Atrag atenția că profilele pe care eu le public nu au ideologie. Atunci când spun că românii sunt oprimați în Ucraina nu exprimă vreo ideologie specifică. Veți observa în acest episod II al analizei mele că am introdus pasaje întregi din profilul lui Vlodimir Zelenski, președintele Ucrainei. Aceste pasaje au fost scrise originar în limba engleză (sunt unul dintre cei peste 30 de oameni de diferite specializări care le-au scris) și prezintă elemente biografice și de comportament pe care le considerăm simptomatice pentru cel studiat. Dacă am scris că profilul lui Zelinsky este diferit de cel al lui Putin, nu inseamnă ca am introdus vre-un element de apreciere pozitivă sau negativă. De aceea nu vă aruncați în a spune că cineva este pro rus sau pro ucrainean.
Episodul al treilea, și ultim, va explica cursa internațională complexă în care acest tânăr președinte al Ucrainei a căzut cu o naivitate de adolescent miop. O dublă minciună, o parte construită de Kremlin și cealaltă promovată cinic și iresponsabil de către Donald Trump și vânzătorii de iluzii din jurul lui, au făcut din Ucraina de astăzi un prizonier al războiului dintre SUA și Rusia, colateral dintre SUA, UE, Rusia și China. Cine nu crede, doar să întrebe numele țării unde dorește Huawei să își mute afacerile din țările est europene care au votat legi împotriva acestei companii sau de ce Varșovia, sediul critic multi sectorial al expansiunii chineze în regiune, este atât de cuminte, deși pierde miliarde prin plecarea chinezilor.
Deci citiți și nu utilizați ideologia când analizați, la rece, evenimentele. Vreți sânge rusesc pe pereți? Atunci fiți gata să sacrificați viața voastră atunci când Moscova va dori sângele românesc! Căci nimeni din familia democratică a lumii din care, de 30 de ani ne osândim, cu osărdie demnă de cauze mai bune, să facem parte, nu va mișca un deget pentru România. Europa micilor Europe deja a fost decisă. Ea se construiește acum, când vorbim. Vedeți ca nu cumva, prin declarațiile violent anti Rusia, să ne regăsim doar într-o margine a unei micro regiuni dominate de satrapi din Asia, nici aia măcar majori. Căci ideologia în relațiile internaționale acolo vă va duce, la a devenii precupeți înșelați ai comerțului cu mărgelele de sticlă. Iar marile puteri ale lumii sunt experte în acest comerț.
*************************
”Ceterum autem censeo Carthaginem esse delendam” a declamat ca un tunet celebrul Cato (cel Bătrân), politician din timpul republicii romane. Fraza exprimă decizia ireversibilă de distrugere a unui adversar nu numai periculos pentru expansiunea imperiului dominant, dar și pentru care mita, minciuna, ideologia falsă sau corupția exportată de către același imperiu nu au produs subordonarea totală dorită de către metropolă. Cuvintele istorice provin din dezbaterile ținute în senatul roman înainte de cel de-al treilea război punic (149–146 î.Hr.) dintre Roma și Cartagina.
Acolo, în senatul roman Cato a folosit-o ca o concluzie pentru a impune războiul absolut și total împotriva Cartaginei. Istoricii consideră că înfrângerea Cartaginei de către o armată romană dezlănțuită, motivată de ura cu care fusese investită de către marii oratori ai Romei republicane a reprezentat primul război genocidar din istoria umanității, mai mult a fost primul genocid ordonat și legalizat de către senatul unei Republici. În marele senat al Romei, exemplu milenar al democrației, s-a legalizat dreptul puterii dominante a momentului de a dispune eradicarea din istorie a unui popor, al unui stat sau simplu, al unei comunități.
Cartagina trebuie distrusă domnilor! Astăzi, pentru ca acest lucru să se întâmple, există aliatul local: Vlodimir Zelenski, actorul de la Kiev. La momentul antic, istoria ne spune că nici imperiul roman, nici regatul Cartaginei nu mai aveau cale de întors. Unul dintre beligeranți va fi fost viu, iar celălalt va fi dispărut. Pentru istorie victorioșii scriu cărțile, iar pentru propagandă, doar cel care a mințit mai bine supraviețuiește. Dacă această regulă a fost valabilă milenii, acum, în era atomică, soluția nu numai că nu va exista dar prin dispariția unei națiuni, se trage în abis un continent.
Scriam în primul episod al acestei analize despre profilele actorilor acestei încleștări dintre SUA și Federația Rusă, prin folosirea unei națiuni europene emergente cum este Ucraina. Roma dominantă de astăzi, adică Washington, vede această luptă ca fiind etapa finală a războiului rece, pe care consideră că l-a câștigat. Moscova consideră că nu a pierdut niciun război, doar a retrasat destinul său de putere globală, prin distrugerea deliberată a imperiului sovietic. În viziunea SUA, Rusia nu mai este putere egală. În viziunea Moscovei, SUA nu au fost niciodată o putere istorică, ci doar una trecătoare. Multe imperii au apărut sau au dispărut în istorie, deci pentru Rusia, SUA nu reprezintă decât un simplu moment din lunga istorie a existenței sale.
