Sub aplauzele furtunoase ale celor prezenți, în sala de bal a Casei Albe, martori fiind atât Netanyahu cât și Gantz, premierul israelian ân funcție și viitorul prim-ministru în așteptare, Trump a prezentat propunerile sale pentru rescrierea hărții politice a relațiilor dintre Israel si palestinieni.
La baza noului plan, administrația Trump a pus existența unui stat independent, suveran al Palestinei, cu capitala în Ierusalimul de Est. Este o schimbare de politică americană fundamentală, dar un pas logic pentru Trump, după mutarea ambasadei SUA la Ierusalim în 2018 și recunoașterea controlului israelian asupra înălțimilor Golan. Atât Netanyahu, cât și Gantz și-au exprimat susținerea pentru recunoașterea unui stat independent palestinian. La conferința sa de presă, Trump a subliniat de câteva ori faptul că planul său de pace răspunde comandamentului impus de existența a două state suverane, așezate alături printr-un mecanism de securitate și de relații economice care practic fac din vechea Palestină un spațiu comun inseparabil.
Ortodoxismul acestei soluții, neviabile atât timp cât una din părți refuză efectiv recunoașterea noilor frontiere ale Israelului și locului capitalei sale, pare a reveni, sub formă nouă, atât în discursul american cât și cel israelian. Faptul ca Benny Gantz a fost și el de față confirmă intenția clară a administrației americane de a asigura un dialog care să permită și viitorului prim-ministru israelian să fie informat și să cunoască în detaliu propunerea de pace. Mai mult, prin acest gest Trump a dorit să își menițină neutralitatea în același timp asigurând o tranziție politică ușoară pentru Israel, stat blocat de aproape un an în mijlocul unor alegerile generale succesive care nu au dat câștigător clar, provocând punerea de mai multe ori în expectativă a lansării planului de pace. De data aceasta, incluzându-l pe Gantz în cadrul procesului de pace, așteptarea a luat sfârșit.
Planul, care are 181 de pagini, prezintă și o premieră absolută. După ce planul va fi pus în aplicare în mod oficial de către guvernul israelian, Israelul este obligat să înghețe construcția sau extinderea coloniilor evreiești în zone care ar deveni părți integrante ale viitorului stat al Palestinei, timp de până la patru ani. Perioada de patru ani este dată pentru a fi create mecanismele de securitate solicitate de Israel pentru a se asigura că diversele organizații teroriste implantate în Gaza nu vor ataca coloniile evreiesti. Mai mult, planul statuează corect că nu va exista niciun fel de schimbare de populații fără acordul părților, astfel încât să nu se mai repete dramele umane pe care le-a cunoscut regiunea după 1947.
Important de subliniat este că pentru prima dată într-un document oficial american se vorbește nu numai de refugiații palestinieni ci și de refugiații evrei. Pentru publicul românesc nefamiliarizt cu existența unei astfel de masive mutări de populație evreiască din multe țări ale Orientului Mijlociu, trebuie spus că odată cu ridicarea naționalismului arab, comunitățile evreiești, istorice și trăind în Turcia, Egypt, Irak, Iran au fost forțate să se refugieze în Israel. Propaganda marxistă, continuată și astăzi, a făcut ca această dramă a poporului evreu să nu fie niciodată recunoscută, nimeni din cadrul Națiunile Unite sau Europa apărând dreptul evreilor din țările arabe de a locui acolo unde s-au născut.
