Textul intitulat „Afirmații, analize și decizii” a fost publicat de către generalul (r.) Ștefan Dănilă pe blogul personal, iar DefenseRomania îl preia în integralitate.
Notă: Textul aparține generalului (r.) Ștefan Dănilă, subtitlurile redacției:
A devenit un truism necesitatea adaptării la lumea în care trăim, concurent cu vremurile complicate pe care le trăim. Accesul la informațiile de aproape peste tot, transmisiile în direct, posibilitatea de comunicare cu persoane cunoscute direct sau doar virtual, ritmul de schimbare a aplicațiilor, telefoanelor, laptopurilor, tabletelor, mașinilor, locurilor de muncă, domiciliului sau partenerului ne obligă la mai mult dinamism, adaptare și chiar ne fac mai superficiali.
Adaptarea la epoca trilurilor (folosirea Twitter – X) riscă să ne transforme pe toți în twits (idioți), incapabili să mai citim o pagină sau mai mult, dornici să primim sinteza informației, dacă se poate, într-o singură frază sau propoziție.
Afirmațiile aruncate în spațiul public sunt preluate ca atare, partizan sau critic, la modul superficial, doar printr-o selecție emoțională, de tipul îmi place sau nu îmi place.
Afirmațiile unor persoane cunoscute, recunoscute sau doar etichetate ca experți devin mult prea ușor adevăruri imuabile. Desigur, mare parte din răspundere revine celui care face afirmațiile respective, mai ales dacă și-a asumat rolul de expert sau de profesionist al domeniului pentru care face afirmația.
Cele mai periculoase sunt afirmațiile care urmează unei analize pe un alt subiect, total diferit. Argumentele corecte și construcția analizei făcute pot transfera credibilitatea către afirmația care nu este explicată, argumentată și, uneori, poate fi falsă sau eronată.
Un exemplu în acest sens poate fi afirmația „unica soluție este reintroducerea serviciului militar obligatoriu”, preluată de un jurnalist ca „serviciul militar obligatoriu, cerut de generalii în rezervă din România”.
În epoca „X”, nu mai contează că este o afirmație făcută de un singur general locotenent, în retragere, ca urmare a unei evaluări proprii. De Clemanceau pare că nu îi pasă jurnalistului, nici Parlamentului, de ce le-ar mai păsa cititorilor?
Pentru a ne adapta vremurilor, voi spune și eu: „reintroducerea serviciului militar obligatoriu, în acest moment, este o aberație”. Desigur, pot să fiu preluat de alt jurnalist, pot să primesc multe like-uri, dar și multe hate-uri, bineînțeles, emoțional. Pot fi și comentarii de susținere sau de negare și ostracizare, dar prea puține vor fi explicate.
În sprijinul afirmației mele aș putea să adaug câteva argumente. Renunțarea la conceptul Războiului Întregului Popor s-a făcut pe fondul aderării la cea mai puternică Alianță politico-militară, respectiv trecerea în tabăra învingătorului din Războiul Rece. Aceasta s-a produs în contextul dispariției prin colaps a învinsului (Tratatul de la Varșovia), dar s-a menținut teama față de Rusia, moștenitoarea majorității capacității militare a Uniunii Sovietice. Riscul unei invazii a devenit aproape nul după ce Uniunea Sovietică s-a destrămat și am încheiat un tratat de bună vecinătate cu Ucraina. Niciodată nu s-a luat în calcul un scenariu în care ne-ar invada Ucraina, deși unii mai discutau despre importanța Porții Focșanilor.
În actuala Strategie Națională de Apărare a Țării este menționată ca periculoasă atitudinea agresivă a Federației Ruse, nicidecum vreun vecin.
Așadar, în lipsa pericolului iminent al unei invazii, de ce considerăm ca principală preocupare apărarea cu rezerviști? Avem atât de puțină încredere în Forțele Armate profesioniste sau în solidaritatea aliaților? Desigur, avem garanții de securitate și prin apartenențe la Uniunea Europeană, dar mecanismele prin care s-ar mobiliza statele europene pentru apărarea unuia dintre ele nu sunt foarte clare, fiind declinate în mare parte către NATO.
