Fără prea multă imaginație, de-a dreptul dulap atunci când a fot vorba de India sau Pakistan, politica trumpiană a produs o ruptură de sens și logică în interiorul spațiului comun, imens geografic dar economic destul de mediocru format de triunghiul India-Pakistan-SUA versus China.
O ruptură voită, un fel de mini revolutie americană care a dorit sa zdruncine întregul eșafod de relații, de nuanțe și de compromisuri pe care decenii de politică reală, pragmatică si deseori dureroasă l-a stabilit într-una dintre cele mai volatile regiuni ale lumii. Cu cele trei puteri nucleare vecine, dintre care cea mai calmă este China, care nu este membru al nici unuia dintre mecanisme de supraveghere regională sau globală din care celalălate doua state fac parte, administrația a Trump a încercat nu numai spectacolul din Koreea de Nord, visând la denuclearizarea peninsulei prin tot felul de întâlniri mitizate, dar și prin demonizarea forțelor armate chineze, acuzate de genocid la adresa populației musulmane (uigure) din interiorul Chinei.
Exacerbarea permanenta din exterior a tensiunilor religioase din interiorul Chinei a fost poate cel mai murdar model de politica a forței comandate de către actorii politicii externe trumpiene. Căci o astfel de inflamare, dacă nu ar fi fost dejucată profesional de către puterea centrală de la Beijing, ar fi creat o situatie deosebit de gravă din punct de vedere al stabilității regionale. Atacată prin Hong Kong pe o latură, provocată continuu de către Taiwan și Australia prin acuzațiile fantasmagorice cu rpivire la criza virusului Sars Covid 2, implicate fără voia sa în marile mișcări de dizidență ale miliardarilor săi fugiți în SUA ca urmare a celebrei lupte anti-corupție ordonate de Beijing (unii dintre acești miliardari chinezi, deveniți dizidenți, se vor transforma în finanțatorii fără scrupule a ideologiei trumpiste și naționalismului american sinofob și racist promovat de către ideologul trumpian de renume Steve Bannon), China a avut de a face și cu una dintre cele mai nebunești strategii de provocare a numeroasei slae populații musulmane de pe teritoriul său.
Pentru a rupe coridorul economic China-Pakistan, una din liniile de salvare a economiei pakistaneze și element chinez de echilibrare funciară a deficitului de securitate cu India sprijinită de către SUA, Donald Trump va declanșa o campanie oarbă de dezinformare care va avea doi piloni fundamentali: genocidul la adresa populației uigure (folosind întreg lexiconul anticomunist din timpul războiului rece) și virusul chinez (mai bine cunoscut ca Sars Covid 2). Cei doi piloni ai agresivității crescânde a lui Donald Trump la adresa Chinei au fost folosiți pentru a destabiliza puterea centrală de la Beijing, într-o încercare masivă, deseori absolut gratuită de a delocaliza influența acesteia nu numai în spațiul Pacific dar și în interirorul statului național chinez. Extrem de utilii milardari chinezi dizidenți, corupții adorați ai administratiei Trump, care au finanțat marile mișcări publicitare ale lui trumpiștilor Bannon și Sideny Powel, vor inventa, fiecare conform misiunii primite, dosare cu dovezi despre lagăre de concentrare unde milioane de musulmani ar fi închiși, sau o vor descoperi pe niciodată fotografiata cercetătoare din Wuhan, care de un an de zile spune lumii că virusul covid 19 este creat în celebrul laborator construit de francezi și eliberat de către o forță neagră globalistă, menit să distrugă independența și suveranitatea popoarelor lumii.
Cele două strategii au avut și au ca obiect demonizarea conducerii chineze și imensei majorități non musulmane chineze, precum și ralierea lumii arabe împotriva Chinei, cu principal actor Arabia Saudită, care este și cel mai mare exportator de resurse energetice către China.
Focarul principal al propagandei anticomuniste a fost ales Hong Kong, unde ironia amară a minciunii face ca marile mișcări pentru democrație să aibă la origine și permanent motor de acțiune dorința unui criminal (individul și-a ucis soția) de a nu fi extrădat spre țara asiatică unde a avut loc crima.
La baza întregii așa zisei lupte anticomuniste și democratice din Hong Kong, pe lângă sumele exorbitante pe care le-au dat miliardarii corupți chinezi pentru a își cumpăra azilul în SUA, se află lupta unei oligarhii corupte cu interese mafiote întinse și asupra regiunii Macao pentru a nu răspunde în fața legii chineze. Căci eliminarea privilegiului ca cetățenii din Hong Kong (un privilegiu acordat de britanici chinezilor nativi pentru a susține colonia în fața ofensivei Chinei comuniste) să nu poată fi extrădați spre terțe țări sau în interiorul Chinei, lovește în interesele oligarhiei din fost colonie britanică, acum fiind posibilă trimiterea lor sub acuzații de corupție în interiorul Chinei continentale. Un coșmar pentru cei care au condus marile fraude economice care au anturat transformarea masivă economică a Chinei post Mao și care, în baza acestei privilegiu unic în lume, au gasit adăpost în orașul colonie.
Este pentru prima dată după moartea lui Mao, cand China se vede pusă în fața unui complex și asimetric atac, perfect organizat cu efecte adânci la adresa stabilității sale naționale și statale. Desigur, este pentru prima dată cand SUA, în anii post invazia din Irak, vor utiliza un întreg arsenal ideologic și mediatic care să producă daune ireparabile și pe termen lung unei puteri adversiale străine.
