Diferența dintre Rusia, pe de o parte, și Ucraina și SUA, pe de altă parte, constă în aceea că, în timp ce rușii pot aștepta cu precipitarea conflictului, ucrainenii și americanii, este drept, din motive diferite, nu mai pot aștepta.
Pentru Moscova, urgentă era recuperarea Crimeii, după ce anterior fuseseră recuperate Abhazia și Osetia de Sud. Obiectivul următor trebuie să fie gurile Dunării, dar atingerea lui nu este presantă. Mai importantă a fost aducerea Azerbaidjanului în tabăra rusă, prin sprijinul dat pentru rezolvarea crizei din Nagorno-Karabah; ceea ce a consolidat și antanta mai mult sau mai puțin cordială ruso-turcă. (Astfel se explică și de ce Turcia și Azerbaidjanul au fost printre primele state care și-au confirmat participarea la Summitul convocat de Președintele Zelenski, pentru 23 august curent, pe așa-numita „platformă Crimeea”, menită a mobiliza comunitatea internațională în sprijinul recuperării Crimeii de către Ucraina; trebuie – nu-i așa? – ca și vocea Rusiei să fie auzită acolo, fie și cu ajutorul ventrilocilor.)
Ucraina, însă, după șapte ani de război civil, nu mai are timp de așteptat. Țesutul civic în care au fost învelite diversele comunități etno-culturale se deșiră pe zi ce trece, cu o viteză tot mai mare imprimată de dificultățile economice și de crizele sociale induse de pandemia Covid 12. Instabilitatea devenită cronică din Ucraina, alungă investitorii și capitalurile, în timp ce problemele economico-financiare tot mai accentuate aduse UE de amintita pandemie, scad capacitatea Occidentului euro-atlantic de a mai iriga cu lichidități financiare deșertul ucrainean. Într-un asemenea context, Kievul are nevoie, sub aspect psiho-politic, de o victorie eclatantă împotriva Rusiei, iar sub aspect material, de refacerea unității teritoriale a statului, pe deasupra diviziunilor sale culturale sistemice.
Iată de ce Președintele Ucrainei se agită. El este un președinte slab – atât în sine, cât și prin raportare la magnitudinea crizelor cronice interne cu care se confruntă. Ce face un președinte slab când este obligat să arate că este puternic? Provoacă un război. În cazul acesta însă, pentru că războiul ucraineano-rus are un final previzibil, și anume unul dezastruos pentru Ucraina, el trebuie internaționalizat. Or, tocmai asta se încearcă acum.
Asigurările date de Președintele Volodimir Zelenski că lupta se va duce exclusiv pe teren politico-diplomatic nu pot convinge pe nimeni. Acestea sunt, mai mult ca sigur, rezultatul presiunilor făcute asupra Kievului de către Paris și Berlin. Valoarea lor se măsoară prin declarația Președintelui ucrainean care a anunțat că medierea franco-germană („formatul Normandia”) și-a epuizat substanța, și că toate speranțele se leagă de NATO, deci, de SUA.
Cum NATO este, teoretic, o alianță defensivă și cum, după experiența catastrofală din Irak, Casa Albă nu este tentată să procedeze la o altă „lovitură preventivă”, internaționalizarea ar putea avea loc prin implicarea României. Dacă acțiunile belicoase ale României (minarea apelor teritoriale ale Crimeii, interceptarea avioanelor rusești care fac manevre în spațiul internațional al Mării Negre, livrarea de tehnică militară sau prestarea de servicii pentru întreținerea și reabilitarea tehnicii militare a armatei ucrainene etc) – „justificate” atât prin nevoile de apărare a securității naționale în fața unei Rusii cu comportament agresiv, dar și de îndeplinirea obligațiilor privind susținerea legitimelor eforturi ale Ucrainei vizând eliberarea teritoriului național – ar determina o reacție de tip militar a Rusiei, atunci ar exista motivul intervenției NATO. România este împinsă, astfel, să fie iepure în cursa către un război necesar, pe care toți doresc să îl evite (sic!).
În acest sens presează și creditorii americani, posesori ai datoriei suverane ucrainene, care văd cum creanțele lor își pierd din valoare pe măsură ce, ca urmare a războiului civil, statul ucrainean devine tot mai insolvabil, și care știu că situația se va redresa numai în urma unui război câștigător purtat împotriva Rusiei.
Așadar, asemenea Ucrainei, și America este grăbită să precipite conflictul ucraineano-rus și să îl ducă spre un deznodământ cât mai rapid. Fie acesta și cu dezmembrarea Ucrainei.
O asemenea grabă se explică și prin faptul că nu Rusia, ci China este principalul rival global al SUA, dar implicarea totală a americanilor într-o confruntare decisivă cu chinezii, nu poate avea loc până când, într-un fel sau altul, nu se închide frontul rusesc. Este motivul pentru care China preferă păstrarea status quo-ului ucrainean și amânarea unui război de natură a duce la limpezirea și stabilizarea raporturilor ruso-americane, fie în urma unei înfrângeri masive a Rusiei, fie, mult mai probabil, a unui acord între Rusia și SUA vizând încetarea conflictului și instituirea unui sistem de securitate colectivă în Europa de est și sud-est.