Planul Trump prevede ca statul Israel să primească despăgubiri pentru pierderile suferite de dislocările violente și metodice ale unora dintre cele mai vechi comunități ale sale din lume, punând pe picior egal drama refugiaților palestinieni cu cea a refugiaților evrei. Israel a considerat că nerecunoașterea acestei drame care a lovit sute de mii de familii și a provocat daune uriașe materiale și financiare reprezintă unul din elementele politice cele mai sensibile (datorită încărcăturii antisemite instituționale) și cel mai greu de rezolvat, manipularea imagologică și permanentă de peste 50 de ani, refuzând să recunoască politicile de stat arabe cu privire la expulzarea comunităților evreiești de pe teritoriul lor. Așa se face că astăzi țări care istoric aveau comunități evreiești masive (vorbim de sute de mii de persoane) și perfect integrate prin continuitatea lor milenară, cum ar fi Irakul sau Egiptul, nu mai au decât mici insulițe iudaice supraviețuind cu greu.
Cine citește planul de pace cu onestitate, nu cu ideologia anti-trumpistă sau cu vederile neo-marxiste de la Bruxelles, realizează că punctului de vedere al echipei Trump este acela al asumării unei mai mari onestități geopolitice, ceea ce ar putea schimba jocul regional. Guvernele SUA anterioare s-au prezentat ca arbitri neutri între israelieni și palestinieni, deși cel puțin partea palestiniană a jucat întotdeauna cartea anti sionistă și anti americană, atunci când nu a încurajat un terorism de masă pentru care mii de israelieni au plătit cu viața. Administrația Trump nu și-a ascuns niciodată viziunile sale pro-Israel și, așa cum era de așteptat, planul său de pace este cea mai pro-israeliană propunere care a fost prezentată vreodată de Washington. Acesta își propune să conțină și să nu retragă așezările israeliene, oferind palestinienilor un nou spațiu pentru statul lor, aproximativ 70% din Cisiordania. De asemenea, respinge cererea palestiniană de lungă durată de a controla Muntele Templului / Haram al-Sharif care va rămâne sub custodia iordaniană, deja fapt istoric de netăgăduit.
De altfel regatul hașemit al Iordaniei pare a ocupa un loc central in planul de pace propus, fiind alături de Egipt, unul dintre pilonii esențiali ai implementării propunerii lui Trump. Se vede cu ochiul liber transferul de autoritate și încredere propus de către SUA de la Autoritatea Palestiniană spre suveranul hașemit. Este evident că actualii leaderi palestinieni nu se bucură de încredere din partea administrației Trump, devenind cît se poate de clar ca soluția hașemită, măcar și temporar oferă un spațiu de tranziție pentru ca palestinienii să își aleagă o nouă conducere.
Șeful Autorității Palestiniene Abu Abbas a refuzat aproape imediat planul de pace propus. Din mica sa capitală, fără resurse decât banii primiți efectiv cadou de la diverși sponsori arabi sau europeni, Autoritatea Palestiniană are probleme fundamentale cu organizații declarate ca fiind teroriste de către SUA sau EU, cum ar fi Hamas sau Jihadul Islamic, adânc implantate în teritoriile palestiniene pe care teoretic această autoritate le-ar guverna. Situația economică este un dezastru, pe lîngă sancțiunile economice, izolarea geografică și încercuirea totală a palestinienilor adăungându-se o izolare ideologică, palestineienii fiind astăzi practic prizonierii influențelor maligne ale Iranului, cele ale Turciei, Qatarului și desigur cele ale diverșilor actori non arabi din regiune.
Problema de imagine care poate rupe orice destin politic al unui leader palestinian este capitala Ierusalim. SUA, prin planul de pace oferă posibilitatea construcției unei capitale palestiniene în Ierusalimul de Est care să se numească Al-Quds (Ierusalim în limba arabă).
Recunoașterea Ierusalimul ca fiind capitala eternă a statului Israel, ca urmare a ideologiei extremiste promovate în lumea arabă și cu falsificarea oricărui adevăr istoric (unele manuale de istorie arabe, publicate cu finanțări europene de exemplu, neagă practic existența Ierusalimului milenar evreiesc) ar însemna pentru Autoritatea Palestiniană prăbușirea autorității sale revoluționar-antisemite promovate de generații. Mai mult ar pune la muncă și ar responsabiliza o formă de guvernare care să accepte regulile civilizației moderne, legile de dezvoltare și dreptul poporului palestinian la o viață mai bună. Din nefericire la Ramallah încă nu există resursa umană sau politică pentru schimbarea de optică iar planul de pace tocmai prezentat reprezintă nu numai un pericol pentru lorzii feudali care au acaparat, în interes personal, cauza palestiniană dar și pentru forțele din spate, în special cele care finanțează terorismul, habotnicia și antisionimul atât de bine cunoscut.