Pe cealaltă parte, culoarul China-Pakistan a devenit crucial in vizunea lui Trump. Distrugerea lui favoriza imediat India, și ea extrem de mercantilă în relațiile cu SUA. Căci acest proiect economic desenat de Pakistan, dar finanțat aproape în întregime de către China, deranjează New Dehli. Cu un asemenea instrument economic puternic și extrem de sensibil la orice deviere confruntațională, SUA au fost nevoite să încerce imposibilul prin forjarea, pe repede înainte, a unei alianțe cu India. Greșeală strategică a fost testul reprezentant de incidentul masiv de pe crestele din Himalaya, unde grănicerii chinezi și cei indieni s-au luptat cu bețe și pietre. Deși nimeni nu și-a explicat exact de unde a pornit aceasta râvnă indiană de a arunca cu pietre în soldații chinezi, toată lumea a înțeles că încurajarea fricțiunilor frontaliere, mai ales pe o linie explozivă cum este cea indo-chineză, aducea bucurie doar la Washington.
Asigurările lui Donald Trump despre veșnica prietenie de tip sovietic dintre popoarele unite democratic indian și american nu putea acoperi însă conflictul pe care SUA, folosind New Dehli dorea să îl declanșeze. În timp de în interiorul SUA, pentru electoratul său naționalist, exclusiv rasial și extremist religios, Donald Trump declama că retrage toți soldații americani aflați pe teatrele de război internaționale, în îndepărtatul spațiu Indo-Pacific, aceeași administrație încuraja temeinic și fără regrete declanșarea unui conflict militar deschis dintre doua puteri nucleare, promițând să trimită soldați pentru apărarea democrației surori indiene. Cum lumea nu este oarbă, exact acest tip de comportament dual, visceral și perfect non civilizational a produs cele mai grave daune la adresa încrederii în opțiunile americane și a tehnicilor folosite pentru indeplinirea proiectului trumpian America First.
Continuând politica sa mercantilistă, de a scoate profit din orice valoarea americană exportată, administrația Trump a cerut aliaților americani precum Japonia și Coreea de Sud să plătească tot mai mult pentru prezența trupelor americane pe propriile lor teritorii.
Interese de clan, tipic rețelelor clientelare dezvoltate de către aceste prezențe militare și-au gasit un avocat eficient la Casa Albă. Cele două țări plătesc deja o sumă considerabilă pentru apărarea lor, cu toate acestea cerințele administrației Trump au fost atipice în ceea ce privește sumelor solicitate. Japonia plătește aproximativ 1,8 miliarde de dolari pentru prezența militarilor SUA, însă administrația Trump a cerut până la 8 miliarde de dolari. Pentru Coreea de Sud, costurile se ridică la 900 de milioane de dolari pe an, însă administrația Trump a cerut până la 5 miliarde de dolari în timpul unor tensionate negocieri. Calculul financiar bizar combinat cu faptul că Trump s-a referit adesea la cei doi aliați americani drept free-riders, adica pe românește pomanagii, arată clar că alianțele Americii din Indo-Pacific sunt într-o poziție dificilă.
Angajamentele diplomatice ale lui Trump cu Kim Jong-un s-au schimbat puțin și au oferit Coreei de Nord timp pentru a-și dezvolta capacitățile nucleare. Sub supravegherea lui Trump, Coreea de Nord și-a rafinat programul de rachete nucleare până la punctul în care poate atinge Statele Unite continentale. Coreea de Sud a încercat să profite la maximum de situația diplomatică tensionată din peninsulă, cu toate acestea, rezultatele au fost mediocre. Încrederea într-un acord Trump-Kim a scăzut în timp. China nu a pierdut nimic, ba mai mult, prin tăcerea diplomatică a căstigat simpatie. Exact opusul a ceea ce Trump dorea.
Unicul efect al strategiei anti chineze a lui Trump a fost acela de exacerbare a tensiunilor din teatrul Indo-Pacific. Având în vedere că războiul comercial dintre SUA și China a reușit doar să-i rănească pe amândoi și că, datorită politicii lui Trump, China a văzut o deschidere pentru a-și consolida poziția asupra Hong Kong prin erodarea puținei autonomii pe care o mai avea orașul, a venit o schimbare radicală a retoricii Casa Alba. Prin încercarea de a imita retorica războiului rece, Casa Albă a lui Trump și-a încadrat conflictul cu China ca fiind o bătălie între o țară capitalistă, liberă și una comunistă, dicatorială. Astfel, sicofanții numiți ambasadori de clanul de interese trumpiene, au început în țările unde au fost trimiși, adevărate campanii media despre capitalismul american bun versus comunismul rău, declanșând, fără voie, un dialog halucinant, cel puțin în țările foste comuniste.
Cum nimeni din cei care au trăit comunismul acum decenii nu mai crede în minciunile propagandistice ale războiului rece, capitalismul promovat agresiv în ultimii 30 de ani fiind departe de a crea bunăstarea mult clamată de către ambasadorii trumpiști, SUA s-u trezit într-o derivă lingvistică absolută. Companii capitaliste chineze, construite efectiv ți doar pe principiile sacre ale economiei de piață, cum ar fi Huawei, Tiktok, Wechat etc, au fost atacate ca fiind produse ale comunismului chinez și instrumente ale unei paranoide teorii despre cum China dorește să distrugă perfecțiunea democratică americană și a lumii. Ceea ce este nu numai absurd, dar în mijlocul unei grave dependențe de investiții străine a multor țări excomuniste, atacurile americane, perpetuate de ambasadori fără minima înțelegere a prostiilor debitate, la prezența capitalului chinez vor produce și o adevărată problemă de dezvoltare a repectivelor economii unde acesta a fost investit.