Apartenența noastră la NATO a fost foarte vizibilă prin participarea la unele misiuni ale Alianței, la exerciții comune, este o componentă importantă a transformării și modernizării forțelor armate.
Mă întreb cum ar fi fost pentru militarii aliați să colaboreze pentru îndeplinirea unei misiuni de menținere sau de impunere a păcii cu unități/subunități încadrate cu militari în termen români.
Acei militari știu că pregătirea individuală a unui soldat durează minim șase luni, la care ar trebui să se adauge programe de instrucție pentru luptă cu grupa/echipajul, plutonul, compania și batalionul. Pentru fiecare tip de misiune este necesar un program distinct, cu cerințe și activități specifice, care presupun timp și resurse adecvate. Acest necesar de resurse îl determina pe generalul american Martin Dempsey să solicite mai multă claritate decidenților politici (Secretarului General al NATO) privind scopul, obiectivele și finalitățile misiunii în care se implică forțele armate.
Atunci când am solicitat Catalogul de costuri al structurii de forțe a Armatei României, am cerut să se țină cont de misiunile fiecărei unități, deoarece o unitate pregătită pentru apărarea teritoriului național necesită alte resurse față de o unitate capabilă să execute misiuni de luptă în afara teritoriului național. Demersul a fost destul de dificil, deoarece niciunul dintre cei pregătiți pentru planificarea capacității de apărare în SUA nu a considerat necesar să introducem și noi sistemul de cuantificare financiară a fiecărei activități și a fiecărei structuri.
Din cele de mai sus rezultă necesitatea de a gândi o carieră militară a unui soldat profesionist pentru minim doi ani. Dacă luăm în calcul și posibilitatea ca acesta să transmită din pregătirea sa celor noi veniți în unitate, precum și posibile misiuni efective în care să fie implicați, atunci se poate deduce aritmetic necesitatea unui contract minim de trei ani. Acest lucru a fost prevăzut de legea care a pus bazele modernizării armatei și transformării în armată de profesioniști.
În acea lege, a soldaților și gradaților profesioniști se prevedea posibilitatea prelungirii, adică semnarea a încă maxim două contracte de câte trei ani sau prelungirea anuală, fără a depăși vârsta maximă de 35 de ani. Corupția și ingerințe politice oportuniste, pe fondul crizei din 2008-2012 au degenerat respectiva lege, cu afectarea gravă a capacității de apărare.
Introducerea serviciului militar obligatoriu presupune activități, resurse, infrastructură și fonduri care trebuie identificate. Programele de pregătire trebuie revizuite și redefinite obiectivele, cu toate consecințele derivate din această decizie.
Recent, un pseudo-expert afirma că pentru un avion ar trebui să fie pregătiți trei piloți, fără a ști că aritmetica nu permite o astfel de planificare. Dacă un avion poate să zboare maxim 200 de ore într-un an (statistic, au fost mai puține la noi), iar un pilot trebuie să zboare minim 180 de ore pentru a respecta cerințele de pregătire pentru misiune, o simplă operație aritmetică va da 1,1 piloți/avion, ceea ce este cu totul altceva. Consecințele formării unui excedent sunt dezastruoase, întrucât se constituie un grup de posibili profesioniști neutilizabili, cu frustrări și presiune socială ridicată, iar pregătirea piloților strict necesari pentru misiune este grav afectată de distribuirea orelor după principii sociale. Dar despre acest subiect voi reveni.
Decidentului politic trebuie să i se prezinte toate problemele care decurg dintr-o decizie care implică viitorul forțelor armate, să se prezinte și posibilele avantaje, dar și costurile și riscurile.
Decidentul politic ar trebui să utilizeze toate instrumentele de evaluare socială pentru a ști la ce se așteaptă. În ce măsură această hotărâre va întări societatea românească sau o va slăbi, cât de mult sprijin va avea la nivelul populației vizate, nu a spectatorilor de pe margine, cum va stopa tendința de migrație a tinerilor absolvenți de liceu (colegiu)?
