De asemenea, s-a plecat de la premisa că Statele Unite pot influența rezultatul, dar nu pot impune o soluție și că scopurile principale ale Ucrainei sunt eliberarea întregului teritoriu ocupat și capacitatea de a-și asigura securitatea și după încheierea războiului.
Pe aceste coordonate, sunt identificate cinci scenarii posibile pentru viitorul curs de acțiune al războiului, intitulate sugestiv: “Nu pariați niciodată împotriva Casei Albe”, “Ucraina menține cursul”, “Cecenia 3.0 – În stil ucrainean”, “Ucraina pe steroizi” și “Cartea nucleară”, arată analiza SWJ.
În acest scenariu este avută în vedere o ajustare a scopurilor Ucrainei, acordând prioritate unei reglementări negociate și făcând irelevante modalitățile și mijloacele de luptă. În acest scenariu, mediatorul (SUA) organizează o negociere magistrală. Atât Ucraina, cât și Rusia sunt de acord să se ajungă la consens, fiecare cedând din obiectivele inițiale. Acesta este singurul scenariu în care pot fi imaginate abateri de la starea finală dorită de Ucraina. În acest sens, se observă că Rusia va forța cât mai mult ofensiva trupelor sale înainte de negocierile așteptate după 20 ianuarie, pentru a-și maximiza avantajele în negocieri, în pofida lunilor grele de iarnă.
Prezența sau lipsa unei garanții de securitate occidentale pentru Ucraina va influența decizia Kievului de a-și ajusta starea finală dorită și a accepta o înțelegere negociată, alta decât retragerea Rusiei. Fără o garanție de securitate, Kievul ar trebui să accepte riscul semnificativ ca Rusia să reia războiul atunci când momentul îi va fi favorabil. Este puțin probabil ca Putin să accepte garanții de securitate pentru Ucraina care implică prezența NATO sau înarmarea Ucrainei sau care nu prevăd o clauză care să solicite tuturor părților, inclusiv Rusiei, să convină asupra oricărei intervenții militare viitoare.
Sprijinul internațional pentru Ucraina rămâne. Un sondaj global din noiembrie 2024, realizat de The Economist pe 30.000 de participanți din 29 de țări, arată că 54% dintre respondenți doresc ca Ucraina să câștige, doar 20% susținând Rusia. Majoritatea participanților au susținut Ucraina în fața Rusiei în 25 din cele 29 de țări.
Însă opinia celor din Ucraina oferă cel mai bun indicator al voinței lor de a lupta. Sondajele recente arată că un număr tot mai mare de ucraineni (38%) sunt dispuși să cedeze un anumit teritoriu, o creștere semnificativă de la începutul războiului. Probabil că, în timp, majoritatea ucrainenilor s-ar putea sătura de război, însă în prezent cei mai mulți (58%) rămân reticenți în a renunța la orice teritoriu.
Toate războaiele trebuie să se încheie la un moment dat, iar acest scenariu ar putea fi alternativa cea mai puțin rea pentru Ucraina. Astfel, s-ar reduce suferința umană, inclusiv cea provocată de încălcarea dreptului internațional umanitar de către Rusia, prevenind pierderile de vieți omenești pe măsură ce războiul convențional s-ar fi încheiat.
Cu toate acestea, orice înțelegere negociată necesită cel puțin un compromis care ar părea să răsplătească agresiunea rusă și ar putea transmite același mesaj Chinei. Mai important, încheierea războiului ar permite Rusiei să accelereze reconstrucția rapidă a armatei sale, sporindu-și capacitățile de a amenința NATO. În cele din urmă, este aproape sigur, având în vedere respingerea de către Putin a identității ucrainene, că orice înțelegere negociată care nu va aduce la Kiev o conducere prietenoasă cu Moscova va determina Kremlinul să continue cel puțin cu o campanie de război hibrid până la numirea unei astfel de conduceri.
Toate celelalte scenarii pleacă de la premisa că Ucraina nu își schimbă obiectivul de eliberare a întregului teritoriu (nu se face distincție pentru Crimeea).
