Declarații venite din partea altor oficiali belaruși confirmă evoluția pregătirilor. Alyaksandr Nevyarousky, adjunct al secretarului de stat al Consiliului de Securitate, a recunoscut că dislocarea armelor rusești, inclusiv Oreshnik, este în plină desfășurare, fiind justificată prin “militarizarea statelor vecine și investițiile lor în apărare”. La rândul său, Nikalai Buzin, fost șef adjunct al Statului Major belarus, a descris Oreshnik drept un element de descurajare care permite menținerea securității fără costurile unei curse a înarmărilor, o formulare ce sugerează că Minskul vede acest sistem drept o componentă permanentă, nu una tranzitorie.
Un alt indicator clar al demersului este faptul că infrastructura necesară dislocării a fost deja creată. În martie, Alyaksandr Valfovich, secretarul Consiliului de Securitate, confirma că locurile de desfășurare sunt pregătite. În paralel, Belarusul a finalizat formarea unităților logistice și operaționale care vor lucra alături de personalul rus, potrivit declarației generalului Pavel Muraveika, din iulie, în care se preciza că toate problemele tehnice și logistice privind asigurarea integrării militare ruso-belaruse asupra Oreshnik se află în stadiul final.
Deveselu și Redzikowo, considerate de ruși drept o amenințare / Foto: ministerul rus al apărării
Poate cel mai mai solid argument vine însă din datele satelitare.
La sud de Minsk, în districtul Slutsk, în apropierea satului Pavlovka, au început încă din iunie 2024 lucrările de construcție pentru o bază destinată acestui sistem, fără ca autoritățile să anunțe oficial proiectul. Până în 2025, zona (care anterior a găzduit regimente de rachete cu focoase nucleare sovietice) era deja transformată într-un complex militar extins, cu drumuri noi, aproximativ zece depozite de muniții cu ziduri de protecție, trei hangare uriașe, structuri suplimentare în curs de ridicare și un perimetru clar delimitat pe o suprafață de peste doi kilometri pătrați. Această infrastructură poate servi atât ca bază pentru patrulele mobile ale Oreshnik, cât și ca punct de reaprovizionare și plecare în caz de criză.
La rândul său, colaborarea industrială confirmă apropierea momentului desfășurării. Belarusul produce șasiul MZKT-79291 pentru lansatoarele Oreshnik, iar prototipurile au fost deja observate circulând prin Minsk în martie, apoi prezentate direct în biroul lui Lukașenko. Contractele din cadrul Statului Unional Rusia-Belarus prevăd producția comună, în timp ce componentele de lovire sunt fabricate în Rusia.
În fine, potrivit serviciilor ucrainene Rusia dispune deja de șase rachete Oreshnik, cu o producție anuală planificată de încă șase unități. Declarația lui Lukașenko conform căreia mai multe rachete vor fi livrate Belarusului până la finalul anului 2025 confirmă că transferul a început și că în Belarus va ajunge cel puțin un batalion rusesc complet (două sau trei lansatoare și un post de comandă mobil).
Toate aceste elemente converg către concluzia că desfășurarea Oreshnik în Belarus nu este o posibilitate ipotetică, ci, foarte probabil, un proces aflat în faza finală, cu primele capacități operaționale care se pregătesc să intre în serviciu chiar în această perioadă.
Racheta Oreshnik, un sistem de armament de ultimă generație utilizat de Rusia în premieră împotriva Ucrainei. Sursa foto: YouTube/AiTelly.
Desfășurarea Oreshnik în Belarus reprezintă pentru NATO și Uniunea Europeană cel mai semnificativ salt al posturii nucleare ruse de la retragerea Moscovei din Tratatul INF încoace.
Amplasarea unor rachete cu rază intermediară - potențial nucleare - la câteva sute de kilometri de capitale europene obligă Alianța să își recalibreze rapid arhitectura de descurajare și apărare.
În plan operațional, NATO va avea nevoie să compenseze avantajul de proximitate pe care îl câștigă Moscova prin Belarus.