De aceea, planul de pace prezentat de Trump propune o consistentă latură economică. Desigur că cei care au criticat, ab initio, planul de pace, nu au acordat o atenție cuvenită acestei componente, care în sine este și ea o noutate față de planurile eșuate din trecut.
Masivul pachet economic propus de către administrația Trump, incluzând exemple concrete și atât de necesare, nu a fost nici măcar discutat de către palestinieni. Demagogia autorității palestiniene a mers departe, echivalând propunerile economice cu practic o cumparare a populatiei palestiniene. Un obstacol major pentru punerea în aplicare a planului va fi tocmai acceptarea de către conducerea palestiniană a deschiderii economice, a ridicării populației din mizeria cronică în care trăiește de generații. Lipsa electricității, a apei potabile, a resurselor alimentare provoacă, de decenii, o sărăcie care a fost pusă întotdeauna, în spatele Israel și SUA. Acum cînd tocmai această componentă a fost substanțial adresată în planul de pace, leadershipul palestinian refuză orice discușție, promovând ideologia unei economii autarhice, de subzistență. Israel a acceptat să elimine barierele economice și a acceptat să își utilizeze enormele resurse pentru a dezvolta teritoriile palestiniene. Răspunsul a fost dat prin acuzația de colonialism economic și prin refuzul de a oferii populației palestiniene șansa la dezvoltare și progres.
Pentru ca planul de pace să fie unul de succes trebuie ca cele două părti să accepte elementele sale constitutive. Alături de mecanismul de securitate atât de necesar celor două state, planul are meritul de a vorbi celor mulți. Pentru prima dată, prin acest plan de pace administrația Trump vorbește direct palestinienilor, arătându-le că SUA pot fi garantul prosperității lor. Acest dialog direct cu un popor este inedit prin amploarea sa și ne arată că Trump mizează tocmai pe palestienieni pentru succesul propunerii sale. Până la a fi aproape de semnarea păcii, cele două părți sunt încă la distanțe galactice una de cealaltă. Doar dorința reală pentru pace și prosperitate poate reduce distanța și produce succesul de care regiunea are atâta nevoie.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Administrația Trump a dezvăluit o nouă Strategie de Securitate Națională (NSS) care marchează o ruptură dramatică față de consensul transatlantic tradițional, oferind o evaluare sumbră a viitorului Europei și sugerând că continentul se află într-un proces de „declin civilizațional” accelerat de migrație.
Un fost comandant al forțelor terestre ale Rusiei a lansat o critică neobișnuit de dură la adresa Kremlinului și a serviciilor ruse de spionaj, afirmând că planificarea invaziei militare pe scară largă a Ucrainei s-a bazat pe calcule catastrofal de greșite și pe o subestimare profundă a rezistenței de la Kiev.
DefenseRomania vă invită să urmăriți vineri, 5 decembrie 2025, o nouă ediție a emisiunii „Obiectiv EuroAtlantic”.
În timp ce Statele Unite negociază peste capul Europei, președintele Alexander Stubb livrează verdictul de care liderii UE se temeau cel mai mult: epoca „păcii juste” a apus, iar supraviețuirea, nu dreptatea, devine noua monedă de schimb. Avertismentul venit din partea președintelui Finlandei, Alexander Stubb, nu este doar o analiză academică în paginile publicate într-un articol din revista Foreign Affairs, ci un diagnostic clinic al unui pacient aflat în stare critică: ordinea liberală post-1945.