Ideea că țara se apără doar cu arma în mână este falsă și periculoasă. România trebuie apărată cu munca fiecăruia, acolo unde este încadrat sau cu dezvoltarea afacerilor românilor în țară și oriunde în această lume deschisă și competitivă. Dezvoltarea economică, competitivitatea în oricare domeniu al vieții sociale și afirmarea identității românești la nivel științific, cultural, educațional, sportiv, diplomatic înseamnă mai mult decât pregătirea pentru trasul cu pușca.
Ideea jertfei pentru neam și țară este o mare eroare, întrucât jertfa nu este nici suficientă și, de cele mai multe ori, nici necesară.
Liderii responsabili nu își pot propune să sacrifice proprii cetățeni, ei ar trebui să fie buni în găsirea soluției pentru victorie. Simplele enunțuri privind necesitatea luptei cu arma în mână și să mori pentru țară, induc teama, chiar panica și fuga de serviciul militar.
Care ar fi alternativa? Adaptarea la vremurile în care trăim, reformarea instituțiilor militare, reorganizarea forțelor armate, un nou statut al personalului militar, noi legi privind salarizarea și pensiile militare, o nouă infrastructură, constituită din baze militare, implicarea responsabilă a conducerii politice în realizarea și menținerea capacității de apărare. Toate deciziile și acțiunile ar trebui să fie urmare a Revizuirii Strategice a Apărării, confirmată și validată de economiști, oameni de afaceri, sociologi, diplomați și lideri politici responsabili, împreună cu liderii militari.
Procesul de revizuire a fost început la nivelul Ministerului Apărării Naționale, dar trebuie preluat de către comisiile de specialitate din Parlamentul nou ales.
Educația pentru apărare sau pregătirea populației pentru război este necesară și nu poate fi negată atunci când este război la limita de acțiune a unei rachete balistice cu rază mică, cu drone care intră neautorizat în spațiul nostru aerian. Această educație ar trebui făcută în școli, la nivelul comunităților locale, prin materiale video ușor accesibile, prin aplicații utile, cu implicarea ministerului cu responsabilitatea apărării naționale.
Se pot organiza și tabere de pregătire militară în colegiile militare și în academii, pentru a familiariza tinerii cu viața de militar, cu echipamentele militare, ca o activitate de promovare a carierei militare, dar și pentru a stimula încrederea populației, dar un așa zis stagiu de două, patru sau mai multe luni, fără a fi un contract de minim trei ani nu poate pregăti o rezervă credibilă pentru structurile militare, iar costurile sunt destul de ridicate, în detrimentul forțelor active.
Cariera militară trebuie să fie suficient de atractivă, calitatea de militar să fie onorantă și respectată. Orice abatere de la lege și disciplină trebuie combătută și sancționată urgent și drastic, pentru a nu vulnerabiliza instituția. Încrederea și respectul se câștigă greu și se pierde într-o clipă (regret că nu știu exact cine a spus prima dată, am preluat enunțul ca fiind un proverb), de aceea este necesar ca instituția militară să se reformeze.
Prezența militarilor în stradă (activi sau în rezervă) este o mare vulnerabilitate pentru orice stat, decredibilizează conducerea politică privind preocuparea pentru securitatea acelui stat. Pentru a evita astfel de situații este necesară rezolvarea urgentă a situațiilor care au generat aceste reacții, deoarece nedreptatea socială nu poate fi combătută cu forța, ci prin măsuri de îndreptare.
Desigur, instituția militară ar trebui să fie una singură, iar toate serviciile secrete sau secretizate ar trebui să fie demilitarizate. Un serviciu secret trebuie să aibă statutul său, pentru a evita orice interferențe vicioase pentru oricare parte.
Statutul de militar ar trebui să fie valabil pentru toți militarii, de la soldat la general/amiral, dar numai pentru cei care au misiunea principală apărarea țării. Forțele armate trebuie să fie doar cele care sunt considerate în acest moment Armata României, deoarece acest ultim termen produce confuzii la traducere, Army fiind termenul consacrat pentru forțele terestre. Unii pot înțelege că Forțele Aeriene și Forțele Navale nu sunt părți componente ale Armatei Române.