Această opțiune nu prevede nicio schimbare în obiective, mijloace sau metode. În acest scenariu, finanțarea pentru Ucraina rămâne constantă, deoarece ajutorul SUA nu scade, sau alte națiuni compensează o scădere a sprijinului SUA. O comparație directă a capacității militare ruse și ucrainene prezintă un tablou sumbru pentru Ucraina, având în vedere populația, economia, bugetul de apărare și forța militară mai mare a Rusiei. Cu toate acestea, avantajul se poate muta în Ucraina dacă națiunile NATO au voința politică de a se mobiliza și de a-și potența capacitatea militară, chiar și fără SUA.
În acest scenariu, teoria victoriei Ucrainei rămâne neschimbată. Prin uzura armatei ruse și lovituri profunde, Ucraina încearcă să epuizeze Rusia. În timp ce experții dezbat cât timp acestea pot susține războiul, niciuna dintre părți nu pare pregătită să facă compromisuri. Prin urmare, în acest scenariu, ne așteptăm la un impas prelungit, cu lupte care continuă la sau aproape de intensitatea actuală, deoarece ambele părți încearcă să modifice echilibrul militar.
Într-un impas prelungit, riscul principal al Ucrainei este epuizarea, având în vedere populația sa mai mică și dependența de sprijinul occidental. Pentru Occident, implicațiile s-ar concentra pe escaladarea conflictului, pe verticală sau pe orizontală, deoarece fiecare parte ar fi forțată să caute modalități de a ieși din impas și de a pune capăt războiului înainte ca resursele lor să se epuizeze. În plus, acest scenariu ar necesita mobilizarea substanțială a voinței occidentale și a capacității industriale de apărare pentru a susține efortul ucrainean – lucru care este departe de a fi sigur, având în vedere ritmul în care Europa și-a mobilizat industria de apărare până în prezent.
În acest scenariu, mijloacele de luptă ale Ucrainei sunt reduse semnificativ. O pierdere a finanțării SUA și o incapacitate sau lipsă de dorință a națiunilor NATO de a oferi resurse suficiente împiedică Ucraina să mențină conflictul la nivelul actual de intensitate. Avantajul militar convențional al Rusiei obligă Ucraina să revină la un război asimetric sau la o insurgență pentru a epuiza Rusia.
În Cecenia 3.0, teoria ucraineană a victoriei trece la cea a majorității insurgențelor – făcând costul ocupației să depășească beneficiul. O insurgență sustenabilă s-ar baza probabil pe un guvern ucrainean în exil găzduit într-o țară NATO precum Polonia. Țările NATO, în special cele de pe flancul estic al NATO, au, fără îndoială, un interes în menținerea unei insurgențe active pentru a bloca forțele ruse și a preveni folosirea lor împotriva fostelor state sovietice. Acest scenariu ar depinde de statutul relațiilor dintre SUA și NATO și de modul în care această relație influențează calculul de risc al națiunilor.
Pentru Ucraina, principalele riscuri în acest scenariu includ suferința populației sale sub ceea ce ar fi probabil o ocupație brutală rusă. În plus, Ucraina și-ar putea pierde identitatea națională dacă prea mulți ucraineni aleg să colaboreze decât să sufere.
Pentru Occident, implicațiile acestui scenariu includ potențialul de escaladare în cazul în care Rusia percepe complicitatea occidentală într-o insurgență ucraineană, schimbarea liniei frontului Rusia-NATO dacă Ucraina încetează să mai existe și capacitatea Rusiei de a-și reconstrui forțele convenționale în funcție de intensitatea insurgenței. În cele din urmă, există posibilitatea ca, în acest scenariu, un subset de națiuni să fie pregătit să sprijine Ucraina, subminând potențial unitatea NATO, erodând astfel puterea de descurajare care este nucleul alianței.
În această opțiune, mijloacele militare ale Ucrainei cresc și se îmbunătățesc, permițând o schimbare în abordarea luptei. Mai mult, în acest scenariu, Moscova nu mai are posibilitatea să negocieze din perspectiva că poate câștiga militar sau nu mai este dispusă să facă compromisuri. Drept urmare, Statele Unite și partenerii NATO își întăresc sprijinul și slăbesc constrângerile asupra Ucrainei, permițându-le să lupte liber cu tot armamentul pus la dispoziție.
