Acest lucru a fost evident mai ales în timpul conflictului sirian, unde Moscova și Ankara au încheiat o serie de acorduri, care l-au ajutat pe Bashar al-Assad să preia controlul asupra majorității teritoriului țării și să lichideze numeroasele enclave „verzi”, iar Turcia a câștigat un punct de sprijin în nord-vestul Siriei, întrerupând planurile SUA de creare a unui stat kurd pe teritoriul sirian.
În perioada 2019-2020, tensiunea în relațiile ruso-turce a crescut și a atins apogeul în februarie-martie 2020, când Turcia s-a alăturat direct ostilităților din Idlib de partea Hayat Tahrir al-Sham (HTS, interzis în Rusia) și altor grupări teroriste. Criza în relațiile bilaterale a fost rezolvată prin acordurile de la Sochi, unde Recep Tayyip Erdogan a trebuit să facă concesii semnificative.
Următorul punct de cotitură a avut loc în Libia, când intervenția militară a Ankarei a dus la retragerea trupelor lui Khalifa Haftar de la Tripoli și la încercările ulterioare ale Turciei de a avansa în Cirenaica, de-a lungul coastei libiene. Pentru a evita implementarea acestui plan, a fost ridicată o barieră pe linia Sirt-Al-Jufra, pe care Erdogan nu a putut să o depășească nici prin metode militare, nici diplomatice. În luna iulie, ministrul turc de externe, Mevlut Cavusoglu, a menționat că Rusia și Turcia au abordări diferite asupra situației din Libia.
Trebuie remarcat faptul că aproximativ aceleași cuvinte au fost folosite și de ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, cu privire la situația din Nagorno-Karabah, unde șeful diplomației ruse a reamintit că Turcia nu este un aliat, ci un partener, fapt ce a dezvăluit încă o dată tensiunea ascunsă în relațiile ruso-turce.
După ce a suferit o înfrângere locală în Idlib și nu a reușit să-și satisfacă pe deplin ambițiile în Libia, Erdogan și-a îndreptat privirea spre conflictul de lungă durată din Nagorno-Karabah, care (menținând același echilibru) ar putea continua pe parcursul a zeci de ani. În timp ce Moscova a jucat rolul principalului arbitru în sfera sa obișnuită de influență, Erdogan a intervenit, distrugând echilibrul obișnuit al puterii. Acest lucru a fost facilitat de venirea la putere în Armenia a lui Nikol Pashinyan, care a făcut o serie de pași în direcția slăbirii relațiilor cu Rusia. De fapt, tocmai acest factor, precum și asistența militară turcă, atât prin intermediul războiului electronic și a dronelor, cât și prin militanții sirieni, l-au convins pe Ilham Aliyev că de data aceasta poate obține ceva mai mult decât rezultatele fără sens ale războiului scurt din 2016. În general, calculele sale sunt încă justificate - ajutorul turcesc joacă un rol aproape decisiv, iar Moscova nu se grăbește să salveze guvernul Pashinyan, pe care nici Statele Unite nu intenționează să-l ajute.
Turcia cere un loc la masa negocierilor și rolul unuia dintre arbitri în conflictul armeano-azer. De fapt, aceasta este o propunere de divizare a sferelor de influență din Transcaucazia și recunoașterea faptului că Azerbaidjanul a intrat în zona puterilor turcești. Moscova refuză astfel de apeluri, deoarece în acest scenariu ar avea numai de pierdut, permițând o consolidare semnificativă a rolului Turciei în Transcaucazia.
În plus, apariția militanților sirieni în Karabah provoacă îngrijorarea Moscovei. În contextul unei situații problematice în Caucazul de Nord, Rusia își aduce aminte că teritoriile statelor învecinate au fost folosite ca un cap de pod pentru fluxul de militanți către teritoriul rus.
