Acest lucru a fost evident mai ales în timpul conflictului sirian, unde Moscova și Ankara au încheiat o serie de acorduri, care l-au ajutat pe Bashar al-Assad să preia controlul asupra majorității teritoriului țării și să lichideze numeroasele enclave „verzi”, iar Turcia a câștigat un punct de sprijin în nord-vestul Siriei, întrerupând planurile SUA de creare a unui stat kurd pe teritoriul sirian.
În perioada 2019-2020, tensiunea în relațiile ruso-turce a crescut și a atins apogeul în februarie-martie 2020, când Turcia s-a alăturat direct ostilităților din Idlib de partea Hayat Tahrir al-Sham (HTS, interzis în Rusia) și altor grupări teroriste. Criza în relațiile bilaterale a fost rezolvată prin acordurile de la Sochi, unde Recep Tayyip Erdogan a trebuit să facă concesii semnificative.
Următorul punct de cotitură a avut loc în Libia, când intervenția militară a Ankarei a dus la retragerea trupelor lui Khalifa Haftar de la Tripoli și la încercările ulterioare ale Turciei de a avansa în Cirenaica, de-a lungul coastei libiene. Pentru a evita implementarea acestui plan, a fost ridicată o barieră pe linia Sirt-Al-Jufra, pe care Erdogan nu a putut să o depășească nici prin metode militare, nici diplomatice. În luna iulie, ministrul turc de externe, Mevlut Cavusoglu, a menționat că Rusia și Turcia au abordări diferite asupra situației din Libia.
Trebuie remarcat faptul că aproximativ aceleași cuvinte au fost folosite și de ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, cu privire la situația din Nagorno-Karabah, unde șeful diplomației ruse a reamintit că Turcia nu este un aliat, ci un partener, fapt ce a dezvăluit încă o dată tensiunea ascunsă în relațiile ruso-turce.
După ce a suferit o înfrângere locală în Idlib și nu a reușit să-și satisfacă pe deplin ambițiile în Libia, Erdogan și-a îndreptat privirea spre conflictul de lungă durată din Nagorno-Karabah, care (menținând același echilibru) ar putea continua pe parcursul a zeci de ani. În timp ce Moscova a jucat rolul principalului arbitru în sfera sa obișnuită de influență, Erdogan a intervenit, distrugând echilibrul obișnuit al puterii. Acest lucru a fost facilitat de venirea la putere în Armenia a lui Nikol Pashinyan, care a făcut o serie de pași în direcția slăbirii relațiilor cu Rusia. De fapt, tocmai acest factor, precum și asistența militară turcă, atât prin intermediul războiului electronic și a dronelor, cât și prin militanții sirieni, l-au convins pe Ilham Aliyev că de data aceasta poate obține ceva mai mult decât rezultatele fără sens ale războiului scurt din 2016. În general, calculele sale sunt încă justificate - ajutorul turcesc joacă un rol aproape decisiv, iar Moscova nu se grăbește să salveze guvernul Pashinyan, pe care nici Statele Unite nu intenționează să-l ajute.
Turcia cere un loc la masa negocierilor și rolul unuia dintre arbitri în conflictul armeano-azer. De fapt, aceasta este o propunere de divizare a sferelor de influență din Transcaucazia și recunoașterea faptului că Azerbaidjanul a intrat în zona puterilor turcești. Moscova refuză astfel de apeluri, deoarece în acest scenariu ar avea numai de pierdut, permițând o consolidare semnificativă a rolului Turciei în Transcaucazia.
În plus, apariția militanților sirieni în Karabah provoacă îngrijorarea Moscovei. În contextul unei situații problematice în Caucazul de Nord, Rusia își aduce aminte că teritoriile statelor învecinate au fost folosite ca un cap de pod pentru fluxul de militanți către teritoriul rus.