Așa cum au dispărut Hoarda de Aur sau Imperiul Otoman, dușmani absoluți împotriva formării puterii statale ruse, identic analiștii ruși consideră că și SUA se află la zenitul puterii lor globale, reducerea ei doar la o putere continentală cu picioarele de lut nefiind decât o problemă de timp. A treia Romă gândește în secole, Roma atlantică, modernă gândește doar între rapoarte fiscale trimestriale și profit imediat. SUA, conform profilului pe care strategii ruși l-au creionat nu au sentiment istoric, destin național sau pur și simplu nu au resursa de a exista mai mult decât durata unei afaceri de succes. Această analiză produce ceea ce specialiști numesc lipsa condițiilor naturale de coabitare. Pentru elita americană sau rusească, SUA și Rusia, ca state, nu pot coexista. Sunt două ecologii care se anulează una pe cealaltă, sunt două ecosisteme născute natural să se distrugă reciproc.
Formarea SUA și formatarea ei ca putere economică a stat, pentru aproape un secol, practic în mâna a 10 familii de industriași și bancheri, care au corupt total, au sfidat orice autoritate, au inventat religii și au impus cutume barbare, au distrus absolut tot ce le stătea în calea ambițiilor lor de îmbogățire nesfârșită, au refuzat conștient să plătească impozite și au exploatat, fără milă sau conștiință, sute de milioane de oameni. Rusia țaristă, apoi URSS au fost și ele conduse doar de o mână de oameni. Aceeași corupție, aceeași exploatare, aceeași dictatură a ambițiilor și aceeași lipsă de respect față de om a caracterizat, ca și în SUA, construcția statului rus. Mai identice mituri fondatoare nu putem găsi între două imperii, cum nu putem identifica mai contondente aporii. De aceea Cartagina trebuie să fie distrusă! Lecția lui Cato cel Bătrân nu a fost uitată, ci doar rescrisă pentru secolul american.
Iar o astfel de transcriere este tocmai războiul pe care SUA dorește să îl provoace cu Rusia, pe spatele Europei, utilizând Ucraina, un stat emergent, falit din punct de vedere al valorilor democratice, cu resurse importante și cu un popor tânăr gata să elimine orice opoziție la adresa lui. Conundrum de elemente care riscă să producă o catastrofă nu numai regională, dar să și rescrie destinul euroasiatic.
Putem spune că SUA au ales tocmai un veteran al războiului rece, Joe Biden, care să închidă conflictul generațional pe care îl are cu Rusia. În viziunea elitei americane, înfrângerea Rusiei înseamnă exact victoria viziunii mesianice a marelui oraș strălucitor de pe deal. Un fals propagandistic patent dar care produce justificare urii atât de necesare înfrângerii barbarilor din afara imperiului. Pentru cei care înțeleg realitatea din spatele frazelor sforăitoare despre democrație și valori universale, victoria asupra Rusiei și subordonarea ei reprezintă doar o etapă de acumulare necesară a resurselor enorme care vor fi folosite în a rezolva marea dilemă chineză. Căci ținta reală pentru grupul dominant economic de la Washington este fără doar și poate Beijing, Moscova fiind doar un popas.
Ca atare această etapă trebuie să închidă definitiv rivalitatea sistemică, culturală, economică, ideologică, de definiții fondatoare, dintre cele două puteri. Exact ca în cazul Ucrainei, națiune europeană emergentă și tânără, SUA, ca orice imperiu nou, nu are nici subtilitatea și nici realismul de a exista fără a preschimba mitologiile fondatoare ale lumii cu care rivalizează natural. De aceea a fost aleasă Ucraina și al său președinte complet neadecvat, fără nici cea mai mică experiență națională, cu o identitate culturală precară și instabilitate politică demnă de imposibilul dans Kabuki pentru a declanșa ceea ce Washington consideră a fi faza finală a înfrângerii Rusiei.
Dar cum în cultura iudaică există o vorbă ”Omul își face planuri, dar Dumnezeu râde”, așa și comediantul ajuns printr-o greșeală istorică președintele Ucrainei, poate să facă planuri. Cu umor de sitcom și cu atitudini de rebel întârziat, nu se creează un stat și nu se construiește o națiune. Mai ales atunci când te afli în spațiul istoric de autoritate al unui imperiu rus fondat exact in capitala ta, la Kiev. Crimeea nu este Kosovo, iar Belgradul nu este Moscova.
Profilul lui Vlodimir Zelenski este ușor de trasat, dar complicat de identificat. El este rezultatul deja bine studiat și cunoscut al dezastrului social și economic ce a urmat dezintegrării URSS, unde tinerii rebeli ai marilor cartiere muncitorești, fără nici un viitor, dacă nu se îmbătau, deveneau actori de cămin cultural.
Vlodimir Zelenski este un ucrainean cu origini iudaice, venit dintr-un oraș monoindustrial din regiunile estice ale Ucrainei. La el în casă se vorbește doar rusa, iar părinții sunt mama inginer și tatăl profesor de cibernetică. În timpul campaniei sale prezidențiale a avut probleme severe de a se exprima în dialectul ucrainean. A și fost criticat pentru incapacitatea sa de a vorbi limba ucraineană, prejudiciul fiind adăugat de către naționaliștii noului stat ucrainean la păcatul de neiertat de a fi fost evreu.
Vlodimir Zelenski zis Vova pentru intimi, este fiul unei familii confirmate sovietic prin bunicul său ofițer în Armata Roșie, loialitatea comunistă a părinților fiind recompensată prin trimiterea lor în Mongolia pentru 4 ani. Provine dintr-o familie sovietică model, fără instinct revoluționar, fără chemare reformatoare.