La nici una din fostele administrații americane de la Nixon încoace, stilul de guvernare diferit al Chinei nu a provocat isteriile sinofobe ale lui Trump și prea zeloților membrii ai mediului său înconjurător, cum nu a provocat nici paranoidele declarații ale unor lumpeni politicieni locali de prin Estul Europei, care, cu un pro americanism de proastă calitate, descopereau la 30 de ani de la colapsul comunismului mondial, că mai există în lume țări comuniste (și nu puține la număr), dintre care chiar este superputere economică.
Toate administrațiile americane precedente, deși erau conștiente de ambițiile Chinei și de virajul său profund capitalist, s-au abținut de la alimentarea retoricii războiului rece și de la a aplica strategii ineficiente de demonizare rasială sau civilizațională. Numai Trump și lacheii săi au făcut-o, lăsând în urmă un vid diplomatic și de respect pe care noua administrație Biden trebuie să îl umple. Dezavantajul noii administrații îl reprezinta exact neîncrederea pe care politica trumpista a lasat-o în urmă, deficit care va fi extrem de greu de redus în viitorul apropiat.
Pe un alt plan, mult mai complex de organizat, decât simplitatea barbarică a propagandei sinofobe trumpiste, tot pentru a bloca expansiunea Chinei, SUA au decis să sprijine dialogul de securitate cvadrilaterală, cunoscut și sub numele de „the Quad”, o platformă strategică care unește SUA, Japonia, Australia și India. Japonia a susținut în general Quad, în timp ce Australia s-a angajat cu surle și trâmbițe, în mod public, fiind active în procesul de diseminare a sinofobiei trumpiene. Datorită tensiunilor cu China la granița sa, India s-a îndepărtat, de asemenea, de strategia sa de decenii de a găsi un punct de mijloc strategic și a devenit mai interesată să lucreze în cadrul Quad. În timp ce Quad-ul a devenit mai coerent, unii aliați americani, cum ar fi Coreea de Sud, nu îl văd ca pe ceva care își poate spori propriile ambiții geopolitice sau asigura o proeminență în lupta pentru relațiile cu SUA. Quad este imaginat de către Donald Trump ca fundal de scenă, ca spital de campanie sau loc de relaxare a soldaților americani pe plajele australiene sau prin cinematografele japoneze. Pentru administrația Trump această structura nu are decît rol de a provoca, fără capacitatea unei acțiuni reale.
După anunțul de ieri privind nominalizarea principalilor actori ai aparatului de securitate națională și ai Departamentului de Stat, analiștii sunt de acord în a prezice că noua administrație Biden va marca revenirea la o politică externă mult mai nuanțată și desigur multilaterală, măcar și prin accesul aliaților europeni și asiatici la mecanismele de decizie globală. Președintele ales Biden și-a prezentat viziunea sa de politică externă încă înainte de începerea alegerilor din 2020. Viziunea sa este alcătuită din doi piloni majori: în primul rând, America trebuie să se reconecteze cu aliații săi și, în al doilea rând, trebuie să-și reia locul în capul mesei.
O analiză a discuțiilor telefonice pe care președintele ales Biden le-a avut cu diverși conducători din Asia și/sau zona Pacifică, cum ar fi primii miniștri ai Japoniei și Australiei, precum și cu președintele Coreei de Sud, subliniază că SUA sunt interesate să sporească cooperarea regional, fără sinofobia trumpistă, deci să se abțină de la a-și critica aliații, cel puțin în fața unei opinii publice slab informate despre realitățile din teren. SUA lui Biden și-au reafirmat promisiunea de a apăra Japonia fără a menționa noi impuneri economice pentru respectarea articolului 5 din tratatul comun de apărare.
Biden pare să vadă Coreea de Sud ca fiind parte a unor dezastruoase politici regionale trumpiste cu privire la reducerea tensiunile din peninsula și procesul de denuclearizare a Phenianului. Este posibil ca numirea unui nou țar pentru combaterea schimbările climatice în persoana lui John Kerry, asezonatul diplomat al erei Obama, să ofere Coreei de Sud exact deschiderea diferită pe care o caută pentru a ieși din cercul închis al categoriei sale „tradiționale” de politică împotriva Coreei de Nord. Reprezentând o putere maritimă și de transport regională (cu perspective de a devenii practic a treia din lume) datorită ruperii peninsulei în doua după semnarea armistițiului, ocupanții Casei Albastre, palatul prezidențial din Seul, au încercat de aproape 20 de ani să emită pretenții economice care să răspundă nivelului de dezvoltare a țării pe care o conduc. La aceste încercări sud coreene de definire a statului de putere globală, SUA au raspuns rece în trecut. Sub Trump, SUA au reacționat furios, văzând în Seul doar un simplu aliat dependent de prezența armatelor americane, obligând sud coreeni la cumpărarea de tehnologie militară americană. Această obsesie a profitului imediat a produs o atitudine anti americană de o virulență rar văzută în istoria regiunii, fără a acoperi realitatea deficitului de securitate provocat de dezvoltarea nucleară a Nordului. O falsă imagine care a provocat ruptura decisivă dintre Seul și Washingtonul trumpian, efectul fiind prăbușirea imediată și fără aple a spectacolului de sunet și lumină reprezentant de așa zisele negocieri cu tânărul dictator de la Phenian.