Sistemele Oreshnik, dacă ar fi lansate de pe teritoriul Belarusului, ar putea fi interceptate numai în faza inițială a traiectoriei, ceea ce face ca bazele antirachetă existente în România și Polonia să devină, pe de o parte, insuficiente, iar pe de alta, ținte principale ce trebuie eliminate de rachetele sau dronele rusești, înaintea lansării oricărui atac cu Oreshnik.
1. Consolidarea sistemelor din jurul facilităților de la Deveselu și Redzikowo
În acest context, foarte probabil, Alianța va lua în calcul fie extinderea capabilităților deja existente la Deveselu și Redzikowo, fie construirea unui nou nod de apărare antirachetă mai aproape de granița belarusă.
Trebuie spus că există inclusiv o opțiune lansată în cercurile europene de la nivel înalt privind crearea unui centru similar în Ucraina. Aceasta este evident văzută ca o evoluție foarte riscantă, dar care ar răspunde logicii militare a interceptării timpurii, într-un moment în care Kievul pledează pentru integrarea euroatlantică.
2. Sisteme suplimentare de lovire, amplasate în statele baltice, Polonia sau chiar în estul Slovaciei.
Însă, în aceeași logică, NATO ar putea să amplaseze în statele baltice, Polonia sau chiar în estul Slovaciei sisteme de lovire capabile să neutralizeze lansatoarele Oreshnik chiar în faza pre-firing, adică chiar înainte de lansare.
Ar fi similar cu modul în care serviciile ucrainene au distrus în iulie 2024 un lansator Oreshnik chiar pe teritoriul rus, la Kapustin Yar, un precedent care demonstrează vulnerabilitatea sistemului înainte de lansare. Pentru NATO, poziționarea unor astfel de capabilități ar funcționa nu doar ca măsură de apărare, ci și ca avertisment că orice tentativă de folosire a Oreshnik din Belarus ar putea fi zădărnicită rapid.
3. Sancțiuni mai agresive împotriva Belarusului.
În plan politic, devine o certitudine că Uniunea Europeană va continua să trateze Belarusul nu ca pe un actor independent, ci ca pe o extensie militară a Rusiei. Faptul că rachetele vor fi operate în principal de personal rus, iar decizia de utilizare va aparține exclusiv Kremlinului, va conduce cel mai probabil la un nou val de sancțiuni coordonate împotriva sectorului militaroid belarus, în special a industriei care produce platformele pentru Oreshnik și alte sisteme rusești.
Bruxelles-ul va folosi acest instrument economic atât pentru a penaliza colaborarea Belarusului, cât și pentru a descuraja extinderea producției comune de armament.
4. Pe termen mediu, este de așteptat ca riscul generat de Oreshnik să accelereze consolidarea flancului estic al NATO.
Germania a mutat deja o brigadă blindată în Lituania, iar Marea Britanie și Statele Unite își reconfigurează prezența în Polonia. O desfășurare nucleară rusească în Belarus va justifica plasarea permanentă a unor grupări de forțe NATO mai robuste, cu elemente de artilerie cu rază lungă, sisteme de apărare antiaeriană avansate și capabilități de lovire de înaltă precizie. Această tendință va face probabil ca flancul estic să nu mai fie perceput ca o zonă tampon, cum este tendința actuală, ci ca un spațiu de descurajare activă, unde Moscova va trebui să considere serios costurile oricărei escaladări.
5. Nu în ultimul rând, reacția NATO și a UE va include foarte probabil o intensificare a pregătirilor pentru scenariul cel mai periculos: folosirea Oreshnik ca instrument de șantaj nuclear sau chiar ca vector într-o lovitură preventivă.
Pentru a gestiona acest scenariu, Alianța nu poate decât să își întărească planurile de răspuns proporțional, să își intensifice mesajele politice privind responsabilitatea directă a Rusiei pentru orice utilizare și să clarifice faptul că Belarusul, fiind gazda sistemelor, devine automat o țintă militară legitimă în cazul unui conflict. Această abordare ar trebui să submineze retorica lui Lukașenko privind caracterul „defensiv” al Oreshnik și, pe termen lung, poate alimenta tensiuni interne între elitele belaruse care realizează riscul de a transforma țara într-un prim câmp de luptă.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Administrația Trump a dezvăluit o nouă Strategie de Securitate Națională (NSS) care marchează o ruptură dramatică față de consensul transatlantic tradițional, oferind o evaluare sumbră a viitorului Europei și sugerând că continentul se află într-un proces de „declin civilizațional” accelerat de migrație.