Nu vor emigra, așa cum o va face majoritatea evreilor din spațiul sovietic. Starea de cald ține loc de fierbinte și sigur este mai confortabilă decât frigul opoziției sau frământării exilatului. Zelenski nu face parte din elită culturală, militară, economică sau politică a Ucrainei. Pentru a înțelege exact periferia socială din care provine, trebuie spus că una din marile linii iudaice din lume, religioase, culturale, economice și politice, cu una dintre cele mai bine implantate rețele de influență globală, își are originea în Ucraina, dinastia hasidică Lubavitch, născută în Ucraina și continuată la New York. Simpla apartenență la această adevărată cultură iudaică impune respect. Zelinski nici măcar din această familie nu face parte. Zelenski va obține o bursă în Israel pe care însă nu o va onora, el dorind să își continue cariera de comediant pe care o începe la 17 ani. În paralel face studii de drept și economie la universități locale, ca apoi sa fie jurist consult. În realitate, nimic de condamnat sau lăudat, cariera sa este doar cea de actor.
Vlodimir este un copil slăbuț și diferit de ucrainienii înalți și identitari care îl înconjoară. Este scund, deci este exclus de la bun început din orice competiție între băieți. Despre intrarea în armată nu poate fi vorba, căci Zelenski nu este Putin. Si acela este scund și slăbuț, dar voința de fier a rusului nu o regăsim la ucrainean. Legat de problema înălțimii un episod relevă ca turnesolul șocul permanent. Devenit președinte, este confruntat cu un moment dramatic. După retragerea armatei regulare dintr-un oraș aflat la granița cu estul ucrainean, una dintre condițiile Germaniei impusă pentru instalarea încetării focului cu trupele rusofone din Donbass, pe locul liber rămâne o trupă de bezmetici naționaliști ucrainieni care ocupă prin teroare localitatea majoritar rusofonă. Curajos, Vova se duce să negocieze cu aceștia.
Datorită înălțimii sale este luat în râs. Înfuriat va juca o scenă din comedia televizată care l-a făcut celebru ”Slujitorul Poporului”. Va bate din picior și va striga ”eu nu sunt un nimeni pe aici”. Homericul ridicol care a transformat pe președintele unei puteri europene nou născute să se impună, în fața unei miliții ilegale, bătând din picior și strigând ca să fie auzit (numai copiii o fac) nu mai trebuie comentat. Amintește doar de un alt președinte, georgianul Saakashvili, care își mânca cravata în timpul unui interviu telefonic, după ce căzuse în cursa întinsă de Putin și pierduse practic un sfert de teritoriul său național.
Ca elev nu putea fi serios, povestește unui profiler, fosta lui profesoară de limbă rusă, astăzi directoarea liceului unde elevul Zelenski a studiat. Încheia tot timpul cu un banc. Nimic nou, căci el copiază acest model de comunicare de la tatăl său, care râde mult și face multe glume. În realitate este o formă tradițională de comunicare a minorităților din toate țările în care, ca și (sau mai bine spus în special) în spațiul ucrainean, au fost violent și istoric discriminate. Vlodimir trăiește din umor, arhipelag al nuanțelor de suprafață, ușoară și nedureroasă tranziție dintr-o etapă de viață spre alta. Va fi fost, spune alt profesor, campionul momentului. Adâncul nu îl interesează, înaltul nu îl atrage. Deși evreu de origine nu va efectua niciodată călătoriile inițiatice ale lumii sale.
Întreaga familie a bunicului său va pieri în Holocaust, trimisă în lagărele de exterminare germane de către armata ucraineană pro hitleriană. Nu va cunoaște adâncimea hasidică, nu va explora tragediile identitare și fondatoare ale vieții sale. Este contrastul psihologic perfect față de căutările lui Vladimir Putin atunci când își construia destinul său de cetățean rus. Acest contrast va fi abil exploatat de către Rusia și va provoca cele două mari eșecuri internaționale ale lui Zelenski care au îndepărtat spre un orizont nedefinit în timp finalul războiului hibrid purtat de către Rusia împotriva Ucrainei.
Lui Vova nu i se cunosc iubiri fundamentale cum nu i se atribuie fondatoare dezechilibre emoționale. Este un produs sanitarizat, curat, fără istorie, fără patimă. Nu asumă nimic, nu este asumat de nimeni. Este omul nou, domesticit care doar prin umor realizează ieșirea din cotidian.
Într-o noapte de revelion își anunță candidatura la președinția Ucrainei. Deja, de peste un deceniu, înainte de a deveni candidat la președinție, Zelenski este finanțat, ca actor și producător de episoade umoristice de televiziune de către un miliardar rusofon, care, ironie a istoriei, face parte din exact clasa socio-economică pe care votanții naționaliști ai lui Zelenski o doresc dispărută din Ucraina. Rusofonul, fugit la Moscova, pentru a nu fi arestat de către poliția din Kiev, deoarece este patronul unei bănci care fusese închisă și confiscată de către autoritățile ucrainiene pentru spălare de bani și trafic ilegal de valută, este cel care îi plătește campania prezidențială atipică.