Într-un conflict care a depășit deja borna celor trei ani și a devenit sinonim cu tranșeele înghețate și duelurile de artilerie, o statistică surprinzătoare oferită de un general de top al NATO rescrie manualele de tactică militară. Potrivit generalului-maior Maik Keller, comandant adjunct al noii misiuni de asistență a NATO pentru Ucraina (NSATU), forța de drone a Kievului, deși minusculă din punct de vedere numeric, a devenit cel mai letal instrument de pe front.
Deși discuțiile de la Moscova, din 2 decembrie, dintre delegația americană și președintele Rusiei, Vladimir Putin, nu par să fi adus pacea mai aproape, secretarul de stat al SUA, Marco Rubio, susține, într-un interviu pentru Fox News, că s-au făcut „progrese” către încheierea războiului.
Maratonul diplomatic de cinci ore desfășurat marți la Kremlin, între președintele rus Vladimir Putin și trimișii speciali ai președintelui american Donald Trump, s-a încheiat exact așa cum a început: fără nicio mișcare semnificativă, fără un acord și fără vreun semn că Moscova ar fi dispusă să își reconsidere cererile maximaliste.
Este timpul ca UE să renunțe la strategia ei eșuată de „reacționează, speră, repetă”, consideră directorul Institutului pentru Studii de Securitate al UE (EUISS), Steven Everts.
Iluzia că Unchiul Sam va veni întotdeauna să ne salveze s-a risipit în noroaiele de la Cincu, în urma simulării unor manevre militare efectuate în cadrul Dacian Fall. Într-un amplu reportaj al agenției americane Bloomberg se precizează că scenariul testat de NATO ne arată o Europă descoperită, obligată să înfrunte o eventuală invazie rusă bazându-se strict pe propriile forțe convenționale, în timp ce sprijinul american, altădată automat, devine o variabilă incertă, limitată strict la logistică și nu la bocanci pe teren
Încă de la începutul anului trecut, relațiile egipteano-turce au cunoscut o schimbare strategică rapidă, reflectată clar în sectoarele militar și de apărare.
Presa germană a informat că, pe 28 noiembrie, în Polonia a fost activată apărarea antiaeriană după ce au fost detectate activități intense ale aviației rusești în apropierea flancului estic al NATO.
Vocile care contează la Kiev și în cancelariile occidentale încep să articuleze cu voce tare ceea ce istoricii militari intuiau deja, dar politicienii refuzau să accepte: războiul din Ucraina nu se va încheia cu o paradă a victoriei în Piața Roșie și nici cu prăbușirea imediată a regimului de la Kremlin.
Recentele anunțuri venite de la Kiev, Stockholm și Paris privind posibila achiziție a unui număr impresionant de avioane de luptă europene - 100 de Rafale și până la 150 de Gripen - au generat mult entuziasm în spațiul public. Un total de 250 de aparate de zbor sună, într-adevăr, spectaculos. Totuși, dacă privim situația la rece, dincolo de retorica politică și de scrisorile de intenție, realitatea este mult mai nuanțată.
La scurt timp după întoarcerea dintr-o vizită la Moscova, unde s-a întâlnit cu Vladimir Putin, premierul ungar, Viktor Orban, a acordat un interviu publicației germane Welt am Sonntag, în care a declarat că, după încheierea ostilităților, Ucraina ar trebui să redevină un stat tampon între Rusia și țările NATO.
Președintele american Donald Trump a provocat un val de șoc la nivel global sâmbătă, 29 noiembrie, anunțând pe contul său de pe rețeaua socială TruthSocial că spațiul aerian "deasupra și în jurul Venezuelei" ar trebui considerat "complet închis".
Informațiile recente venite de la Berlin, conform cărora luna octombrie a marcat un record absolut în ceea ce privește activitatea dronelor deasupra bazelor militare germane, nu trebuie citite ca simple statistici ale unor incidente izolate de securitate.