Spre deosebire de administrația americană, confruntată pe plan intern cu crize sistemice (criza rasială, criza democrației pluraliste, criza neoliberalismului, criza neoconservatorismului, criza dogmatismului cultural, criza conflictului între suveranism și globalism etc.) pe care, neputându-le rezolva rapid, încearcă să le exporte printr-un război amorsat departe de frontierele SUA, liderii chinezi, deși, la rândul lor, au probleme interne mari, acestea nu sunt cronice și nu au caracter sistemic. Pentru soluționarea acestora au nevoie de o pace cât mai mult prelungită în timp. De aceea, probabil, în rugăciunile lor, cu referire la americani, își spun: „Du-i Doamne la Kiev!”.
Iar dacă harta se va înroși în Ucraina, cu o masivă implicare americană și cu o Japonie bucuroasă să profite de situație pentru a obține câștig de cauză în disputa cu Moscova referitoare la insulele Kurile, Beijingul ar putea găsi momentul pentru a tranșa relațiile cu Taiwanul și a transpune în practică teoria unei singure Chine, punând de acord forma cu conținutul.
În 2008, la Summitul NATO de la București, ca urmare a opoziției ferme a Germaniei și Franței, Georgia și Ucraina nu au primit celebra „foaie de parcurs” pentru intrarea în alianța nord-atlantică, așa cum insista să se facă președintele SUA, George Bush Jr. O asemenea extindere a alianței ar fi însemnat sporirea insecurității aliaților, aceștia urmând a include noi membri aflați în conflicte mai mult sau mai puțin deschise cu vecinii (la acea dată, în special Georgia) și urmând a-și asuma obligația de solidaritate activă cu state aproape imposibil de apărat în fața unui atac rusesc (așa cum deja era cazul cu statele baltice). Decizia Summitului a provocat Președintelui georgian Mihail Saakashvili, aflat în capitala României, printre altele, o criză de furie asociată cu excese bahice cărora cu greu le-a supraviețuit mobilierul hotelului unde era cazat.
De la București, adevărații actori, președinții Bush și Putin s-au deplasat la Soci, unde a avut loc adevărata negociere. Ceea ce se știe este că acolo, ca și cu câteva zile înainte în România, Vladimir Putin a atras atenția că traversarea anumitor „linii roși” (ex. extinderea NATO în Ucraina și Georgia) va crea un dezastru geo-strategic atât pentru Ucraina, cât și pentru Georgia, a căror integritate teritorială nu va mai putea fi garantată.
Peste puțină vreme, însă, pe când conducătorii multor state ale lumii, printre care și cei ai SUA și Rusiei se aflau la Beijing, unde urmau a se deschide în mod festiv Jocurile Olimpice, Președintele Saakashvili a declanșat un atac armat împotriva separatiștilor din Osetia de Sud și din Abhazia. Dacă este să dăm crezare (și eu dau) celor confesate de Nino Burjanadze, fosta mea adjunctă la AP-OSCE, iar apoi Președinte al Parlamentului Georgiei și în două rânduri Președinte interimar al Georgiei, această inițiativă necugetată a fost consecința încurajărilor Washingtonului, erijat într-un fel de mentor și protector al statului gruzin. Oricât de temerar și nesăbuit ar fi fost Saakashvili de felul său, fără a miza pe un sprijin extern, nu s-ar fi aruncat astfel cu capul în piscină, înainte de a se asigura că este apă acolo. Să fi fost brânciul american rezultatul unei înțelegeri americano-ruse stabilite la Soci, vizând tăierea nodului georgian pe principiul stingerii crizei prin criză – „cu criza pe criză călcând”?!
Rezultatul respectivei escaladări a crizei a fost intervenția promptă a armatei ruse, chemate în ajutor de separatiștii sud-osetini și abhazi. Contraofensiva rusă a avansat până a fi pe punctul de a ocupa capitala țării, Tbilisi. În acel moment, intervenția directă a unor șefi de stat euro-atlantici, precum și a fostului președinte georgian, ultimul ministru de externe al URSS, Eduard Shevarnadze, pe lângă conducătorii ruși (președinte devenise între timp Dimitri Medvedeev) a determinat oprirea operațiunii, dar Georgia a pierdut orice control asupra regiunilor respective, în timp ce Moscova le-a recunoscut independența și le-a garantat protecția, integrându-le prin diverse formule de uniune și asociere în spațiul suveran al Rusiei.