În acest scenariu, teoria victoriei Ucrainei ar rămâne una de uzură a forțelor ruse în timp ce epuizează mijloacele ruse și voința de luptă, dar capacitatea Ucrainei de a implementa această strategie ar trebui să crească. În funcție de modul în care sunt sporite mijloacele, aceasta ar putea include recâștigarea inițiativei operaționale a Ucrainei și o capacitate extinsă de a lovi ținte în adâncimea Rusiei, cu o precizie și o intensitate mai mare. În plus, acest scenariu ar putea include o mai mare izolare diplomatică a Rusiei dacă continuarea războiului este considerată vina Rusiei.
Riscul principal pentru Ucraina în acest scenariu este escaladarea nucleară. Dacă Moscova crede cu adevărat că teritoriile anexate fac parte din Rusia sau că păstrarea lor este esențială pentru supraviețuirea regimului, probabilitatea unei escaladări crește dacă Ucraina va genera un real succes militar și chiar ar îndeplini condițiile pentru escaladarea nucleară. Pentru Occident, implicațiile includ riscul de escaladare, deoarece mulți experți susțin că Rusia vede acest conflict ca parte a unei lupte mai ample împotriva unei ordini mondiale dominate de SUA. Un risc separat, mai puțin probabil, este cel al colapsului statului rus în cazul înfrângerii militare ruse sau al luptei interne pentru putere a Rusiei, dacă Putin este perceput că a eșuat. Acestea fiind spuse, este important de remarcat că zgomotul rusesc al focoaselor nucleare s-a dovedit a fi doar retorică până în prezent, dar nu poate fi exclusă o schimbare în viitor.
Într-un scenariu mai puțin probabil, dar nu imposibil, mijloacele de luptă sunt modificate dramatic, iar Ucraina dobândește o capabilitate nucleară. Alternativ, aceasta ar putea implica amenințări sau oficializarea efectivă a descurajării venite din partea unei națiuni nucleare aliate Ucrainei, care încearcă să influențeze rezultatul conflictului. Deși nimeni nu a sugerat acest lucru până în prezent, el s-ar putea întâmpla dacă Rusia pare să fie în pragul unei victorii militare, care ar putea fi văzută ca ducând la un conflict mai mare în Europa. Acest scenariu ar putea crește, de asemenea, în probabilitate dacă Rusia refuză să negocieze, iar terții vor să intensifice presiunea asupra Rusiei pentru a face compromisuri.
În acest scenariu, teoria victoriei Ucrainei ar depinde în mare măsură de amploarea controlului ucrainean asupra capabilității nuclerae și de valoarea acesteia din urmă. Dacă Ucraina ar dobândi o armă nucleară limitată sau ar fi dependentă de descurajarea extinsă a terților, ar putea amenința cu utilizarea nucleară pentru a obliga Rusia să negocieze încheierea unui conflict pe care Rusia părea să-l câștige. Într-un scenariu foarte puțin probabil în care Ucraina achiziționează mai multe arme nucleare, ar putea folosi una pentru a crea o oportunitate de luptă sau un șoc politic suficient pentru a schimba calculele rusești despre logica războiului.
Riscul principal pentru Ucraina și pentru Occident în acest scenariu este, de asemenea, escaladarea. Desigur, Ucraina și orice națiune care ar ajuta la dobândirea unei capabilități nucleare ar încălca tratatul de neproliferare nucleară și ar apărea riscul unor sancțiuni diplomatice sau de altă natură severe. Mai mult, orice utilizare a unei arme nucleare ar eroda normele existente legate de angajarea acestora și ar submina eforturile de neproliferare care au asigurat stabilitate de zeci de ani. Deși este un scenariu improbabil, deoarece ambele părți văd această escaladare ca fiind fatală, merită luat în considerare pentru însăși gravitatea lui.