Misterul exploziilor care au zguduit vineri două petroliere aflate la intrarea în strâmtoarea Bosfor s-a risipit mai repede decât fumul negru ridicat de pe punțile navelor avariate. Nu a fost vorba despre mine marine rătăcite aşa cum se credea și nici despre accidente tehnice cauzate de uzură morală a navelor, ci despre o operațiune chirurgicală asumată Ucraina.
Viktor Iușcenko, cel de-al treilea președinte al Ucrainei și omul care a simțit pe propria piele toxicitatea influenței rusești, a ieșit recent la rampă cu un avertisment brutal. Fostul lider de la Kiev compară propunerile de „pace” venite dinspre Washington cu Acordul de la Munchen din 1938.
Într-o Europă care încă dezbate reactiv despre reintroducerea stagiului militar sau despre cum să-și completeze stocurile de muniție, Estonia alege din nou să privească securitatea națională nu ca pe o sarcină exclusivă a armatei, ci ca pe o competență civică fundamentală.
Într-un război de uzură, victoria nu se măsoară doar în kilometri pătrați de teritoriu recucerit, ci și în capacitatea de a „orbi” adversarul, lăsându-l expus și vulnerabil în fața unor lovituri care vizează însăși infrastructura vitală a frontului.
O explozie spectaculoasă, un nor purpuriu toxic și o tăcere asurzitoare din partea Kremlinului. Evenimentele de vineri, 28 noiembrie, de la poligonul Yasny din regiunea Orenburg, par să confirme un nou eșec major în programul de modernizare nucleară al Rusiei. Deși Moscova încearcă să proiecteze imaginea unei forțe strategice invincibile, dovezile vizuale și contextuale indică faptul că „super-armele” promovate agresiv de Vladimir Putin au o problemă fundamentală: refuză să zboare.
Viktor Orban a mers din nou la Moscova, unde a obținut din partea lui Vladimir Putin recunoașterea relațiilor excelente dintre cele două țări.
Vineri seara, Ucraina a primit o lovitură care nu a venit dinspre Moscova, ci din interiorul propriilor sale instituții. Andrii Yermak, șeful de cabinet al președintelui și, de facto, al doilea cel mai puternic om din statul ucrainean, și-a prezentat demisia. Nu a fost o retragere onorabilă, ci una forțată de perchezițiile procurorilor anticorupție (NABU) chiar în locuința sa.
Dezvăluirile recente din presa britanică, potrivit cărora Donald Trump i-a trimis pe Steve Witkoff și Jared Kushner la Moscova pentru a pune pe masa Kremlinului recunoașterea controlului rusesc asupra teritoriilor ocupate, confirma în continuare cum se raportează azi Statele Unite la conflictul din Ucraina.
Sub pretextul unei ofensive tehnice împotriva cartelurilor de droguri, Statele Unite redesenează arhitectura de securitate din America Latină. Acordul recent semnat de SUA cu Republica Dominicană este considerat de experţi ultima piesă dintr-un dispozitiv militar masiv care, privit de sus, seamănă izbitor cu o blocadă navală și aeriană în jurul regimului de la Caracas.
În lipsa unei politici europene unitare de înarmare, reacția naturală a statelor a fost accelerarea programelor naționale de achiziții, fiecare țară prioritizându-și propriile nevoi. Deși Bruxellesul a încercat să dea coerență acestui impuls prin câteva instrumente - achiziții comune de muniție, inițiative în domeniul apărării antiaeriene, mecanisme de finanțare pentru industria de apărare - realitatea arată că grosul achizițiilor este încă la nivel strict național.
Devine tot mai clar că actualul context de securitate din Ucraina nu este despre pace, ci despre formalizarea unei capitulări. Vladimir Putin, aflat într-o vizită în Kârgâzstan, a transmis un mesaj Washingtonului înainte de sosirea delegației conduse de Steve Witkoff la Moscova: Rusia nu negociază, Rusia dictează condițiile. Retorica liderului de la Kremlin, aparent deschisă spre dialog, ascunde de fapt un ultimatum - retragerea trupelor ucrainene de pe propriul teritoriu sau anihilarea lor militară.