Fără a fi avut vreun mandat de la UE și fără a se fi consultat oficial cu aliații euro-atlantici, care tocmai ceruseră Rusiei să se retragă de pe întreg teritoriul georgian (inclusiv Osetia de Sud și Abhazia), Președintele Franței, Nicolas Sarkozy, a descins la Moscova de unde s-a întors cu o înțelegere verbală anunțând, asemenea lui Chamberlain în 1938, o altă „pace pe toată durata vieții noastre” – „peace in our time”. Armata rusă a părăsit Georgia, dar nu și regiunile separatiste amintite, situația de fapt astfel creată nefiind formal acceptată de Occidentul al cărui ambasador se autoproclamase Sarkozy, dar informal devenind parte a unui acord tacit, cel mai probabil garantat de șeful statului francez, apt a intra în dreptul internațional cu forța cutumei.
Peste doar câteva zile, la Bruxelles, în cadrul unei discuții cu membri ai PE, ministrul de externe francez, Bernard Kouchner, a explicat lucrurile clar: „Nimeni nu este gata să moară pentru Georgia”. Ceea ce implica și adevărul că nimeni nu este gata să intre într-un conflict major cu Rusia pentru a reface integritatea teritorială a Georgiei.
Se va repeta acum în Ucraina scenariul georgian? Este perfect posibil.
Principalul pericol al mondializării crizei ucrainene vine de la vest – acolo unde sunt crizele sistemice și liderii slabi, iar nu de la est – acolo unde lideri puternici gestionează cu mână sigură, chiar dacă, uneori, prin intermediul unor instituții slabe, crize de parcurs, de adaptare sau de creștere. Pornind de aici, mulți își pun speranța în înțelepciunea și capacitatea de autoreținere a Rusiei. Întrebarea este cât se poate întinde elasticul rusesc?
Cu certitudine, dacă marșul către gurile Dunării poate fi amânat, renunțarea la Crimeea și Donbas sunt în afară de discuție. În cazul în care această linie roșie va fi forțată, Rusia va accepta războiul. Un război, care va antrena Organizația de la Shanghai și, odată cu ea, întreaga Asie.
Terifiantă pentru români este împrejurarea că dintr-o asemenea confruntare, indiferent de forma și rezultatul ei, România va pierde.
În primul rând, România pierde ca țară de primă linie, cu spatele descoperit. Ieșirea din neutralitate în conflictul ucraineano-rus, la care nu o obligă nici calitatea de membru NATO, nici parteneriatul strategic cu SUA, nici tratatul politic de bază cu Ucraina, înseamnă nu doar sporirea adversității cu Rusia, deja aflată la cota de avarie, ci plasarea într-o încercuire ostilă implicând Turcia (care, ca gardian al strâmtorilor, are mult mai mult de câștigat apropiindu-se de Rusia, decât rămânând în trena SUA), Ungaria (care are o relație tot mai strânsă cu Rusia și China, și care în trecut a fost totdeauna gata să țină România în strânsoarea unui clește strategic maghiaro-rus), Serbia (pentru care susținerea Rusiei este de interes vital) și eventual, în ultimă instanță, Bulgaria. Obligată sau nu (mai degrabă nu) de SUA să renunțe la proiectul North Stream 2, și Germania va fi undeva pe acolo. Chiar dacă intrarea NATO în război va fi evitată și status quo-ul va fi păstrat, această încercuire va fi durabilă și va afecta libertatea de mișcare a României pe termen lung.
În al doilea rând, dacă alianța euro-atlantică ar câștiga, România se va trezi învecinată cu o Ucraină Mare ultranaționalistă, în continuare incapabilă să integreze în țesutul federalizator al unei națiuni civice multiculturalismul artificial, impus prin acțiunea ingineriei geopolitice a imperialismului sovietic. În atari condiții, devenind favorită a Occidentului euro-atlantic și fără a se mai teme de contraponderea rusă, Ucraina va dori (și va avea argumente) să se comporte ca un lider regional interesat în a-și consolida stabilitatea internă (bolnavă cronic) prin creșterea insecurității vecinilor. Nemaiavând nevoie de sprijinul României, în care și Occidentul euro-atlantic își va pierde interesul, Ucraina nu va mai găsi nici un obiectiv strategic congruent cu aceasta și își va promova unilateral prioritățile, inclusiv antiromânești, la gurile Dunării, în Transnistria, în Republica Moldova etc.
În al treilea rând, dacă în urma confruntării câștigate de alianța euro-asiatică, se va ajunge la o Ucraină Mică, România va pierde avantajele echilibrului strategic între Kiev și Moscova, de care spera să profite și care spera să îi aducă un plus de securitate.
Acestea sunt rezultatele unui deceniu și jumătate de politică externă greșită a Bucureștiului. Trecutul nu mai poate fi, însă, ameliorat. Important este de găsit soluția optimă pentru dezlegarea șaradei prezente. Aceasta cere – o repetăm pentru a nu știu câta oară – înțelepciune și curaj, imaginație și realism, fermitate strategică și flexibilitate tactică. Și, desigur, reclamă, ca premisă indispensabilă, un stat suveran cu o conducere inspirată de nevoile națiunii.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Guvernul britanic dorește să achiziționeze 12 noi submarine nucleare care vor transporta arme convenționale la bord, potrivit unui anunț făcut de Cabinetul prim-ministrului Keir Starmer, duminică seară.
