Atrag atenția că profilele pe care eu le public nu au ideologie. Atunci când spun că românii sunt oprimați în Ucraina nu exprimă vreo ideologie specifică. Veți observa în acest episod II al analizei mele că am introdus pasaje întregi din profilul lui Vlodimir Zelenski, președintele Ucrainei. Aceste pasaje au fost scrise originar în limba engleză (sunt unul dintre cei peste 30 de oameni de diferite specializări care le-au scris) și prezintă elemente biografice și de comportament pe care le considerăm simptomatice pentru cel studiat.  Dacă am scris că profilul lui Zelinsky este diferit de cel al lui Putin, nu inseamnă ca am introdus vre-un element de apreciere pozitivă sau negativă. De aceea nu vă aruncați în a spune că cineva este pro rus sau pro ucrainean.

Episodul al treilea, și ultim, va explica cursa internațională complexă în care acest tânăr președinte al Ucrainei a căzut cu o naivitate de adolescent miop. O dublă minciună, o parte construită de Kremlin și cealaltă promovată cinic și iresponsabil de către Donald Trump și vânzătorii de iluzii din jurul lui, au făcut din Ucraina  de astăzi un prizonier al războiului dintre SUA și Rusia, colateral dintre SUA, UE, Rusia și China. Cine nu crede, doar să întrebe numele țării unde dorește Huawei să își mute afacerile din țările est europene care au votat legi împotriva acestei companii sau de ce Varșovia, sediul critic multi sectorial al expansiunii chineze în regiune, este atât de cuminte, deși pierde miliarde prin plecarea chinezilor.

Deci citiți și nu utilizați ideologia când analizați, la rece, evenimentele. Vreți sânge rusesc pe pereți? Atunci fiți gata să sacrificați viața voastră atunci când Moscova va dori sângele românesc! Căci nimeni din familia democratică a lumii din care, de 30 de ani ne osândim, cu osărdie demnă de cauze mai bune, să facem parte, nu va mișca un deget pentru România. Europa micilor Europe deja a fost decisă. Ea se construiește acum, când vorbim. Vedeți ca nu cumva, prin declarațiile violent anti Rusia, să ne regăsim doar într-o margine a unei micro regiuni dominate de satrapi din Asia, nici aia măcar majori. Căci ideologia în relațiile internaționale acolo vă va duce, la a devenii precupeți înșelați ai comerțului cu mărgelele de sticlă. Iar marile puteri ale lumii sunt experte în acest comerț.

CITEȘTE ȘI: Ucraina vs. Rusia. Evoluții și riscuri pentru România de la Marea Baltică la Marea Neagră (I)

*************************

”Ceterum autem censeo Carthaginem esse delendam” a declamat ca un tunet celebrul Cato (cel Bătrân), politician din timpul republicii romane. Fraza exprimă decizia ireversibilă de distrugere a unui adversar nu numai periculos pentru expansiunea imperiului dominant, dar și pentru care mita, minciuna, ideologia falsă sau corupția exportată de către același imperiu nu au produs subordonarea totală dorită de către metropolă. Cuvintele istorice provin din dezbaterile ținute în senatul roman înainte de cel de-al treilea război punic (149–146 î.Hr.) dintre Roma și Cartagina.

Acolo, în senatul roman Cato a folosit-o ca o concluzie pentru a impune războiul absolut și total împotriva Cartaginei. Istoricii consideră că înfrângerea Cartaginei de către o armată romană dezlănțuită, motivată de ura cu care fusese investită de către marii oratori ai Romei republicane a reprezentat primul război genocidar din istoria umanității, mai mult a fost primul genocid ordonat și legalizat de către senatul unei Republici. În marele senat al Romei, exemplu milenar al democrației, s-a legalizat dreptul puterii dominante a momentului de a dispune eradicarea din istorie a unui popor, al unui stat sau simplu, al unei comunități.