Pentru președintele Biden, ca și pentru strategii noii administrații de la Washington, un calcul diplomatic inteligent va oferi Seul statut de putere regională, cu un cuvânt puternic de spus și în alte afaceri mondiale. Un câștig și pentru China care va putea și mai ușor decide cand va impune denuclearizarea totală a peninsulei și desigur împărțirea profitului acestei deschideri fundamentale care să închidă unul dintre conflictele cele mai vechi din istoria modernă.
Un alt mod în care SUA ar putea relua din punct de vedere economic relația cu aliații săi ar fi prin reîntregirea Parteneriatului Trans-Pacific. Biden a sugerat dorința de a se alătura TPP, cu toate acestea, atitudinea mai protecționistă a partidului democratic ar face dificilă reîntregirea acordului. Un alt domeniu în care Biden s-ar putea îmbunătăți este Organizația Mondială a Comerțului, o altă structură care a fost adesea criticată de Trump. OMC va alege în curând un nou șef, iar SUA l-au sprijinit pe fostul ministru sud-coreean al comerțului, Yoo Myung-hee, măsură pe care Japonia nu a sprijinit-o. Concurența pentru următorul șef al OMC devine din ce în ce mai tensionată, întrucât Uniunea Europeană îl susține pe candidatul rival al lui Yoo , Ngozi Okonjo-Iweala din Nigeria .
Noua administrație Biden va avea o bătălie ascendentă în convingerea aliaților asiatici, că SUA pot conduce din nou. Conservatorii japonezi rămân sceptici față de o administrație Biden din cauza temerilor că acesta ar fi mai deschis față de China. Președintele ales Biden a încercat să contracareze acest lucru reafirmând că Tratatul de securitate SUA-Japonia se aplică și pentru disputele Insule Senkaku, teritoriu aflat în dispute între Japonia și China. Făcând acest lucru, Biden semnalează întoarcerea la declaratia original americană de referință care confirmă că SUA consider insulele Senkaku ca parte integrantă a Japoniei.
În ceea ce privește Australia, viitoarele urcușuri și coborâșuri ale relației reflectă cele ale aliaților din Asia de Est: prim-ministrul Scott Morrison a fost foarte receptiv la linia dură trumpistă, fiind promotr a tuturor teoriilor paranoid ale adminsitrașiei Trump față de China. Pe viitor interesul lui Biden pentru provocările puse de schimbările climatice va pune Canberra într-un loc dificil și foarte greu de rezolvat, căci populația australiană este extrem de neîncrezătoare în pierderiea privilegiilor economice castigate deja de către industrializarea reușită a continentului.
Din punct de vedere militar, în afară de declarațiile bombastice ale lui Pompeo cu privire la capacitatea Quad de a devenii un fel de NATO al Pacificului, nimic din ceea a făcut adminstrația Trump, cu atât mai puțin din ceea cee va face administrația Biden nu va oferi substanță militară reală acestei alianțe. Quad este încă o structură neterminată și, deși mulți trumpiști de epocă noua o vedeau ca o structură militară expansionistă la adresa Chinei, realitatea sugerează ca ea va devenii mai mult o sub cultură, cel mult că ar putea deveni o platformă pentru cooperarea economică subordonată BRI și noului spațiu economic comun tocmai anunțat de către China.
Căci, așa cum se observă, pe fundalul tăcerii lui Trump și refuzului de a își recunoaște înfrângerea în alegeri, cumulat cu incapacitatea legala a președintelui ales Biden de a organiza (conform legilor SUA) un dialog de tranziție, China a ales să anunțe creionarea unui spațiu economic imens, dublu ca valoare economică a Europei Unite si superior cel al SUA. Iată un efect direct al greșelilor majore trumpiene, care exploate abil de puterile adversiale au provocat daune fundamentale intereselor economice directe americane în lume. Naționalismul militar și propaganda excepționalismului american nu mai țin loc, de mult timp, lipsei de viziune sau de realism în politica mondială.
Având in vedere toate aceste elemente, analiștii prevăd că politica americană a administratiei Biden cu privire la schimbările climatice devine un numitor comun pentru toate cele patru țări + China, iar acest lucru poate contribui la stabilirea unui nou domeniu de cooperare multilaterală, cu implicații pozitive pentru China, care aproape unilateral, numai acum câteva luni a și oferit vehicolul de dialog, asumându-și ținte climatice și de reducere a poluării pe teritoriul său pe care numai acum câțiva ani le respingea ferm.
Pe acest fundal al unei noi viziuni climatice globale pe care SUA să o co-ordoneze ca leader, alături de o China care dorește să dovedească maturitatea necesară devenirii sale de supraputere economică a lumii, India va devenii complexată. Politica trumpistă primește astfel lovitura de grație, avand în vedere faptul că sutele de milioane de indieni care așteaptă ridicarea din sărăcia absolută (avand exemplul concret al Chinei, care în numai 50 de ani de la declanșarea reformelor celebrului Deng a ridicat peste 500 de millioane de oameni din sărăcie) prin dezvoltarea unei industrii poluante și energofage, nu vor fi pregătiți pentru nivelul tehnologic complicat impus de schimbările climaterice și care cere o educație de masă mult mai ridicată.
