Atrag atenția că profilele pe care eu le public nu au ideologie. Atunci când spun că românii sunt oprimați în Ucraina nu exprimă vreo ideologie specifică. Veți observa în acest episod II al analizei mele că am introdus pasaje întregi din profilul lui Vlodimir Zelenski, președintele Ucrainei. Aceste pasaje au fost scrise originar în limba engleză (sunt unul dintre cei peste 30 de oameni de diferite specializări care le-au scris) și prezintă elemente biografice și de comportament pe care le considerăm simptomatice pentru cel studiat. Dacă am scris că profilul lui Zelinsky este diferit de cel al lui Putin, nu inseamnă ca am introdus vre-un element de apreciere pozitivă sau negativă. De aceea nu vă aruncați în a spune că cineva este pro rus sau pro ucrainean.
Episodul al treilea, și ultim, va explica cursa internațională complexă în care acest tânăr președinte al Ucrainei a căzut cu o naivitate de adolescent miop. O dublă minciună, o parte construită de Kremlin și cealaltă promovată cinic și iresponsabil de către Donald Trump și vânzătorii de iluzii din jurul lui, au făcut din Ucraina de astăzi un prizonier al războiului dintre SUA și Rusia, colateral dintre SUA, UE, Rusia și China. Cine nu crede, doar să întrebe numele țării unde dorește Huawei să își mute afacerile din țările est europene care au votat legi împotriva acestei companii sau de ce Varșovia, sediul critic multi sectorial al expansiunii chineze în regiune, este atât de cuminte, deși pierde miliarde prin plecarea chinezilor.
Deci citiți și nu utilizați ideologia când analizați, la rece, evenimentele. Vreți sânge rusesc pe pereți? Atunci fiți gata să sacrificați viața voastră atunci când Moscova va dori sângele românesc! Căci nimeni din familia democratică a lumii din care, de 30 de ani ne osândim, cu osărdie demnă de cauze mai bune, să facem parte, nu va mișca un deget pentru România. Europa micilor Europe deja a fost decisă. Ea se construiește acum, când vorbim. Vedeți ca nu cumva, prin declarațiile violent anti Rusia, să ne regăsim doar într-o margine a unei micro regiuni dominate de satrapi din Asia, nici aia măcar majori. Căci ideologia în relațiile internaționale acolo vă va duce, la a devenii precupeți înșelați ai comerțului cu mărgelele de sticlă. Iar marile puteri ale lumii sunt experte în acest comerț.
*************************
”Ceterum autem censeo Carthaginem esse delendam” a declamat ca un tunet celebrul Cato (cel Bătrân), politician din timpul republicii romane. Fraza exprimă decizia ireversibilă de distrugere a unui adversar nu numai periculos pentru expansiunea imperiului dominant, dar și pentru care mita, minciuna, ideologia falsă sau corupția exportată de către același imperiu nu au produs subordonarea totală dorită de către metropolă. Cuvintele istorice provin din dezbaterile ținute în senatul roman înainte de cel de-al treilea război punic (149–146 î.Hr.) dintre Roma și Cartagina.
Acolo, în senatul roman Cato a folosit-o ca o concluzie pentru a impune războiul absolut și total împotriva Cartaginei. Istoricii consideră că înfrângerea Cartaginei de către o armată romană dezlănțuită, motivată de ura cu care fusese investită de către marii oratori ai Romei republicane a reprezentat primul război genocidar din istoria umanității, mai mult a fost primul genocid ordonat și legalizat de către senatul unei Republici. În marele senat al Romei, exemplu milenar al democrației, s-a legalizat dreptul puterii dominante a momentului de a dispune eradicarea din istorie a unui popor, al unui stat sau simplu, al unei comunități.
Cartagina trebuie distrusă domnilor! Astăzi, pentru ca acest lucru să se întâmple, există aliatul local: Vlodimir Zelenski, actorul de la Kiev. La momentul antic, istoria ne spune că nici imperiul roman, nici regatul Cartaginei nu mai aveau cale de întors. Unul dintre beligeranți va fi fost viu, iar celălalt va fi dispărut. Pentru istorie victorioșii scriu cărțile, iar pentru propagandă, doar cel care a mințit mai bine supraviețuiește. Dacă această regulă a fost valabilă milenii, acum, în era atomică, soluția nu numai că nu va exista dar prin dispariția unei națiuni, se trage în abis un continent.
Scriam în primul episod al acestei analize despre profilele actorilor acestei încleștări dintre SUA și Federația Rusă, prin folosirea unei națiuni europene emergente cum este Ucraina. Roma dominantă de astăzi, adică Washington, vede această luptă ca fiind etapa finală a războiului rece, pe care consideră că l-a câștigat. Moscova consideră că nu a pierdut niciun război, doar a retrasat destinul său de putere globală, prin distrugerea deliberată a imperiului sovietic. În viziunea SUA, Rusia nu mai este putere egală. În viziunea Moscovei, SUA nu au fost niciodată o putere istorică, ci doar una trecătoare. Multe imperii au apărut sau au dispărut în istorie, deci pentru Rusia, SUA nu reprezintă decât un simplu moment din lunga istorie a existenței sale.