Cartagina trebuie distrusă domnilor! Astăzi, pentru ca acest lucru să se întâmple, există aliatul local: Vlodimir Zelenski, actorul de la Kiev. La momentul antic, istoria ne spune că nici imperiul roman, nici regatul Cartaginei nu mai aveau cale de întors. Unul dintre beligeranți va fi fost viu, iar celălalt va fi dispărut. Pentru istorie victorioșii scriu cărțile, iar pentru propagandă, doar cel care a mințit mai bine supraviețuiește. Dacă această regulă a fost valabilă milenii, acum, în era atomică, soluția nu numai că nu va exista dar prin dispariția unei națiuni, se trage în abis un continent.

Rusia nu mai este o putere egală Americii

Scriam în primul episod al acestei analize despre profilele actorilor acestei încleștări dintre SUA și Federația Rusă, prin folosirea unei națiuni europene emergente cum este Ucraina. Roma dominantă de astăzi, adică Washington, vede această luptă ca fiind etapa finală a războiului rece, pe care consideră că l-a câștigat. Moscova consideră că nu a pierdut niciun război, doar a retrasat destinul său de putere globală, prin distrugerea deliberată a imperiului sovietic. În viziunea SUA, Rusia nu mai este putere egală. În viziunea Moscovei, SUA nu au fost niciodată o putere istorică, ci doar una trecătoare. Multe imperii au apărut sau au dispărut în istorie, deci pentru Rusia, SUA nu reprezintă decât un simplu moment din lunga istorie a existenței sale.

Așa cum au dispărut Hoarda de Aur sau Imperiul Otoman, dușmani absoluți împotriva formării puterii statale ruse, identic analiștii ruși consideră că și SUA se află la zenitul puterii lor globale, reducerea ei doar la o putere continentală cu picioarele de lut nefiind decât o problemă de timp. A treia Romă gândește în secole, Roma atlantică, modernă gândește doar între rapoarte fiscale trimestriale și profit imediat. SUA, conform profilului pe care strategii ruși l-au creionat nu au sentiment istoric, destin național sau pur și simplu nu au resursa de a exista mai mult decât durata unei afaceri de succes. Această analiză produce ceea ce specialiști numesc lipsa condițiilor naturale de coabitare. Pentru elita americană sau rusească, SUA și Rusia, ca state, nu pot coexista. Sunt două ecologii care se anulează una pe cealaltă, sunt  două ecosisteme născute natural să se distrugă reciproc.

Formarea SUA și formatarea ei ca putere economică a stat, pentru aproape un secol, practic în mâna a 10 familii de industriași și bancheri, care au corupt total, au sfidat orice autoritate, au inventat religii și au impus cutume barbare, au distrus absolut tot ce le stătea în calea ambițiilor lor de îmbogățire nesfârșită, au refuzat conștient să plătească impozite și au exploatat, fără milă sau conștiință, sute de milioane de oameni. Rusia țaristă, apoi URSS au fost și ele conduse doar de o mână de oameni. Aceeași corupție, aceeași exploatare, aceeași dictatură a ambițiilor și aceeași lipsă de respect față de om a caracterizat, ca și în SUA, construcția statului rus. Mai identice mituri fondatoare nu putem găsi între două imperii, cum nu putem identifica mai contondente aporii. De aceea Cartagina trebuie să fie distrusă! Lecția lui Cato cel Bătrân nu a fost uitată, ci doar rescrisă pentru secolul american.

Iar o astfel de transcriere este tocmai războiul pe care SUA dorește să îl provoace cu Rusia, pe spatele Europei, utilizând Ucraina, un stat emergent, falit din punct de vedere al valorilor democratice, cu resurse importante și cu un popor tânăr gata să elimine orice opoziție la adresa lui. Conundrum de elemente care riscă să producă o catastrofă nu numai regională, dar să și rescrie destinul euroasiatic.