Marea Britanie intră în modul ”pregătire continuă de război” și intenționează să construiască șase fabrici de armament pentru a-și consolida pregătirea militară. Inițial, sunt planificate investiții de 1,5 miliarde de lire sterline (aprox.1,8 miliarde de euro / aprox. 2 miliarde de dolari) în fabricarea de muniții și explozibili.
Iranul își mărește în continuare stocul de uraniu îmbogățit și a ajuns la un nivel apropiat de cel de cel necesar pentru producerea de arme nucleare, se arată în raportul AIEA.
O analiză recentă, pe care Forțele Aeriene ale SUA pentru Europa și Africa (USAFE-AFAFRICA) au solicitat-o instiutului Rand Corporation, arată că o eventuală luptă între NATO și Rusia ar diferi semnificativ de războiul în curs din Ucraina.
Atât Rusia, cât și Ucraina doresc o încetare a focului pentru a încheia cei peste trei ani de lupte, a declarat vineri (30.05.2025) ministrul turc de externe, Hakan Fidan, în timpul unei vizite în Ucraina. Totodată, el a spus că Turcia ar putea organiza o întâlnire între președinții Statelor Unite, Ucrainei și Rusiei în încercarea de a pune capăt războiului. Agenția de presă slovacă TASR a informat despre acest lucru, preluând o știre de la AFP.
Războiul din Ucraina demonstrează încă o dată că purtarea unui conflict presupune costuri uriașe, în comparație cu înarmarea preventivă.
Spre exemplu, Ucraina a cheltuit în primele patru luni ale anului, aproximativ 9,6 miliarde de euro strict pentru nevoile de apărare — o sumă care reprezintă mai mult decât dublul bugetului României pentru Apărare pe anul 2024.
La aceste cheltuieli se adaugă costuri suplimentare de aproape 7 miliarde de euro, reprezentând plăți sociale, beneficii și programe medicale — toate susținute din bugetul de stat al unei țări aflate în război.
Un raport al Agenției de Informații a Apărării (DIA) a Statelor Unite, publicat la 11 mai 2025, avertizează că Beijingul ar putea recurge la operațiuni militare limitate care să vizeze insulele Kinmen și Matsu care se învecinează cu Taiwanul. Aceste mișcări, parte a unei strategii de "feliere", urmăresc să testeze limitele descurajării americane și să erodeze controlul Taipeiului asupra frontierelor sale, fără a declanșa un conflict deschis.
Pe fondul unei Rusii din ce în ce mai agresive, statele europene membre ale NATO se confruntă cu o provocare bugetară majora. Summitul NATO din iunie de la Haga va stabili oficial ''noile obiective pentru 2025'' (CT25), care impun o creștere semnificativă a cheltuielilor militare. Olanda a estimat că îndeplinirea cotei sale din CT25 va costa 16-19 miliarde de euro anual, pe lângă bugetul existent, ajungând la aproximativ 3,5% din PIB – noua țintă asumată de NATO.
Comisia Europeană a publicat miercuri, 28 mai, documentul privind Abordarea strategică a UE la Marea Neagră. Principalele acțiuni vizează dezvoltarea și protecția coridoarelor de mobilitate militară, precum și protecția platformelor energetice din Marea Neagră, în contextul în care, începând cu anul 2027, România va extrage gaze din perimetrul Neptun Deep.
Aproape că ne-am obișnuit să privim cu îngăduință ușurința cu care președintele Donald Trump face declarații uneori hazardate, alte ori contradictorii referitoare la probleme extrem de importante cu care se confruntă lumea. Însoțite însă de anumite acțiuni, ideile repetate în mai multe contexte ajung să contureze o posibilă imagine îngrijorătoare pe care președintele american pare să și-o dorească la nivel global, și anume împărțirea lumii în sfere de influență între Statele Unite, Rusia și China.
Europa își intensifică în mod semnificativ sprijinul militar acordat Ucrainei, înarmând armata ucraineana cu sisteme avansate de apărare aeriană, artilerie și avioane de luptă, în timp ce Rusia respinge ferm orice nou acord de încetare a focului și se pregătește pentru o nouă ,,ofensivă de vară''. Această schimbare decisivă vine după avertismentele repetate ale Uniunii Europene, care își mobilizează acum pe deplin resursele pentru a ajuta Ucraina.
Ministrul apărării al Republicii Belarus, Viktor Khrenin, a anunțat miercuri (28.05.2025) că cel mai mare exercițiu militar comun din acest an cu Rusia - Vest-2025 - se va muta de la granițele de vest în interiorul țării. Această decizie are ca scop contribuția la reducerea tensiunilor din regiune, a explicat Khrenin, scrie agenția de presă slovacă TASR, pe baza unui raport de pe site-ul radiodifuzorului public estonian ERR.