Așa cum au dispărut Hoarda de Aur sau Imperiul Otoman, dușmani absoluți împotriva formării puterii statale ruse, identic analiștii ruși consideră că și SUA se află la zenitul puterii lor globale, reducerea ei doar la o putere continentală cu picioarele de lut nefiind decât o problemă de timp. A treia Romă gândește în secole, Roma atlantică, modernă gândește doar între rapoarte fiscale trimestriale și profit imediat. SUA, conform profilului pe care strategii ruși l-au creionat nu au sentiment istoric, destin național sau pur și simplu nu au resursa de a exista mai mult decât durata unei afaceri de succes. Această analiză produce ceea ce specialiști numesc lipsa condițiilor naturale de coabitare. Pentru elita americană sau rusească, SUA și Rusia, ca state, nu pot coexista. Sunt două ecologii care se anulează una pe cealaltă, sunt două ecosisteme născute natural să se distrugă reciproc.
Formarea SUA și formatarea ei ca putere economică a stat, pentru aproape un secol, practic în mâna a 10 familii de industriași și bancheri, care au corupt total, au sfidat orice autoritate, au inventat religii și au impus cutume barbare, au distrus absolut tot ce le stătea în calea ambițiilor lor de îmbogățire nesfârșită, au refuzat conștient să plătească impozite și au exploatat, fără milă sau conștiință, sute de milioane de oameni. Rusia țaristă, apoi URSS au fost și ele conduse doar de o mână de oameni. Aceeași corupție, aceeași exploatare, aceeași dictatură a ambițiilor și aceeași lipsă de respect față de om a caracterizat, ca și în SUA, construcția statului rus. Mai identice mituri fondatoare nu putem găsi între două imperii, cum nu putem identifica mai contondente aporii. De aceea Cartagina trebuie să fie distrusă! Lecția lui Cato cel Bătrân nu a fost uitată, ci doar rescrisă pentru secolul american.
Iar o astfel de transcriere este tocmai războiul pe care SUA dorește să îl provoace cu Rusia, pe spatele Europei, utilizând Ucraina, un stat emergent, falit din punct de vedere al valorilor democratice, cu resurse importante și cu un popor tânăr gata să elimine orice opoziție la adresa lui. Conundrum de elemente care riscă să producă o catastrofă nu numai regională, dar să și rescrie destinul euroasiatic.
Putem spune că SUA au ales tocmai un veteran al războiului rece, Joe Biden, care să închidă conflictul generațional pe care îl are cu Rusia. În viziunea elitei americane, înfrângerea Rusiei înseamnă exact victoria viziunii mesianice a marelui oraș strălucitor de pe deal. Un fals propagandistic patent dar care produce justificare urii atât de necesare înfrângerii barbarilor din afara imperiului. Pentru cei care înțeleg realitatea din spatele frazelor sforăitoare despre democrație și valori universale, victoria asupra Rusiei și subordonarea ei reprezintă doar o etapă de acumulare necesară a resurselor enorme care vor fi folosite în a rezolva marea dilemă chineză. Căci ținta reală pentru grupul dominant economic de la Washington este fără doar și poate Beijing, Moscova fiind doar un popas.
Ca atare această etapă trebuie să închidă definitiv rivalitatea sistemică, culturală, economică, ideologică, de definiții fondatoare, dintre cele două puteri. Exact ca în cazul Ucrainei, națiune europeană emergentă și tânără, SUA, ca orice imperiu nou, nu are nici subtilitatea și nici realismul de a exista fără a preschimba mitologiile fondatoare ale lumii cu care rivalizează natural. De aceea a fost aleasă Ucraina și al său președinte complet neadecvat, fără nici cea mai mică experiență națională, cu o identitate culturală precară și instabilitate politică demnă de imposibilul dans Kabuki pentru a declanșa ceea ce Washington consideră a fi faza finală a înfrângerii Rusiei.
Dar cum în cultura iudaică există o vorbă ”Omul își face planuri, dar Dumnezeu râde”, așa și comediantul ajuns printr-o greșeală istorică președintele Ucrainei, poate să facă planuri. Cu umor de sitcom și cu atitudini de rebel întârziat, nu se creează un stat și nu se construiește o națiune. Mai ales atunci când te afli în spațiul istoric de autoritate al unui imperiu rus fondat exact in capitala ta, la Kiev. Crimeea nu este Kosovo, iar Belgradul nu este Moscova.
Profilul lui Vlodimir Zelenski este ușor de trasat, dar complicat de identificat. El este rezultatul deja bine studiat și cunoscut al dezastrului social și economic ce a urmat dezintegrării URSS, unde tinerii rebeli ai marilor cartiere muncitorești, fără nici un viitor, dacă nu se îmbătau, deveneau actori de cămin cultural.
Vlodimir Zelenski este un ucrainean cu origini iudaice, venit dintr-un oraș monoindustrial din regiunile estice ale Ucrainei. La el în casă se vorbește doar rusa, iar părinții sunt mama inginer și tatăl profesor de cibernetică. În timpul campaniei sale prezidențiale a avut probleme severe de a se exprima în dialectul ucrainean. A și fost criticat pentru incapacitatea sa de a vorbi limba ucraineană, prejudiciul fiind adăugat de către naționaliștii noului stat ucrainean la păcatul de neiertat de a fi fost evreu.
Vlodimir Zelenski zis Vova pentru intimi, este fiul unei familii confirmate sovietic prin bunicul său ofițer în Armata Roșie, loialitatea comunistă a părinților fiind recompensată prin trimiterea lor în Mongolia pentru 4 ani. Provine dintr-o familie sovietică model, fără instinct revoluționar, fără chemare reformatoare.