Problema este că, dacă în situația anterioară Rusia a reconciliat ambele părți, acum acest lucru este mai dificil, deoarece Aliyev ascultă de Erdogan, care de fapt și-a arogat dreptul de a vorbi în numele Azerbaidjanului, iar la Erevan se află Pashinyan, care nu este în grațiile Moscovei. În consecință, oportunitățile de influențare a situației s-au diminuat începând cu anul 2018, când în Armenia a avut loc „energomaidanul”, iar Turcia a început să promoveze activ ideologia pan-turcă, inclusiv în Azerbaidjan, pentru a-și justifica actuala expansiune politico-militară. De fapt, Rusia a aderat la un curs inerțial, dar circumstanțele obiective și subiective s-au schimbat și fac extrem de dificilă menținerea abordărilor anterioare ale politicii în regiune, care, printre altele, ridică întrebări cu privire la funcționalitatea OTSC și la păstrarea de către Rusia a pozițiilor sale actuale în Transcaucazia.
Astfel, Turcia a creat o criză destul de gravă pentru Rusia și este puțin probabil ca aceasta să treacă fără consecințe pentru relațiile ruso-turce.
În plus, vizita lui Erdogan în Ucraina și acordurile de cooperare tehnico-militară (inclusiv anunțul achiziționării a 64 de drone Bayraktar) permit Turciei să acționeze într-o altă direcție problematică pentru Rusia. Pe de o parte, Ankara vinde arme unei țări care este în mod clar neprietenoasă pentru Rusia și, în toate modurile posibile, subliniază relațiile de prietenie cu guvernul ucrainean. Pe de altă parte, Turcia continuă să joace cartea tătară din Crimeea, menținând contacte cu Mejlis (interzisă în Rusia), precum și organizând evenimente pe teritoriul său, unde sunt invitați reprezentanții acesteia și alte organizații ale tătarilor din peninsulă, care nu recunosc Crimeea ca parte a Rusiei.
În același timp, Turcia se poziționează ca principalul patron al tătarilor din Crimeea, opunându-se Ucrainei, unde tătarii sunt amintiți doar în legătură cu următoarele campanii media împotriva Rusiei. Acest lucru oferă Turciei posibilitatea de a ridica subiectul Crimeii, dacă este necesar, jucând campanii de informare ucrainene sau occidentale pe tema „opresiunii populației tătarilor din Crimeea”, de exemplu, după următoarele arestări ale persoanelor asociate cu Mejlis sau Hizb ut-Tahrir (interzis în Rusia).
Astfel, extinzând spațiul conflictelor la granițele sale, în interesul promovării propriei influențe politico-militare și economice, Turcia arată destul de clar că, dacă este posibil, este gata să acționeze în zonele de influență ale Rusiei, creând probleme directe sau indirecte Moscovei. Pericolul lor este asociat cu alte momente de conflict din relațiile ruso-turce, în primul rând cu cele legate de Siria și Libia, în care parteneriatele formale și de facto sunt supuse periodic unor suprasolicitări grave, atunci când „viziunile părților” încep să intre în conflict.
Înainte de ciocnirea din Karabah, în pofida tuturor problemelor, părțile au găsit un limbaj comun în cadrul relațiilor de parteneriat, plasând beneficiile strategice generale mai presus de conflictele locale într-unul dintre teatre. Însă, în ultimul timp, tensiunile în relațiile bilaterale devin din ce în ce mai evidente, iar războiul în curs și revendicările deschise ale Turciei față de sfera de influență rusă pun sub semnul întrebării bazele deja strategice ale interacțiunii dintre Rusia și Turcia.
În acest caz, vectorul „nordic” al politicii externe turcești poate apropia momentul în care parteneriatul va înceta să fie reciproc avantajos și poate fi încheiat în interesul altor configurații politico-militare. Cu toate acestea, una dintre trăsăturile de caracter importante ale lui Erdogan este că știe pe unde trec anumite linii roșii, peste care politicianul nu trece, așa cum s-a întâmplat în Siria și Libia, unde președintele turc a fost nevoit să-și înfrâneze ambițiile. Astfel, nu poate fi exclus faptul ca unele acorduri dintre Moscova și Ankara să extindă și de această dată parteneriatul Rusiei cu „prietenul Recep”. Până la următoarea criză majoră.
Notă: Intertitlurile aparțin redacției DefenseRomania, textul și opinia aparțin autorului
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Forțele Armate Române se confruntă astăzi cu o ecuație dificilă: pe de o parte, imperativul modernizării capabilităților și, pe de altă parte, o fisură tot mai adâncă în rândul personalului cheie al rezervei, cauzată de inechități salariale și de pensii. Această discrepanță amenință însăși calitatea și fiabilitatea rezervei operaționale într-un moment de maximă tensiune geopolitică.