Problema este că, dacă în situația anterioară Rusia a reconciliat ambele părți, acum acest lucru este mai dificil, deoarece Aliyev ascultă de Erdogan, care de fapt și-a arogat dreptul de a vorbi în numele Azerbaidjanului, iar la Erevan se află Pashinyan, care nu este în grațiile Moscovei. În consecință, oportunitățile de influențare a situației s-au diminuat începând cu anul 2018, când în Armenia a avut loc „energomaidanul”, iar Turcia a început să promoveze activ ideologia pan-turcă, inclusiv în Azerbaidjan, pentru a-și justifica actuala expansiune politico-militară. De fapt, Rusia a aderat la un curs inerțial, dar circumstanțele obiective și subiective s-au schimbat și fac extrem de dificilă menținerea abordărilor anterioare ale politicii în regiune, care, printre altele, ridică întrebări cu privire la funcționalitatea OTSC și la păstrarea de către Rusia a pozițiilor sale actuale în Transcaucazia.
Astfel, Turcia a creat o criză destul de gravă pentru Rusia și este puțin probabil ca aceasta să treacă fără consecințe pentru relațiile ruso-turce.
În plus, vizita lui Erdogan în Ucraina și acordurile de cooperare tehnico-militară (inclusiv anunțul achiziționării a 64 de drone Bayraktar) permit Turciei să acționeze într-o altă direcție problematică pentru Rusia. Pe de o parte, Ankara vinde arme unei țări care este în mod clar neprietenoasă pentru Rusia și, în toate modurile posibile, subliniază relațiile de prietenie cu guvernul ucrainean. Pe de altă parte, Turcia continuă să joace cartea tătară din Crimeea, menținând contacte cu Mejlis (interzisă în Rusia), precum și organizând evenimente pe teritoriul său, unde sunt invitați reprezentanții acesteia și alte organizații ale tătarilor din peninsulă, care nu recunosc Crimeea ca parte a Rusiei.
În același timp, Turcia se poziționează ca principalul patron al tătarilor din Crimeea, opunându-se Ucrainei, unde tătarii sunt amintiți doar în legătură cu următoarele campanii media împotriva Rusiei. Acest lucru oferă Turciei posibilitatea de a ridica subiectul Crimeii, dacă este necesar, jucând campanii de informare ucrainene sau occidentale pe tema „opresiunii populației tătarilor din Crimeea”, de exemplu, după următoarele arestări ale persoanelor asociate cu Mejlis sau Hizb ut-Tahrir (interzis în Rusia).
Astfel, extinzând spațiul conflictelor la granițele sale, în interesul promovării propriei influențe politico-militare și economice, Turcia arată destul de clar că, dacă este posibil, este gata să acționeze în zonele de influență ale Rusiei, creând probleme directe sau indirecte Moscovei. Pericolul lor este asociat cu alte momente de conflict din relațiile ruso-turce, în primul rând cu cele legate de Siria și Libia, în care parteneriatele formale și de facto sunt supuse periodic unor suprasolicitări grave, atunci când „viziunile părților” încep să intre în conflict.
Înainte de ciocnirea din Karabah, în pofida tuturor problemelor, părțile au găsit un limbaj comun în cadrul relațiilor de parteneriat, plasând beneficiile strategice generale mai presus de conflictele locale într-unul dintre teatre. Însă, în ultimul timp, tensiunile în relațiile bilaterale devin din ce în ce mai evidente, iar războiul în curs și revendicările deschise ale Turciei față de sfera de influență rusă pun sub semnul întrebării bazele deja strategice ale interacțiunii dintre Rusia și Turcia.