Nu vor emigra, așa cum o va face majoritatea evreilor din spațiul sovietic. Starea de cald ține loc de fierbinte și sigur este mai confortabilă decât frigul opoziției sau frământării exilatului. Zelenski nu face parte din elită culturală, militară, economică sau politică a Ucrainei. Pentru a înțelege exact periferia socială din care provine, trebuie spus că una din marile linii iudaice din lume, religioase, culturale, economice și politice, cu una dintre cele mai bine implantate rețele de influență globală, își are originea în Ucraina, dinastia hasidică Lubavitch, născută în Ucraina și continuată la New York. Simpla apartenență la această adevărată cultură iudaică impune respect. Zelinski nici măcar din această familie nu face parte. Zelenski va obține o bursă în Israel pe care însă nu o va onora, el dorind să își continue cariera de comediant pe care o începe la 17 ani. În paralel face studii de drept și economie la universități locale, ca apoi sa fie jurist consult. În realitate, nimic de condamnat sau lăudat, cariera sa este doar cea de actor.
Vlodimir este un copil slăbuț și diferit de ucrainienii înalți și identitari care îl înconjoară. Este scund, deci este exclus de la bun început din orice competiție între băieți. Despre intrarea în armată nu poate fi vorba, căci Zelenski nu este Putin. Si acela este scund și slăbuț, dar voința de fier a rusului nu o regăsim la ucrainean. Legat de problema înălțimii un episod relevă ca turnesolul șocul permanent. Devenit președinte, este confruntat cu un moment dramatic. După retragerea armatei regulare dintr-un oraș aflat la granița cu estul ucrainean, una dintre condițiile Germaniei impusă pentru instalarea încetării focului cu trupele rusofone din Donbass, pe locul liber rămâne o trupă de bezmetici naționaliști ucrainieni care ocupă prin teroare localitatea majoritar rusofonă. Curajos, Vova se duce să negocieze cu aceștia.
Datorită înălțimii sale este luat în râs. Înfuriat va juca o scenă din comedia televizată care l-a făcut celebru ”Slujitorul Poporului”. Va bate din picior și va striga ”eu nu sunt un nimeni pe aici”. Homericul ridicol care a transformat pe președintele unei puteri europene nou născute să se impună, în fața unei miliții ilegale, bătând din picior și strigând ca să fie auzit (numai copiii o fac) nu mai trebuie comentat. Amintește doar de un alt președinte, georgianul Saakashvili, care își mânca cravata în timpul unui interviu telefonic, după ce căzuse în cursa întinsă de Putin și pierduse practic un sfert de teritoriul său național.
Ca elev nu putea fi serios, povestește unui profiler, fosta lui profesoară de limbă rusă, astăzi directoarea liceului unde elevul Zelenski a studiat. Încheia tot timpul cu un banc. Nimic nou, căci el copiază acest model de comunicare de la tatăl său, care râde mult și face multe glume. În realitate este o formă tradițională de comunicare a minorităților din toate țările în care, ca și (sau mai bine spus în special) în spațiul ucrainean, au fost violent și istoric discriminate. Vlodimir trăiește din umor, arhipelag al nuanțelor de suprafață, ușoară și nedureroasă tranziție dintr-o etapă de viață spre alta. Va fi fost, spune alt profesor, campionul momentului. Adâncul nu îl interesează, înaltul nu îl atrage. Deși evreu de origine nu va efectua niciodată călătoriile inițiatice ale lumii sale.
Întreaga familie a bunicului său va pieri în Holocaust, trimisă în lagărele de exterminare germane de către armata ucraineană pro hitleriană. Nu va cunoaște adâncimea hasidică, nu va explora tragediile identitare și fondatoare ale vieții sale. Este contrastul psihologic perfect față de căutările lui Vladimir Putin atunci când își construia destinul său de cetățean rus. Acest contrast va fi abil exploatat de către Rusia și va provoca cele două mari eșecuri internaționale ale lui Zelenski care au îndepărtat spre un orizont nedefinit în timp finalul războiului hibrid purtat de către Rusia împotriva Ucrainei.
Lui Vova nu i se cunosc iubiri fundamentale cum nu i se atribuie fondatoare dezechilibre emoționale. Este un produs sanitarizat, curat, fără istorie, fără patimă. Nu asumă nimic, nu este asumat de nimeni. Este omul nou, domesticit care doar prin umor realizează ieșirea din cotidian.
Într-o noapte de revelion își anunță candidatura la președinția Ucrainei. Deja, de peste un deceniu, înainte de a deveni candidat la președinție, Zelenski este finanțat, ca actor și producător de episoade umoristice de televiziune de către un miliardar rusofon, care, ironie a istoriei, face parte din exact clasa socio-economică pe care votanții naționaliști ai lui Zelenski o doresc dispărută din Ucraina. Rusofonul, fugit la Moscova, pentru a nu fi arestat de către poliția din Kiev, deoarece este patronul unei bănci care fusese închisă și confiscată de către autoritățile ucrainiene pentru spălare de bani și trafic ilegal de valută, este cel care îi plătește campania prezidențială atipică.
În realitate Zelenski nu va face de loc campanie. Ca în orice moment serios din viața lui, totul este umor. Pe întreaga campanie, el face un turneu cu celebra sa companie de teatru de revistă Kvartal 95 (denumită după numele cartierului muncitoresc în care locuia familia sa). Amintind tuturor de rolul de președinte pe care l-a jucat ani de zile în sitcomul televizat ”Servitorul Poporului”, Zelenski mimează rolul de candidat în fața unui electorat care deja avea impresia că îl cunoaște numai în calitatea sa de președinte. Falsul ideologic și imagologic este fundamentat și de banii oligarhilor rusofoni, pe care el îi înjură zilnic și care înțeleg prea bine șmecheria. Totul este de fapt un teatru ieftin. Poroșenko, președintele în exercițiu, cu origini românești, pierde pentru că devine victima sigură a înșelătoriei politice pe care o orchestrează un oligarh rusofon fugit în Rusia de naționalismul ucrainean.