La peste trei ani de la invazia la scară largă a Rusiei în Ucraina, statele NATO, și în special Uniunea Europeană, se confruntă cu mari probleme logistice: în ciuda miliardelor de euro alocate și a declarațiilor despre „unitate” și „viteză de reacție”, mecanismul logistic vital pentru apărarea Flancului Estic se mișcă la viteza unei melc.
Compania de stat Rostec din Federația Rusă a anunțat, pe 06.10.2025, că Întreprinderea de aviație V.P. Chkalov (NAZ) din Novosibirsk, a fabricat și predat Ministerului rus al Apărării un nou lot de avioane de vânătoare-bombardament de tip Su-34.
Sub asaltul tăcut al dronelor, Europa a intrat într-o nouă fază de alertă de securitate, săptămâna trecută marcată de haos aerian și suspiciuni de spionaj militar. Seria de incidente cu drone de la Aeroportul din Munchen s-a încheiat sâmbătă dimineața cu reluarea anevoioasă a zborurilor, dar nu înainte de a bloca aproximativ 11.500 de pasageri și de a provoca zeci de anulări.
România trăiește un paradox, adică încă unul dintre nenumăratele paradoxuri și ciudățenii. Avem unul dintre cele mai dinamice sectoare IT din regiune, cu centre de excelență care exportă competență și inovație, dar acest avantaj nu reușește să difuzeze în restul economiei. Raportul DESI/Digital Decade Country Report 2024 arată o realitate îngrijorătoare: competențele digitale de bază rămân la doar 27,7% din populație (față de 55,6% media UE), iar ponderea specialiștilor TIC este de 2,6% din forța de muncă (aproape jumătate din media europeană - 4,8%) . În același timp, doar 19% dintre IMM-uri adoptă tehnologii digitale avansate, comparativ cu 55% în UE.
George Scutaru, fost consilier prezidențial pe probleme de securitate națională și actual CEO al think tank-ului New Strategy Center, a avertizat că orice reducere a prezenței militare americane în Europa, în special pe Flancul Estic, ar fi o greșeală strategică gravă. Acesta prezintă trei argumente geopolitice solide pentru care România e norocoasă să aibă un as în mânecă în ceea ce privește prezența trupelor americane.
Președintele rus Vladimir Putin, un simbol al dictaturii de zi, a lansat un avertisment direct, isteric și tăios către elitele conducătoare ale Europei, acuzându-le că „stârnesc isteria” unui presupus „război cu rușii” și promițând un răspuns „rapid” și „foarte convingător” la ceea ce a numit „escaladarea militarizării Europei”. Declarațiile, făcute în cadrul discursului său anual de la Clubul de Discuții Valdai din Soci, subliniază o adâncire a prăpastiei dintre Moscova și Occident, cu Ucraina ca epicentru al celei mai mari confruntări de la Criza Rachetelor din Cuba din 1962.
De la „artizanul păcii” la facilitatorul de atacuri la mare distanță, retorica lui Donald Trump față de conflictul din Ucraina ar putea să i-a o turnură neașteptată și extrem de riscantă? Decizia recentă de a autoriza agențiile de informații și Pentagonul să sprijine Ucraina cu date pentru identificarea țintelor din sectorul energetic pe teritoriul rusesc nu este o simplă speculație, ci un semnal clar și al unei noi etape de escaladare. Este o mișcare strategică menită să pună presiune reală pe Kremlin sau doar o reacție de moment, alimentată de frustrarea președintelui american față de încăpățânarea lui Vladimir Putin?
Cine credea că luptele aeriene de tip dogfight sunt de domeniul trecutului s-ar putea înșela foarte mult. La intersecția spațiului rusesc cu cel al NATO se vor vedea tot mai des abilitățile piloților puse la încercare.
Forțele speciale finlandeze au preluat controlul asupra tancului petrolier rusesc Eagle S după ce acesta, în mod deliberat sau nu, a târât ancora și a secționat un cablu electric crucial subacvatic. A fost prima dată de la cel de-Al Doilea Război Mondial când Finlanda a sechestrat o navă străină. Acest incident petrecut în decembrie anul trecut nu a fost un eveniment izolat, ci vârful de aisberg al unei agresiuni mult mai ample.