În acest caz, vectorul „nordic” al politicii externe turcești poate apropia momentul în care parteneriatul va înceta să fie reciproc avantajos și poate fi încheiat în interesul altor configurații politico-militare. Cu toate acestea, una dintre trăsăturile de caracter importante ale lui Erdogan este că știe pe unde trec anumite linii roșii, peste care politicianul nu trece, așa cum s-a întâmplat în Siria și Libia, unde președintele turc a fost nevoit să-și înfrâneze ambițiile. Astfel, nu poate fi exclus faptul ca unele acorduri dintre Moscova și Ankara să extindă și de această dată parteneriatul Rusiei cu „prietenul Recep”. Până la următoarea criză majoră.
Notă: Intertitlurile aparțin redacției DefenseRomania, textul și opinia aparțin autorului
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
De la bordul Air Force One, președintele Donald Trump a transmis duminică nu doar un refuz militar, ci o sentință geostrategică. Întrebat dacă va furniza Ucrainei rachete Tomahawk, capabile să lovească Moscova, răspunsul său a fost de o nonșalanță care îngheţa sângele în vene aliaților Americii: „Nu, nu prea...”.
Dezbaterea privind descurajarea nucleară în cadrul NATO se învârte, în ultimii ani, în jurul a două mari teme, lăsând în umbră cea mai presantă problemă internă a Alianței. Pe de o parte, agresiunea Rusiei în Ucraina a veni cu întrebarea dacă arsenalul nuclear aliat, în principal armele americane din Europa, trebuie modernizat sau consolidat. Pe de altă parte, încă din mandatul lui Donald Trump, persistă îndoiala dacă SUA mai pot fi considerate un partener de încredere și ce s-ar întâmpla dacă Washingtonul și-ar retrage umbrela nucleară.
În septembrie, Pakistanul și Statele Unite au semnat un acord istoric prin care firma americană US Strategic Metals (USSM), specializată în reciclarea și procesarea mineralelor critice, se angajează să investească aproape 500 de milioane de dolari în Pakistan pentru explorarea, dezvoltarea și rafinarea zăcămintelor rare.
Cele mai recente lovituri ucrainene cu UAV-uri au avut obiective diverse, fiind atacate elemente de infrastructură petrolieră portuară, sistemul de energie electrică, precum și obiective importante de sprijin de luptă și logistic.
Statele Unite ale Americii au mobilizat în Caraibe o forță militară fără precedent în ultimele decenii, într-o desfășurare care amintește de tensiunile Războiului Rece.
Rusia azi, ajunsă dependentă militar de state precum Coreea de Nord, e la ani lumină nu doar în ceea ce privește PIB-ul, dar și dezvoltarea tehnologică, atât de SUA cât și de China. Lucru demonstrat și de competiția în spațiu dintre SUA și China, pentru a ajuns la Polul Sudic al Lunii.
Donald Trump a întocmit o listă confidențială de posibile ținte ce pot fi lovite în Venezuela, în acest moment fiind așteptat doar ordinul președintelui american.
Deși situația în estul Ucrainei în zona Pokrovsk este critică, ocupantul rus încercând să forțeze avansul pentru a „deschide ușa” către Donețk și a încerca ocuparea întregului Donbas, ultimele rapoarte arată că de fapt nu aici rușii au reușit cel mai mare avans în ultimele 30 de zile.
După ce mai multe drone rusești au încălcat spațiul aerian al Poloniei luna trecută, liderii politici si militari de pe continent au accelerat brusc ideea unui „zid anti-drone”. Pare o reacție logică la o amenințare palpabilă, dar este, în esență, o capcană strategică costisitoare.
Pentagonul a transmis Casei Albe că furnizarea rachetelor Tomahawk către Ucraina este fezabilă din punct de vedere militar și nu ar afecta stocurile strategice ale Statelor Unite. Această evaluare tehnică, menită să deblocheze o decizie crucială, pare însă a se fi lovit de un zid politic la Washington. Decizia finală rămâne în mâinile președintelui Donald Trump, iar semnalele de la Casa Albă sunt, în cel mai bun caz, contradictorii.
Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) a reușit o performanță militară remarcabilă, distrugând 48% din totalul sistemelor rusești de apărare antiaeriană „Panțir-S1” de la începutul anului 2025. Anunțul, care indică o vulnerabilitate critică a Moscovei, a fost făcut chiar de șeful SBU, Vasil Maliuk, în timpul unui briefing susținut la 31 octombrie, alături de președintele Volodimir Zelenski.
Serviciile de securitate ucrainene au distrus o rachetă balistică rusească de tip Oreshnik în interiorul Rusiei în vara anului 2024, a declarat președintele Volodimir Zelenski la un briefing de presă pe 31 octombrie.
Finlanda a declanșat una dintre cele mai ample mobilizări militare de la aderarea la NATO. Peste 15.000 de militari finlandezi, alături de trupe din Marea Britanie, Suedia și Polonia, au început exerciții de amploare în sudul și estul țării, multe dintre ele la doar câțiva kilometri de granița rusă. Mesajul este neechivoc și vizează direct Moscova: Finlanda, acum stat de linia întâi al Alianței Nord-Atlantice, se pregătește activ și fără rezerve pentru scenarii de război.
Potrivit unor surse de la Washington, Administrația Trump a identificat deja ținte militare în Venezuela utilizate pentru traficul de droguri, iar o campanie aeriană împotriva acestora pare iminentă. Această mișcare ar marca o escaladare semnificativă a conflictului, transmițând un mesaj clar liderului venezuelean Nicolas Maduro: timpul său la putere este pe terminate.
Agenția de presă Reuters a anunțat, pe 31.10.2025, citând o declarație a ministrului de externe ucrainean, Andrii Sybiha, că Rusia a atacat în ultimele luni Ucraina cu o rachetă de croazieră a cărei dezvoltare secretă l-a determinat pe Donald Trump să renunțe la Tratatul privind interzicerea rachetelor cu rază scurtă și medie de acțiune (Tratatul INF) în primul său mandat de președinte al SUA.
Pe 28 octombrie au apărut primele informații, unele neoficiale, că SUA vor retrage din România un contingent militar. Confirmarea oficială a venit destul de repede, pe 29 octombrie. Decizia era așteptată la București, Washington dar și la NATO.
Kievul a decis o ruptură diplomatică neașteptată, dar fermă, anunțând pe 29 octombrie închiderea ambasadei sale din Havana și retrogradarea relațiilor cu Cuba. Decizia șoc, confirmată de ministrul ucrainean de externe, Andrii Sybiha, este un răspuns direct la ceea ce Ucraina consideră a fi complicitatea tacită a autorităților cubaneze în recrutarea masivă de cetățeni cubanezi pentru a lupta alături de forțele rusești pe frontul ucrainean.
Uniunea Europeană lucrează la o nouă strategie de apărare menită să permită statelor membre să mute rapid tancuri, artilerie și alte echipamente militare grele pe întregul continent, în eventualitatea unui conflict major. Într-un context de securitate tot mai tensionat și pe fondul agresiunii Rusiei în Ucraina, Bruxelles-ul da primele semne ca accelereaza demersurile pentru a se asigura că Europa poate răspunde eficient oricărei amenințări de securitate, în special pe flancul estic al NATO.
În teoria clasică a domeniului securității internaționale, amenințările erau clar definite: state rivale, blocuri de puteri militare sau, mai recent, rețele teroriste ierarhizate. Ceea ce un articol publicat recent în revista Forbes descrie nu se încadrează confortabil în niciuna dintre aceste categorii. Asistăm la nașterea unei amenințări de securitate de tip nou, una care nu are nevoie de baze de antrenament delimitate de garduri cu sârmă ghimpată sau de finanțare de la un stat-sponsor. Ea are nevoie doar de o conexiune la internet, o imprimantă 3D și, cel mai important, o platformă de socializare care să-i găzduiască ideologia.