Am exprimat o opinie personală, nu o analiză a situației, de aceea recomand decidenților să țină cont de toate opiniile exprimate, de argumente și de contraargumente, să evalueze corect posibilele consecințe înainte de a lua o decizie și să evite să mai declare că „ar semna mâine decizia de reintroducere a serviciului militar obligatoriu”.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Administrația Trump a dezvăluit o nouă Strategie de Securitate Națională (NSS) care marchează o ruptură dramatică față de consensul transatlantic tradițional, oferind o evaluare sumbră a viitorului Europei și sugerând că continentul se află într-un proces de „declin civilizațional” accelerat de migrație.
Un fost comandant al forțelor terestre ale Rusiei a lansat o critică neobișnuit de dură la adresa Kremlinului și a serviciilor ruse de spionaj, afirmând că planificarea invaziei militare pe scară largă a Ucrainei s-a bazat pe calcule catastrofal de greșite și pe o subestimare profundă a rezistenței de la Kiev.
DefenseRomania vă invită să urmăriți vineri, 5 decembrie 2025, o nouă ediție a emisiunii „Obiectiv EuroAtlantic”.
În timp ce Statele Unite negociază peste capul Europei, președintele Alexander Stubb livrează verdictul de care liderii UE se temeau cel mai mult: epoca „păcii juste” a apus, iar supraviețuirea, nu dreptatea, devine noua monedă de schimb. Avertismentul venit din partea președintelui Finlandei, Alexander Stubb, nu este doar o analiză academică în paginile publicate într-un articol din revista Foreign Affairs, ci un diagnostic clinic al unui pacient aflat în stare critică: ordinea liberală post-1945.
Într-un conflict care a depășit deja borna celor trei ani și a devenit sinonim cu tranșeele înghețate și duelurile de artilerie, o statistică surprinzătoare oferită de un general de top al NATO rescrie manualele de tactică militară. Potrivit generalului-maior Maik Keller, comandant adjunct al noii misiuni de asistență a NATO pentru Ucraina (NSATU), forța de drone a Kievului, deși minusculă din punct de vedere numeric, a devenit cel mai letal instrument de pe front.
Deși discuțiile de la Moscova, din 2 decembrie, dintre delegația americană și președintele Rusiei, Vladimir Putin, nu par să fi adus pacea mai aproape, secretarul de stat al SUA, Marco Rubio, susține, într-un interviu pentru Fox News, că s-au făcut „progrese” către încheierea războiului.
Maratonul diplomatic de cinci ore desfășurat marți la Kremlin, între președintele rus Vladimir Putin și trimișii speciali ai președintelui american Donald Trump, s-a încheiat exact așa cum a început: fără nicio mișcare semnificativă, fără un acord și fără vreun semn că Moscova ar fi dispusă să își reconsidere cererile maximaliste.
Este timpul ca UE să renunțe la strategia ei eșuată de „reacționează, speră, repetă”, consideră directorul Institutului pentru Studii de Securitate al UE (EUISS), Steven Everts.
Iluzia că Unchiul Sam va veni întotdeauna să ne salveze s-a risipit în noroaiele de la Cincu, în urma simulării unor manevre militare efectuate în cadrul Dacian Fall. Într-un amplu reportaj al agenției americane Bloomberg se precizează că scenariul testat de NATO ne arată o Europă descoperită, obligată să înfrunte o eventuală invazie rusă bazându-se strict pe propriile forțe convenționale, în timp ce sprijinul american, altădată automat, devine o variabilă incertă, limitată strict la logistică și nu la bocanci pe teren
Încă de la începutul anului trecut, relațiile egipteano-turce au cunoscut o schimbare strategică rapidă, reflectată clar în sectoarele militar și de apărare.
Presa germană a informat că, pe 28 noiembrie, în Polonia a fost activată apărarea antiaeriană după ce au fost detectate activități intense ale aviației rusești în apropierea flancului estic al NATO.
Vocile care contează la Kiev și în cancelariile occidentale încep să articuleze cu voce tare ceea ce istoricii militari intuiau deja, dar politicienii refuzau să accepte: războiul din Ucraina nu se va încheia cu o paradă a victoriei în Piața Roșie și nici cu prăbușirea imediată a regimului de la Kremlin.