China are nu numai resursa educațională dar și capacitatea socială și voința politică de a muta economia sa spre o noua era tehnologică și deci, să arate lumii că noul venit nu este și vechiul opresor. Iată o schimbare de maximă intensitate, pe care China și-a asumat-o în fața lumii și la care președintele ales Biden a ales să răspundă fulgerător, prin nominalizările cheie anunțate deja.
În concluzie, există în mod clar o dorință din partea lui Joe Biden de a aduce aliații Americii la masă și de a încerca să găsească soluții, de preferință cu liderul SUA. Cu toate acestea, va reveni echipei de politică externă a lui Biden să navigheze în tensiunile dintre aliații Americii și China sau Iran, dar și între aliații Americii înșiși. Biden va încerca să creeze impresia unei reveniri la normal, dar normalitatea pre 2016 nu mai este fezabilă. Aliații americani și-au pierdut încrederea considerabilă în SUA în timpul anilor Trump și repararea acestor legături va necesita timp. America trebuie să încerce să îmbunătățească relațiile oriunde poate și, cel mai important, să conducă prin exemplu, de preferință încercând să-și rezolve propriile probleme interne, pentru a restabili credibilitatea și încrederea cu aliații săi.
Notă: Textul și opinia aparțin autorului
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
În mod uluitor (sau nu) unei legi menite să apere cetățenii României i s-au opus ieri în Parlament, cu mânie proletară, trei formațiuni politice.
„Rușii le-au cerut americanilor un nou Yalta, adică o nouă împărțire a sferelor de influență, retragerea trupelor americane din Europa de Est și revenirea acestor țări sub controlul Moscovei”, a declarat miercuri seară Cristian Diaconescu, șeful cancelariei prezidențiale, la Antena 3 CNN.
Președintele interimar Ilie Bolojan a declarat, miercuri, că la întâlnirea cu președintele Franței, Emmanuel Macron, a fost reconfirmat Parteneriatul strategic dintre cele două țări și a anunțat că prezența militară franceză în România va fi consolidată în perioada următoare.
Germania și Franța au criticat declarațiile președintelui american Donald Trump potrivit cărora președintele ucrainean Volodimir Zelenski ar fi condus la invazia Rusiei în Ucraina. Potrivit ministrului german de externe Annalena Baerbock, președintele rus Vladimir Putin a fost cel care a început războiul din Ucraina.
În timpul unei vizite de lucru la o fabrică de drone din Sankt Petersburg, președintele rus, Vladimir Putin, a declarat, pe 19.02.2025, că luptătorii Brigăzii 810 Infanterie Marină aparținând Forțelor Armate ale Federației Ruse au trecut granița cu Ucraina în regiunea Kursk și “au pătruns pe teritoriul inamicului”.
Ministrul polonez al apărării, Wladyslaw Kosiniak-Kamysz, consideră că țările învecinate Rusiei nu ar trebui să se alăture unei eventuale misiuni de menținere a păcii în Ucraina, potrivit Polsat News. „Nicio țară care se învecinează cu Rusia nu ar trebui să fie implicată într-o astfel de misiune de stabilizare, deoarece ar putea duce cu ușurință la provocări.”
În contextul conflictului din Ucraina, spațiul aerian al României a fost încălcat de mai multe ori de drone rusești, unele dintre acestea prăbușindu-se pe teritoriul țării noastre. Camera Deputaților a adoptat legea care permite Armatei să doboare dronele care pătrund neautorizat în spațiul aerian al țării, precum și legea privind desfăşurarea pe timp de pace a misiunilor militare. Legile vor fi supuse votului final săptămâna viitoare, la Senat.
Una dintre rutele cu cel mai mare potențial, insuficient exploatate de Europa și Statele Unite, este coridorul care leagă statele din Asia Centrală, Caucazul și Europa, remarcă de George Scutaru, Director General al New Strategy Center și fost consilier pentru securitate națională al Președintelui României - într-un studiu realizat împreună cu Mamuka Tsereteli și Kaush Arha.
Pentru a descuraja Rusia și a menține pacea în Ucraina după război, „sute de mii” de soldați din alte țări vor trebui să fie desfășurați în Ucraina, a declarat ministrul lituanian de externe, Kestutis Budrys, la postul de televiziune lituanian LNK, relatează Delfi. „Știm ce volum (n.a. de trupe) sunt necesare pentru a descuraja Rusia. Vorbim despre sute de mii de soldați”, a argumentat Budrys.
Experta în securitate Ioana Constantin-Bercean, doctor al Universității din București și expert LARICS, a tras câteva concluzii ca urmare a declarațiilor lui J.D. Vance, vicepreședintele SUA în cadrul Conferinței de la Munchen.
Potrivit Reuters, Franța a invitat națiunile europene și Canada, care au fost absente de la summitul de luni de la Paris, la o a doua conferință privind Ucraina și securitatea europeană, care va avea loc miercuri. Norvegia, Canada, Lituania, Estonia, Letonia, Republica Cehă, Finlanda, Grecia, România, Suedia și Belgia se numără printre națiunile invitate, potrivit a două surse diplomatice.