În realitate Zelenski nu va face de loc campanie. Ca în orice moment serios din viața lui, totul este umor. Pe întreaga campanie, el face un turneu cu celebra sa companie de teatru de revistă Kvartal 95 (denumită după numele cartierului muncitoresc în care locuia familia sa). Amintind tuturor de rolul de președinte pe care l-a jucat ani de zile în sitcomul televizat ”Servitorul Poporului”, Zelenski mimează rolul de candidat în fața unui electorat care deja avea impresia că îl cunoaște numai în calitatea sa de președinte. Falsul ideologic și imagologic este fundamentat și de banii oligarhilor rusofoni, pe care el îi înjură zilnic și care înțeleg prea bine șmecheria. Totul este de fapt un teatru ieftin. Poroșenko, președintele în exercițiu, cu origini românești, pierde pentru că devine victima sigură a înșelătoriei politice pe care o orchestrează un oligarh rusofon fugit în Rusia de naționalismul ucrainean.
Ucrainienii de rând l-au crezut, căci rolul de președinte fusese inoculat deja prin celebrele episoade televizate. Învinge o birocrație totală și osificată, pentru a deveni președintele unei Ucraine mozaic fragmentat cultural, național, religios și economic doar un câmp de ruine. Alături de mafie, de crima organizată, de miliții neo naziste, naționaliste sau simple bande de criminali de stradă, de traficul de droguri sau de persoane, de imunde aranjamente financiare, Ucraina așteaptă de la președintele coborât din televizor soluția miraculoasă. Mirajul manipulatoriu ia locul realității. Este primul popor care chiar crede că președintele de pe micul ecran este și cel real prin actorul care candidează, sperând într-o mesianică coborâre de pe televizor în stradă a salvatorului.
Vlodimir Zelenski zis Vova, devine președintele unei țări care încet dar sigur, pierde importante teritorii, cedează părți importante din deciziile sale suverane, este distrusă metodic de mafie, de oligarhi și de ideologie. Iată Ucraina pe care o preia Vlodimir Zelenski, între două episoade de umor și imaginea unui rebel scund, vorbăreț, fără niciun fel de literatură politică măcar răsfoită. În primele săptămâni de guvernare dă afară efectiv întreaga administrație prezidențială și își numește drept principali consilieri de politică și de securitate colegii din Kvartal 95. Scenariști, producători de televiziune, agenți de marketing devin peste noapte elemente critice ale răspunsului ucrainean din mijlocul jocului colosal dintre șireți veterani istorici ai politicilor imperiale - Washington și Moscova, Paris și Berlin, Beijing, Ankara sau Bruxelles. Donald Trump, apoi Joe Biden, Macron și Merkel, Xi al Chinei, Vladimir Putin al Rusiei, toți știu ce înseamnă apărarea intereselor unui imperiu. De data aceasta teatrul este serios, drama este sheakespiriană iar victima se află la mijloc.
Cum va evolua statul ucrainean în primii ani ai președinției Zelinski vom vedea în episodul următor, marile decizii fiind luate practic de copii în pantaloni scurți.
Notă DefenseRomania: Analiza reprezintă o opinie și aparține autorului
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Camera Deputaților a adoptat proiectul care instituie serviciul militar voluntar în termen. Tinerii între 18 și 35 de ani, vizați de programul de patru luni de zile, vor primi la final echivalentul a trei salarii medii brute și vor intra în rezerva operațională. Ministrul Apărării, Ionuț Moșteanu, a subliniat că inițiativa este o necesitate vitală, nu o obligație reintrodusă.
Forțele ucrainene au executat, la 21 octombrie 2025, un atac cu rachete de mare amploare împotriva unui obiectiv strategic din interiorul Federației Ruse: Uzina Chimică din Briansk. Acțiunea, descrisă de Statul Major General al Forțelor Armate ale Ucrainei ca fiind un atac masiv combinat, subliniază o schimbare de paradigmă în capacitatea Kievului de a viza infrastructura militară cheie a Moscovei.
Distrugerea celui mai nou sistem radar rusesc, conceput special pentru a contracara flota tot mai extinsă de drone a Kievului, nu este doar o victorie tactică, ci și o lovitură simbolică aplicată încercărilor Rusiei de a-și asigura superioritatea aeriană și tehnologică în Crimeea.
Noua ofensivă a Uniunii Europene împotriva mașinăriei de război a Rusiei se profilează ca un exercițiu complex de inginerie juridică maritimă și coordonare diplomatică la scară continentală. Propunerea Comisiei, transmisă prin Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE), de a consolida autoritatea de a inspecta și aborda petrolierele care alcătuiesc așa-numita „flotă fantomă” a Rusiei, nu este doar o măsură de securitate, ci o recunoaștere implicită a limitelor sancțiunilor aplicate până acum.
Donbasul, o regiune istorică din estul Ucrainei, transcende simpla definiție geografică. Termenul, o prescurtare de la Bazinul Carbonifer Doneț (Donets Coal Basin), indică încă din secolul al XIX-lea funcția sa esențială: inima industrială și minieră a Ucrainei. Regiunea cuprinde în esență Oblasturile Donețk și Luhansk, deși aria istorică a bazinului carbonifer se extinde și în alte zone.
Declarațiile recente ale Mareșalului Lord Richards, fost Șef al Statului Major al Apărării din Marea Britanie, reprezintă mai mult decât o simplă evaluare militară. Ele constituie o radiografie dură a calculului strategic eronat al Occidentului și un apel la realism, în contextul în care războiul din Ucraina se prelungește de peste trei ani. Analiza sa, prezentată în podcastul „World of Trouble” al publicației The Independent, nu este doar o profeție pesimistă, ci o oglindă a dilemelor geopolitice care macină coeziunea și eficiența sprijinului occidental.