Un fost comandant al forțelor terestre ale Rusiei a lansat o critică neobișnuit de dură la adresa Kremlinului și a serviciilor ruse de spionaj, afirmând că planificarea invaziei militare pe scară largă a Ucrainei s-a bazat pe calcule catastrofal de greșite și pe o subestimare profundă a rezistenței de la Kiev.
DefenseRomania vă invită să urmăriți vineri, 5 decembrie 2025, o nouă ediție a emisiunii „Obiectiv EuroAtlantic”.
În timp ce Statele Unite negociază peste capul Europei, președintele Alexander Stubb livrează verdictul de care liderii UE se temeau cel mai mult: epoca „păcii juste” a apus, iar supraviețuirea, nu dreptatea, devine noua monedă de schimb. Avertismentul venit din partea președintelui Finlandei, Alexander Stubb, nu este doar o analiză academică în paginile publicate într-un articol din revista Foreign Affairs, ci un diagnostic clinic al unui pacient aflat în stare critică: ordinea liberală post-1945.
Într-un conflict care a depășit deja borna celor trei ani și a devenit sinonim cu tranșeele înghețate și duelurile de artilerie, o statistică surprinzătoare oferită de un general de top al NATO rescrie manualele de tactică militară. Potrivit generalului-maior Maik Keller, comandant adjunct al noii misiuni de asistență a NATO pentru Ucraina (NSATU), forța de drone a Kievului, deși minusculă din punct de vedere numeric, a devenit cel mai letal instrument de pe front.
Deși discuțiile de la Moscova, din 2 decembrie, dintre delegația americană și președintele Rusiei, Vladimir Putin, nu par să fi adus pacea mai aproape, secretarul de stat al SUA, Marco Rubio, susține, într-un interviu pentru Fox News, că s-au făcut „progrese” către încheierea războiului.
Maratonul diplomatic de cinci ore desfășurat marți la Kremlin, între președintele rus Vladimir Putin și trimișii speciali ai președintelui american Donald Trump, s-a încheiat exact așa cum a început: fără nicio mișcare semnificativă, fără un acord și fără vreun semn că Moscova ar fi dispusă să își reconsidere cererile maximaliste.
Este timpul ca UE să renunțe la strategia ei eșuată de „reacționează, speră, repetă”, consideră directorul Institutului pentru Studii de Securitate al UE (EUISS), Steven Everts.
Iluzia că Unchiul Sam va veni întotdeauna să ne salveze s-a risipit în noroaiele de la Cincu, în urma simulării unor manevre militare efectuate în cadrul Dacian Fall. Într-un amplu reportaj al agenției americane Bloomberg se precizează că scenariul testat de NATO ne arată o Europă descoperită, obligată să înfrunte o eventuală invazie rusă bazându-se strict pe propriile forțe convenționale, în timp ce sprijinul american, altădată automat, devine o variabilă incertă, limitată strict la logistică și nu la bocanci pe teren
Încă de la începutul anului trecut, relațiile egipteano-turce au cunoscut o schimbare strategică rapidă, reflectată clar în sectoarele militar și de apărare.
Presa germană a informat că, pe 28 noiembrie, în Polonia a fost activată apărarea antiaeriană după ce au fost detectate activități intense ale aviației rusești în apropierea flancului estic al NATO.
Vocile care contează la Kiev și în cancelariile occidentale încep să articuleze cu voce tare ceea ce istoricii militari intuiau deja, dar politicienii refuzau să accepte: războiul din Ucraina nu se va încheia cu o paradă a victoriei în Piața Roșie și nici cu prăbușirea imediată a regimului de la Kremlin.