Europa este pregătită și dispusă să își asume un rol de lider în furnizarea de garanții de securitate Ucrainei, a scris secretarul general al NATO, Mark Rutte, pe 17 februarie pe X. Remarcile lui Rutte au fost făcute după ce președintele francez Emmanuel Macron a găzduit la Paris un summit al puterilor europene. Summitul a avut loc înainte de începerea discuțiilor dintre SUA și Rusia privind încetarea războiului din Ucraina.
Profesorul de relații internaționale Valentin Naumescu, fost secretat de stat în Ministerul Afacerilor Externe, într-o analiză postată public a tras câteva concluzii după întrevederea liderilor europeni care a avut loc la Paris și la care România nu a participat.
Statele Unite ale Americii, puterea pacificatoare în care omenirea și-a pus speranța după cel de-al Doilea Război Mondial că o va proteja de o nouă catastrofă, și-a făcut foarte bine treaba și a menținut planeta sigură.
Este important să implicăm China în exercitarea de presiuni asupra președintelui rus Vladimir Putin, a declarat președintele ucrainean Volodimir Zelenski pe 17 februarie. „Vedem, cred, pentru prima dată, interesul Chinei. Cred că acest lucru se datorează în principal faptului că toate procesele se accelerează acum”, a spus Zelenski.
Liderii politici din Europa au atitudini diferite față de posibilitatea de a trimite forțe de menținere a păcii în Ucraina, ca parte a unui posibil acord de pace în războiul cu Rusia. În timp ce Regatul Unit și Suedia au fost, în general, favorabile ideii, alții, inclusiv Spania și Germania, consideră că astfel de discuții sunt premature, iar Polonia a respins trimiterea forțelor de menținere a păcii, deși și-a exprimat dorința de a sprijini o astfel de misiune. Suedia ar putea fi pregătită să își trimită propriul contingent de menținere a păcii în Ucraina în cadrul unui „mandat foarte clar”.
Reprezentanții NATO au atras atenția Kievului că forțele ucrainene utilizează în mod ineficient armamentul și echipamentele furnizate de țările alianței, în principal pentru că încearcă să combine aceste arme cu tacticile și deprinderile sovietice.
Europa trebuie să fie mai agresivă și „să-și dubleze sau să-și tripleze eforturile” pentru a ajuta Ucraina și pentru a oferi garanții de securitate, deoarece este continentul său, a declarat congresmanul republican Dan Crenshaw la 16 februarie în cadrul emisiunii Face the Nation de la CBS News.
Constantin Uzdriș, Expert afiliat EUROPULS pe probleme de securitate și spațiul ex-sovietic și realizator la TVR Moldova, semnează o analiză cu privire la cele mai recente evoluții ale scenei internaționale.
Secretarul de stat american Marco Rubio a declarat că încheierea războiului Rusiei împotriva Ucrainei va fi dificilă și că procesul va necesita mai mult decât o singură întâlnire. Potrivit acestuia, președintele SUA dorește să pună capăt războiului într-un mod care să stabilească o pace durabilă și să protejeze suveranitatea Ucrainei, „astfel încât să fie o pace durabilă, nu ca peste trei sau patru ani să avem o nouă invazie”. Rubio a făcut această afirmație în cadrul emisiunii Face the Nation realizată de CBS News pe 16 februarie.
Șeful Conferinței de Securitate de la München, Christoph Heusgen, trebuia să dea siguranță europenilor în fața evenimentelor care s-u prăbușit peste Europa. În schimb, Heusgen, a izbucnit în lacrimi în timpul discursului său de închidere de duminică.
China intenționează să-și intensifice activitatea militară în jurul Alaskăi, incluzând foarte probabil zborurile cu bombardiere, a declarat pe 13 februarie principalul general american responsabil cu apărarea Americii de Nord.
Din România, ministrul apărării și ministrul de externe participă la cea de a 61-a ediţie a Conferinţei internaţionale de securitate de la Munchen (Munich Security Conference/MSC 2025), în cadrul căreia vor fi abordate ameninţările de securitate actuale şi provocările din domeniile politic, economic, comercial şi tehnologic.
Din toamna trecută, au apărut informații că Rusia întâmpină dificultăți în a înlocui pierderile de vehicule blindate. Totuși, situația s-ar putea schimba la 180 de grade după oprirea războiului din Ucraina, dacă Rusiei i se va permite să producă tehnică militară în același ritm. Un semnal pozitiv vine de la trimisul special al președintelui Trump, Keith Kellogg, care a declarat că Rusia va trebui să facă concesii în negocieri, precum reducerea forțelor armate, dar Moscova știe cum să ocolească astfel de angajamente.
Au trecut aproape trei ani de la momentul în care Rusia a început invadarea pe scară largă și total neprovocată a Ucrainei.
De atunci, pentru Ucraina, războiul a avut atât coborâșuri cât urcușuri, iar acum pare că se îndreaptă către final. Potrivit administrației de la Casa Albă, după discuții cu Kievul și Moscova, inclusiv o convorbire telefonică între președinții Trump și Putin, soluția opririi războiului ruso-ucrainean începe să se întrevadă.
Alegerile din România au fost date ca exemplu chiar de către vicepreședintele SUA, pentru a sublinia slăbiciunile Europei.
DefenseRomania vă invită să urmăriți vineri, 14 februarie 2025, începând cu ora 11.00, o nouă ediție a emisiunii Obiectiv EuroAtlantic.