Rusia și-a intensificat atacurile aeriene cu rachete și drone cu rază lungă de acțiune asupra Ucrainei în septembrie. Acest lucru a fost scris astăzi (01.10.2025) de agenția AFP, care a analizat date prezentate de Forțele Aeriene ucrainene.
Rusia, țara care și-a construit identitatea geopolitică pe domeniul energetic, pe langa cel militar, se află acum în fața unei umilințe istorice: a fost nevoită să recunoască oficial că nu mai poate face față cererii interne de combustibil.
Pe fondul escaladării conflictului din Ucraina, liniștea spațiului aerian al Uniunii Europene a fost spartă de o serie îngrijorătoare de incursiuni cu drone, multe dintre ele purtând, se pare, amprenta Rusiei. Incidentele din ultimele săptămâni au semănat incertitudine, scoțând la iveală breșe în apărarea statelor membre și punând la încercare reziliența și unitatea blocului comunitar. Europa, spun experții, se confruntă cu o nouă formă de război hibrid, unde incertitudinea este arma supremă.
Situația din America Latină s-a deteriorat brusc, ajungând într-o fază de maximă volatilitate, după ce Comandamentul Apărării Aeriene al Armatei Venezuelei a mutat vizibil sisteme de rachete sol-aer Buk-M2E în inima regiunii capitale.
China nu vede războiul ruso-ucrainean ca pe o simplă oportunitate politică, ci mai degrabă ca pe o lecție militară care a forțat o adaptare dinamică și urgentă a planurilor de dezvoltare ale Armatei Populare de Eliberare (PLA).
Un grup de analiști cehi a tras un semnal de alarmă care rezonează periculos de mult cu experiența recentă a României: o rețea de aproape 300 de conturi anonime pe Tik-Tok răspândește intens narațiunile pro-ruse și sprijină partidele radicale, mizând pe un electorat care ar putea decide viitorul geopolitic al țării.
O premieră absolută în acest război și un nou semnal de alarmă pentru aviația rusă: Forțele de Sisteme fără Pilot ale Ucrainei (USF) au reușit, cu ajutorul unei drone FPV obișnuite, să distrugă în zbor un elicopter rusesc de transport Mi-8. Succesul, confirmat de Batalionul 1 SBS "Prădătorii Înălțimilor", arată o nouă dimensiune la care a ajuns războiului tehnologic de pe frontul din Ucraina.
Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a confirmat sâmbătă o informație crucială, dar învăluită în delicatețe diplomatică: un sistem de apărare aeriană Patriot de fabricație americană, provenit din Israel printr-o schemă complexă negociată de Washington, este deja operațional în Ucraina de o lună. Analiștii văd în acest transfer nu doar o consolidare a apărării Kievului, ci și o fisură majoră în neutralitatea Israelului, forțată de alianța tot mai strânsă dintre Rusia și inamicul regional de moarte al Ierusalimului, Iranul.
Stephen Kotkin, unul dintre cei mai fini experți ai politicii rusești și europene, nu oferă o simplă analiză geopolitică într-un recent interviul acordat Engelsberg Ideas, ci ne prezintă o imagine care arată decadența morală și paralizia strategică a statelor occidentale. Profesorul Kotkin spune că Europa, un conglomerat de societăți bogate și pacifiste, este, în esență, terorizată de o capcană psihologică pe care singura şi-a întins-o.
Duminica aceasta, Republica Moldova, o mică națiune cu o inimă mare, dar vulnerabilă, se află în fața celui mai important scrutin parlamentar din istoria sa modernă. Alegerile nu sunt o simplă competiție politică internă, ci un veritabil referendum geopolitic, un duel decisiv între Vest și Est, între un viitor european și o regresie în „zona gri” a influenței ruse.
Organizația Tratatului Atlanticului de Nord intenționează să continue să își sporească vigilența în regiunea Mării Baltice, în urma recentelor incidente cu drone din Danemarca. Alianța va desfășura cel puțin o fregată antiaeriană în zonă și își va consolida, de asemenea, platformele de supraveghere și recunoaștere. Alianța a transmis acest lucru într-o declarație citată de Reuters.