Fidel rolului său de „locotenent” al Kremlinului și mereu gata să recite partitura Moscovei, Alexander Lukașenko a transformat, joi, summitul OTSC de la Bișkek într-o tribună de lansare a mesajelor rusești. Liderul de la Minsk a comentat, cu aerul unui expert, versiunea planului de pace scursă în presa americană - un posibil tratat între Rusia, Ucraina și Occident.
Germania pare să fi înțeles, în sfârșit, că epoca „dividendelor păcii” s-a încheiat definitiv. Dezvăluirile recente din The Wall Street Journal și presa germană despre existența „OPLAN DEU” (un plan militar secret de 1.200 de pagini) reprezintă mai mult decât o schimbare a birocraţiei greoaie cu care ne-a obişnuit Ministerul Apărării de la Berlin.
Confuzia diplomatică generată de recentul plan de pace în 28 de puncte și negocierile opace dintre Moscova și Washington scot la lumină o criză profundă de viziune strategică la nivelul administrației americane. Într-un moment în care Europa încearcă să descifreze dacă mai poate conta pe garanțiile de securitate transatlantice, o analiză recentă a generalului (r) Ben Hodges, fost comandant al trupelor SUA în Europa, oferă o perspectivă pragmatică, lipsită de sentimentalism, asupra erorilor pe care Statele Unite riscă să le comită. Mesajul său este clar: izolarea Europei nu va aduce prosperitate Americii, ci dimpotrivă, va vulnerabiliza însăși economia americană.
Preşedintele francez Emmanuel Macron a anunţat azi o reuniune a aliaţilor Kievului la Paris la începutul lui ianuarie, pentru discuţii asupra garanţiilor de securitate pentru Ucraina în cadrul unui acord de pace cu Rusia, informează agențiile Agerpres și AFP.
Președintele american Donald Trump a avut o discuție telefonică duminică cu omologul său rus, Vladimir Putin, a declarat șeful de cabinet al Casei Albe, fără a oferi alte detalii, cu puțin timp înainte de o întâlnire planificată cu președintele ucrainean Volodimir Zelenski, în Florida.
Forțele aeriene chineze și ale Emiratelor Arabe Unite au încheiat exercițiul comun "Falcon Shield 2025", care a avut loc în Emiratele Arabe Unite (EAU) între 9 și 22 decembrie 2025, într-o mișcare ce reflectă aprofundarea parteneriatului de apărare dintre cele două țări. Prezența Chinei în EAU cu un așa dispozitiv e o premieră, iar în timpul exercițiului avioanele chineze J-10 au zburat alături de Mirage 2000 de producție franceză are Emiratelor, nu însă și cu F-16 pentru care americanii au impus „restricții”.
Un nou atac de proporții al dronelor ucrainene face 120 de victime chiar din rândul serviciului rus de informații militare GRU.
Regatul Unit a anunțat duminica aceasta că a semnat un contract comun de achiziții publice cu Germania, în valoare de 52 de milioane de lire sterline (70 de milioane de dolari). E vorba despre achiziția sistemelor RCH 155 de "artilerie avansată montată pe vehicule blindate", care pot trage în timp ce se află în mișcare și lovi ținte aflate la o distanță mai mare de 70 km.
Schimbă Putin albul în negru privind apărarea antibalistică? Îi refuză Ucrainei un potențial statut occidental? Descrie deja NATO ca pe o amenințare și o prezintă rușilor drept sperietoare? Prefigurează deja ruperea Ucrainei?
Ar fi prima dată când trei țări balcanice produc împreună un vehicul blindat militar.
Tensiuni în creștere între Turcia și Israel, pe fondul dislocării sistemelor radar turcești în Siria.