Președintele american Donald Trump a ordonat Departamentului Apărării să reia imediat testarea armelor nucleare americane, în conformitate cu acțiunile altor puteri nucleare, a scris șeful Casei Albe pe propria rețea de socializare Truth joi dimineață, cu puțin timp înainte de a se întâlni cu omologul său chinez Xi Jinping în Coreea de Sud.
Prezența chineză în zonele de conflict din Africa s-a transformat dintr-o simplă sursă de armament într-o rețea transnațională integrată care susține logistic și financiar economiile violente de pe continent. Deși analizele anterioare au confirmat deja prezența pe scară largă în mâinile grupărilor militante a armelor de calibru mic fabricate în China, dezvăluind fragilitatea mecanismelor de control, problema este mult mai profundă decât simpla mișcare fizică a armelor.
O decizie a Pentagonului de a întrerupe rotația unei brigăzi americane în România a provocat o fractură neașteptată și severă la Washington. Într-o mișcare rară, cei mai puternici doi republicani din comisiile de apărare ale Congresului au emis o declarație comună extrem de dură, prin care nu doar că se opun deciziei, dar acuză administrația Trump de subminarea propriei strategii și de trimiterea unui semnal periculos Moscovei.
O declarație de o fermitate rar întâlnită în cancelariile europene, venită din partea ministrului belgian al Apărării, Theo Francken, a declanșat o replică diplomatică imediată de la Moscova. Într-un interviu acordat publicației belgiene De Morgen, Francken a afirmat fără echivoc că un atac rusesc asupra sediului NATO ar atrage represalii devastatoare.
Un incident de securitate, ținut inițial ascuns, a avut loc în sudul Estoniei, la doar 30 de kilometri de granița cu Federația Rusă. Două drone neidentificate au survolat cazarmele militare de la Reedo, o bază care găzduiește unități de elită ale armatei americane. Forțele aliate au reacționat imediat, neutralizând una dintre aeronave. Evenimentul nu este un simplu incident local, ci un semnal clar al presiunii hibride tot mai mari asupra flancului estic al NATO și un test direct al vitezei de reacție aliate.
După ce informațiile cu privire la retragerea unei părți a militarilor americani au apărut în presa internațională, datele au fost confirmate și de Ministerul Apărării Naționale. E vorba mai exact despre prezența rotativă de la Mihail Kogălniceanu, stabilită așadar imediat după invadarea Ucrainei de către Federația Rusă. Astfel, ne întoarcem la prezența americană dinainte de 2022.
„România si Aliatii au fost informați de decizia Statelor Unite privind redimensionarea trupelor americane din Europa”, anunță Ministerul Apărării Naționale (MApN). Cu alte cuvinte e vorba de retragerea unei părți din trupele americane prezente la noi.
O „scrisoare de consolare” primită de la Washington. Asta a obținut Germania pentru a-și proteja propria infrastructură energetică de sancțiunile propriului său aliat, Statele Unite. Situația, confirmată de ministrul german al economiei, Katherina Reiche, este o demonstrație perfectă a ceea ce înseamnă să nu duci o treabă la bun sfârșit.
Budapesta face demersuri active pentru a crea o nouă alianță în interiorul Uniunii Europene, formată din state sceptice față de sprijinul acordat Ucrainei.
Avertismentul ministrului finlandez al Apărării, Antti Hakkanen, este tranșant și depășește granițele imediate ale conflictului din Ucraina. Într-un interviu oferit The Guardian, Hakkanen subliniază o realitate geopolitică fundamentală: înfrângerea Rusiei în Ucraina nu este doar o necesitate regională, ci un factor critic pentru descurajarea agresiunii Chinei în Indo-Pacific. Cele două teatre de operații, aparent distincte, sunt, în viziunea Helsinkiului, profund interconectate.