Ucrainienii de rând l-au crezut, căci rolul de președinte fusese inoculat deja prin celebrele episoade televizate. Învinge o birocrație totală și osificată, pentru a deveni președintele unei Ucraine mozaic fragmentat cultural, național, religios și economic doar un câmp de ruine. Alături de mafie, de crima organizată, de miliții neo naziste, naționaliste sau simple bande de criminali de stradă, de traficul de droguri sau de persoane, de imunde aranjamente financiare, Ucraina așteaptă de la președintele coborât din televizor soluția miraculoasă. Mirajul manipulatoriu ia locul realității. Este primul popor care chiar crede că președintele de pe micul ecran este și cel real prin actorul care candidează, sperând într-o mesianică coborâre de pe televizor în stradă a salvatorului.
Vlodimir Zelenski zis Vova, devine președintele unei țări care încet dar sigur, pierde importante teritorii, cedează părți importante din deciziile sale suverane, este distrusă metodic de mafie, de oligarhi și de ideologie. Iată Ucraina pe care o preia Vlodimir Zelenski, între două episoade de umor și imaginea unui rebel scund, vorbăreț, fără niciun fel de literatură politică măcar răsfoită. În primele săptămâni de guvernare dă afară efectiv întreaga administrație prezidențială și își numește drept principali consilieri de politică și de securitate colegii din Kvartal 95. Scenariști, producători de televiziune, agenți de marketing devin peste noapte elemente critice ale răspunsului ucrainean din mijlocul jocului colosal dintre șireți veterani istorici ai politicilor imperiale - Washington și Moscova, Paris și Berlin, Beijing, Ankara sau Bruxelles. Donald Trump, apoi Joe Biden, Macron și Merkel, Xi al Chinei, Vladimir Putin al Rusiei, toți știu ce înseamnă apărarea intereselor unui imperiu. De data aceasta teatrul este serios, drama este sheakespiriană iar victima se află la mijloc.
Cum va evolua statul ucrainean în primii ani ai președinției Zelinski vom vedea în episodul următor, marile decizii fiind luate practic de copii în pantaloni scurți.
Notă DefenseRomania: Analiza reprezintă o opinie și aparține autorului
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Sâmbătă dimineață, la doar câteva ore după un summit istoric în Alaska, care nu a adus niciun armistițiu, președintele american Donald Trump și omologul său ucrainean, Volodimir Zelenski, au purtat o convorbire telefonică. Un dialog-cheie care a decurs pe două paliere: inițial, o discuție bilaterală, urmată de o conferință telefonică extinsă cu lideri europeni.
Într-o reacție rapidă și tranșantă, ministrul de externe ceh, Jan Lipavsky, a dinamitat retorica propagandei ruse, calificând drept „absurdități” declarațiile președintelui Vladimir Putin de după summitul din Alaska cu Donald Trump. Declarațiile sale au punctat o realitate crudă și dureroasă, pe care Kremlinul încearcă din răsputeri să o estompeze: conflictul nu are la bază decât ambițiile imperiale ale Moscovei.
Lumea a privit cu sufletul la gură spre Alaska. Pentru puțin peste cinci ore, președintele american Donald Trump și omologul său rus, Vladimir Putin, s-au întâlnit față în față la o bază militară din Anchorage. Așteptările erau uriașe, alimentate de declarațiile optimiste ale lui Trump, care promisese o încetare a focului. Finalul a fost însă abrupt și, cel puțin pentru Ucraina, fără niciun rezultat concret.
Un summit crucial se desfășoară astăzi în Alaska, unde președintele american Donald Trump se întâlnește cu omologul său rus, Vladimir Putin. Agenda oficială, axată pe posibila încheiere a războiului din Ucraina, este deja umbrită de o strategie elaborată a Kremlinului: distragerea atenției. Potrivit unei analize a Institutului pentru Studiul Războiului (ISW), Rusia va folosi summitul nu pentru a discuta pacea, ci pentru a încerca să obțină un ajutor economic vital.
SUA blochează un important canal financiar ilegal, prin care Rusia se conecta internațional. Valoarea tranzacțiilor prin el depășise 100 de miliarde de dolari. Administrația americană, înainte cu o zi de summitul Trump – Putin din Alaska, trimite Moscovei un avertisment privind ceea ce va face în continuare dacă Rusia nu acceptă pacea în războiul din Ucraina.
Europa se pregătește pentru o nouă realitate. După ani de zile de investiții timide în apărare, liderii europeni par să fi înțeles că o Rusie agresivă nu este doar un simplu avertisment, ci o amenințare iminentă. Semnalul cel mai clar al acestei schimbări de paradigmă vine nu de la o nouă flotă de tancuri, ci dintr-un proiect aparent banal: redeschiderea unei căi ferate vechi de 170 de ani.
Summitul programat în Alaska, între președinții Donald Trump și Vladimir Putin, a fost prezentat de unii experti internaționali drept o șansă istorică pentru pace. Realitatea, însă, este departe de a fi atât de optimistă. Conform analizei detaliate a The Institute for the Study of War (ISW) și a declarațiilor oficialilor ruși, Kremlinul nu vine la această întâlnire pentru a negocia, ci pentru a impune condițiile unei capitulări totale a Ucrainei.