Prima frază din titlu, „Cu 31 de Abrams nu poți rupe frontul rus”, e sugestivă pentru ceea ce s-a întâmplat în cei aproape trei ani de război de mare intensitate rus împotriva Ucrainei, după invazia din 24 februarie 2022.
Reprezentanți de seamă ai țărilor europene au subliniat participarea obligatorie a Ucrainei și a Europei în întregime la orice negocieri cu Rusia anunțate de președintele american Donald Trump. La 12 februarie, președintele Trump a anunțat începerea negocierilor cu Moscova pentru a pune capăt războiului Rusiei în Ucraina, după o convorbire telefonică cu Vladimir Putin și președintele ucrainean Volodimir Zelenski.
Un acord privind minereurile semnat între Kiev și Washington ar putea oferi Ucrainei un „scut de securitate” după încheierea războiului cu Rusia, a precizat secretarul Trezoreriei SUA, Scott Bessent, a declarat acest lucru după întâlnirea cu președintele ucrainean Volodimir Zelenski.
Ucraina a încheiat un acord cu compania germană de apărare Diehl Defense pentru a tripla furnizarea de sisteme de apărare aeriană și rachete IRIS-T, după cum a anunțat ministrul ucrainena al apărării Rustem Umerov la 9 martie. Acest acord vine într-un moment în care Ucraina se confruntă cu intensificarea atacurilor aeriene din partea Rusiei, în special atacul din 23 februarie, care a fost cel mai mare atac cu drone de la începutul invaziei la scară largă. Umerov a declarat pe Facebook că acordul semnat pregătește terenul pentru proiecte industriale semnificative care vor spori capacitățile de apărare aeriană ale Ucrainei.
La 9 martie, președintele american Donald Trump a declarat într-un interviu acordat postului Fox News că Ucraina „ar putea să nu reziste” invaziei la scară largă a Rusiei, indiferent de asistența americană oferită. Administrația Trump a fost criticată pentru decizia să de a întrerupe ajutorul militar vital și frunizarea de informații către Ucraina - o decizie care a fost salutată de Kremlin. Maria Bartiromo, corespondentul Fox News, l-a întrebat pe Trump despre comentariile făcute de președintele polonez Andrezj Duda, care a menționat anterior într-un interviu pentru Fox că Ucraina nu ar supraviețui fără sprijinul SUA.
Compania Boeing a finalizat construcția a 20 de noi silozuri pentru sistemul Ground-Based Midcourse Defense (GMD) la Fort Greely, Alaska, crescând numărul de interceptoare care pot fi desfășurate acolo de la 40 la 60. Proiectul, care include infrastructura subterană necesară, cum ar fi instalațiile de servere pentru menținerea pregătirii interceptoarelor, a fost analizat de Defense News.
Forțele Armate Ucrainene au integrat în operațiunile lor sistemul românesc de rachete antiaeriene cu rază scurtă de acțiune CA-95. Portalul național ucrainean de informații „Tysk” a publicat imagini ale acestui sistem. CA-95 românesc este derivat din sistemul sovietic Strela-1, care este un model al Strela-10, și a fost modificat pentru a îndeplini cerințele militarilor ucraineni. Acest sistem este montat pe un vehicul TABC-79 fabricat de ROMARM, înlocuind vehiculul blindat ușor BRDM-2
Biroul Electoral Central (BEC) a respins, sâmbătă seară, înregistrarea candidaturii lui Călin Georgescu, anunţă preşedintele AUR, George Simion.
Portalul rus de propagandă Topwar citează presa ucraineană care semnalează că, după ce recent SUA au încetat să mai transfere informații la Kiev, inclusiv informații prin satelit, reprezentanții americani au întrerupt acum și sprijinul pentru echipamentele de război electronic instalate pe avioanele de vânătoare F-16 întrebuințate de Forțele Aeriene ale Ucrainei.
Există dovezi că Rusia alimentează migrația în mai multe moduri, inclusiv transportarea persoanelor către granițele UE, sprijinirea contrabandiștilor și creșterea instabilității și violenței în anumite regiuni, inclusiv Siria și părți din Africa. La acestea se adaugă „știrile false” despre migrație răspândite de trompetele Moscovei pentru a „perturba unitatea europeană”.
China, Iranul și Rusia vor începe luni exerciții militare navale comune în apropierea Iranului, relatează Reuters, citând Teheranul și Ministerul chinez al Apărării.
Cea mai recentă evaluare a situației trupelor care s-au confruntat până acum în războiul din Ucraina a fost făcută de o sursă neguvernamentală și arată că peste 50.000 de militari ruși au dezertat de când Kremlinul și-a extins războiul împotriva Ucrainei în urmă cu trei ani. Potrivit propriilor declarații, grupul și-a bazat raportul pe documente rusești scurse.
În Germania s-au încheiat cu succes discuțiile preliminare privind formarea unui guvern de coaliție între CDU/CSU și SPD. Negociatorii au ajuns la un acord, a informat agenția DPA.
Premierul Viktor Orban a anunţat sâmbătă că Ungaria şi Statele Unite vor conveni asupra unui pachet de cooperare economică care va ajuta economia ungară şi ar putea compensa efectul unor posibile tarife americane, informează Reuters și Agerpres.