Joe Biden, un veteran al Războiului Rece

Putem spune că SUA au ales tocmai un veteran al războiului rece, Joe Biden, care să închidă conflictul generațional pe care îl are cu Rusia. În viziunea elitei americane, înfrângerea Rusiei înseamnă exact victoria viziunii mesianice a marelui oraș strălucitor de pe deal. Un fals propagandistic patent dar care produce justificare urii atât de necesare înfrângerii barbarilor din afara imperiului. Pentru cei care înțeleg realitatea din spatele frazelor sforăitoare despre democrație și valori universale, victoria asupra Rusiei și subordonarea ei reprezintă doar o etapă de acumulare necesară a resurselor enorme care vor fi folosite în a rezolva marea dilemă chineză. Căci ținta reală pentru grupul dominant economic de la Washington este fără doar și poate Beijing, Moscova fiind doar un popas.

Ca atare această etapă trebuie să închidă definitiv rivalitatea sistemică, culturală, economică, ideologică, de definiții fondatoare, dintre cele două puteri. Exact ca în cazul Ucrainei, națiune europeană emergentă și tânără, SUA, ca orice imperiu nou, nu are nici subtilitatea și nici realismul de a exista fără a preschimba mitologiile fondatoare ale lumii cu care rivalizează natural. De aceea a fost aleasă Ucraina și al său președinte complet neadecvat, fără nici cea mai mică experiență națională, cu o identitate culturală precară și instabilitate politică demnă de imposibilul dans Kabuki pentru a declanșa ceea ce Washington consideră a fi faza finală a înfrângerii Rusiei.

Dar cum în cultura iudaică există o vorbă ”Omul își face planuri, dar Dumnezeu râde”, așa și comediantul ajuns printr-o greșeală istorică președintele Ucrainei, poate să facă planuri. Cu umor de sitcom și cu atitudini de rebel întârziat, nu se creează un stat și nu se construiește o națiune. Mai ales atunci când te afli în spațiul istoric de autoritate al unui imperiu rus fondat exact in capitala ta, la Kiev. Crimeea nu este Kosovo, iar Belgradul nu este Moscova.

Profilul lui Vlodimir Zelenski, ușor de trasat, dar complicat de identificat

Profilul lui Vlodimir Zelenski este ușor de trasat, dar complicat de identificat. El este rezultatul deja bine studiat și cunoscut al dezastrului social și economic ce a urmat dezintegrării URSS, unde tinerii rebeli ai marilor cartiere muncitorești, fără nici un viitor, dacă nu se îmbătau, deveneau actori de cămin cultural.

Vlodimir Zelenski este un ucrainean cu origini iudaice, venit dintr-un oraș monoindustrial din regiunile estice ale Ucrainei. La el în casă se vorbește doar rusa, iar părinții sunt mama inginer și tatăl profesor de cibernetică. În timpul campaniei sale prezidențiale a avut probleme severe de a se exprima în dialectul ucrainean. A și fost criticat pentru incapacitatea sa de a vorbi limba ucraineană, prejudiciul fiind adăugat de către naționaliștii noului stat ucrainean la păcatul de neiertat de a fi fost evreu.

Vlodimir Zelenski zis Vova pentru intimi, este fiul unei familii confirmate sovietic prin bunicul său ofițer în Armata Roșie, loialitatea comunistă a părinților fiind recompensată prin trimiterea lor în Mongolia pentru 4 ani. Provine dintr-o familie sovietică model, fără instinct revoluționar, fără chemare reformatoare.