Ministrul român al Apărării, Ionuț Moșteanu, propune o extindere majoră a prezenței NATO în Marea Neagră, o zonă care a devenit un teatru de război crucial după invazia Rusiei în Ucraina din 2022. Într-un interviu acordat agenției Reuters, oficialul a declarat că grupul de lucru comun format din România, Bulgaria și Turcia, creat inițial pentru a elimina minele navale, ar trebui să evolueze într-un proiect de patrulare. Scopul este clar: protejarea infrastructurii energetice și a rutelor comerciale de potențialele atacuri ruse.
Surse militare rusești au informat, pe 14.08.2025, că Forțele Armate ale Federației Ruse intenționează să testeze în Ucraina o versiune mini a rachetei Oreshnik, respectiv sistemul de rachete Svirel. Potrivit acestora, mai multe instalații de lansare au fost transferate deja la frontiera cu Ucraina.
Elveția, celebră pentru neutralitatea sa, se confruntă acum cu un paradox: cel mai bun avion de luptă pentru apărarea sa aeriană, F-35, vine cu o factură în creștere și o incertitudine politică tot mai mare. Și de vină e, se pare, ar fi politica tarifară impusă de Donald Trump.
Războiul hibrid al Rusiei nu este un concept abstract, ci o realitate concretă, iar Norvegia simte acum din plin consecințele sale. Declarațiile șefului serviciului de informații norvegian, Nils Andreas Stensones, conform cărora Rusia reprezintă cea mai mare amenințare la adresa securității naționale, confirmă temerile tot mai mari din Europa. Este un semnal de alarmă pentru o regiune care, decenii la rând, a crezut că pacea este un dat.
În miez de august, Alaska devine, pentru o scurtă perioadă, epicentrul politic al lumii. Aici, președintele american Donald Trump se întâlnește cu omologul său rus, Vladimir Putin, într-un summit care, la prima vedere, pare un exercițiu de diplomație. Dar, în umbra acestei întâlniri, se ascunde o realitate geopolitică dură și plină de incertitudine: soarta Ucrainei.
În capitala germană, la scurt timp după o teleconferință tensionată și plină de implicații strategice, liderii europeni s-au văzut confruntați cu o ecuație politică neașteptată. De la discuțiile lor online, de miercuri, cu Președintele american Donald Trump, a reieșit o schiță a unei păci post-conflict în Ucraina, o schiță care ridică la fel de multe întrebări pe cât oferă răspunsuri.
Trupele ruse și belaruse vor exersa planificarea loviturilor cu arme nucleare și rachete Oreshnik la exercițiile Vest-2025 (Zapad) din septembrie. Ministrul belarus al Apărării, Viktor Khrenin, a declarat acest lucru astăzi (miercuri 13.08.2025) după discuțiile cu președintele Alexander Lukașenko, a informat agenția de stat belarusă Belta.
DefenseRomania a discutat cu corespondentul de război Radu Hossu despre „cimitirul de tancuri” rusești din Ucraina și noua strategie aplicată de ocupant care a pierdut în Ucraina, în iunie, doar 22 de tancuri. Însă acest lucru substituie cu greu pierderile colosale din ultimii trei ani și jumătate iar predicția potrivit căreia Polonia va depăși Federația Rusă rămâne pe masă. Cel puțin la nivel calitativ, Forțele Terestre ale Poloniei vor avea un avantaj în fața Rusiei. Un uriaș cu picioare de lut, însă nucleare.
Într-un gest cu o simbolistică istorică profundă, Președintele Donald Trump și omologul său rus, Vladimir Putin, se vor întâlni vineri la Baza Elmendorf-Richardson, în Anchorage, Alaska. Alegerea locației nu este întâmplătoare, iar summit-ul reînvie importanța strategică a unei regiuni situate la granița fragilă dintre Est și Vest.
O fantomă a unei erori diplomatice bântuie cancelariile europene în aceste zile, iar numele ei este München 1938. Avertismentul, rostit răspicat și fără echivoc de ministrul de Externe al Estoniei, Margus Tsahkna, aruncă o serie de întrebări asupra modului în care s-ar putea desfăşura summitul de vineri dintre Donald Trump și Vladimir Putin. Comparația cu acordul care a pecetluit soarta Cehoslovaciei și a deschis calea expansiunii lui Hitler nu este o simplă figură de stil, ci o teamă profundă, viscerală, că istoria este pe cale să se repete sub forma unei noi tranzacții cinice, de data aceasta pe seama Ucrainei.
Când un ministru al apărării dintr-o țară NATO îți spune cu onestitate că democrația poate fi cumpărată cu dezinformare, ar trebui să asculți cu atenție. Când îți oferă și dovezi, experimentul pe viu la care a fost martor, atunci avertismentul devine o urgență de securitate națională. Numele său este Martin Sklenar, fost ministru al Apărării în Slovacia, iar mărturia sa este o radiografie a modului în care Rusia capturează o țară europeană din interior, fără să tragă un foc de armă pe teritoriul ei.
Pe 15 august 2025 în Alaska vom asista la un summit istoric sau, mai degrabă, la un spectacol sumbru, în care doi actori principali, președinții Donald Trump și Vladimir Putin, se pregătesc să deseneze noi linii pe harta unei Europe deja sângerate?
Vitali Kliciko, primarul Kievului și un barometru al sentimentului public, a rostit cu voce tare ceea ce mulți șopteau de luni de zile: „Toată lumea în ţara noastră este obosită de acest război”. Nu este o capitulare, ci o constatare rece a unei națiuni ajunse la capătul puterilor. Iar această constatare, venită cu doar câteva zile înainte de întâlnirea fatidică dintre Donald Trump și Vladimir Putin în Alaska, pică precum o sentință.