Este evident atât de greu de spus încât nici liderii părților direct implicate nu pot ști răspunsul la acest moment. Până când nu se ajunge într-o situație critică, cu o singură ieșire, sau la un acord avansat de încheiere a luptelor, orice scenariu este posibil. Spre deosebire de perioada anterioară, odată cu intrarea lui Trump în Biroul Oval și pe fondul oboselii generate de cei trei ani de război, atenția actorilor pare să se mute spre calea negocierilor de pace. SUA pot juca un rol semnificativ în determinarea modului în care decurg aceste negocieri, însă decizia va aparține Moscovei și Kievului, cele care au plătit tributul războiului cu sute de mii de vieți omenești.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Ruşii continuă tentativele de a încercui oraşul Pokrovsk (estul Ucrainei) şi au adus noi trupe, aproximativ 11.000 de militari, în jurul acestuia, potrivit Corpului 7 de reacţie rapidă al Forţelor Aeropurtate Ucrainene, citat de agenția ucraineană Unian.
Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a anunțat prima utilizare în luptă a rachetelor Flamingo și Ruta. El a informat apoi că Ucraina planifică mai multe teste cu aceste arme în acest an.
Trupele ruse au primit ordin să “elibereze” Pokrovskul până la jumătatea lunii noiembrie. Acest lucru a fost anunțat de ziarul britanic The Financial Times (FT), care notează că pierderea acestei fortărețe a Forțelor Armate ale Ucrainei va permite trupelor ruse să avanseze în direcții noi.
Războiul din Ucraina a intrat într-o nouă fază îngrijorătoare, odată cu confirmarea faptului că trupele nord-coreene nu doar că sunt prezente în Rusia, dar participă activ la operațiuni militare împotriva Ucrainei.
Companii din Lituania, Letonia și Estonia furnizează în secret combustibil navelor flotei din umbră rusești care transportă petrol sancționat prin Marea Baltică, a dezvăluit o investigație a postului public de radio lituanian LRT.
Propagandiștii ruși au distribuit din nou informații false cu privire la presupusa capturare a orașului Rodînske din regiunea Donețk, o tactică menită să amplifice iluzia de succes pe front. Realitatea de pe teren, confirmată de forțele ucrainene, demontează însă aceste pretenții.
Primarul Moscovei, Serghei Sobianin, a anunțat duminică că mai multe drone au atacat capitala Rusiei și a menționat că toate au fost doborâte. Cu toate acestea, imagini de pe rețelele de socializare au surprins mai multe explozii.
Rusia a denunţat duminică 'tentative' de sabotare a dialogului său 'constructiv' cu Statele Unite în vederea unei reglementări a conflictului în Ucraina, la câteva zile după amânarea sine die a unui proiect de întâlnire între preşedinţii Vladimir Putin şi Donald Trump, transmit Agerpres și AFP.
Rușii au reușit să mai piardă trei radiolocatoare și o vedetă de debarcare.
O actualizare din 25 octombrie a Institutului pentru Studiul Războiului (ISW), a raportat că forțele rusești continuă să avanseze în zonele centrale și vestice ale orașului Pokrovsk, regiunea Donețk, și au ocupat poziții de-a lungul căii ferate, deși conturul exact al liniei frontului în și în jurul orașului rămâne neclar. Rușii susțin chiar că au încercuit mii de militari ucraineni, dar imaginile geolocalizate infirmă informațiile propagandei ruse.
După trei ani de creștere rapidă, sectorul rus de apărare începe să piardă din avânt. Datele agenției ruse de statistică Rosstat indică faptul că producția de apărare a scăzut în septembrie pentru prima dată din 2022.
Un alt atac sângeros asupra Ucrainei. Trei persoane au fost ucise și 29, inclusiv șase copii, au fost rănite într-un raid nocturn al dronelor de atac rusești asupra Kievului, a anunțat primarul capitalei Ucrainei, Vitali Klitschko.
Suedia spune că nu va avea probleme cu livrarea a 150 de avioane Gripen și va accelera cu ușurință ritmul. Între timp, președintele Zelenski anunță că primul Gripen ar putea ajunge în Ucraina deja de anul viitor.
Țările din așa-numita Coaliție de Voință (Coaliție a Voluntarilor) au convenit să intensifice presiunea asupra Rusiei la o reuniune a liderilor de vineri la Londra. De asemenea, s-au angajat să finanțeze pe termen lung și să consolideze industriei de apărare a Ucrainei.
Sancțiunile la adresa Rusiei ar putea fi, în continuare, insuficiente pentru a putea opri puterea militară a Moscovei.