Nu vor emigra, așa cum o va face majoritatea evreilor din spațiul sovietic. Starea de cald ține loc de fierbinte și sigur este mai confortabilă decât frigul opoziției sau frământării exilatului.  Zelenski nu face parte din elită culturală, militară, economică sau politică a Ucrainei. Pentru a înțelege exact periferia socială din care provine, trebuie spus că una din marile linii iudaice din lume, religioase, culturale, economice și politice, cu una dintre cele mai bine implantate rețele de influență globală, își are originea în Ucraina, dinastia hasidică Lubavitch, născută în Ucraina și continuată la New York. Simpla apartenență la această adevărată cultură iudaică impune respect. Zelinski nici măcar din această familie nu face parte. Zelenski va obține o bursă în Israel pe care însă nu o va onora, el dorind să își continue cariera de comediant pe care o începe la 17 ani. În paralel face studii de drept și economie la universități locale, ca apoi sa fie jurist consult. În realitate, nimic de condamnat sau lăudat, cariera sa este doar cea de actor.

Vlodimir este un copil slăbuț și diferit de ucrainienii înalți și identitari care îl înconjoară. Este scund, deci este exclus de la bun început din orice competiție între băieți. Despre intrarea în armată nu poate fi vorba, căci Zelenski nu este Putin. Si acela este scund și slăbuț, dar voința de fier a rusului nu o regăsim la ucrainean. Legat de problema înălțimii un episod relevă ca turnesolul șocul permanent. Devenit președinte, este confruntat cu un moment dramatic. După retragerea armatei regulare dintr-un oraș aflat la granița cu estul ucrainean, una dintre condițiile Germaniei impusă pentru instalarea încetării focului cu trupele rusofone din Donbass, pe locul liber rămâne o trupă de bezmetici naționaliști ucrainieni care ocupă prin teroare localitatea majoritar rusofonă. Curajos, Vova se duce să negocieze cu aceștia.

Datorită înălțimii sale este luat în râs. Înfuriat va juca o scenă din comedia televizată care l-a făcut celebru ”Slujitorul Poporului”. Va bate din picior și va striga ”eu nu sunt un nimeni pe aici”. Homericul ridicol care a transformat pe președintele unei puteri europene nou născute să se impună, în fața unei miliții ilegale, bătând din picior și strigând ca să fie auzit (numai copiii o fac) nu mai trebuie comentat. Amintește doar de un alt președinte, georgianul Saakashvili, care își mânca cravata în timpul unui interviu telefonic, după ce căzuse în cursa întinsă de Putin și pierduse practic un sfert de teritoriul său național.

Ca elev nu putea fi serios, povestește unui profiler, fosta lui profesoară de limbă rusă, astăzi directoarea liceului unde elevul Zelenski a studiat. Încheia tot timpul cu un banc. Nimic nou, căci el copiază acest model de comunicare de la tatăl său, care râde mult și face multe glume. În realitate este o formă tradițională de comunicare a minorităților din toate țările în care, ca și (sau mai bine spus în special) în spațiul ucrainean, au fost violent și istoric discriminate. Vlodimir trăiește din umor, arhipelag al nuanțelor de suprafață, ușoară și nedureroasă tranziție dintr-o etapă de viață spre alta. Va fi fost, spune alt profesor, campionul momentului. Adâncul nu îl interesează, înaltul nu îl atrage.  Deși evreu de origine nu va efectua niciodată călătoriile inițiatice ale lumii sale.

Întreaga familie a bunicului său va pieri în Holocaust, trimisă în lagărele de exterminare germane de către armata ucraineană pro hitleriană. Nu va cunoaște adâncimea hasidică, nu va explora tragediile identitare și fondatoare ale vieții sale. Este contrastul psihologic perfect față de căutările lui Vladimir Putin atunci când își construia destinul său de cetățean rus. Acest contrast va fi abil exploatat de către Rusia și va provoca cele două mari eșecuri internaționale ale lui Zelenski care au îndepărtat spre un orizont nedefinit în timp finalul războiului hibrid purtat de către Rusia împotriva Ucrainei.

Lui Vova nu i se cunosc iubiri fundamentale cum nu i se atribuie fondatoare dezechilibre emoționale. Este un produs sanitarizat, curat, fără istorie, fără patimă. Nu asumă nimic, nu este asumat de nimeni. Este omul nou, domesticit care doar prin umor realizează ieșirea din cotidian.

