul dintre serviciile europene de informații.
Think tank-ul românesc New Strategy Center, în parteneriat cu Norwegian Institute of International Affairs (NUPI), au organizat în această perioadă o vizită de informare la Oslo, eveniment la care au luat parte mai mulți reprezentanți ai instituțiilor statului și nu numai. Programul a vizat gestionarea războiului politic în contextul conflictului din Ucraina iar o componentă importantă abordată în contextul războiului hibrid a fost reziliența.
În cadrul unui summit desfășurat la Bruxelles la 17-18 aprilie, liderii UE au convenit asupra unei declarații privind continuarea asistenței "fără rezerve" pentru ca Ucraina să se apere împotriva agresiunii rusești și au promis asistență urgentă pentru a sprijini sectorul energetic ucrainean, care a fost vizat de noi bombardamente rusești. Instituțiile și guvernele UE s-au angajat să "consolideze furnizarea de ajutor umanitar și de echipamente de protecție civilă, inclusiv generatoare și transformatoare de energie electrică".
Think tank-ul românesc New Strategy Center, în parteneriat cu Norwegian Institute of International Affairs (NUPI), au organizat în această perioadă o vizită de informare la Oslo, la care au luat parte mai mulți reprezentanți ai instituțiilor statului.
Uniunea Europeană ar trebui să furnizeze de urgență Kievului mai multe sisteme de apărare aeriană și muniție pentru a proteja Ucraina de atacurile rusești cu rachete și bombe ghidate, a declarat de șeful diplomaţiei europene, Josep Borrell.
”Federaţia Rusă a fost principalul actor politic şi militar implicat în toate dosarele de securitate din vecinătate”, se arată într-un document CSAT care ar trebui să fie public.
Comisia pentru Serviciile de Informații din Camera Reprezentanților a SUA, în urma unei ședințe speciale cu privire la situaţia din Ucraina, a cerut Congresului să aprobe de urgență ajutorul destinat Kievului până la sfârșitul acestei săptămâni. Declarația a fost emisă de președintele comisiei, congresmanul republican Mike Turner, și de un membru senior al comisiei, congresmanul democrat Jim Himes.
O pierdere a Ucrainei, care s-ar putea întâmpla foarte curând dacă nu sosesc arme americane, ar intensifica eforturile Rusiei de a destabiliza guvernele țărilor NATO și ar crește cheltuielile pentru apărare în întreaga alianță, printre alte efecte dezastruoase, a declarat vineri Hanno Pevkur, ministrul estonian al Apărării, în fața reporterilor.
În timpul recentelor reuniuni ale cabinetului de război israelian, ministrul apărării, Yoav Gallant, și ministrul Benny Gantz au solicitat amânarea unei lovituri de retorsiune împotriva Iranului până la crearea unei coaliții regionale împotriva regimului iranian; cu toate acestea, o majoritate a cabinetului a considerat că răspunsul israelian ar trebui să fie imediat, cu sau fără coordonare cu alți aliați.
Ministrul britanic de externe David Cameron consideră că doborârea dronelor care intră în spaţiul aerian al Ucrainei de către forțele NATO, similar modului în care aliații au respins un atac cu rachete și drone împotriva Israelului la 13 aprilie, ar putea amenința escaladarea conflictului din Europa. Potrivit rapoartelor militare israeliene, 99% din cele 300 de rachete și drone lansate de Iran asupra Israelului la 13 aprilie au fost interceptate de sistemele de apărare ale țării, dar și de navele şi avioanele aliaților Israelului.
"Ne-am angajat să ajutăm Ucraina încă din prima zi", a fost răspunsul Departamentului de Stat al SUA la întrebarea de ce SUA și partenerii săi au reușit cu succes și în mod coordonat să apere Israelul împotriva atacurilor cu drone și rachete, dar nu au făcut același lucru pentru Ucraina.
Expertul chinez pe Rusia, Feng Yujun, consideră, printre altele, că războiul rusesc din Ucraina a tensionat relațiile ruso-chineze.