Recentele evoluții din relația Washington-Kiev, cristalizate în jurul întâlnirii tensionate dintre președintele Donald Trump și omologul său ucrainean, Volodimir Zelenski, semnalează o schimbare de paradigmă în abordarea americană a conflictului din Ucraina. Propunerile publice și cele vehiculate în spatele ușilor închise, de "împărțire" a regiunii Donbas, nu sunt simple declarații conjuncturale, ci dezvăluie o mutație de substanță în doctrina de politică externă a administrației Trump, cu implicații profunde pentru ordinea internațională post-2022.
Pe 16 octombrie, președintele SUA, Donald Trump și omologul său rus, Vladimir Putin, au purtat prima discuție telefonică după întâlnirea pe care au avut-o în Alaska în urmă cu două luni.
În noaptea dintre 18 și 19 octombrie 2025, un atac reușit cu drone a vizat un obiectiv strategic major din Rusia: Uzina de Procesare a Gazelor din Orenburg. Aflată la o distanță impresionantă, de cel puțin 1.000 de kilometri de granița cu Ucraina, această lovitură subliniază capacitatea militară a Kievului de a perturba infrastructura energetică vitală a Moscovei.
În ultimele 24 de ore, forțele ruse au stabilit un record în ceea ce privește numărul de bombe de aviație utilizate întro zi, folosind 268 de unități. Acest lucru este menționat în raportul de astăzi (18.10.2025) de la ora opt dimineața, care a fost publicat de Statul Major General al Forțelor Armate ale Ucrainei.
De la invazia din 2014 și, mai ales, după atacul la scară largă din 2022, Ucraina a adoptat o strategie neconvențională de apărare: sprijinirea mișcărilor naționale non-ruse din interiorul Federației Ruse. Kievul este convins că sprijinirea acestor popoare să obțină independența va slăbi Rusia, asigurând victoria Ucrainei pe termen scurt și securitatea pe termen lung.
Afirmația recentă a președintelui Finlandei, Alexander Stubb, conform căreia Donald Trump ar fi "singurul care îl poate forța" pe Vladimir Putin la masa negocierilor, merită o analiză nuanțată. Dincolo de retorica de moment și de aura de deal-maker pe care Trump o cultivă, această ,,poziționare finlandeză'' relevă o înțelegere pragmatică a pârghiilor de putere, mai degrabă decât o simplă predilecție ideologică.
România are o oportunitate istorică de a-și consolida rolul în industria europeană de apărare prin instrumentul „Action for Security in Europe” (SAFE). Cu o finanțare europeană de până la 150 de miliarde de euro, SAFE poate sprijini modernizarea sistemului militar românesc, dezvoltarea industriei naționale de apărare și creșterea influenței țării în cadrul NATO și al Uniunii Europene. Comisia Europeană a anunțat în septembrie alocările financiare destinate țărilor din Europa de Est prin programul SAFE. Potrivit datelor publicate, Polonia va putea accesa până la 43,7 miliarde de euro, România până la 16,7 miliarde de euro, iar Ungaria până la 16,3 miliarde de euro.
Rusia pare să se pregătească pentru intensificarea atacurilor pe distanțe lungi împotriva Ucrainei. Extinderea bazei aeriene Engels-2, un nod vital pentru bombardierele strategice, semnalează o intenție clară de a crește capacitatea de lansare a unor noi serii de atacuri Serviciile de informații ucrainene trag un semnal de alarmă: Kievul are nevoie urgentă de capacități de lovire în adâncime pentru a contracara amenințarea direct de la sursă.
Eforturile Armatei Statelor Unite de a-și restructura brigăzile de blindate (Armor Brigade Combat Teams - ABCT) sub egida inițiativei "Transforming in Contact" (TIC) reprezintă mai mult decât o simplă modernizare de tehnica militară. Ele marchează o abordare strategică de a răspunde direct la criza operativă expusă de războiul din Ucraina: prevenirea unei eventuale paralizii operaționale și regândirea principiului manevrabilităţii trupelor pe un câmp de luptă ,,transparent'', aflat sub monitorizarea dronelor.
Vizita președintelui ucrainean Volodimir Zelenski la Casa Albă, pe 17 octombrie 2025, în întâmpinarea lui Donald Trump, a scos în evidență tensiunea și complexitatea momentului diplomatic, în care rachetele de croazieră Tomahawk au ocupat, în mod așteptat, centrul scenei. Deși această noua întâlnire are loc la trei ani și jumătate de la invazia rusă, discuția nu s-a axat doar pe sprijinul militar, ci a relevat o profundă divergență de perspectivă strategică între cei doi lideri cu privire la calea optimă de a încheia războiul.
Uniunea Europeană intensifică în mod dramatic eforturile de a valorifica activele rusești blocate pentru a asigura finanțarea pe termen lung a Ucrainei, propunând un plan ambițios: un împrumut fără dobândă de aproximativ 140 de miliarde de euro destinat Kievului, garantat de activele înghețate ale Băncii Centrale a Rusiei.
Speculaţiile cu privire la o decizie iminentă a președintelui american Donald Trump privind furnizarea de rachete Tomahawk Ucrainei nu trebuie privite ca un simplu act de politică de securitate, ci o mișcare strategică. Articolele din presa occidentală sugerează o interpretare plauzibilă, dar care necesită o analiză mai nuanțată: amenințarea cu Tomahawk-urile este, de fapt, un instrument de presiune conceput pentru a-l forța pe Vladimir Putin să revină la masa negocierilor.