Recentele anunțuri venite de la Kiev, Stockholm și Paris privind posibila achiziție a unui număr impresionant de avioane de luptă europene - 100 de Rafale și până la 150 de Gripen - au generat mult entuziasm în spațiul public. Un total de 250 de aparate de zbor sună, într-adevăr, spectaculos. Totuși, dacă privim situația la rece, dincolo de retorica politică și de scrisorile de intenție, realitatea este mult mai nuanțată.
La scurt timp după întoarcerea dintr-o vizită la Moscova, unde s-a întâlnit cu Vladimir Putin, premierul ungar, Viktor Orban, a acordat un interviu publicației germane Welt am Sonntag, în care a declarat că, după încheierea ostilităților, Ucraina ar trebui să redevină un stat tampon între Rusia și țările NATO.
Președintele american Donald Trump a provocat un val de șoc la nivel global sâmbătă, 29 noiembrie, anunțând pe contul său de pe rețeaua socială TruthSocial că spațiul aerian "deasupra și în jurul Venezuelei" ar trebui considerat "complet închis".
Informațiile recente venite de la Berlin, conform cărora luna octombrie a marcat un record absolut în ceea ce privește activitatea dronelor deasupra bazelor militare germane, nu trebuie citite ca simple statistici ale unor incidente izolate de securitate.
Misterul exploziilor care au zguduit vineri două petroliere aflate la intrarea în strâmtoarea Bosfor s-a risipit mai repede decât fumul negru ridicat de pe punțile navelor avariate. Nu a fost vorba despre mine marine rătăcite aşa cum se credea și nici despre accidente tehnice cauzate de uzură morală a navelor, ci despre o operațiune chirurgicală asumată Ucraina.
Viktor Iușcenko, cel de-al treilea președinte al Ucrainei și omul care a simțit pe propria piele toxicitatea influenței rusești, a ieșit recent la rampă cu un avertisment brutal. Fostul lider de la Kiev compară propunerile de „pace” venite dinspre Washington cu Acordul de la Munchen din 1938.
Într-o Europă care încă dezbate reactiv despre reintroducerea stagiului militar sau despre cum să-și completeze stocurile de muniție, Estonia alege din nou să privească securitatea națională nu ca pe o sarcină exclusivă a armatei, ci ca pe o competență civică fundamentală.
Într-un război de uzură, victoria nu se măsoară doar în kilometri pătrați de teritoriu recucerit, ci și în capacitatea de a „orbi” adversarul, lăsându-l expus și vulnerabil în fața unor lovituri care vizează însăși infrastructura vitală a frontului.
O explozie spectaculoasă, un nor purpuriu toxic și o tăcere asurzitoare din partea Kremlinului. Evenimentele de vineri, 28 noiembrie, de la poligonul Yasny din regiunea Orenburg, par să confirme un nou eșec major în programul de modernizare nucleară al Rusiei. Deși Moscova încearcă să proiecteze imaginea unei forțe strategice invincibile, dovezile vizuale și contextuale indică faptul că „super-armele” promovate agresiv de Vladimir Putin au o problemă fundamentală: refuză să zboare.
Viktor Orban a mers din nou la Moscova, unde a obținut din partea lui Vladimir Putin recunoașterea relațiilor excelente dintre cele două țări.
Vineri seara, Ucraina a primit o lovitură care nu a venit dinspre Moscova, ci din interiorul propriilor sale instituții. Andrii Yermak, șeful de cabinet al președintelui și, de facto, al doilea cel mai puternic om din statul ucrainean, și-a prezentat demisia. Nu a fost o retragere onorabilă, ci una forțată de perchezițiile procurorilor anticorupție (NABU) chiar în locuința sa.
Dezvăluirile recente din presa britanică, potrivit cărora Donald Trump i-a trimis pe Steve Witkoff și Jared Kushner la Moscova pentru a pune pe masa Kremlinului recunoașterea controlului rusesc asupra teritoriilor ocupate, confirma în continuare cum se raportează azi Statele Unite la conflictul din Ucraina.