Președintele României, Nicușor Dan, a avut marți seară o convorbire telefonică cu președintele Statelor Unite ale Americii, Donald Trump, marcând primul contact la nivel înalt cu administrația republicană de la Washington de la preluarea mandatului său. Discuția, care a durat aproximativ 10 minute, a abordat teme esențiale precum securitatea, domeniul energetic și situația din Ucraina, potrivit surselor politice citate de Digi24.
Rusia a lansat in ultimele zile cel mai intens val de atacuri împotriva Ucrainei de până acum, marcând trei nopti consecutive de bombardamente aeriene intense și diminuând și mai mult sperantele unei soluții pașnice la conflictul care dureaza de mai bine de trei ani. Oficialii ucraineni au raportat un număr impresionant de 355 de drone utilizate de rusi in atacul de duminică seara, cu un total de 900 de drone lansate de vineri până duminică.
China și-a sporit capacitatea de a lansa un atac surpriză asupra Taiwanului prin putere și operațiuni aeriene mai rapide, noi sisteme de artilerie și unități de asalt aerian mai receptive.
Este un moment important pentru Armata Britanică. Pe 26 mai 2025, a fost anunţată o schimbare radicală a doctrinei sale de război terestru, introdusă sub denumirea de ,,strategia 20-40-40'', așa cum a relatat The Times. Elaborata pe baza celor mai importante lecțiile învăţate din modul cum a evoluat câmpul de luptă din Ucraina, această nouă doctrină vine să schimbe decenii de utilizare a blindatelor grele că principala arma, în favoarea unei forțe mai flexibile, axate pe utilizarea dronelor.
Cancelarul german Friedrich Merz a făcut, pe 26 mai, o declarație extrem de importantă care marchează o schimbare de abordare în ceea ce priveşte sprijinul militar occidental acordat Ucrainei: nu mai există restricții privind raza de acțiune a armelor livrate Kievului pentru a fi utilizate împotriva țintelor militare rusești. Această confirmare deschide noi orizonturi pentru capacitatea Ucrainei de a se apăra, inclusiv prin atacarea pozițiilor militare aflate pe teritoriul Federației Ruse.
Pierderile umane imense, care depășesc 400.000 pe an, nu par să oprească mașina de război a Rusiei în Ucraina. Contrar aşteptărilor inițiale, capacitatea Rusiei de a-și reface forțele și echipamentele se dovedește a fi mult mai robustă decât se anticipa, sugerând că timpul este de partea lui Vladimir Putin şi încurajează continuarea unui conflict prelungit. Această realitate, adesea ignorată în dezbaterile publice despre înfrângerea sau victoria inevitabilă a Rusiei, subliniază o strategie de negociere a Moscovei bazată pe rezistență și așteptare, refuzând o încetare a focului necondiționată și ocolind discuțiile de pace.
Pe 20 mai 2025, Forțele Aeriene ale SUA și Corpul Pușcașilor Marini au efectuat o manevră logistică și strategică de excepție, transportând un sistem de rachete de artilerie de înaltă mobilitate (HIMARS) de la Baza Aeriană Andoya din Norvegia la Visby, pe insula suedeză Gotland, cu ajutorul unui avion de transport C-130 Hercules. Această operațiune, parte integrantă a Exercițiului multinațional Swift Response 25, subliniază capacitățile NATO de desfășurare rapidă și strategiile de apărare colectivă în Europa.
Într-un mesaj clar și urgent adresat Comitetului pentru Servicii Armate al Senatului SUA, oficiali de rang înalt ai Forțelor Aeriene și Forțelor Spațiale americane au subliniat o reorientare majoră a structurii puterii aeriene a Americii. Scopul este de a răspuns amenințărilor venite din partea adversarilor geopolitic, cu un accent deosebit pe inovația tactică și modernizarea sistemelor de luptă. Confruntându-se cu ascensiunea militară a Chinei, conducerea Forțelor Aeriene ale SUA a accentuat că menținerea superiorității tactice necesită o nouă generație de aeronave şi o adaptare rapidă a doctrinei militare.
Cotidianul britanic The Telegraph a semnalat, în ediția din 23.05.2025, că Rusia desfășoară o strategie militară în trei pași, cunoscută sub numele de “tripla sufocare”, pentru a distruge trupele ucrainene. Astfel, forțele Kievului se confruntă cu o presiune severă pe mai multe fronturi, în timp ce Rusia încearcă să le ducă la epuizare prin integrarea a trei elemente de luptă într-o strategie coerentă.
Securitatea europeană se află la o răscruce majoră, prinsă între continuarea agresiunii ruse în Ucraina și semnele de întrebare privind angajamentul necondiționat al Statelor Unite. Pe măsură ce Alianța se pregătește pentru viitorul Summit NATO de la Haga (2025), discuțiile despre împărțirea poverii apărării în cadrul NATO se intensifică. Această situație forțează aliații europeni să-și reevalueze fundamental responsabilitățile de apărare, impunând o regândire urgentă a arhitecturii de securitate a continentului.