Analiza detaliată a programului militar chinez relevă o dinamică de putere paradoxală, situată la intersecția dintre inovația internă și dependența externă. Pe de o parte, dezvoltarea vehiculului autonom Norinco P60 și avansul rapid al modelului DeepSeek ilustrează ambiția Beijingului de a domina războiul hibrid modern. Pe de altă parte, investigație jurnalistică realizată de agenţia Reuters arată că Armata Populară de Eliberare (PLA) a Chinei continuă să folosească, inclusiv prin canale neoficiale, cipurile restricționate Nvidia A100 și H100, ceea ce subminează retorica suveranității tehnologice.
Centralele nucleare ale Ucrainei au fost nevoite să-și reducă activitatea după ce atacurile cu drone ale Rusiei care au vizat inclusiv liniile electrice esenţiale pentru sistemele de securitate ale reactoarelor.
Europa nu este pregătită să răspundă eficient la potențiale atacuri ale dronelor rusești și trebuie să integreze capacitățile „dovedite în luptă” ale Ucrainei pentru a se proteja mai bine, a declarat comisarul UE pentru Apărare și Spațiu, Andrius Kubilius.
Dezbaterea privind viitorul program IFV al României omite adesea un aspect important: instrumentul european SAFE nu reprezintă finanțare nerambursabilă, ci un împrumut pe care România și generațiile viitoare îl vor rambursa. Aceasta transformă utilizarea SAFE într-un angajament strategic pe termen lung. Dacă astăzi sunt împrumutate miliarde de euro, ele trebuie să producă valoare pe termen lung prin competiție, transparență și beneficii industriale reale, nu să fie direcționate fără o evaluare riguroasă a alternativelor.
O analiză recentă publicată de ziarul rus Nezavisimaia Gazeta scoate la iveală o fisură subtilă, dar semnificativă, în mentalitatea politică a societății ruse, sugerând că, după mai bine de două decenii de guvernare autoritară sub Vladimir Putin, cetățenii ar putea începe să se distanțeze de necesitatea unui lider atotputernic.
Gazprom a început lucrările la documentația tehnică pentru conducta de gaze Power of Siberia 2, relatează Financial Times. Directorul general al Gazprom, Alexei Miller, l-a numit cel mai scump proiect de gaze din lume. Experții estimează că costul ar putea ajunge la 30 de miliarde de dolari.
Columbia a semnat un acord major de achiziție militară confirmând cumpărarea a 17 avioane de vânătoare Gripen E/F de la compania suedeză Saab, într-un contract evaluat la 3.6 miliarde de dolari. Decizia reprezintă cea mai importantă investiție a aviației militare columbiene din ultimele decenii și marchează intrarea statului sud-americane într-un club restrâns al statelor care operează Gripen, unul dintre cele mai avansate avioane multirol din lume. Totodată, „victoria” Gripen în fața F-16 Fighting Falcon american, în cea mai modernă versiune Block 72, reprezintă din perspectivă strategică și o pierdere de teren a SUA, într-o regiune pe care istoric se află în sfera sa de influență.
O linie de cale ferată din estul Poloniei a fost avariată de un dispozitiv exploziv, a declarat luni premierul polonez Donald Tusk, numind-o un act de sabotaj. Avarierea căii ferate a avut loc duminică pe linia Varșovia-Lublin.
Ministrul de Interne a anunțat că au avut loc două acte de sabotaj pe calea ferată. Marcin Kierwiński a explicat că unul a fost confirmat - o breșă pe linia ferată din voievodatul Garwolin - în timp ce al doilea incident e foarte probabil să fie tot un sabotaj.
Ucraina se confruntă cu ceea ce a fost descris ca o „criză a locuințelor fără precedent”, la trei ani și jumătate de la invazia la scară largă a țării est-europene de către Rusia, precizează ONU într-un raport pe care l-a publicat pe 16 noiembrie.