Sub pretextul unei ofensive tehnice împotriva cartelurilor de droguri, Statele Unite redesenează arhitectura de securitate din America Latină. Acordul recent semnat de SUA cu Republica Dominicană este considerat de experţi ultima piesă dintr-un dispozitiv militar masiv care, privit de sus, seamănă izbitor cu o blocadă navală și aeriană în jurul regimului de la Caracas.
În lipsa unei politici europene unitare de înarmare, reacția naturală a statelor a fost accelerarea programelor naționale de achiziții, fiecare țară prioritizându-și propriile nevoi. Deși Bruxellesul a încercat să dea coerență acestui impuls prin câteva instrumente - achiziții comune de muniție, inițiative în domeniul apărării antiaeriene, mecanisme de finanțare pentru industria de apărare - realitatea arată că grosul achizițiilor este încă la nivel strict național.
Devine tot mai clar că actualul context de securitate din Ucraina nu este despre pace, ci despre formalizarea unei capitulări. Vladimir Putin, aflat într-o vizită în Kârgâzstan, a transmis un mesaj Washingtonului înainte de sosirea delegației conduse de Steve Witkoff la Moscova: Rusia nu negociază, Rusia dictează condițiile. Retorica liderului de la Kremlin, aparent deschisă spre dialog, ascunde de fapt un ultimatum - retragerea trupelor ucrainene de pe propriul teritoriu sau anihilarea lor militară.
Fidel rolului său de „locotenent” al Kremlinului și mereu gata să recite partitura Moscovei, Alexander Lukașenko a transformat, joi, summitul OTSC de la Bișkek într-o tribună de lansare a mesajelor rusești. Liderul de la Minsk a comentat, cu aerul unui expert, versiunea planului de pace scursă în presa americană - un posibil tratat între Rusia, Ucraina și Occident.
Germania pare să fi înțeles, în sfârșit, că epoca „dividendelor păcii” s-a încheiat definitiv. Dezvăluirile recente din The Wall Street Journal și presa germană despre existența „OPLAN DEU” (un plan militar secret de 1.200 de pagini) reprezintă mai mult decât o schimbare a birocraţiei greoaie cu care ne-a obişnuit Ministerul Apărării de la Berlin.
Confuzia diplomatică generată de recentul plan de pace în 28 de puncte și negocierile opace dintre Moscova și Washington scot la lumină o criză profundă de viziune strategică la nivelul administrației americane. Într-un moment în care Europa încearcă să descifreze dacă mai poate conta pe garanțiile de securitate transatlantice, o analiză recentă a generalului (r) Ben Hodges, fost comandant al trupelor SUA în Europa, oferă o perspectivă pragmatică, lipsită de sentimentalism, asupra erorilor pe care Statele Unite riscă să le comită. Mesajul său este clar: izolarea Europei nu va aduce prosperitate Americii, ci dimpotrivă, va vulnerabiliza însăși economia americană.
Președintele american Donald Trump a avut o discuție telefonică duminică cu omologul său rus, Vladimir Putin, a declarat șeful de cabinet al Casei Albe, fără a oferi alte detalii, cu puțin timp înainte de o întâlnire planificată cu președintele ucrainean Volodimir Zelenski, în Florida.
Forțele aeriene chineze și ale Emiratelor Arabe Unite au încheiat exercițiul comun "Falcon Shield 2025", care a avut loc în Emiratele Arabe Unite (EAU) între 9 și 22 decembrie 2025, într-o mișcare ce reflectă aprofundarea parteneriatului de apărare dintre cele două țări. Prezența Chinei în EAU cu un așa dispozitiv e o premieră, iar în timpul exercițiului avioanele chineze J-10 au zburat alături de Mirage 2000 de producție franceză are Emiratelor, nu însă și cu F-16 pentru care americanii au impus „restricții”.
Un nou atac de proporții al dronelor ucrainene face 120 de victime chiar din rândul serviciului rus de informații militare GRU.
Regatul Unit a anunțat duminica aceasta că a semnat un contract comun de achiziții publice cu Germania, în valoare de 52 de milioane de lire sterline (70 de milioane de dolari). E vorba despre achiziția sistemelor RCH 155 de "artilerie avansată montată pe vehicule blindate", care pot trage în timp ce se află în mișcare și lovi ținte aflate la o distanță mai mare de 70 km.