Candidatura la președinția Ucrainei

Într-o noapte de revelion își anunță candidatura la președinția Ucrainei. Deja, de peste un deceniu, înainte de a deveni candidat la președinție, Zelenski este finanțat, ca actor și producător de episoade umoristice de televiziune de către un miliardar rusofon, care, ironie a istoriei, face parte din exact clasa socio-economică pe care votanții naționaliști ai lui Zelenski o doresc dispărută din Ucraina. Rusofonul, fugit la Moscova, pentru a nu fi arestat de către poliția din Kiev, deoarece este patronul unei bănci care fusese închisă și confiscată de către autoritățile ucrainiene pentru spălare de bani și trafic ilegal de valută, este cel care îi plătește campania prezidențială atipică.

În realitate Zelenski nu va face de loc campanie. Ca în orice moment serios din viața lui, totul este umor. Pe întreaga campanie, el face un turneu cu celebra sa companie de teatru de revistă Kvartal 95 (denumită după numele cartierului muncitoresc în care locuia familia sa). Amintind tuturor de rolul de președinte pe care l-a jucat ani de zile în sitcomul televizat ”Servitorul Poporului”, Zelenski mimează rolul de candidat în fața unui electorat care deja avea impresia că îl cunoaște numai în calitatea sa de președinte. Falsul ideologic și imagologic este fundamentat și de banii oligarhilor rusofoni, pe care el îi înjură zilnic și care înțeleg prea bine șmecheria. Totul este de fapt un teatru ieftin. Poroșenko, președintele în exercițiu, cu origini românești, pierde pentru că devine victima sigură a înșelătoriei politice pe care o orchestrează un oligarh rusofon fugit în Rusia de naționalismul ucrainean.

Ucrainienii de rând l-au crezut, căci rolul de președinte fusese inoculat deja prin celebrele episoade televizate. Învinge o birocrație totală și osificată, pentru a deveni președintele unei Ucraine mozaic fragmentat cultural, național, religios și economic doar un câmp de ruine. Alături de mafie, de crima organizată, de miliții neo naziste, naționaliste sau simple bande de criminali de stradă, de traficul de droguri sau de persoane, de imunde aranjamente financiare, Ucraina așteaptă de la președintele coborât din televizor soluția miraculoasă. Mirajul manipulatoriu ia locul realității. Este primul popor care chiar crede că președintele de pe micul ecran este și cel real prin actorul care candidează, sperând într-o mesianică coborâre de pe televizor în stradă a salvatorului.

Vlodimir Zelenski zis Vova, devine președintele unei țări care încet dar sigur, pierde importante teritorii, cedează părți importante din deciziile sale suverane, este distrusă metodic de mafie, de oligarhi și de ideologie. Iată Ucraina pe care o preia Vlodimir Zelenski, între două episoade de umor și imaginea unui rebel scund, vorbăreț, fără niciun fel de literatură politică măcar răsfoită. În primele săptămâni de guvernare dă afară efectiv întreaga administrație prezidențială și își numește drept principali consilieri de politică și de securitate colegii din Kvartal 95. Scenariști, producători de televiziune, agenți de marketing devin peste noapte elemente critice ale răspunsului ucrainean din mijlocul jocului colosal dintre șireți veterani istorici ai politicilor imperiale - Washington și Moscova, Paris și Berlin, Beijing, Ankara sau Bruxelles. Donald Trump, apoi Joe Biden, Macron și Merkel, Xi al Chinei, Vladimir Putin al Rusiei, toți știu ce înseamnă apărarea intereselor unui imperiu. De data aceasta teatrul este serios, drama este sheakespiriană iar victima se află la mijloc.

Cum va evolua statul ucrainean în primii ani ai președinției Zelinski vom vedea în episodul următor, marile decizii fiind luate practic de copii în pantaloni scurți.

Notă DefenseRomania: Analiza reprezintă o opinie și aparține autorului

Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News