Considerat odată coloana vertebrală a proiecției de putere globală a Rusiei, giganticul complex militar-industrial al Kremlinului se află în cea mai severă criză de la prăbușirea Uniunii Sovietice. Presiunea susținerii războiului prelungit împotriva Ucrainei, combinată cu greutatea sancțiunilor occidentale și o disfuncționalitate internă cronică, expune defecțiuni sistemice care amenință însăși capacitatea Moscovei de a purta un război de uzură.
Frontul din estul regiunii Zaporojie nu s-a prăbușit, însă presiunea rusă este reală. Retragerile tactice ucrainene și pătrunderile ruse de câțiva kilometri sunt rezultatul combinat al condițiilor meteo, deficitului de efective al ucrainenilor, precum și a adaptării tactice a rușilor.
Comitetului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă (CJSU) Tulcea a decis, luni, ca localitățile Plauru și Ceatalchioi să fie evacuate după ce o navă încărcată cu GPL a fost cuprinsă de flăcări, în zona oraşului ucrainean Ismail, în urma atacului cu drone desfăşurat pe teritoriul Ucrainei.
Vicecancelarul german Lars Klingbeil, aflat în vizită oficială la Beijing, a cerut Chinei să joace un rol mai important pentru a pune capăt războiului dintre Rusia și Ucraina, relatează agențiile Agerpres și DPA.
Vizita președintelui Volodimir Zelenski la Paris, pentru a semna ceea ce a numit un „acord istoric”, seamănă mai mult a pariu strategic pe termen lung decât a soluție de urgență pentru front. Pe hârtie, miza este uriașă: o scrisoare de intenție pentru achiziția a „până la 100” de avioane de luptă Dassault Rafale, sisteme de apărare antiaeriană SAMP/T de nouă generație și drone.
Ca parte a unei operațiuni coordonată care expune vulnerabilități critice ale Rusiei, forțele ucrainene au lovit simultan infrastructura economică și militară din Novorossiysk. Imaginile din satelit, publicate pe 15 noiembrie, confirmă un succes strategic dublu: terminalul petrolier Sheskharis, unul dintre cele mai mari hub-uri rusești la Marea Neagră, și-a suspendat complet exporturile, în timp ce o baterie de apărare antiaeriană S-400 Triumf a fost scoasă din luptă.
Războiul din Marea Neagră a intrat într-o nouă fază, mult mai sofisticată, în care Ucraina nu se mai bazează doar pe drone kamikaze de suprafață pentru a hărțui flota rusă. O operațiune complexă, desfășurată pe 21 septembrie și dezvăluită de The Times, demonstrează un salt tehnologic și tactic remarcabil: folosirea unor drone-torpilă submersibile, lansate de pe drone de suprafață care acționează ca niște „portavioane” în miniatură.
Populația din nordul județului Tulcea a fost trezită din nou de un mesaj RO-Alert, în noaptea de duminică spre luni. Un nou atac rusesc viza infrastructura ucraineană din zona Ismail, la câțiva pași de România. De data aceasta, MApN ne asigură că „nu au fost detectate pătrunderi neautorizate”.
Având în vedere faptul că noua coaliție guvernamentală din Cehia va prelua conducerea țării în săptămânile următoare, întrebarea privind continuarea inițiativei de referință a țării privind muniția pentru Kiev rămâne fără răspuns.
În cursul nopții de 17.11.2025, trupele ruse au executat noi lovituri masive cu drone kamikaze Geran-2 (Shahed) și rachete balistice asupra unor ținte de pe teritoriul Ucrainei. Ținta principală a atacului a fost reprezentată de obiective din localitatea Izmail din regiunea Odesa, de la frontiera cu România, unde rușii susțin că sunt transbordate mărfuri militare care vin în Ucraina din străinătate.
Pe 15 noiembrie, Saab a semnat un contract cu guvernul columbian și a primit o comandă pentru 17 avioane de vânătoare Gripen E/F. Valoarea comenzii este de 3,1 miliarde de euro, iar livrările vor avea loc între 2026 și 2032.