Orizontul de evoluție a inteligenței artificiale (AI) este deja văzut ca fiind practic nelimitat. În aceste condiții, sistemele bazate AI încep să devină active strategice, iar siguranța foarte multor oameni va depinde de cât de bine sunt ele protejate.
Statele Unite iau în considerare mutarea câtorva mii de soldați din Coreea de Sud în Guam și în alte baze din regiunea Indo-Pacifică, relatează Wall Street Journal.
Rusia își crește arsenalul, adăugând la inventarul de arme rachete aer-aer cu focoase nucleare, relatează Agenția de Informații pentru Apărare (DIA) a Pentagonului.
La summitul grupului celor șapte mari puteri economice (G7) - din care fac parte Marea Britanie, Canada, Franța, Germania, Italia, Japonia și Statele Unite, împreună cu Uniunea Europeană ca membru ne-enumerat - care a avut loc în Canada, ministrul ucrainean de finanțe, Serghei Marcenko, a propus ca țările UE să participe la finanțarea Forțelor Armate ale Ucrainei începând cu 2026.
Declarațiile recente ale fostului Comandant-șef al Forțelor Armate ale Ucrainei și actualul ambasador în Marea Britanie, Valerii Zaluzhnîi, marchează o reevaluare semnificativă a obiectivelor de război ale Kievului. Într-un discurs franc susținut la forumul "Security Export: Ukrainian Technological Weapons in the World", Zaluzhnîi a descris aspirațiile de a restabili granițele Ucrainei din 1991 drept o "fantezie inutilă" atâta timp cât Rusia își menține capacitatea de a duce un război. Această perspectivă, deși dureroasă, pare să alinieze strategia militară cu realitățile dure de pe teren, sugerând o schimbare de la obiective teritoriale ambițioase la o strategie de supraviețuire bazată pe tehnologie.
Ca urmare a unei schimbări radicale care remodelează peisajul de securitate al Europei, Germania a început prima sa desfășurare de trupe pe termen lung în străinătate după cel de-Al Doilea Război Mondial, prin inaugurarea joi, la Vilnius, a celei de a 45-a brigăzi blindate „Lituania”. Acest pas istoric, lăudat atât de Berlin, cât și de Vilnius, înseamnă o schimbare profundă în postura de apărare postbelică a Germaniei și un mesaj puternic pentru Rusia cu privire la angajamentul neclintit al NATO față de apărarea colectivă.
Un lansator de rachete ucrainean HIMARS a fost distrus recent la doar 10 kilometri de linia frontului, lângă orasul Ceasov Iar, în regiunea Donețk. Lovitura de precizie, surpinsa in imagini, arată sistemul furnizat de SUA deplasându-se pe un drum înainte de a fi lovit de o dronă rusească operată de Rubicon - o unitate de elită rusa care opereza sisteme fără pilot.
Generalul Ben Hodges, fostul comandant al Forțelor Terestre Americane din Europa, a lansat un avertisment clar pentru România: în cazul unui atac rusesc asupra NATO, Portul Constanța ar fi o țintă prioritară pentru bombardamente. Declarația a fost făcută în exclusivitate pentru Antena 3 CNN, unde generalul a subliniat necesitatea unei colaborări strânse a României cu vecinii săi.
Merz a declarat că a acceptat oferta Franței de a purta discuții privind cooperarea în domeniul descurajării nucleare.
Un bombardier supersonic Su-34 s-a prăbușit în regiunea Nijni Novgorod din Federația Rusă, a confirmat Ministerul rus al Apărării.
Președintele american Donald Trump a declarat că va lua în considerare deportarea lui Elon Musk în Africa de Sud, țara în care s-a născut și a crescut miliardarul.
Membrii grupării Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK) vor începe să depună armele în cadrul unei ceremonii de dezarmare care va avea loc în Kurdistanul irakian în prima parte a acestei luni, după cum a relatat publicația kurdă Rudaw.
Marți, 1 iulie, dronele ucrainene au atacat Uzina Electromecanică Kupol din orașul rusesc Ijevsk, situat la aproximsativ 1.300 de kilometri de Ucraina.
Forțele ucrainene au oprit înaintarea trupelor ruse în regiunea Sumi și încă mai dețin un cap de pod în raionul Glushkovsky din regiunea Kursk. Anunțul a fost făcut, pe 30 iunie, de Statul Major General (SMG) ucrainean, după ce Wall Street Journal (WSJ) a relatat, duminică, că înaintarea rușilor în Sumi a fost posibilă și pentru că pozițiile ucrainene de apărare nu au fost amenajate corespunzător.
Conflictul dintre Rusia și Azerbaidjan s-a adâncit și mai mult după ce anchetatorii din orașul industrial rusesc Ekaterinburg au efectuat săptămâna trecută o serie de raiduri asupra etnicilor azeri suspectați de implicare în crime nerezolvate din trecut, inclusiv crime în serie.