Știrile despre formarea iminentă a "Legiunii libiano-europene" în vestul țării, prin intermediul unei companii de securitate semi-oficiale americane, a stârnit mai multe întrebări și speculații cu privire la relația dintre mutarea și confruntarea cu Legiunea ruso-africană din estul Libiei, care sprijină forțele generalului-maior în retragere Khalifa Haftar.
La invitația Lokheed Martin, am mers în SUA la fabrica de producție a F-35, unde am putut vorbi cu oficiali ai companiei și am văzut facilitățile de producție a aeronavelor de generația a cincea, pe care și România urmează să le achiziționeze.
Un elicopter care transporta președintele iranian Ebrahim Raisi și ministrul său de externe Hossein Amir Abdollahyan s-a prăbușit duminică într-o zonă muntoasă și împădurită din apropierea graniței cu Azerbaidjan.
Forțele Navale ucrainene au informat, pe 19 mai, că în cadrul loviturilor executate pe timpul nopții au „distrus” dragorul maritim rus Kovrovets, contrazicând totodată afirmațiile venite din partea unor surse ruse potrivit cărora apărarea antiaeriană rusă a respins toate loviturile executate asupra Crimeei.
Războiul din Ucraina a scos la iveală și problemele atât în privința armelor occidentale, ci și în cea a capacității Europei și SUA de a le produce în cantitatea necesară.
Brigada 110 mecanizată a Forțelor Armate ucrainene a doborât un alt avion rusesc de atac Su-25.
Noile evoluții de pe frontul din Ucraina cer angajarea de resurse suplimentare din partea Germaniei.
Membrul cabinetului de război al Israelului, Benny Gantz, a declarat sâmbătă că partidul său va înceta să sprijine coaliția premierului Benjamin Netanyahu dacă un plan strategic pentru a pune capăt războiului din Fâșia Gaza nu este aprobat în termen de trei săptămâni.
Joi, premierul senegalez, Ousmane Sonko, a criticat prezența militară occidentală, în special cea franceză, în țara sa.
După ce în urmă cu trei zile China a trimis zeci de nave ale pazei de coastă și ale “miliției maritime” să blocheze bărcile pescarilor filipinezi care protestau pentru dreptul la pescuit în reciful Scarborough, s-a văzut clar cât de dificil va fi pentru forțele navale mai mici să facă față puterii navale a Beijingului. Ca o consecință, ieri, la nici două zile de la incident, Filipine și Japonia au finalizat cel mai mare proiect comun de securitate maritimă de până acum.
Naționaliștii lui Andrej Duda au plecat, democrații lui Donald Tusk au venit - Polonia menține aceeași linie.
Când vine vorba de politici de securitate și apărare, politicienii de la Varșovia văd Rusia ca o amenințare existențială pentru statul polonez.
Președintele Georgiei Salome Zurabishvili a respins legea agenților străini, a informat Reuters, citând agenția TASS.
Atacul unor drone ucrainene din această săptămână asupra unei rafinării ruse din Tuapse (regiunea Krasnodar din Federația Rusă) a dus la oprirea de urgență a fabricii, scrie Reuters care face referire la două surse.
Armata rusă va putea, probabil, să întindă trupele ucrainene pe un front larg și să câștige un punct de sprijin în zonele de graniță, chiar dacă ritmul operațiunilor ofensive din nordul regiunii Harkov va încetini.
Fondul European pentru Apărare (EDF) urmează să investească 1,2 miliarde de euro (1,3 miliarde de dolari) într-un pachet de peste 50 de proiecte militare multinaționale de cercetare și dezvoltare, inclusiv viitoarele tancuri principale de luptă, noi capabilități de transport aerian, corvete, sisteme antidronă (C-UAS) și arme cu energie dirijată pe bază de laser.
Ucraina cere SUA să ajute la identificarea țintelor de pe teritoriul Rusiei pe care Ucraina le-ar putea lovi cu propriile arme, scrie The Wall Street Journal vineri, 17 mai, cu referire la oficialii americani.