Recentele anunțuri venite de la Kiev, Stockholm și Paris privind posibila achiziție a unui număr impresionant de avioane de luptă europene - 100 de Rafale și până la 150 de Gripen - au generat mult entuziasm în spațiul public. Un total de 250 de aparate de zbor sună, într-adevăr, spectaculos. Totuși, dacă privim situația la rece, dincolo de retorica politică și de scrisorile de intenție, realitatea este mult mai nuanțată.
La scurt timp după întoarcerea dintr-o vizită la Moscova, unde s-a întâlnit cu Vladimir Putin, premierul ungar, Viktor Orban, a acordat un interviu publicației germane Welt am Sonntag, în care a declarat că, după încheierea ostilităților, Ucraina ar trebui să redevină un stat tampon între Rusia și țările NATO.
Președintele american Donald Trump a provocat un val de șoc la nivel global sâmbătă, 29 noiembrie, anunțând pe contul său de pe rețeaua socială TruthSocial că spațiul aerian "deasupra și în jurul Venezuelei" ar trebui considerat "complet închis".
Informațiile recente venite de la Berlin, conform cărora luna octombrie a marcat un record absolut în ceea ce privește activitatea dronelor deasupra bazelor militare germane, nu trebuie citite ca simple statistici ale unor incidente izolate de securitate.
Misterul exploziilor care au zguduit vineri două petroliere aflate la intrarea în strâmtoarea Bosfor s-a risipit mai repede decât fumul negru ridicat de pe punțile navelor avariate. Nu a fost vorba despre mine marine rătăcite aşa cum se credea și nici despre accidente tehnice cauzate de uzură morală a navelor, ci despre o operațiune chirurgicală asumată Ucraina.
Viktor Iușcenko, cel de-al treilea președinte al Ucrainei și omul care a simțit pe propria piele toxicitatea influenței rusești, a ieșit recent la rampă cu un avertisment brutal. Fostul lider de la Kiev compară propunerile de „pace” venite dinspre Washington cu Acordul de la Munchen din 1938.
Într-o Europă care încă dezbate reactiv despre reintroducerea stagiului militar sau despre cum să-și completeze stocurile de muniție, Estonia alege din nou să privească securitatea națională nu ca pe o sarcină exclusivă a armatei, ci ca pe o competență civică fundamentală.
Într-un război de uzură, victoria nu se măsoară doar în kilometri pătrați de teritoriu recucerit, ci și în capacitatea de a „orbi” adversarul, lăsându-l expus și vulnerabil în fața unor lovituri care vizează însăși infrastructura vitală a frontului.
O explozie spectaculoasă, un nor purpuriu toxic și o tăcere asurzitoare din partea Kremlinului. Evenimentele de vineri, 28 noiembrie, de la poligonul Yasny din regiunea Orenburg, par să confirme un nou eșec major în programul de modernizare nucleară al Rusiei. Deși Moscova încearcă să proiecteze imaginea unei forțe strategice invincibile, dovezile vizuale și contextuale indică faptul că „super-armele” promovate agresiv de Vladimir Putin au o problemă fundamentală: refuză să zboare.
Viktor Orban a mers din nou la Moscova, unde a obținut din partea lui Vladimir Putin recunoașterea relațiilor excelente dintre cele două țări.
Vineri seara, Ucraina a primit o lovitură care nu a venit dinspre Moscova, ci din interiorul propriilor sale instituții. Andrii Yermak, șeful de cabinet al președintelui și, de facto, al doilea cel mai puternic om din statul ucrainean, și-a prezentat demisia. Nu a fost o retragere onorabilă, ci una forțată de perchezițiile procurorilor anticorupție (NABU) chiar în locuința sa.
Dezvăluirile recente din presa britanică, potrivit cărora Donald Trump i-a trimis pe Steve Witkoff și Jared Kushner la Moscova pentru a pune pe masa Kremlinului recunoașterea controlului rusesc asupra teritoriilor ocupate, confirma în continuare cum se raportează azi Statele Unite la conflictul din Ucraina.
Sub pretextul unei ofensive tehnice împotriva cartelurilor de droguri, Statele Unite redesenează arhitectura de securitate din America Latină. Acordul recent semnat de SUA cu Republica Dominicană este considerat de experţi ultima piesă dintr-un dispozitiv militar masiv care, privit de sus, seamănă izbitor cu o blocadă navală și aeriană în jurul regimului de la Caracas.