Atlantic Council își consolidează prezența în Europa de Est prin deschiderea unui birou regional la București, pentru a sprijini cooperarea transatlantică în domenii strategice precum securitate, energie și tehnologie.
Într-un moment ce scoate în evidență o contradicție strategică periculoasă pe flancul estic al NATO, Ministerul Apărării Naționale din România a atribuit un contract de 10,1 milioane de lei (aproximativ 2 milioane de euro) companiei de stat CFR Marfă pentru „transport militar feroviar”. Problema? Infrastructura pe care se vor deplasa aceste transporturi este „jalnică”, după cum a spus la începutul anului generalului american Ben Hodges, fost comandant al trupelor SUA în Europa.
Într-o demonstrație clară de forță și determinare, Norvegia își va disloca în Polonia, în această toamnă, cele mai avansate avioane de vânătoare, Lockheed Martin F-35A Lightning II. Misiunea lor este una extrem de precisă si are ca obiectiv să formeze un scut deasupra celui mai important nod logistic pentru ajutorul militar occidental destinat Ucrainei – aeroportul Rzeszow-Jasionka.
Armata ucraineană pare să fi orchestrat unul dintre cele mai complexe și ample atacuri cu rachete de la distanță de până acum, lovind simultan ținte militare în teritoriile ocupate și în mai multe regiuni din interiorul Rusiei. Operațiunea, care a avut loc aseara, nu este doar o simplă răzbunare, ci o demonstrație clară a capacităților în creștere ale Kievului de a proiecta forță adânc în spatele liniilor inamice și de a testat limitele sistemelor de apărare aeriană rusești.
Confruntată cu realitatea brutală a războiului din Ucraina, unde resturi de drone rusești au căzut în mod repetat pe teritoriul său, România pare că accelerează masiv construcția unui scut antiaerian modern și stratificat. Printr-o serie de programe de înzestrare în valoare totală de peste 2,6 miliarde de euro, ţara noastră se pregătește să închidă o vulnerabilitate critică în arhitectura sa de securitate.
La Kazan, în inima complexului militar-industrial al Rusiei, imagini recente din satelit dezvăluie o activitate intensă. Kremlinul investește aproximativ un miliard de euro pentru a extinde masiv uzina de aviație care produce și modernizează bombardierele sale strategice Tu-160 „Blackjack” și Tu-22M3 „Backfire”. O nouă hală de producție, cu o suprafață de 19.000 de metri pătrați, echivalentul a trei terenuri de fotbal, este construită pe repede înainte. Pe hârtie, planul este grandios. În realitate, este un pariu disperat.
Armata Statelor Unite ale Americii face un pariu calculat în cursa înarmării hipersonice. În loc să mizeze totul pe arme strategice, mari și extrem de costisitoare, a decis să echipeze legendarul său sistem de artilerie HIMARS cu o rachetă hipersonică mai mică, mai ieftină și mai agilă: Blackbeard Ground Launch (GL).
Serviciile secrete americane au interceptat o conversație telefonică confidențială între doi înalți oficiali iranieni care încercau să înțeleagă de ce atacurile americane asupra instalațiilor nucleare ale Republicii Islamice au fost mai puțin distructive decât se aștepta Teheranul, a relatat The Washington Post duminică, 29 iunie, citând mai multe surse de încredere.
Trupele ruse controlează deja întreaga regiune Lugansk, a declarat în seara zilei de luni (30.06.2025), Leonid Pasechnik, șeful administrației de ocupație a regiunii ucrainene, potrivit agenției de știri ruse Interfax. Kievul nu a comentat afirmațiile sale, iar declarații similare ale părților beligerante nu pot fi verificate independent în condiții de război. Dacă informațiile sunt confirmate, regiunea Lugansk va fi prima regiune ucraineană ocupată complet de Rusia de la invazia sa în țara vecină în 2022, a notat AP.
Jakub Jaworowski, ministrul activelor statului, a dezvăluit că Polonia va crește de cinci ori producția de muniție de calibru mare.Varșovia vrea să fie superputere regională în producția de muniții: Compania autohtonă PGZ, contract pentru obuze de 155 și 120 mm
Televiziunea de stat chineză a publicat joi o animație care înfățișează, se pare, un nou tip de bombă concepută pentru a dezactiva centralele electrice, întrerupând efectiv alimentarea cu energie electrică a unei întregi zone care se confruntă cu un atac chinez.
Dronele Shahed sunt folosite de ruși pe scară largă, dar Kievul ar putea să neutralizeze în curând problema.
Ministerul Apărării al Ucrainei a testat cu succes și a aprobat pentru utilizare în cadrul Forțelor Armate ale Ucrainei noului complex terestru robotizat fără pilot autohton Muraha (ucr. Мураха). În traducere din limba ucraineană, „Furnica”.