Declarațiile recente ale ministrului suedez al Apărării, Pal Jonson, pe marginea întâlnirilor NATO de la Bruxelles, oferă o grilă de lectură esențială pentru înțelegerea strategiei actuale a Moscovei.
Statele Unite au intensificat schimbul de informații în zona intelligence cu Ucraina, incluzând acum ținte aflate adânc pe teritoriul Federației Ruse, într-o schimbare strategică menită să relanseze negocierile de pace cu Moscova, blocate după eșecul summitului din Alaska dintre președintele american Donald Trump și liderul rus Vladimir Putin.
De-a lungul istoriei, războaiele nu se încheie neapărat cu armistiții clare și triumfuri definitive, ci adesea se metamorfozează în stări de tensiune prelungită. Această realitate pare să fie oglindită perfect în discuțiile recente de la Kiev, unde mesajele transmise de figurile-cheie ale statului ucrainean oscilează între prudență și un optimism condiționat de deznodământul confruntării.
O decizie ce ar putea redefini fundamental dinamica războiului din Ucraina și a relațiilor dintre marile puteri atârnă de un singur nume: Donald Trump. În centrul acestei ecuații fierbinți se află rachetele de croazieră Tomahawk, o armă strategică pe care Kievul o imploră, iar Moscova o consideră o linie roșie.
Declarațiile recente ale procurorului general, Alex Florența, nu sunt simple noutăți judiciare, ci trebuie privite ca o radiografie necruțătoare a fragilității instituționale a statului român în fața războiului hibrid. Afirmația că „toate firele duc (în Rusia)” și detaliile privind infrastructura online masivă - sute de canale canale de mesagerie și zeci de site-uri clonate - confirmă, la nivel de Parchet, ceea ce analiștii de securitate semnalau de mult: România a fost ținta unei campanii de influență bine orchestrate de un actor statal străin.
Reuniunea miniștrilor apărării din statele membre ale Uniunii Europene, desfășurată miercuri sub forma unei cine de lucru, a confirmat o dinamică esențială a momentului geopolitic actual: tranziția lentă, dar ireversibilă, a UE de la un actor preponderent normativ la o entitate cu ambiții concrete în domeniul securității și apărării.
Represiunea stalinistă a anilor 1930, numită marea epurare, a creat răni adânci în URSS la vremea respectivă. Numărul mare al celor uciși, cuprins între 700.000 (cei documentați) și 1,2 milioane (estimat), arată un climat de teroare în care populația a trăit timp de aproape 10 ani. O consecință a acestui genocid, desfășurat de conducerea statului împotriva propriei populații, avea să lovească țara la scurt timp, în 1941, când Germania a atacat o URSS profund slăbită. Armata era decimată, populația era suferindă iar această situație a dus la pierderi masive pe front.
Interviul acordat presei ucrainene de Wolfgang Ischinger, diplomat de carieră și fost președinte al Conferinței de Securitate de la Munchen, subliniază o distincție esențială în analiza conflictului ruso-ucrainean: discuțiile de pace nu sunt în „impas”, ci, pur și simplu, „nu au început cu adevărat”. Această nuanță semantică nu trebuie privită ca un simplu artificiu lingvistic, ci ca o radiografie rece a realității strategice. A vorbi de un impas presupune existența unei negocieri serioase care s-a blocat. Ischinger ne reamintește că regimul de la Kremlin nu a ajuns încă la convingerea că utilizarea forței militare nu îi mai poate aduce câștiguri suplimentare.
Președintele interimar al Siriei, Ahmed al-Sharaa, a sosit astăzi la Moscova pentru prima sa vizită oficială în Rusia de la înlăturarea aliatului de lungă durată al Kremlinului, Bashar al-Assad, la sfârșitul anului trecut. Această deplasare poate fi considerată un moment cheie, marcând începutul negocierilor pentru redefinirea relației strategice dintre Damasc și Moscova.
Vântul s-a întors la Bruxelles, iar ecoul schimbării bate puternic pe holurile sediului NATO. Secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, a livrat miercuri, 15 octombrie 2025, cel mai clar și mai tranșant mesaj al administrației Trump de până acum: „Dacă nu există o cale către pace pe termen scurt, atunci Statele Unite, împreună cu aliații noștri, vor lua măsurile necesare pentru a impune costuri Rusiei pentru agresiunea sa continuă.”
De la începutul războiului din Ucraina, în februarie 2022, Republica Cehă a oferit Kievului ajutor militar în valoare de 17,4 miliarde de coroane (aproape 717 milioane de euro). Prin finanțare UE sau donații de echipamente militare din Germania și Statele Unite, Praga a primit în schimb 25 de miliarde de coroane (aproximativ un miliard de euro). Premierul ceh, Petr Fiala, a declarat acest lucru miercuri (15.10.2025), după o ședință de guvern, relatează corespondentul TASR din Praga.
Generalul american în rezervă Ben Hodges, fostul comandant al Armatei Statelor Unite în Europa (USAREUR), trage un semnal de alarmă categoric. Într-o analiză fără echivoc, generalul avertizează că, în eventualitatea unui atac rusesc pe teritoriul NATO, exclava strategică Kaliningrad și Sevastopolul, baza-cheie din Crimeea, ar fi „distruse în primele ore” de o ripostă masivă și fulgerătoare a Alianței Nord-Atlantice. Declarațiile vin pe fondul tensiunilor de securitate tot mai mari și al unei noi faze de pregătire a Rusiei pentru un eventual conflict, identificată de analiști. O radiografie a scenariului în care un război direct Rusia-NATO nu ar semăna deloc cu cel din Ucraina.