În lipsa unei politici europene unitare de înarmare, reacția naturală a statelor a fost accelerarea programelor naționale de achiziții, fiecare țară prioritizându-și propriile nevoi. Deși Bruxellesul a încercat să dea coerență acestui impuls prin câteva instrumente - achiziții comune de muniție, inițiative în domeniul apărării antiaeriene, mecanisme de finanțare pentru industria de apărare - realitatea arată că grosul achizițiilor este încă la nivel strict național.
Devine tot mai clar că actualul context de securitate din Ucraina nu este despre pace, ci despre formalizarea unei capitulări. Vladimir Putin, aflat într-o vizită în Kârgâzstan, a transmis un mesaj Washingtonului înainte de sosirea delegației conduse de Steve Witkoff la Moscova: Rusia nu negociază, Rusia dictează condițiile. Retorica liderului de la Kremlin, aparent deschisă spre dialog, ascunde de fapt un ultimatum - retragerea trupelor ucrainene de pe propriul teritoriu sau anihilarea lor militară.
Fidel rolului său de „locotenent” al Kremlinului și mereu gata să recite partitura Moscovei, Alexander Lukașenko a transformat, joi, summitul OTSC de la Bișkek într-o tribună de lansare a mesajelor rusești. Liderul de la Minsk a comentat, cu aerul unui expert, versiunea planului de pace scursă în presa americană - un posibil tratat între Rusia, Ucraina și Occident.
Germania pare să fi înțeles, în sfârșit, că epoca „dividendelor păcii” s-a încheiat definitiv. Dezvăluirile recente din The Wall Street Journal și presa germană despre existența „OPLAN DEU” (un plan militar secret de 1.200 de pagini) reprezintă mai mult decât o schimbare a birocraţiei greoaie cu care ne-a obişnuit Ministerul Apărării de la Berlin.
Confuzia diplomatică generată de recentul plan de pace în 28 de puncte și negocierile opace dintre Moscova și Washington scot la lumină o criză profundă de viziune strategică la nivelul administrației americane. Într-un moment în care Europa încearcă să descifreze dacă mai poate conta pe garanțiile de securitate transatlantice, o analiză recentă a generalului (r) Ben Hodges, fost comandant al trupelor SUA în Europa, oferă o perspectivă pragmatică, lipsită de sentimentalism, asupra erorilor pe care Statele Unite riscă să le comită. Mesajul său este clar: izolarea Europei nu va aduce prosperitate Americii, ci dimpotrivă, va vulnerabiliza însăși economia americană.
Președintele american Donald Trump a avut o discuție telefonică duminică cu omologul său rus, Vladimir Putin, a declarat șeful de cabinet al Casei Albe, fără a oferi alte detalii, cu puțin timp înainte de o întâlnire planificată cu președintele ucrainean Volodimir Zelenski, în Florida.
Forțele aeriene chineze și ale Emiratelor Arabe Unite au încheiat exercițiul comun "Falcon Shield 2025", care a avut loc în Emiratele Arabe Unite (EAU) între 9 și 22 decembrie 2025, într-o mișcare ce reflectă aprofundarea parteneriatului de apărare dintre cele două țări. Prezența Chinei în EAU cu un așa dispozitiv e o premieră, iar în timpul exercițiului avioanele chineze J-10 au zburat alături de Mirage 2000 de producție franceză are Emiratelor, nu însă și cu F-16 pentru care americanii au impus „restricții”.
Un nou atac de proporții al dronelor ucrainene face 120 de victime chiar din rândul serviciului rus de informații militare GRU.
Regatul Unit a anunțat duminica aceasta că a semnat un contract comun de achiziții publice cu Germania, în valoare de 52 de milioane de lire sterline (70 de milioane de dolari). E vorba despre achiziția sistemelor RCH 155 de "artilerie avansată montată pe vehicule blindate", care pot trage în timp ce se află în mișcare și lovi ținte aflate la o distanță mai mare de 70 km.