Recent, au apărut informații despre bombe aeriene ghidate (KAB) rusești care au lovit mult în spatele frontului. Acestea au atacat orașul Mîkolaiv, regiunea Poltava și regiunea Odesa.
Suferind de foame și sete, blocați pe insule din delta râului Nipru. Aceasta este soarta a mii de soldați ruși care sunt separați de restul forțelor rusești la sud de Herson. Bombardamentele și dronele armatei ucrainene au transformat zona într-unul dintre cele mai periculoase câmpuri de luptă ale războiului din Ucraina.
Dacă în sudul Ucrainei, rușii sunt blocați în propriile tactici, situația e total diferită pe frontul din Donbas: cel puțin 250 de soldați ruși au intrat în orașul ucrainean Pokrovsk din regiunea Donețk.
Nava de război rusă ”Alexander Șabalin” a ancorat în largul coastei germane, la intrarea în Golful Lübeck. Ambarcațiunea de desant (debarcare) apăruse anterior în largul coastei Danemarcei, fix în timp ce drone neidentificate survolau aerodromurile și bazele militare daneze, dar nu există nicio dovadă că această navă ar fi lansat dronele.
UE a adoptat un al 19-lea pachet de sancțiuni ca răspuns la agresiunea neprovocată a Rusiei împotriva Ucrainei.
Pachetul include noi măsuri ample care vizează finanțarea războiului de către Rusia și extind posibilitatea de a sancționa persoanele responsabile de răpirea copiilor ucraineni.
Încercarea președintelui american Donald Trump de a negocia rapid un armistițiu în războiul din Ucraina a eșuat din nou. Prin urmare, SUA și-au înăsprit semnificativ politica față de Rusia. Au anunțat că vor impune sancțiuni celor mai mari două companii petroliere rusești, Rosneft și Lukoil.
Noua muniție se numește „Thunder-1” sau „Thunder-2” și are o rază de luptă de aproximativ 150–200 km.
Războiului Rusiei în Ucraina afectează civilii ucraineni tot mai mult. Recent, la Pokrovsk mai mulți civili ucraineni au fost uciși de militari ruși.
Pe 19 octombrie, voluntarul ucrainean, Denys Hrystov, a publicat imagini care arată mai mulți civili pe care forțele ruse i-au ucis în apropierea liniei de cale ferată din centrul Pokrovsk. ”Trei civili decedați în centrul orașului Pokrovsk”, menționează Hrystov.
Moscova caută soluții la dronele ucrainene cu rază lungă de acțiune și folosesc acum sistemele portabile de rachete antiaeriene Igla, montate pe pe elicoptere de atac.
Rușii au decis chiar să folosească dirijabile, o soluție utilizată în Primul Război Mondial. Între timp, pentru că știm că totul e roz în federația rusă, Moscova le va cere rezerviștilor să apere rafinăriile după atacurile ucrainene.
Suedia a semnat o scrisoare de intenție pentru a exporta în Ucraina până la 150 de avioane suedeze Gripen, a declarat miercuri premierul suedez Ulf Kristersson, după întâlnirea cu președintele ucrainean Volodimir Zelenski.
Exploziile au zguduit Kievul și alte orașe ucrainene în noaptea de 22 octombrie, când Rusia a lansat un nou atac aerian la scară largă împotriva Ucrainei. Atacul vine la scurt timp după ce Ucraina a lansat rachete Storm Shadow într-un atac în masă asupra Rusiei, potrivit Statului Major. Loviturile au vizat uzina chimică rusă din Briansk, care produce componente cheie pentru rachete rusești.
Denis Știlerman, coproprietar și designer-șef la Fire Point, compania care produce "Flamingo", descrie noua armă a Ucrainei drept o "dronă modulară" pe care se montează motoare ieftine și disponibile și având o încărcătură utilă de 1.150 kg și o rază de peste 3.000 km.
Liderii europeni susțin înghețarea ostilităților. Mai mult, Europa și Ucraina pregătesc un plan în 12 puncte pentru a pune capăt războiului cu Rusia.
Ucraina va primi primele avioane de vânătoare F-16 suplimentare din Belgia, dar acest proces va depinde de ritmul în care aeronavele F-35 de generația a 5-a vor intra în dotarea Forțelor Aeriene belgiene.