Forțele ruse au început să utilizeze o nouă rachetă de croazieră de mici dimensiuni în Ucraina, un semnal clar al eforturilor Moscovei de a-și diversifica arsenalul de atac la distanță cu muniții mai compacte și mai eficiente din punct de vedere al costurilor. Resturile noii arme, apărute în fotografii la începutul lunii august, indică un design care seamănă vizual cu o copie la scară redusă a rachetei britanico-franceze Storm Shadow/SCALP, dar care, din punct de vedere conceptual, este un răspuns direct la racheta-dronă ucraineană „Peklo”.
Aripa dură anti-Putin din Partidul Republican face unele recomandări înaintea summitului Trump-Putin din Alaska pe tema războiului din Ucraina. Senatorul american Lindsey Graham a declarat într-un interviu la emisiunea „Meet the Press” de la NBC News că Rusia și Ucraina ar trebui să facă schimb de teritorii pentru a pune capăt războiului, reiterând comentariile președintelui Donald Trump despre schimburile de teritorii.
Într-un joc diplomatic cu mize uriașe, administrația Trump pregătește o întâlnire bilaterală între președintele american și Vladimir Putin, vineri, în Alaska, pentru a negocia o pace în Ucraina. Semnalul transmis de la Washington este însă unul care provoacă fiori la Kiev și îngrijorare în capitalele europene: soarta Ucrainei ar putea fi decisă fără Ucraina la masă, iar prețul păcii ar putea fi chiar integritatea sa teritorială.
S-au scris tone de cărți, excepțional de valoroase, despre națiuni, imperii și mari puteri mondiale, în care sunt explicate deosebit de clar și logic lecții importante ale istoriei. Sunt adevărate biblii care nu ar trebui ratate într-o educație solidă ale unei națiuni.
În contextul componentei de război informațional și psihologic pe care Rusia îl poartă împotriva Occidentului, concomitent cu cel convențional din Ucraina, sunt alimentate artificial tot mai mult scenarii false privind pregătirea Armatei României de a se alătura Ucrainei în război. La acestea se adaugă dezinformări ce au ca obiectiv discreditarea Armatei române care nu ar fi pregătită să-și îndeplinească misiunea fundamentală: De a apăra teritoriul național și propria populație. Deja a devenit un clișeu al propagandei celebra frază „Rusia ar cuceri România în trei ore”. Ca să nu mai menționăm de prezența robustă a trupelor aliate în țara noastră, unde Franța e națiune-cadru și conduce un grup de luptă la Cincu iar la Mihail Kogălniceanu sunt dislocate unități ale Armatei SUA.
Este așadar totul, de la cap la coadă, fals și parte a războiului informațional purtat prin vectori ai propagandei ruse, dar și idioți utili. Ultimii mulți din păcate.
Atacul rusesc de noapte cu drone explozive Shahed a vizat, pentru prima dată, exclusiv linia întâi ucraineană a frontului.
Rusia pare să fie pe punctul de a efectua un nou test al controversatei sale rachete de croazieră cu propulsie nucleară, 9M730 Burevestnik (cod NATO: SSC-X-9 Skyfall), de la poligonul Pankovo din arhipelagul arctic Novaia Zemlia.
Cabinetului de securitate din guvernul israelian a aprobat planul pentru preluarea militară treptată a întregii Fâșii Gaza, o decizie esențială și riscantă luată inclusiv împotriva recomandărilor armatei israeliene.
Oleksandr Levchenko, diplomat și expert în geopolitică, fost ambasador al Ucrainei în Croația și Bosnia și Herțegovina în perioada 2010–2017, semnează în exclusivitate pentru DefenseRomania un editorial despre „războiul minților” și confruntarea cognitivă și psihologică pe care statul agresor Federația Rusă o poartă împotriva regiunii noastre și a Europei, pe lângă componenta militară a conflictului pe care Rusia l-a dezlănțuit în Ucraina.
Într-o declarație fermă din 7 august 2025, comandantul-șef al Forțelor Armate ale Ucrainei, generalul Oleksandr Sîrskîi, a subliniat că un final favorabil al războiului pentru Ucraina nu poate fi atins printr-o postură pur defensivă, confirmând că la nivelul conducerii militare există planuri pentru noi operațiuni ofensive. Declarația vine într-un moment crucial, pe fondul unor presiuni internaționale pentru acțiune și al unor manevre diplomatice de înalt nivel care ar putea redefini conflictul.
Forțele ruse au o superioritate numerică de 3 la 1 în oameni și mijloace tehnice față de armata ucraineană pe front, a declarat luni șeful forțelor armate ale Ucrainei, Oleksandr Sîrskîi, transmit Agerpres și EFE.
Semnale de alarmă sunt trase tot mai puternic în Europa, în contextul în care analiștii militari, șefi de stat major sau ofițeri de intelligence avertizează că Rusia ar putea pregăti o confruntare pe scară largă cu NATO în viitorul apropiat.
Nu e niciun secret că Ucraina caută să identifice toate soluțiile posibile pentru a-și întări aviația militară, supusă unor presiuni uriașe în cei trei ani și jumătate de invazie pe scară largă rusă. Orice avion e binevenit, fie că vorbim de MiG-29 sau alte modele sovietice, fie că discutăm de aparate occidentale precum F-16 sau Mirage 2000. În mare parte ucrainenii folosesc avioanele pe post de apărare antiaeriană, fiind parte din capacitatea de a respinge atacurile în valuri ale dronelor rusești care vizează infrastructura civilă și energetică a Ucrainei.