Doi militari ai armatei staționați la baza Lewis-McChord din Washington și un fost soldat din Oregon au fost acuzați că au furnizat Chinei zeci de hard disk-uri ce conțineau informații militare clasificate.
Forțele Aeriene ale SUA își continuă misiunile în Europa, ultimul exercițiu implicând un zbor deasupra Italiei, împreună cu avioane Eurofighter Typhoon ale ”Aeronautica Militare” (Forțele Aeriene Italiene).
Premierul australian Anthony Albanese a declarat că Australia este deschisă pentru desfășurarea de trupe în Ucraina, ca parte a unei misiuni de menținere a păcii care va supraveghea respectarea unui viitor încetare a focului între Ucraina și Rusia.
Pentru a doua oară în trei luni, șeful Serviciului Federal de Informaţii al Germaniei (BND), Bruno Kahl, avertizează că Rusia ar putea ataca NATO.
Potrivit surselor publicației Expressen, înghețarea planificării americane nu se aplică exercițiilor pentru care s-a decis deja să se desfășoare în 2025.
Pentru cei care mai au încă dubii față de ceea ce vrea să facă Rusia prin și după războiul din Ucraina, revista Cipher Brief, una dintre cele mai renumite publicații din lume privind analizele de informații și politico-militare de nivel strategic, a prezentat, pe 6 martie, o paralelă edificatoare între ceea ce trăim în prezent și anul 1938, an care a precedat cel de-al Doilea Război Mondial.
Poziția Europei care și-a reiterat sprijinul privind cauza Ucrainei după pasul în spate mare făcut de SUA, precum și planul de reînarmare european, nu au fost privite cu ochi buni la Moscova. Imediat după reiterarea acestui sprijin propaganda rusă a pus tunurile pe statele europene iar România a fost, alături de Polonia, din nou ținta.
Forțele armate ruse au recucerit trei sate din regiunea Kursk a Rusiei, în care armata ucraineană a pătruns de la începutul lunii august a anului trecut, a raportat de agenția de stat rusă TASS.
Șeful NATO, Mark Rutte, a spus că s-a întâlnit cu mulți șefi ai companiilor de producție de apărare, pe care i-a îndemnat să răspundă cererii mai mari.
Președintele american Donald Trump ia în considerare retragerea trupelor americane din Germania și relocarea lor în Europa de Est.
Armata rusă continuă loviturile aeriene nocturne asupra Ucrainei, dar dronele kamikaze Geran-2, care până acum au fost folosite individual, au început să fie întrebuințate în roiuri.
Andrzej Duda înaintat Președintelui Sejmului (parlamentul polonez) un proiect de amendament la Constituție, care prevede cel puțin 4% din PIB ca un prag obligatoriu pentru cheltuielile militare. Iar Varșovia nu se oprește aici.
Pe 28 iunie 1914, Gavrilo Princip i-a asasinat pe arhiducele Franz Ferdinand, moștenitorul tronului austro-ungar și pe soția acestuia, ducesa Sofia. O lună mai târziu, Curtea imperială de la Viena a declarat război Serbiei. Totul se putea termina în acel punct al istoriei, dar alianțele internaționale au funcționat. Imperiul Țarist și Franța s-au mobilizat pentru apărarea Serbiei. Germania s-a alăturat Austro-Ungariei, iar Marea Britanie și-a respectat cuvântul dat în urmă cu 75 de ani de a susține Belgia dacă este atacată. Toți conducătorii de la acea vreme au fost oameni de onoare, deși cunoșteau foarte bine ce înseamnă un conflict la nivel de mari puteri.
Rusia va profita probabil de suspendarea ajutorului militar american și a partajării informațiilor cu Ucraina pentru a-și intensifica campania de lovituri cu rază lungă, consumând astfel rapid rachetele ucrainene de apărare aeriană.
George Scutaru, directorul think tank-ului românesc New Strategy Center, semnează împreună cu Peter Watkins, Senior Visiting Fellow la LSE IDEAS și fost director de politici în Ministerul Apărării din Regatul Unit al Marii Britanii, un text intitulat „Trump nu poate asigura o pace solidă în Ucraina fără Europa” în think tank-ul London School of Economics and Political Science.
Forțele Aeriene Române se pregătesc să dea un test major în cursul acestui ani. Un detașament format din piloți de luptă, tehnicieni de sol și militari ai ROAF, împreună cu 4 avioane de luptă F-16 Fighting Falcon vor începe o misiune în coastele Federației Ruse.
Recent, Polonia și Slovacia și-au anunțat intenția de a produce împreună muniție și de a coopera pentru achiziționarea de vehicule blindate, tancuri și sisteme de apărare antiaeriană.
Preşedintele american Donald Trump a ameninţat vineri Rusia cu noi sancţiuni bancare şi cu taxe vamale dacă nu încetează acţiunile militare violente contra Ucrainei şi a îndemnat ambele ţări să vină la masa negocierilor "înainte să fie prea târziu", relatează agenţiile Agerpres, AFP şi Reuters.
Industria franceză de apărare aeronautică e pregătită să tureze la maximum motoarele în ceea ce privește producția de avioane de luptă de tip Rafale.
Trupele ruse încearcă să străpungă granița cu Ucraina în apropierea orașului Sudja din regiunea Kursk. Luptele au loc în regiunea de graniță a regiunii Sumî.
Racheta, fabricată de o companie deținută de Airbus și Safran, a decolat de la Centrul Spațial European din Guyana Franceză.