Rusia își intensifică atacurile asupra infrastructurii energetice a Ucrainei, pe măsură ce presiunea internațională asupra președintelui rus, Vladimir Putin, începe să scadă, a declarat președintele Volodimir Zelenski marți (21 octombrie).
Analizând poziția pe care administrația Trump a avut-o față de Ucraina de la începutul mandatului până la recentele evenimente, observăm că obiectivele Washingtonului nu vizează neapărat o pace solidă în sensul clasic, ci mai degrabă o soluție pragmatică rapidă, care să reducă, ideal să elimine, implicarea directă a SUA. Administrația Trump - aflată abia în primul an de mandat - pare să prefere o încetare a focului care să conducă treptat către un conflict înghețat, deși acest deznodământ este mai degrabă o consecință strategică a politicilor sale, decât un obiectiv explicit declarat.
Agenția de presă rusă Tass a semnalat, pe 19.10.2025, că, în primele trei luni de implementare a programului PURL (Lista de cerințe prioritare pentru Ucraina), care le permite aliaților europeni din cadrul NATO să cumpere arme pentru Kiev din SUA, Ucraina a primit 2,422 de miliarde de dolari, în timp ce nevoile sale pentru această perioadă s-au ridicat la 3-4,5 miliarde.
Un război de uzură ca acesta se termină doar când una din părți e epuizată și se retrage.
Administrația Federală a Aviației din SUA (FAA) avertizează companiile aeriene americane asupra riscurilor de survol în spațiul aerian al Venezuelei, pe fondul intensificării activității militare din regiune. Într-o notificare transmisă vineri, FAA a precizat existența unei „situații potențial periculoase” pentru aeronavele care zboară la orice altitudine deasupra țării sud-americane, în contextul „înrăutățirii situației de securitate” și al creșterii tensiunilor militare. Concomitent armada americană din Caraibe e impresionantă, portavionul USS Gerald R. Ford, cea mai modernă navă de luptă din lume, fiind în Caraibe „pe poziții”.
Federația Rusă a lansat un nou val de atacuri la Dunăre asupra Ucrainei, în proximitatea teritoriului României. Și, din nou, două avioane F-16 Fighting Falcon au fost ridicate de la Baza 86 Aeriană Borcea. De data aceasta nicio dronă nu a mai intrat în spațiul aerian al României.
Preşedintele rus Vladimir Putin a confirmat că a primit planul de pace pentru Ucraina elaborat de Statele Unite şi a declarat că documentul ar putea servi drept bază pentru o soluţionare paşnică "definitivă", informează Agerpres și EFE. "Avem acest text, l-am primit prin canalele de comunicare existente cu administraţia americană", a declarat liderul de la Kremlin la începutul unei teleconferinţe cu membrii Consiliului de Securitate al Federaţiei Ruse.
Achiziționarea de către Maroc a zece elicoptere Airbus H225M, cunoscute sub numele Caracal, dedicate operațiunilor de căutare și salvare în luptă, reprezintă o verigă profund semnificativă în lanțul eforturilor continue ale Regatului de a-și moderniza forțele armate și de a le spori pregătirea operațională.
Drona de luptă Bayraktar Kizilelma, dezvoltată de Turcia, a realizat cu succes o etapă definitorie în aviația militară mondială, după ce a executat un atac aer-aer simulat împotriva unui avion F-16 al Forțelor Aeriene Turce. Anterior, Kizilelma zburase în formație cu F-ul turc.
Președintele Volodimir Zelenski s-a adresat poporului ucrainean și aliaților într-un discurs istoric în care a precizat că Ucraina se află în cel mai greu moment al istoriei sale, în fața celor 28 de puncte ale planului de pace al SUA, precizând că Ucraina are de ales între deminitate și a pierde cel mai important aliat al său. Zelenski a transmis că nu a trădat niciodată și nici nu o va face nici acum.
Ucraina se confruntă în prezent cu o presiune mai puternică din partea Washingtonului să accepte planul de pace propus de acesta decât s-a întâmplat în precedentele eforturi americane de soluţionare a războiului ruso-ucrainean, au declarat vineri două surse agenţiei Reuters.