Joi dimineaţa, preşedintele Nicuşor Dan şi secretarul general al NATO vor participa împreună la NATO Industry Forum.
Arabia Saudită s-ar afla în negocieri avansate pentru a deveni prima țară arabă care achiziționează avioane americane de vânătoare F-35, cea mai modernă aeronavă de luptă din lume. Lucru care se pare că stă în pixul lui Donald Trump, președintele SUA folosind avioanele F-35 ca aparat diplomatic. Iar achiziția de către saudiți a avioanelor de generația a 5-a ar reprezenta un punct de cotitură în Orient.
Ministrul rus al apărării, Andrei Belousov, a sugerat în cadrul reuniunii de miercuri (05.11.2025) a Consiliului de Securitate al Rusiei că Moscova ar trebui să înceapă imediat pregătirile pentru reluarea testelor nucleare, care ar putea avea loc în arhipelagul Novaia Zemlya din Oceanul Arctic, ca răspuns la acțiunile Statelor Unite.
Statele Unite au testat cu succes o rachetă balistică intercontinentală capabilă să transporte focoase nucleare. Racheta Minuteman III a fost lansată de la Baza Aeriană Vanderberg din California. Testul, denumit GT 254, a evaluat fiabilitatea, disponibilitatea operațională și precizia sistemului, care reprezintă fundamentul apărării naționale a Americii, a anunțat Forța Spațială a Statelor Unite (USSF) pe site-ul bazei Vanderberg.
Războiul, înainte de toate, este informație. Așa a fost dintotdeauna și așa va rămâne. Într-un perioadă critică a istoriei, marcată de încercările Rusiei, Chinei și aliaților lor de a face o nouă ordine mondială, una bazată pe forță și nu pe reguli, una dintre cele mai puternice capabilități de informații ale lumii libere se confruntă cu incertitudini care ar putea efecte negative pe termen lung. Publicația Nextgov/FCW trage un semnal de alarmă privind stabilitatea NSA (National Security Agency), într-un articol din 4 noiembrie.
Atlantic Council Romania a organizat azi o dezbatere care a avut temă centrală securitatea de la Marea Neagră și relațiile bilaterale între România și SUA, principalul pilon de securitate. În cadrul evenimentului au fost prezenți mai mulți experți, din ambele țări, dar și factori de decizie politică și militară.
Fat Albert, cel mai cunoscut avion C-130 Hercules din lume, se va întoarce în curând în hangarele Marshall Aerospace pentru lucrări structurale cruciale care îi vor prelungi durata de viață cu zeci de ani.
Forțele Aeriene Ruse, potrivit unor surse ucrainene, au modificat bombele sovietice cunoscute sub numele de KAB, care anterior aterizau la doar 70-90 km de linia frontului, pentru a le permite să lovească ținte aflate mai adânc în teritoriul Ucrainei. Conform serviciilor secrete ucrainene, raza de acțiune a acestor bombe a fost mărită până la 200 de kilometri.
Mark Rutte, Secretarul General al NATO, a dat asigurări de la București că retragerea unei părți a soldaților americani din România nu afectează securitatea flancului, iar în cazul ipotetic al unui atac asupra României, întreaga Alianță va răspunde.
În fața unei Rusii reconfigurate ca amenințare pe termen lung, Europa se pregătește să treacă printr-o adevărată etapă de fortificare. Este vorba despre crearea unei arhitecturi de securitate în care fiecare națiune își reevaluează rolul și contribuția. Continentul a înțeles (în cea mai mare parte a sa) că nu mai poate funcționa ca un mozaic de națiuni protejate de o umbrelă externă, ci trebuie să devină un sistem organic, capabil să genereze, să susțină și să își proiecteze forța militară.
România îşi va îndeplini obligaţiile pe care şi le-a asumat în context aliat, a transmis Nicuşor Dan.
Potrivit unor surse ucrainene și rusești, conducerea armatei ruse testează noi tactici pentru atacurile cu rachete efectuate asupra Ucrainei.
Polonia nu doar cumpără tancuri. Polonia se pregătește să le fabrice. Printr-o initiativa strategică de o anvergură pe care România deocamdată o privește de pe margine, Varșovia transformă achiziția de tancuri sud-coreene K2 într-un motor de resuscitare a propriei industrii de apărare.
O recomandare internă a Forțelor Aeriene ale SUA, care propune ca viitorul bombardier stealth B-21 Raider să fie operat de un singur pilot asistat de un Ofițer de Sisteme de Armament (WSO), oferă cel mai puternic indiciu de până acum asupra nivelului revoluționar de automatizare și inteligență artificială integrat în această aeronavă.
Declarația recentă a lui Alexei Juravliov, prim-vicepreședintele Comisiei de Apărare din Duma de Stat a Rusiei, cu privire la posibila livrare a sistemelor de rachete Oreshnik și Kalibr către Venezuela, nu trebuie tratată sub nicio formă ca un simplu anunţ militare. Astfel de mesaje se înscriu perfect în ceea ce cunoaştem deja că fiind o operațiune de război informațional. Într-un context de tensiuni maxime între Washington și Caracas, Moscova intervine nu doar ca partener militar, ci ca principal amplificator al instabilității, fabricând o narațiune menită să testeze determinarea SUA.