Cu doar o zi înainte de alegerile parlamentare din Republica Moldova, programate pentru 28 septembrie, ceața incertitudinii se adâncește deasupra scenei politice de la Chișinău. Acest scrutin nu este doar o confruntare locală, ci reprezintă o miză crucială pentru viitorul pro-european al Republicii Moldova, dar și o amenințare geopolitică directă la adresa Ucrainei, o țintă pe care Kremlinul o vizează acum printr-o campanie hibridă complexă și deosebit de bine finanțată.
Regimul politic rus s-a schimbat fundamental din februarie 2022, când a început invazia Ucrainei, potrivit analiștilor cehi intervievați de agenția CTK. După cum au precizat aceștia, în prezent este mai agresiv, represiv și mai militarizat decât înainte de invadarea Ucrainei, dar în același timp se caracterizează și printr-o anumită fragilitate și dependență de rezultatul războiului.
Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a adus în discuție, în cadrul unei întâlniri cu Donald Trump la New York, în marja Adunării Generale a ONU, o solicitare crucială: furnizarea de rachete de croazieră Tomahawk cu rază lungă de acțiune. Această cerere, confirmată ulterior de Zelenski însuși, marchează o nouă etapă în eforturile Kievului de a obține armament capabil să schimbe radical dinamica războiului și să forțeze Rusia la negocieri.
Declarat de către Minsk ca un simplu act de „asigurare a propriei securități”, anunțul oficial al desfășurării sistemului rusesc de rachete balistice cu rază medie de acțiune Oreshnik (cunoscut și sub numele de Kedr) pe teritoriul Belarusului nu este nimic altceva decât un nou episod, deosebit de îngrijorător, în escaladarea tensiunilor dintre Rusia și Occident. Prin vocea ministrului său de Externe, Maksim Rîjenkov, Minskul pretinde că nu face decât să răspundă unei presiuni externe, deși această mutare încalcă spiritul tratatelor internaționale și ridică un serios semn de întrebare cu privire la intențiile reale ale celor două state aliate.
Poliția Națională a Republicii Moldova, în cooperare cu Procuratura pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale (PCCOCS), Serviciul de Informații și Securitate (SIS) și cu sprijinul trupelor speciale BPDS „Fulger”, a desfășurat o amplă operațiune, vizând destructurarea unor grupuri implicate în pregătirea dezordinilor în masă și destabilizării situației interne. Potrivit comunicatului oficial, aceste acțiuni erau finanțate din exterior și aveau ramificații politice și criminale, inclusiv conexiuni directe cu Federația Rusă. Amintim în acest sens declarațiile fostului președinte Igor Dodon, liderul Blocului Patriotic - bloc electoral pro-rus - care a anunțat deja proteste în Moldova începând din 29 septembrie, imediat după alegerile parlamentare din acest weekend.
În ajunul alegerilor parlamentare cruciale din 28 septembrie, care vor decide parcursul pro-european sau reîntoarcerea în sfera de influență a Moscovei, Republica Moldova a devenit ținta unui val masiv și coordonat de propagandă orchestrată de Rusia și de apropiații săi.
Într-o Europă obsedată de reînarmare, cea mai nouă „armă” defensivă ar putea fi, paradoxal, una naturală: mlaștina. Războiului din Ucraina a readus în discuţie importantă nebănuită pe care o pot juca zone mlăştinoase de a bloca tancurile rusești. Acum, NATO și Uniunea Europeană analizează un concept de „dublă întrebuințare” (dual use): restaurarea turbăriilor pentru a crea obstacole naturale insurmontabile pe Flancul Estic, îndeplinind în același timp obiectivele climatice stricte ale Bruxelles-ului.
Ce mai recent analiză a secretarului general al NATO, Mark Rutte, nu lasă loc de interpretări: securitatea euro-atlantică este subminată activ de o coaliție de puteri revizioniste. Discursul său rostit în fața cadeților de la prestigioasa Academie Militară americană West Point definește, fără perdea, nouă paradigmă a amenințării și trasează liniile de forță ale strategiei Alianței.