Președintele american Donald Trump a lăsat să se înțeleagă duminica aceasta că ar avea în vedere noi sancțiuni împotriva Rusiei, după atacul aerian fără precedent al Moscovei asupra Ucrainei din noaptea de sâmbătă spre duminică, potrivit Agerpres și AFP.
O operațiune specială a forțelor ucrainene, desfășurată în colaborare cu o celulă de rezistență din regiunea Krasnodar a Rusiei, a neutralizat o instalație critică a uneia dintre cele mai mari rafinării private din regiune, Rafinăria de Petrol Ilsky A.A. Shamara. Atacul, care a avut loc în noaptea de sâmbătă spre duminică, a vizat inima tehnologică a complexului, punând în pericol funcționarea întregii unități.
Rusia a desfășurat duminică noapte cel mai masiv atac aerian de la începutul invaziei sale, folosind peste 800 de drone și lovind pentru prima dată o clădire guvernamentală din Kiev. Asaltul, care a durat 11 ore sub sirenele de raid aerian, a lăsat în urmă cel puțin doi morți în capitală, inclusiv un bebeluș, a confirmat biroul de presă al primarului Kievului.
Mândria aviației americane, avionul de vânătoare F-35, se confruntă cu o asa-zisă furtună perfectă de probleme, dezvăluite într-un raport critic al Government Accountability Office (GAO), organismul de control al Congresului SUA. Sub titlul „Actions Needed to Address Late Deliveries and Improve Future Development”, raportul arată că programul F-35 „continuă să promită prea mult și să livreze prea puțin”, în ciuda rolului său crucial pentru securitatea națională.
Sub privirile perplexe ale aliaților și ale „șoimilor” din ambele partide, Pentagonul pare să pregătească o schimbare fundamentală de direcție strategică, una care ar putea reconfigura nu doar politica americană, ci și echilibrul global de putere. Un proiect al noii Strategii Naționale de Apărare, un document menit să ghideze acțiunile militare americane, propune un viraj spectaculos de abordare: de la angajamentul de a contracara China la o concentrare aproape exclusivă pe apărarea teritoriului Statelor Unite și a Emisferei de Vest.
Șeful spionajului militar ucrainean (GUR), Kirilo Budanov, a spus cu voce tare un lucru pe care mulți îl gândeau în șoaptă: Rusia ar putea iniția o nouă mobilizare. Nu e o simplă ipoteză, ci o „amenințare serioasă”, o amenințare care, în ciuda costurilor umane imense, este perfect realistă.
După ani de eșecuri și frustrări, programul de realitate augmentată al Armatei SUA, cunoscut inițial sub numele de Integrated Visual Augmentation System (IVAS), renaște sub o nouă denumire, Soldier-Borne Mission Command (SBMC), și cu o nouă abordare. Pentagonul renunță la vechiul parteneriat cu Microsoft și se orientează către două companii-cheie, Anduril și startup-ul Rivet, ambele având misiunea de a dezvolta viitoarele display-uri optice care ar putea revoluționa lupta pe câmpul de bătălie.
În mijlocul unei piețe europene de apărare aflată în efervescență, Boeing a lansat o nouă ofensivă pentru a-și consolida poziția în Polonia. Sub lumina reflectoarelor de la expoziția MSPO 2025, gigantul american a venit cu un pachet de oferte care depășește simpla vânzare de avioane.
Rusia a lansat sute de drone de atac și rachete spre orașele ucrainene în noaptea de 06 spre 07 septembrie, lovind mai multe clădiri rezidențiale din Kiev, au raportat oficialii ucraineni, citați de kyivindependent.com.
Statele Unite trebuie să devină mai reziliente în fața amenințărilor la adresa propriei securităţi, în contextul în care angajamentele militare globale pun o presiune imensă pe capacitatea de apărare a națiunii, a avertizat generalul în retragere Glen D. VanHerck, fost comandant al Comandamentului de Nord al SUA (NORTHCOM) și al Comandamentului de Apărare Aerospațială al Americii de Nord (NORAD).
La capătul a 13 ani de pierderi, de datorii gigantice și, mai nou, de insolvență, Romaero București (RORX), un nume strategic al industriei de apărare românești, reușește o performanță spectaculoasă: un profit de 2,5 milioane de lei în primul semestru al anului 2025. O schimbare de macaz monumentală, având în vedere că în aceeași perioadă a anului trecut compania se scufunda în pierderi de aproape 25 de milioane de lei.
Ankara se pregătește să intre într-o nouă eră a apărării, marcând un moment istoric pentru industria militară turcă. Producția de serie a tancului principal de luptă Altay, considerat de oficialii turci o „realizare a unui vis de 100 de ani”, a demarat oficial la noua fabrică BMC din capitală.
Polonia își consolidează rapid capabilitățile de apărare, mizând pe o combinație de achiziții americane de înaltă tehnologie și investiții masive în propria industrie de apărare. La expoziția MSPO 2025 din Kielce, s-au semnat contracte de miliarde de zloți, menite să asigure interoperabilitatea cu NATO și să reducă, în același timp, dependența de alte națiuni.
Statele și Ucraina ar negocia în acest moment un acord cu o valoare de 100 de miliarde de dolari. Nu este un simplu contract de achiziție, ci un troc strategic în care armele americane de ultimă generație ar putea fi plătite cu drepturi de proprietate intelectuală asupra inovațiilor tehnologice ucrainene.