Ziarul rusesc de propagandă "Vzgljad" a întocmit și publicat săptămâna aceasta un material intitulat „Evaluare a guvernelor inamice” pentru a arăta diferența dintre țările care se opun în mod conștient Rusiei și cele care au fost „forțate împotriva voinței lor de circumstanțe politice externe”.
România este este "retrogradată în urna" țărilor obligate să sprijine Ucraina.
Ucraina şi Grecia au semnat duminică la Atena un acord pentru livrarea de gaze naturale lichefiate (GNL) americane către Kiev în perioada decembrie 2025 - martie 2026, înţelegere menită să satisfacă nevoile Ucrainei pe timpul iernii, în timp ce Rusia continuă bombardarea infrastructurilor energetice ucrainene, transmite Agerpres.
Președintele Venezuelei, Nicolas Maduro, a oferit administrației americane controlul asupra majorității rezervelor de petrol ale țării sale, a aflat The New York Times.
Degradarea mediului strategic european și dispariția constrângerilor tratatului INF (Intermediate-Range Nuclear Forces Treaty), care interzicea rachetele terestre cu raze între 500 și 5.500 km, au redeschis competiția pentru capabilități de lovire la mare distanță se arată într-o analiză a Institutului Internațional pentru Studii Strategice (IISS).
Preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski a anunţat, duminică, că se aşteaptă la un "acord istoric cu Franţa", menționând că se lucrează la consolidarea aviației și apărării aeriene ucrainene.
Suedia va construi încă două submarine moderne (clasa A26) pentru a consolida securitatea în zona Baltică. Flota suedeză va crește la 5 submarine.
Serviciul de informații militare al Ucrainei (GUR) a făcut publică recent intenția Moscovei de a importa 12.000 de muncitori nord-coreeni până la sfârșitul anului pentru producția internă de drone de atac de tip Shahed (cunoscute în Rusia sub numele de "Gheran" sau "Gerbera").
Emisarul preşedintelui american pentru Africa, Massad Boulos, a declarat sâmbătă, într-o discuţie cu AFP, că războiul din Sudan a provocat 'cea mai mare criză umanitară din lume', el denunţând "atrocităţi inacceptabile", potrivit Agerpres.
Oficialii ucraineni au menționat că Rusia lansează zilnic 200-250 de bombe aeriene deasupra teritoriului Ucrainei și va ajunge probabil la 120 de mii de unități produse până la sfârșitul lui 2025.
De asemenea, Moscova vrea să crească la 400 de km raza de acțiune pentru unele bombe cu planare.
Soluțiile la această problemă pot fi dronele interceptoare.
Serviciile secrete ucrainene au anunțat că au atacat calea ferată transsiberiană a Rusiei. Conform unui mesaj al serviciilor de informații HUR, scopul era de a bloca livrările de muniție către Rusia pe această rută.
Vehiculele blindate moderne au devenit o provocare economică uriașă, programele de înarmare cu astfel de echipamente rivalizând ca amploare cu cele pentru avioanele de vânătoare, o schimbare radicală care redesenează harta cheltuielilor globale pentru apărare.
Este legitim, din perspectiva siguranței naționale, ca un contract strategic pentru gaz din Marea Neagră semnat cu o companie rusă precum Lukoil să rămână fără probleme în picioare?
În acest timp, americanii de la Exxon Mobile au decis să părăsească România, și să vândă participația la Neptune Deep, după ce autoritățile de la București au vrut redevențe mai mari, pe principiul "nu ne vindem țara".
Pe fondul continuării conflictului din Ucraina, care în ultima perioadă a generat dispute din ce în ce mai intense între Federația Rusă pe de parte și SUA, respectiv NATO, pe de altă parte, mijloace aliate de lovire și cercetare au desfășurat o serie de operațiuni complexe în proximitatea frontierelor rusești de la Marea Neagră și Marea Baltică.