După ce o serie de incursiuni cu drone au închis marile aeroporturi din Copenhaga și Oslo, totul după ce România și Polonia au fost ţinta unor incursiuni cu drone, Europa se confruntă cu o nouă fază a agresiunii ruse. Premierul Mette Frederiksen avertizează că asistăm la un război hibrid menit să testeze, să intimideze și să spargă coeziunea NATO.
Forțele ucrainene au ridicat cortina de pe o inovație militară uimitoare, transformând o aeronavă civilă banală, cu un singur loc, într-o dronă-bombardier strategică capabilă să lovească adânc, la 900 de kilometri în interiorul teritoriului rusesc.
Corespondeță din Coreea: DefenseRomania participă în aceste zile, la invitația Hanwha Aerospace, la ADEX 2025, una din cele mai mari expoziții militare din Asia.
Noua ofensivă a Uniunii Europene împotriva mașinăriei de război a Rusiei se profilează ca un exercițiu complex de inginerie juridică maritimă și coordonare diplomatică la scară continentală. Propunerea Comisiei, transmisă prin Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE), de a consolida autoritatea de a inspecta și aborda petrolierele care alcătuiesc așa-numita „flotă fantomă” a Rusiei, nu este doar o măsură de securitate, ci o recunoaștere implicită a limitelor sancțiunilor aplicate până acum.
Donbasul, o regiune istorică din estul Ucrainei, transcende simpla definiție geografică. Termenul, o prescurtare de la Bazinul Carbonifer Doneț (Donets Coal Basin), indică încă din secolul al XIX-lea funcția sa esențială: inima industrială și minieră a Ucrainei. Regiunea cuprinde în esență Oblasturile Donețk și Luhansk, deși aria istorică a bazinului carbonifer se extinde și în alte zone.
Analizând poziția pe care administrația Trump a avut-o față de Ucraina de la începutul mandatului până la recentele evenimente, observăm că obiectivele Washingtonului nu vizează neapărat o pace solidă în sensul clasic, ci mai degrabă o soluție pragmatică rapidă, care să reducă, ideal să elimine, implicarea directă a SUA. Administrația Trump - aflată abia în primul an de mandat - pare să prefere o încetare a focului care să conducă treptat către un conflict înghețat, deși acest deznodământ este mai degrabă o consecință strategică a politicilor sale, decât un obiectiv explicit declarat.
Comisiile reunite pentru apărare, ordine publică și siguranță națională din Camera Deputatilor și Senat au aprobat propunerile MApN privind programul de achiziții de noi tancuri principale de luptă.
Adio Kalanșnikov? România e aproape de un moment important: bătrânele automate din epoca sovietică, cu care au fost instruite zeci de serii de militari în termen, ar putea deveni istorie.
DefenseRomania a fost singura publicație din țară care a fost invitată la facilitățile de producție din Belgia ai unuia dintre cei mai importanți producători de armament ușor: FN Herstal.
Europa de Vest se adaptează la noile provocări. În urma unei serii de „atacuri” cu drone neidentificate asupra unor ținte strategice din mai multe țări, Germania și Regatul Unit introduc noi reglementări.
Londra a mers cel mai departe, intenționând să acorde serviciilor sale de securitate autoritatea de a trage asupra obiectelor străine din cer.
Avioane de vânătoare NATO au efectuat patru intervenții săptămâna trecută pentru a identifica aeronave rusești care încălcau regulile de zbor și o dată pentru a intercepta o încălcare a spațiului aerian național, a relatat Ministerul lituanian al Apărării Naționale.
O zi istorică pentru Europa. Astăzi a fost adoptată o decizie de oprire completă a importului de gaze din Rusia.
Europa e obligată să contrabalanseze o decizie strategică greșită, luată cu decenii în urmă, care a făcut ca majoritatea statelor să depindă aproape în totalitate de gazele rusești.
Liderul suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei, a respins luni afirmația președintelui american Donald Trump conform căreia Statele Unite au distrus industria nucleară a Iranului.