Serviciul de presă al Flotei ruse de Nord a anunțat că, pe 17.05.2024, un detașament de nave de luptă și auxiliare, condus de fregata purtătoare de rachete Amiral Gorshkov, a început executarea unui marș de lungă durată.
În cazul unei ipotetice invazii a Republicii Moldova, sprijinul militar al României pentru Chișinău ar fi sincronizat de sprijinul occidental, potrivit fostului șef adjunct al Direcției Informații Militare a Armatei Române, generalul Adriean Pârlog.
Întăririle poliției franceze au început să sosească în Noua Caledonie, ca parte a unei operațiuni majore pentru a încerca să recâștige controlul asupra capitalei Noumea, a anunțat vineri cel mai înalt oficial francez de pe teritoriul de peste mări, scrie Reuters.
Hanwha Aerospace a organizat la București pe 17 Mai - Ziua Industriei, cu angajamentul deplin de a promova colaborarea cu industriile locale. Hanwha Aerospace intenționează să maximizeze beneficiile economice pentru industriile românești prin producție la nivel local, transferul de tehnologie, crearea de locuri de muncă și localizarea MRO (Maintenance Repairs Operations).
Parlamentul Estoniei a adoptat miercuri o lege care va permite ca bunurile persoanelor ruși înghețate în temeiul sancțiunilor internaționale să fie folosite pentru a compensa daunele de război cauzate de Federația Rusă în Ucraina.
Un accident aviatic, în care a fost implicat un avion de tip AN-2 a avut loc la Buzău.
Armata israeliană a declarat pentru AFP că a purtat vineri, la Jabalia, luptele "poate cele mai încrâncenate" în această zonă din nordul Fâşiei Gaza de la începutul ofensivei sale terestre pe teritoriul palestinian, la 27 octombrie, notează Agerpres.
Ambasadorul Republicii Coreea în România, Rim Kap-soo, a acordat un interviu trustului DC Media Group, în care a vorbit despre relația cu adevărat specială între România și Coreea de Sud.
Forțele ruse din regiunea Harkiv / Harkov procedează conform planului, potrivit liderului rus Vladimir Putin. Cu toate acestea, el nu mizează încă pe cucerirea celui de-al doilea cel mai mare oraș ucrainean, Harkiv, arată agenția Reuters care face referire la agențiile ruse TASS și RIA Novosti.
Parlamentul Republicii Moldova a votat ca referendumul privind aderarea la Uniunea Europeană va avea loc pe 20 octombrie, în același timp cu alegerile prezidențiale, scrie Reuters.
Președintele rus Vladimir Putin a declarat vineri, la finalul vizitei sale de stat în China, că Armata rusă nu intenționează să cucerească orașul Harkov, capitala regiunii cu același nume din nord-estul Ucrainei, potrivit Agerpres, care citează EFE.
Pentagonul a spus că Statele Unite nu și-a schimbat poziția cu privire la posibilitatea ca Ucraina să lovească teritoriul Rusiei cu arme americane.
Armata rusă nu are suficiente trupe pentru a realiza o străpungere strategică în regiunea Harkov din nord-estul Ucrainei.
Ambasadorul Republicii Coreea în România, E.S. Rim Kap-soo, vine va oferi un interviu trustului DC Media Group în care va discuta despre dezvoltarea relațiilor bilaterale dintre România și Coreea, inclusiv pe zona de apărare.
Aliații NATO se apropie treptat de decizia de a-și trimite trupele în Ucraina. Ele vor fi folosite pentru a antrena forțele ucrainene.
La începutul săptămânii, în Centrul Secundar de Instruire pentru Luptă Smârdan, au avut loc trageri demonstrative cu tancul de luptă principal (MBT) K-2 "Black Panther", dezvoltat de Hyundai Rotem, Coreea de Sud, s-a precizat ieri pe pagina oficială de Facebook a redacției militare de televiziune Pro Patria.