Schimbă Putin albul în negru privind apărarea antibalistică? Îi refuză Ucrainei un potențial statut occidental? Descrie deja NATO ca pe o amenințare și o prezintă rușilor drept sperietoare? Prefigurează deja ruperea Ucrainei?
Ar fi prima dată când trei țări balcanice produc împreună un vehicul blindat militar.
Tensiuni în creștere între Turcia și Israel, pe fondul dislocării sistemelor radar turcești în Siria.
Președintele american Donald Trump a stârnit valuri înainte de Crăciun când a anunțat aprobarea unei noi clase de nave de luptă care îi vor purta numele, precizând că „nu a mai existat niciodată ceva asemănător” cu aceste nave. Prima navă din „clasa Trump” va fi USS Defiant, însă marea întrebare e dacă SUA chiar au nevoie în războiul modern de astfel de nave sau e mai degrabă un moft personal? Și, desigur, dacă proiectul chiar va fi realizat și la ce costuri.
Elveția nu ar putea să se apere împotriva unui atac major, a declarat sâmbătă șeful forțelor armate elvețiene, generalul-locotenent Thomas Süssli, pentru ziarul Neue Zürcher Zeitung.
Amenințarea din partea Rusiei face necesară creșterea cheltuielilor pentru apărare pentru Elveția. El a avertizat că a te baza pe statutul neutru al țării ar putea să nu merite dacă aceasta nu este susținută de capacitatea de a se apăra.
Somalia a cerut Israelului să revoce recunoașterea regiunii autoproclamate Somaliland, numind acest act o „agresiune” și o încălcare a suveranității teritoriale a Somaliei. Într-un interviu acordat Al Jazeera sâmbătă, Ali Omar, ministrul de stat pentru afaceri externe al Somaliei, a subliniat că guvernul va folosi toate mijloacele diplomatice pentru a contesta ceea ce a numit o „interferență externă” în afacerile interne ale țării.
Prima parte parte a fortificațiilor antidrone ale Poloniei ar putea fi gata în șase luni sau chiar mai devreme, a declarat ministrul adjunct al Apărării Naționale, Cezary Tomczyk.
Rușii susțin că au capturat încă două orașe importante din estul Ucrainei - Mîrnohrad în regiunea Donețk și Huliaipole în regiunea sudică Zaporojie.
În urma pierderii orașului Siversk din regiunea Donețk, Ucraina îi demite pe comandanții a două brigăzi care apărau orașul, a relatat sâmbătă Ukrainska Pravda, citând surse din armată.
Preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski a sosit sâmbătă la Halifax, în Canada, pentru a se întâlni cu premierul Mark Carney, o escală înainte de întâlnirea sa prevăzută pentru duminică, în Florida, cu omologul său american Donald Trump.
Chiar dacă Lukașenko pozează în mediator, Belarusul e un adevărat "portavion" al Rusiei: participă activ atât la agresiunea Ucrainei, cât și la intimidarea statelor Europei.
Într-un demers fără precedent, ONG-ul american Arhivele de Securitate Națională (ASN) au publicat, pe 23 decembrie, transcrierile fidele ale întâlnirilor președințelui SUA, George W. Bush cu omologul rus, Vladimir Putin din 2001 până în 2008.
Într-un anunț oficial din 23 decembrie, Rusia a confirmat dezvoltarea unui submarin nuclear strategic de generație a cincea, o mișcare care subliniază angajamentul Moscovei de a-și menține credibilă descurajarea sa nucleară pe mare, în ciuda sancțiunilor, presiunii industriale și accelerării modernizării navale a NATO.
Informațiile au fost prezentate de Nikolai Patrușev, președintele Consiliului Naval al Rusiei și consilier prezidențial, în cadrul unui eveniment dedicat aniversării a 125 de ani de la înființarea Biroului Central de Proiectare ”Rubin”, unul dintre cele mai importante centre de cercetare și dezvoltare navală din Rusia.
În noiembrie 2022 România semnase un contract pentru 32 de avioane F-16 Fighting Falcon achiziționate din Norvegia, echivalente Block 15 și modernizate în programul MLU (Mid-Life Upgrade). Livrările acestor avioane au început din 2024.