Declarațiile recente ale Mareșalului Lord Richards, fost Șef al Statului Major al Apărării din Marea Britanie, reprezintă mai mult decât o simplă evaluare militară. Ele constituie o radiografie dură a calculului strategic eronat al Occidentului și un apel la realism, în contextul în care războiul din Ucraina se prelungește de peste trei ani. Analiza sa, prezentată în podcastul „World of Trouble” al publicației The Independent, nu este doar o profeție pesimistă, ci o oglindă a dilemelor geopolitice care macină coeziunea și eficiența sprijinului occidental.
Ucraina nu va ceda teritoriile sale pentru a pune capăt războiului cu Rusia și va continua să consolideze cooperarea cu partenerii internaționali în domeniul apărării și energiei, a declarat președintele Volodimir Zelenski.
Recentele evoluții din relația Washington-Kiev, cristalizate în jurul întâlnirii tensionate dintre președintele Donald Trump și omologul său ucrainean, Volodimir Zelenski, semnalează o schimbare de paradigmă în abordarea americană a conflictului din Ucraina. Propunerile publice și cele vehiculate în spatele ușilor închise, de "împărțire" a regiunii Donbas, nu sunt simple declarații conjuncturale, ci dezvăluie o mutație de substanță în doctrina de politică externă a administrației Trump, cu implicații profunde pentru ordinea internațională post-2022.
România devine o piață tot mai importantă pentru industria de apărare din Turcia, fapt pentru care un număr tot mai mare de companii din Turcia sunt interesate să colaboreze și, inclusiv, să producă aici. Un lucru care se pliază pe strategia Bucureștiului de a revitaliza industria națională de apărare. Iar în acest sens exemplul Otokar cu blindatele 4x4 Cobra II produse la Automecanica Mediaș SRL ar putea fi implementat și de alte companii.
Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a anunțat, în timpul vizitei sale la Washington, că negociază un acord crucial pentru apărarea antiaeriană a Ucrainei: achiziționarea a 25 de sisteme de apărare antiaeriană Patriot, fabricate în SUA. Deși livrarea integrală va fi eșalonată pe parcursul mai multor ani din cauza constrângerilor legate de producție, liderul de la Kiev a subliniat că finanțarea principală este deja „pusă la punct”, urmând să provină din utilizarea activelor rusești înghețate.
Submarinul rusesc Novorossiysk, o navă din clasa Improved Kilo, a fost nevoit să se întoarcă șchiopătând acasă în Marea Baltică, după o defecțiune mecanică în Marea Mediterană. În timp ce unele rapoarte au exagerat situația acestuia, incidentul expune prezența în scădere a Marinei Ruse în regiune.
Pe 16 octombrie, președintele SUA, Donald Trump și omologul său rus, Vladimir Putin, au purtat prima discuție telefonică după întâlnirea pe care au avut-o în Alaska în urmă cu două luni.
Mașina de război a Rusiei continuă să funcționeze, iar secretul său, deși nu tocmai ascuns, rămâne o pată neagră pe harta eforturilor internaționale de sancționare. După trei ani și jumătate de conflict, rachetele și dronele care lovesc zilnic orașele ucrainene sunt pline, la propriu, de tehnologie occidentală.
Deciziile pe câmpul de luptă, dar și cele din spatele biroului, intră în bucla viteză-AI. Comandantul Armatei a 8-a din Coreea de Sud recunoaște că „eu și Chat am devenit foarte apropiați în ultima vreme” un semnal că viitorul războiului se decide la „viteza mașinii”, nu a omului.
O operațiune internațională, denumită "SIMCARTEL", a scos la iveală o platformă sofisticată de tip "cybercrime-as-a-service" (CaaS) care a permis escrocilor cibernetici să creeze milioane de identități virtuale pentru o gamă largă de fraude, de la phishing la escrocherii cu investiții false. Pierderile înregistrate doar în Austria și Letonia se ridică la peste 5.8 milioane de dolari.
În noaptea dintre 18 și 19 octombrie 2025, un atac reușit cu drone a vizat un obiectiv strategic major din Rusia: Uzina de Procesare a Gazelor din Orenburg. Aflată la o distanță impresionantă, de cel puțin 1.000 de kilometri de granița cu Ucraina, această lovitură subliniază capacitatea militară a Kievului de a perturba infrastructura energetică vitală a Moscovei.