Schimbă Putin albul în negru privind apărarea antibalistică? Îi refuză Ucrainei un potențial statut occidental? Descrie deja NATO ca pe o amenințare și o prezintă rușilor drept sperietoare? Prefigurează deja ruperea Ucrainei?
Ar fi prima dată când trei țări balcanice produc împreună un vehicul blindat militar.
Tensiuni în creștere între Turcia și Israel, pe fondul dislocării sistemelor radar turcești în Siria.
Președintele american Donald Trump a stârnit valuri înainte de Crăciun când a anunțat aprobarea unei noi clase de nave de luptă care îi vor purta numele, precizând că „nu a mai existat niciodată ceva asemănător” cu aceste nave. Prima navă din „clasa Trump” va fi USS Defiant, însă marea întrebare e dacă SUA chiar au nevoie în războiul modern de astfel de nave sau e mai degrabă un moft personal? Și, desigur, dacă proiectul chiar va fi realizat și la ce costuri.
Elveția nu ar putea să se apere împotriva unui atac major, a declarat sâmbătă șeful forțelor armate elvețiene, generalul-locotenent Thomas Süssli, pentru ziarul Neue Zürcher Zeitung.
Amenințarea din partea Rusiei face necesară creșterea cheltuielilor pentru apărare pentru Elveția. El a avertizat că a te baza pe statutul neutru al țării ar putea să nu merite dacă aceasta nu este susținută de capacitatea de a se apăra.
Somalia a cerut Israelului să revoce recunoașterea regiunii autoproclamate Somaliland, numind acest act o „agresiune” și o încălcare a suveranității teritoriale a Somaliei. Într-un interviu acordat Al Jazeera sâmbătă, Ali Omar, ministrul de stat pentru afaceri externe al Somaliei, a subliniat că guvernul va folosi toate mijloacele diplomatice pentru a contesta ceea ce a numit o „interferență externă” în afacerile interne ale țării.
Prima parte parte a fortificațiilor antidrone ale Poloniei ar putea fi gata în șase luni sau chiar mai devreme, a declarat ministrul adjunct al Apărării Naționale, Cezary Tomczyk.
Rușii susțin că au capturat încă două orașe importante din estul Ucrainei - Mîrnohrad în regiunea Donețk și Huliaipole în regiunea sudică Zaporojie.
În urma pierderii orașului Siversk din regiunea Donețk, Ucraina îi demite pe comandanții a două brigăzi care apărau orașul, a relatat sâmbătă Ukrainska Pravda, citând surse din armată.
Preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski a sosit sâmbătă la Halifax, în Canada, pentru a se întâlni cu premierul Mark Carney, o escală înainte de întâlnirea sa prevăzută pentru duminică, în Florida, cu omologul său american Donald Trump.
Chiar dacă Lukașenko pozează în mediator, Belarusul e un adevărat "portavion" al Rusiei: participă activ atât la agresiunea Ucrainei, cât și la intimidarea statelor Europei.
Într-un demers fără precedent, ONG-ul american Arhivele de Securitate Națională (ASN) au publicat, pe 23 decembrie, transcrierile fidele ale întâlnirilor președințelui SUA, George W. Bush cu omologul rus, Vladimir Putin din 2001 până în 2008.
Într-un anunț oficial din 23 decembrie, Rusia a confirmat dezvoltarea unui submarin nuclear strategic de generație a cincea, o mișcare care subliniază angajamentul Moscovei de a-și menține credibilă descurajarea sa nucleară pe mare, în ciuda sancțiunilor, presiunii industriale și accelerării modernizării navale a NATO.
Informațiile au fost prezentate de Nikolai Patrușev, președintele Consiliului Naval al Rusiei și consilier prezidențial, în cadrul unui eveniment dedicat aniversării a 125 de ani de la înființarea Biroului Central de Proiectare ”Rubin”, unul dintre cele mai importante centre de cercetare și dezvoltare navală din Rusia.
În noiembrie 2022 România semnase un contract pentru 32 de avioane F-16 Fighting Falcon achiziționate din Norvegia, echivalente Block 15 și modernizate în programul MLU (Mid-Life Upgrade). Livrările acestor avioane au început din 2024.