„Partea care învață cel mai repede câștigă”. Comandantul Forțelor Aeriene Suedeze, general-maiorul Jonas Wikman, trage un semnal de alarmă cu privire la decalajul de adaptare dintre Alianța Nord-Atlantică și provocările pe care le aduce războiul modern.
Ministrul irakian al Apărării, Thabit al-Abbasi, a confirmat oficial că Irakul a semnat un contract cu Africa de Sud pentru achiziționarea unei escadrile de drone multirol, anunțând că aeronavele vor ajunge în curând în țară.
Cea de-a patra ediție a Forumului Euro-Atlantic pentru Reziliență (EARF25), organizată de Centrul Euro-Atlantic pentru Reziliență (E-ARC), va reuni, în perioada 6-7 noiembrie 2025, la Palatul Parlamentului, lideri guvernamentali, experți militari, reprezentanți ai mediului academic și ai organizațiilor internaționale, într-un amplu exercițiu de reflecție strategică privind viitorul rezilienței în spațiul euro-atlantic.
Spania a parafat unul dintre cele mai mari acorduri de apărare semnate vreodată de Turcia cu un stat membru al Uniunii Europene. Cabinetul spaniol a aprobat un contract uriaș, în valoare de 3,12 miliarde de euro, pentru achiziționarea a 45 de avioane de antrenament și de atac ușor HÜRJET, dezvoltate de Turkish Aerospace Industries (TAI).
Informațiile privind luptele de la Pokrovsk, un important punct logistic pentru fortificațiile ucrainene din zona Donețk, sunt destul de confuze. Deși Kievul a lăsat să se înțeleagă că trupele sale speciale trimise acolo au reușit să stabilizeze zona, rușii continuă să avanseze.
În seara de 4 noiembrie, drone kamikaze ucrainene, operate de Direcția Principală de Informații a Ministerului Apărării (GUR), al Forțelor Armate ale Ucrainei și de Forțele pentru Operațiuni Speciale, au efectuat un atac asupra rafinăriei de petrol „Lukoil-Nijegorodnefteorgsintez”.
Prim-ministrul Ilie Bolojan l-a primit marţi, la Palatul Victoria, pe amiralul Pierre Vandier, comandantul suprem aliat pentru Transformare - SACT, pentru a discuta priorităţile României în cadrul NATO şi modul în care armata şi industria românească de apărare se adaptează transformărilor tehnologice necesare pentru a face faţă provocărilor în materie de securitate.
Compania germană Rheinmetall, cel mai mare producător de armament din Europa, a început construcția unei facilități moderne de muniții la fabrica din Baisogala, Lituania, a relatat Bloomberg.
Dronele sunt tehnologii emergente care și-au dovedit utilitatea în războiul din Ucraina, dar e oare înțelept să pariezi doar pe drone? Tot în baza lecțiilor din Ucraina vedem că tehnica grea, tancurile și sistemele de artilerie, rămân esențiale chiar și în războiul modern. Acest lucru a fost arătat și într-o demonstrație de forță de către Armata Franței.
Ucraina și Republica Moldova pot deveni membre ale Uniunii Europene în următorii cinci ani dacă vor realiza toate reformele necesare, a anunțat oficial marți Comisia Europeană.
Președinta mexicană Claudia Sheinbaum a exclus marți o eventuală intervenție armată a Statelor Unite ale Americii în Mexic, după informații de presă potrivit cărora omologul său american Donald Trump ar avea în vedere să trimită trupe pentru a lupta împotriva cartelurilor mexicane de traficanți de droguri, transmit Agerpres și AFP.
Luna noiembrie se anunță o lună „aglomerată” pentru Armata României. Pe lângă programele ce trebuie depuse în mecanismul SAFE, de unde România poate obține finanțări la dobânzi avantajoase de aproximativ 16 miliarde de euro pentru programe de înzestrare, în țară vor ajunge și 256 de blindate 4x4 Cobra II. În același timp la Automecanica SA Mediaș va începe producția de restul de blindate Cobra II, cu transfer de tehnologie.
În perioada 5–6 noiembrie, la București, are loc NATO–Industry Forum 2025 (NIF25), desfășurat sub patronajul Secretarului General al NATO.
DefenseRomania va participa la eveniment și va transmite cele mai importante aspecte publice din cadrul Forumului.
Belgia ia primele măsuri. Armata belgiană a primit ordin să doboare dronele neidentificate care zboară deasupra bazelor sale, a anunțat luni șeful Apărării belgiene, Frederik Vansina.
O nouă lovitură, de data aceasta învăluită în mister și fum, zguduie Flota Rusă a Mării Negre, ce a mai rămas din ea după aproape trei de când ucrainenii tot o atacă. O navă antisubmarin din clasa Albatros-M (Proiectul 1124-M) a fost cuprinsă de flăcări în portul Sevastopol din Crimeea ocupată.
Operația ucraineană de curățire și contrainfiltrare, desfășurată în zona orașului cheie Pokrovsk, a intrat în ziua a cincea. Capul de pod stabilit de militarii Direcției de Informații Militare (GUR) a Ucrainei a rezistat, permițând altor unități GUR să străpungă liniile rusești pentru a face joncțiunea cu trupele din capul de pod. GUR a prezentat, în dimineața de 4 noiembrie, o actualizare a acțiunilor sale din Pokrovsk.
Ministerul ucrainean al Apărării a anunțat, pe 04 noiembrie, că Rusia a lansat un număr record de bombe de aviație dirijate asupra Ucrainei în luna octombrie.