Patru bombardiere strategice B-1B Lancer, de la Baza Forțelor Aeriene Dyess, Texas, au ajuns, recent, la Baza Aeriană Misawa, Japonia, într-o misiune operativă. Este probabil ca aeronavele să participe la exerciții cu Japonia în următoarele săptămâni, potrivit publicației Air&Space Forces.
Franța a marcat recent un moment istoric pentru ambițiile sale militare și nucleare. La șantierul Naval Group din Cherbourg, a început sudura primei plăci de oțel pentru viitorul portavion de nouă generație (PA-NG). Deși pare un detaliu tehnic, acest act semnalează demararea efectivă a construcției fizice a celei mai mari nave de război realizate vreodată în Europa și confirmă hotărârea Parisului de a-și menține statutul de putere maritimă de prim rang, chiar și într-un context economic și politic intern dificil.
În ultimele 24 de ore, forțele ruse au stabilit un record în ceea ce privește numărul de bombe de aviație utilizate întro zi, folosind 268 de unități. Acest lucru este menționat în raportul de astăzi (18.10.2025) de la ora opt dimineața, care a fost publicat de Statul Major General al Forțelor Armate ale Ucrainei.
Agenția de presă rusă Tass a semnalat, pe 19.10.2025, că, în primele trei luni de implementare a programului PURL (Lista de cerințe prioritare pentru Ucraina), care le permite aliaților europeni din cadrul NATO să cumpere arme pentru Kiev din SUA, Ucraina a primit 2,422 de miliarde de dolari, în timp ce nevoile sale pentru această perioadă s-au ridicat la 3-4,5 miliarde.
Olanda devine primul partener european care obține „acces total” la inițiativa americană Collaborative Combat Aircraft (CCA). Este un pas major care cimentează alianța transatlantică în domeniul puterii aeriene, unde dronele autonome vor lupta alături de avioanele cu pilot, sporind semnificativ raza de acțiune și capacitatea de supraviețuire în luptă.
O evaluare dură și necesară a fost adusă în spațiul public, punând sub semnul întrebării direcția strategică a Alianței Nord-Atlantice. Miliarde de dolari cheltuite pe sisteme de armament avansate, dar care au eșuat în a anticipa sau a contracara evoluția accelerată a sistemelor de război electronic (EW) dezvoltat de Rusia, reprezintă o lecție costisitoare pentru NATO.
De la invazia din 2014 și, mai ales, după atacul la scară largă din 2022, Ucraina a adoptat o strategie neconvențională de apărare: sprijinirea mișcărilor naționale non-ruse din interiorul Federației Ruse. Kievul este convins că sprijinirea acestor popoare să obțină independența va slăbi Rusia, asigurând victoria Ucrainei pe termen scurt și securitatea pe termen lung.
Deși pare desprins dintr-un film SF, un sistem robotizat care permite lansarea și aterizarea dronelor de luptă cu ajutorul unor vehicule aflate în plină mișcare ar putea schimba radical tactica pe câmpul de luptă. Inovația, dezvoltată de compania americană Target Arm, nu doar că automatizează un proces critic, dar promite să salveze vieți, reducând riscul la care sunt expuse echipajele militare.
România are o oportunitate istorică de a-și consolida rolul în industria europeană de apărare prin instrumentul „Action for Security in Europe” (SAFE). Cu o finanțare europeană de până la 150 de miliarde de euro, SAFE poate sprijini modernizarea sistemului militar românesc, dezvoltarea industriei naționale de apărare și creșterea influenței țării în cadrul NATO și al Uniunii Europene. Comisia Europeană a anunțat în septembrie alocările financiare destinate țărilor din Europa de Est prin programul SAFE. Potrivit datelor publicate, Polonia va putea accesa până la 43,7 miliarde de euro, România până la 16,7 miliarde de euro, iar Ungaria până la 16,3 miliarde de euro.
Cine ar fi crezut că viitorul războiului naval nu va fi dominat de portavioane și distrugătoare, ci de o barcă mică, autonomă, de doar 5,5 metri, încărcată cu explozibil? Răspunsul se află în Marea Neagră, iar numele inovației ucrainene este MAGURA - acronimul pentru Maritime Autonomous Guard Unmanned Robotic Apparatus.