Într-o perioadă în care amenințările hibride și tehnologia dual-use redefinesc conceptele clasice de securitate națională, Uniunea Europeană face un pas decisiv pentru a-și securiza „porțile” de intrare. Sfârșitul lunii octombrie 2025 a marcat un moment de cotitură în capacitatea Europei de a răspunde provocărilor asimetrice, odată cu finalizarea testelor Frontex din Portugalia.
Seulul își continuă campania de promovare în Orientul Mijlociu, unde apropierea sa tot mai mare de partenerii regionali indică o schimbare pe termen lung către o cooperare mai profundă și mai strategică, bazată pe interese comune, obiective de modernizare și extinderea legăturilor de apărare.
După luni de speculații și retorică electorală, planul administrației Trump pentru încheierea războiului din Ucraina a aterizat pe masa președintelui Volodimir Zelenski. Nu este doar o propunere diplomatică, ci un ultimatum al realpolitik-ului american, livrat direct de emisarul Dan Driscoll: o foaie de parcurs în 28 de puncte care redesenează harta Europei de Est.
Decizia Guvernului de la Londra de a casa flota de drone MQ-9A Reaper, invocând clauzele stricte ale acordurilor de export militar cu SUA, pune în lumină limitele birocratice și strategiceo occidentale în sprijinirea Ucrainei.
Decizia Cancelarului german Friedrich Merz de a confirma oficial livrarea de sisteme de rachete cu rază lungă de acțiune către Ucraina reprezintă un pas major, de necontestat, care pune capăt unei lungi perioade de ezitare și în efortul colectiv de susținere a Kievului. Anunțul, făcut pe 19 noiembrie, elimină o barieră politică importantă ce a caracterizat ezitarea Germaniei în a furniza capacități de atac cu rază lungă, deși păstrează o doză calculată de ambiguitate.
Când avionul lui Evgheni Prigojin, şeful aşa-zisei companii militare private (PMC) Wagner Group, s-a prăbușit în august 2023, mulți analiști occidentali s-au grăbit să prezică un vid de putere al Rusiei în Africa. S-a vorbit despre haos, despre mercenari debusolați și despre oportunitatea Occidentului de a recâștiga terenul pierdut. Realitatea, însă, ne arată o cu totul altă imagine, una mult mai cinică și mai organizată: Kremlinul nu doar că a găsit un înlocuitor, dar a „naționalizat” mercenariatul cu o viteză uluitoare.
Un avion de patrulare antisubmarin de tip P-8A Poseidon aparținând Forțelor Navale ale SUA a efectuat, pe 20.11.2025, o amplă misiune ISR (Intelligence, Surveillance and Reconnaissance) deasupra apelor neutre ale Mării Negre.
Surse rusești au informat, pe 21.11.2025, că generalul locotenent Serghei Medvedev a fost numit la conducerea trupelor Regiunii Militare Sud și a Grupării de trupe Sud din cadrul operației militare speciale. Anterior, acesta a deținut funcția de șef de stat major al Regiunii Militare Sud.
Planul de pace în 28 de puncte pentru războiul din Ucraina, despre care toată lumea vorbește acum, este practic o înțelegere americano-rusă care pedepsește victima și gratifică agresorul; un precedent dezastruos, poate chiar letal pentru actuala ordine mondială dominată de SUA.
Tensiunile militare dintre Maroc și Algeria escaladează, iar anunțul Rabatului privind consolidarea capacităților sale de apărare antiaeriană cu cele mai noi tehnologii chinezești vine ca o reacție directă la acordul Algeriei cu Rusia pentru achiziția avioanelor de vânătoare stealth Su-57.
DefenseRomania vă invită să urmăriți vineri, 21 noiembrie 2025, o nouă ediție a emisiunii „Obiectiv EuroAtlantic”.
Armata rusă a revendicat joi capturarea oraşului Kupiansk, o redută ucraineană din provincia Harkov, unul dintre oraşele în care trupele Moscovei au înaintat în ultimele săptămâni împotriva forţelor ucrainene aflate în dificultate de asemenea pe alte sectoare ale frontului, relatează agențiile Agerpres și AFP.
Oficialii UE au în vedere introducerea de noi măsuri restrictive împotriva flotei din umbră a Rusiei.