Departamentul de Război al Statelor Unite (Pentagonul) a lansat recent GenAI.mil, o platformă de inteligență artificială destinată personalului armatei americane.
Trăim în două realități paralele: Pe de o parte agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei care a declanșat cea mai mare criză de securitate de după 1945 în Europa și care îngrozește statele europene cu privire la ambițiile militare pe care rușii le au și le pregătesc pe bătrânul continent și pe de altă parte (i)realitatea rusă care trăiește în paradigma cetății asediate cu o Europă ce pregătește agresiunea împotriva ei.
Un grup de senatori americani din partidele Republican și Democrat a emis o declarație pe 25 decembrie prin care condamnă atacurile Rusiei asupra Ucrainei în timpul Crăciunului.
China a criticat din nou vehement joi cel mai recent acord de vânzare de arme americane către Taiwan, o mișcare despre care China spune că aduce conflictul mai aproape.
Înaintea unei noi întâlniri între președinții Donald Trump și Volodimir Zelenski, rușii au lovit violent capitala Ucrainei.
Înainte de a se întâlni duminică cu Volodimir Zelenski, care va fi înarmat cu noi propuneri pentru a pune capăt războiului cu Rusia, preşedintele american Donald Trump l-a avertizat vineri pe omologul său ucrainean că nimic nu este garantat până când nu îşi va da "acordul", notează Agerpres și AFP.
Guvernul japonez a aprobat vineri un buget record pentru următorul an fiscal, care prevede alocări-record pentru apărare, în contextul în care tensiunile cu China continuă să crească, Beijingul acuzând săptămâna aceasta Tokyo că „alimentează o cursă a înarmării spațiale”.
Spania își reevaluează în mod vizibil postura de apărare pe flancul sudic, în contextul schimbărilor rapide ale mediului de securitate din Africa de Nord și al modernizării accelerate a Forțelor Armate Regale ale Marocului.
Madridul consideră că vechile concepte de descurajare nu mai sunt suficiente și că este necesară o adaptare la un spectru de amenințări complex, specific așa-numitei „zone gri”.
Zelenski s-ar putea întâlni cu Trump la 28 decembrie, la Mar-a-Lago, în ceea ce este, probabil, încă o încercare a administrației americane de a forța încetarea conflictului din Ucraina.
Rusia și-a reafirmat, zilele acestea, una dintre condițiile pentru a opri atacurile: cedarea completă a Donbasului și reafirmă în presa internă că ar putea exista chiar și un "schimb de teritorii". De fapt, schimbul se referă tot la teritorii ucrainene, din care Moscova ar putea accepta să se retragă.
Într-un demers fără precedent, ONG-ul Arhivele de Securitate Națională (ASN) ale SUA au publicat, pe 23 decembrie, transcrierile fidele ale întâlnirilor președintelui SUA, George W. Bush cu omologul rus, Vladimir Putin din 2001 până în 2008.
Documentele au fost cerute la publicare în noiembrie 2023. Biblioteca George W. Bush a răspuns în iunie 2024 că estimează că acestea ar putea declasificate pentru publicare în aproximativ 12 ani. Cu toate acestea, Arhivele cu ajutorul firmei de avocatură Goodwin Procter au convins instanța federală să aprobe publicarea mult mai devreme decât se estima.
Netanyahu lansează cel mai mare proiect de apărare din istoria țării pentru a reduce dependența de furnizorii străini.
Rusia atacat din nou Ucraina cu drone, dar și cu rachete de croazieră Kalibr lansate de pe submarinele din Marea Neagră.
Noi atacuri cu drone au fost înregistrate asupra porturilor ucrainene de la Dunăre, în cursul nopţii de joi spre vineri, fiind transmis şi un mesaj RO-ALERT pentru populaţiei, informează Ministerul Apărării Naţionale.
În noaptea de 24 decembrie, Forțele de Apărare ale Ucrainei au lovit un loc rusesc de depozitare și întreținere pentru nave fără echipaj în zona Myrne a Peninsulei Crimeea ocupată temporar.