Departamentul de Război al Statelor Unite (Pentagonul) a lansat recent GenAI.mil, o platformă de inteligență artificială destinată personalului armatei americane.
Trăim în două realități paralele: Pe de o parte agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei care a declanșat cea mai mare criză de securitate de după 1945 în Europa și care îngrozește statele europene cu privire la ambițiile militare pe care rușii le au și le pregătesc pe bătrânul continent și pe de altă parte (i)realitatea rusă care trăiește în paradigma cetății asediate cu o Europă ce pregătește agresiunea împotriva ei.
Un grup de senatori americani din partidele Republican și Democrat a emis o declarație pe 25 decembrie prin care condamnă atacurile Rusiei asupra Ucrainei în timpul Crăciunului.
China a criticat din nou vehement joi cel mai recent acord de vânzare de arme americane către Taiwan, o mișcare despre care China spune că aduce conflictul mai aproape.
Înaintea unei noi întâlniri între președinții Donald Trump și Volodimir Zelenski, rușii au lovit violent capitala Ucrainei.
Înainte de a se întâlni duminică cu Volodimir Zelenski, care va fi înarmat cu noi propuneri pentru a pune capăt războiului cu Rusia, preşedintele american Donald Trump l-a avertizat vineri pe omologul său ucrainean că nimic nu este garantat până când nu îşi va da "acordul", notează Agerpres și AFP.
Guvernul japonez a aprobat vineri un buget record pentru următorul an fiscal, care prevede alocări-record pentru apărare, în contextul în care tensiunile cu China continuă să crească, Beijingul acuzând săptămâna aceasta Tokyo că „alimentează o cursă a înarmării spațiale”.
Spania își reevaluează în mod vizibil postura de apărare pe flancul sudic, în contextul schimbărilor rapide ale mediului de securitate din Africa de Nord și al modernizării accelerate a Forțelor Armate Regale ale Marocului.
Madridul consideră că vechile concepte de descurajare nu mai sunt suficiente și că este necesară o adaptare la un spectru de amenințări complex, specific așa-numitei „zone gri”.
Zelenski s-ar putea întâlni cu Trump la 28 decembrie, la Mar-a-Lago, în ceea ce este, probabil, încă o încercare a administrației americane de a forța încetarea conflictului din Ucraina.
Rusia și-a reafirmat, zilele acestea, una dintre condițiile pentru a opri atacurile: cedarea completă a Donbasului și reafirmă în presa internă că ar putea exista chiar și un "schimb de teritorii". De fapt, schimbul se referă tot la teritorii ucrainene, din care Moscova ar putea accepta să se retragă.
Într-un demers fără precedent, ONG-ul Arhivele de Securitate Națională (ASN) ale SUA au publicat, pe 23 decembrie, transcrierile fidele ale întâlnirilor președintelui SUA, George W. Bush cu omologul rus, Vladimir Putin din 2001 până în 2008.
Documentele au fost cerute la publicare în noiembrie 2023. Biblioteca George W. Bush a răspuns în iunie 2024 că estimează că acestea ar putea declasificate pentru publicare în aproximativ 12 ani. Cu toate acestea, Arhivele cu ajutorul firmei de avocatură Goodwin Procter au convins instanța federală să aprobe publicarea mult mai devreme decât se estima.
Netanyahu lansează cel mai mare proiect de apărare din istoria țării pentru a reduce dependența de furnizorii străini.
Rusia atacat din nou Ucraina cu drone, dar și cu rachete de croazieră Kalibr lansate de pe submarinele din Marea Neagră.
Noi atacuri cu drone au fost înregistrate asupra porturilor ucrainene de la Dunăre, în cursul nopţii de joi spre vineri, fiind transmis şi un mesaj RO-ALERT pentru populaţiei, informează Ministerul Apărării Naţionale.
În noaptea de 24 decembrie, Forțele de Apărare ale Ucrainei au lovit un loc rusesc de depozitare și întreținere pentru nave fără echipaj în zona Myrne a Peninsulei Crimeea ocupată temporar.