Comisia Europeană (CE) dorește un „Schengen militar”, adică să deplaseze rapid și fără probleme trupe, echipamente și arme în Europa. Conform noii sale propuneri, statele membre ale UE ar avea la dispoziție doar șase ore pentru a aproba tranzitul unităților militare și a echipamentelor în perioade de criză. Pe timp de pace, perioada scade la trei zile.
Într-o perioadă în care dezbaterile pe zona militară se concentrează, inclusiv în România, pe utilitatea armei tanc în războiul modern, într-un moment în care dronele sunt tehnologii emergente, Arabia Saudită face un pas major în acest sens, angajându-se să achiziționeze sute de tancuri americane Abrams, un acord anunțat de Casa Albă și prezentat drept o etapă esențială în relația strategică cu Washingtonul. Mai exact, e vorba de aproape 300 de tancuri. Aici trebuie amintit că și România are pe rol un program privind achiziția a 216 tancuri noi.
Germania nu își va atinge propriul obiectiv de 3,5% pentru cheltuieli de apărare în 2029, a declarat miercuri ministrul Apărării, Boris Pistorius, în contextul în care Berlinul își majorează cheltuielile în urma războiului Rusiei cu Ucraina.
Mercenarul Horaţiu Potra a fost adus, joi, în ţară, cu o cursă aeriană din Dubai şi va fi preluat de poliţişti de la Aeroportul Otopeni.
Companiile ucrainene din sectoarele critice vor putea cumpăra și utiliza sisteme anti-aeriene. Costurile vor cădea în sarcina companiilor.
De la sosirea lor istorică în august 2024, avioanele F-16 nu au rămas doar piese de muzeu sau simple instrumente care să ridice moralul ucrainenilor, aşa cum anticipau mulţi analişti militari. Datele recente confirmă o realitate care deranjează acolo unde cu adevărat este nevoie, la Moscova: avioanele occidentale au devenit coloana vertebrală a apărării și ofensivei Kievului.
Suntem în noiembrie 2025, iar calendarul războiului din Ucraina pare să fi intrat într-o nouă dimensiune temporală. Pe de o parte, avem lupte acerbe în tranșeele din Donețk, unde realitatea se măsoară în metri pierduți și vieți curmate, iar pe de altă parte, avem ceasurile diplomatice de la Washington, care bat într-un ritm alert, dictat de o administrație Trump revenită la Casa Albă cu o agendă clară: tranzacționarea păcii.
Un nou plan de pace american ia prin surprindere Uniunea Europeană care nu este prea fericită că nu a fost consultată în prealabil de administrația de la Casa Albă. Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene, Kaja Kallas, spune că orice plan de a pune capăt războiului Rusiei împotriva Ucrainei trebuie să implice atât partea ucraineană, cât și cea europeană.
Într-un război care a devenit demult unul al resurselor și al logisticii, vestea venită de la Germania nu este doar despre tehnică militară, ci despre matematică pură aplicată pe câmpul de luptă din Ucraina. Armin Papperger, CEO-ul companiei germane Rheinmetall, a confirmat pe 18 noiembrie 2025 o informație esențială pentru securitatea energetică a Ucrainei: Germania a finalizat livrarea celor patru sisteme de apărare antiaeriană Skynex promise armatei ucrainene.
Trăim un moment de inflexiune în arhitectura de securitate a Europei, unul în care vechile granițe dintre decizia politică, execuția militară și capacitatea industrială nu doar că se estompează, ci se rescriu sub presiunea unei noi realități geopolitice. Până ieri, rolul industriei de apărare, fie ea și un gigant precum Airbus, era clar delimitat: să furnizeze avioanele, tancurile, muniția pe care guvernele îl comandă și generalii le utilizează. Strategia, doctrină și, mai presus de toate, decizia nucleară rămâneau apanajul exclusiv al șefilor de stat.
O dronă rusească a zburat, foarte probabil, de-a lungul Dunării, dinspre mare spre Galați, pe frontiera cu Ucraina, iar ulterior a luat-o spre nord, deasupra Prutului, pe granița cu Republica Moldova. Două ore mai târziu drona a fost detectată la aproximativ 40 km de Tiraspol, oraș aflat în Transnistria controlată de Rusia.