Luni, 30 iunie 2025, a avut loc, la Palatul Cotroceni, şedinţa Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, condusă de către Preşedintele României, Nicușor Dan.
Rușii au adunat până la 50.000 de soldați în regiunea Sumî din Ucraina, depășindu-i numeric de trei ori pe apărătorii ucraineni, a relatat duminică Wall Street Journal (WSJ). Trupele rusești se află în prezent la aproximativ 19 kilometri de capitala regională.
La o săptămână după bombardamentul american de weekendu-trecut, iranienii s-au întors la instalația nucleară de la Fordow. Majid Takht-Ravanchi, secretarul ministrului de externe iranian, a declarat pentru BBC că negocierile suplimentare cu SUA ar fi posibile doar dacă Statele Unite se angajează să nu mai comită atacuri similare.
O acuzație dură, venită recent din partea unui înalt oficial al Departamentului de Stat al SUA, zguduie lumea tehnologiei: DeepSeek, startup-ul chinez de inteligență artificială care a uimit Silicon Valley, nu mai este doar un concurent comercial pentru chatboții americani cu inteligență artificială. Potrivit Washingtonului, DeepSeek a devenit un instrument al armatei chineze și al aparatului de informații de la Beijing, care utilizează o rețea de companii-fantomă pentru a eluda sancțiunile americane și pentru a facilita accesul la tehnologii moderne.
Teheranul pare că și-a pierdut răbdarea. După ani de așteptare pentru avioanele de luptă rusești Su-35 care nu au mai sosit, Iranul își reorientează strategia de achiziții militare către Beijing. Surse multiple indică faptul că negocierile pentru achiziționarea avionului de luptă multirol chinez Chengdu J-10C, supranumit în cercurile de apărare „Ucigașul de Rafale”, s-au intensificat, semnalând o schimbare majora în peisajul geostrategic din Orientului Mijlociu.
Blocul este convins că restricțiile împotriva Federației Ruse în condițiile actuale ar trebui menținute și, dacă este necesar, consolidate.
Comunitatea ucraineană din București a organizat, pe 28 iunie 2025, un eveniment de solidaritate intitulat „Întoarce-te viu”, cu ocazia Zilei Internaționale de Susținere a Victimelor Torturii. Evenimentul a avut loc în fața Teatrului Odeon din București și a avut ca scop tragerea unui semnal de alarmă asupra încălcărilor grave ale drepturilor omului și a tratamentului inuman la care sunt supuși prizonierii de război și civilii ucraineni în Federația Rusă.
Fără îndoială, revolta de 24 de ore orchestrată de Evgheni Prigojin în iunie 2023 a fost un șoc pentru sistemul politic al Rusiei. Lumea a privit cu sufletul la gură cum mercenarii Wagner au ocupat un cartier general militar și au pornit într-un marș spre Moscova, o provocare directă la adresa autorității președintelui Vladimir Putin. Dar a vedea acest eveniment doar prin prisma ambițiilor lui Prigojin înseamnă a rata imaginea de ansamblu, una mult mai periculoasă pentru Kremlin.
Armata Statelor Unite ale Americii accelerează eforturile pentru a construi o armată de lansatoare de rachete ,,robotizate'', o mișcare menită să sporească letalitatea și să protejeze soldații în fața amenințărilor unui viitor conflict de mare intensitate. Într-o mișcare decisivă, Biroul pentru Capacități Rapide și Tehnologii Critice (RCCTO) al U.S. Army a inaintat o solicitare pentru un nou program ambițios, denumit Common Autonomous Multi-Domain Launcher (CAML).
La recentul summit NATO de la Haga, într-o mișcare mai puţin aşteptata ce a evidenţiat o falie strategică în interiorul alianței, președintele turc Recep Tayyip Erdogan i-a cerut direct omologului său francez, Emmanuel Macron, să deblocheze un acord crucial pentru apărarea aeriană a Turciei. Miza: accesul la sistemul european de rachete sol-aer SAMP/T, o componentă vitală pe care Ankara o consideră esențială pentru ambițiosul său program național, denumit „Cupola de Oțel” (Steel Dome).
Regatul Unit a anunțat recent că va trimite Ucrainei un nou pachet de asistenta militara care consta in sisteme de apărare aeriană. Ajutorul oferit de Marea Britanie include 350 de rachete avansate cu rază scurtă de acțiune (ASRAAM) și cinci lansatoare mobile suplimentare, cunoscute sub numele de sistemul Raven. Valoarea acestui pachet este 70 de milioane de lire sterline si nu va fi suportat de contribuabilul britanic, ci va fi acoperit din dobânzile generate de activele rusești înghețate în Marea Britanie.
„Recunoștința” pe care statul rus o arată față de trupurile neînsuflețite ale tinerilor căzuți în războiul din Ucraina este doar una declarativă. Mormintele acestora din diferite localități și regiuni sunt tratate de autorități cu orice, însă mai puțin cu respect.