În contextul unei competiții acerbe pentru supremația pe piața globală a dronelor, președintele american Donald Trump a decis să schimbe regulile jocului. Totul se vrea a fi o mutare strategică, menită să ofere companiilor americane un avantaj decisiv în fața concurenței venite din China și Turcia.
Extinderea capacităților de producție ale companiei românești Automecanica SA din Mediaș, unde vor fi produse blindatele 4x4 Cobra II ale Armatei României vizează revitalizarea industriei prin crearea unui hub național industrial în zona de apărare, capabil să susțină dezvoltarea de tehnică militară la standarde NATO, inclusiv cu obiectivul ca în viitor industria de apărare din România să „iasă” și pe piața externă. În acest sens Automecanica Mediaș e implicată într-un proces de achiziție a companiei Popeci Utilaj Greu.
După o pauză lungă, dronele Bayraktar TB-2 aparținând Forțelor Armate ale Ucrainei au început să execute din nou misiuni de atac împotriva forțelor rusești. Cel mai recent exemplu a venit miercuri (03.09.2025), într-un atac asupra unei ambarcațiuni rusești și a trupelor de pe coasta Mării Negre.
Ucraina este pe punctul de a primi o cantitate mare de rachete de croazieră cu rază lungă de acțiune, cu scopul de a contracara invazia rusă prin lovirea țintelor strategice aflate în spatele liniilor de front. Primele livrări de rachete Extended-Range Attack Munition (ERAM) nu deschid doar un nou canal de aprovizionare cu arme cu rază lungă de acțiune, dar reprezintă și un nou model de viteză în achiziția, dezvoltarea și producția în masă a armelor aeriene pentru Pentagon.
Printr-o mișcare surprinzătoare, dar bine calculată, Ministerul francez al Forțelor Armate a anunțat o investiție masivă în sistemul de radar Nostradamus, o tehnologie concepută în anii '90, care a zăcut mult timp într-un con de umbră. Decizia, publicată la 5 septembrie, nu este doar un simplu program de modernizare, ci un semnal clar transmis Europei: Franța își asumă rolul de lider în dezvoltarea unei capacități de detectare timpurie proprie, capabilă să contracareze amenințările balistice și hipersonice care redefinesc peisajul geostrategic.
Discuțiile diplomatice de culise capătă tot mai mult contur, pe măsură ce aliații Ucrainei caută o formulă de securitate viabilă, care să poată fi acceptată atât de Kiev, cât și de Moscova. Un plan complex, detaliat de oficiali americani și ucraineni, sugerează crearea unei zone-tampon demilitarizate în interiorul granițelor Ucrainei, o soluție ce pare a ocoli una dintre cele mai mari obiecții ale Kremlinului: implicarea directă a NATO.
O întrebare, un avertisment și o doză de realism, asta pare a fi esența demersului prin care Armata SUA încearcă acum să găsească producătorul pentru viitorul tanc, modelul Abrams M1E3. Nu vorbim de un simplu upgrade ceurt de militarii americani, un model care să aibă câteva şuruburi în plus sau o vopsea nouă. Produsul se vrea a fi o mutare strategică a industriei militare, un răspuns la realitățile dure ale unui câmp de luptă modern și, în același timp, o verificare a capacității proprii de a face față unei potențiale conflagrații de mare amploare.
Un anunț șoptit, dar cu un ecou asurzitor, a căzut peste capitalele europene. La o întâlnire discretă la Washington, oficialii Pentagonului le-au comunicat ambasadorilor europeni că asistența militară americană pentru țările de pe flancul estic al NATO, la granița cu Rusia, va fi redusă treptat. O lovitură de teatru, dar una care se joacă de multă vreme, după cum spun mai multe surse oficiale de la Washington. O decizie surprinzătoare doar pentru cei care au refuzat să vadă semnalele transmise pe canale oficiale de mai mult timp.
Industria de apărare ucraineană intenționează să extindă producția de obuziere, unul dintre cele mai răspândite sisteme de artilerie aflate în producție în masă de la începutul invaziei rusești la scară largă.
Două avioane de luptă F-16 ale Forțelor Aeriene Venezuelene au survolat distrugătorul american USS Jason Dunham, într-o mișcare descrisă de Pentagon drept un act „extrem de provocator” și un „spectacol de forță” menit să perturbe operațiunile anti-narcotice ale Statelor Unite în regiune. Incidentul, care a avut loc în apele internaționale din Marea Caraibilor, adâncește o criză deja tensionată între Washington și Caracas, pe fondul acuzațiilor reciproce de agresiune și amenințări.
Forțele armate ucrainene ar fi putut primi avioane de vânătoare MiG-29 din Azerbaidjan. Numărul de aeronave transferate este necunoscut.
O reuniune a „Coaliției de Voință” a avut loc la Paris pe 4 septembrie, unde liderii au convenit să consolideze capacitățile de apărare ale Ucrainei. Peste 20 de țări au promis măsuri concrete.
Armata SUA a semnat cu Lockheed Martin cel mai mare contract din istoria diviziei Missiles and Fire Control a gigantului american. E vorba de un acord multianual de nu mai puțin de 9.8 miliarde de dolari pentru producția a aproape 2.000 de rachete interceptoare Patriot PAC-3 MSE și a echipamentelor auxiliare acestora.
DefenseRomania vă invită să urmăriți vineri, 5 septembrie 2025, de la ora 11.00, o ediție a podcastului „Obiectiv EuroAtlantic”.
Armata israeliană a anunţat joi că a preluat controlul a 40% din oraşul Gaza, iar Apărarea Civilă locală a raportat 64 de morţi în raidurile israeliene pe teritoriul palestinian devastat de război, informează Agerpres.