Președintele american Donald Trump a stârnit valuri înainte de Crăciun când a anunțat aprobarea unei noi clase de nave de luptă care îi vor purta numele, precizând că „nu a mai existat niciodată ceva asemănător” cu aceste nave. Prima navă din „clasa Trump” va fi USS Defiant, însă marea întrebare e dacă SUA chiar au nevoie în războiul modern de astfel de nave sau e mai degrabă un moft personal? Și, desigur, dacă proiectul chiar va fi realizat și la ce costuri.
Elveția nu ar putea să se apere împotriva unui atac major, a declarat sâmbătă șeful forțelor armate elvețiene, generalul-locotenent Thomas Süssli, pentru ziarul Neue Zürcher Zeitung.
Amenințarea din partea Rusiei face necesară creșterea cheltuielilor pentru apărare pentru Elveția. El a avertizat că a te baza pe statutul neutru al țării ar putea să nu merite dacă aceasta nu este susținută de capacitatea de a se apăra.
Somalia a cerut Israelului să revoce recunoașterea regiunii autoproclamate Somaliland, numind acest act o „agresiune” și o încălcare a suveranității teritoriale a Somaliei. Într-un interviu acordat Al Jazeera sâmbătă, Ali Omar, ministrul de stat pentru afaceri externe al Somaliei, a subliniat că guvernul va folosi toate mijloacele diplomatice pentru a contesta ceea ce a numit o „interferență externă” în afacerile interne ale țării.
Prima parte parte a fortificațiilor antidrone ale Poloniei ar putea fi gata în șase luni sau chiar mai devreme, a declarat ministrul adjunct al Apărării Naționale, Cezary Tomczyk.
Rușii susțin că au capturat încă două orașe importante din estul Ucrainei - Mîrnohrad în regiunea Donețk și Huliaipole în regiunea sudică Zaporojie.
În urma pierderii orașului Siversk din regiunea Donețk, Ucraina îi demite pe comandanții a două brigăzi care apărau orașul, a relatat sâmbătă Ukrainska Pravda, citând surse din armată.
Preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski a sosit sâmbătă la Halifax, în Canada, pentru a se întâlni cu premierul Mark Carney, o escală înainte de întâlnirea sa prevăzută pentru duminică, în Florida, cu omologul său american Donald Trump.
Chiar dacă Lukașenko pozează în mediator, Belarusul e un adevărat "portavion" al Rusiei: participă activ atât la agresiunea Ucrainei, cât și la intimidarea statelor Europei.
Într-un demers fără precedent, ONG-ul american Arhivele de Securitate Națională (ASN) au publicat, pe 23 decembrie, transcrierile fidele ale întâlnirilor președințelui SUA, George W. Bush cu omologul rus, Vladimir Putin din 2001 până în 2008.
Într-un anunț oficial din 23 decembrie, Rusia a confirmat dezvoltarea unui submarin nuclear strategic de generație a cincea, o mișcare care subliniază angajamentul Moscovei de a-și menține credibilă descurajarea sa nucleară pe mare, în ciuda sancțiunilor, presiunii industriale și accelerării modernizării navale a NATO.
Informațiile au fost prezentate de Nikolai Patrușev, președintele Consiliului Naval al Rusiei și consilier prezidențial, în cadrul unui eveniment dedicat aniversării a 125 de ani de la înființarea Biroului Central de Proiectare ”Rubin”, unul dintre cele mai importante centre de cercetare și dezvoltare navală din Rusia.
În noiembrie 2022 România semnase un contract pentru 32 de avioane F-16 Fighting Falcon achiziționate din Norvegia, echivalente Block 15 și modernizate în programul MLU (Mid-Life Upgrade). Livrările acestor avioane au început din 2024.
Departamentul de Război al Statelor Unite (Pentagonul) a lansat recent GenAI.mil, o platformă de inteligență artificială destinată personalului armatei americane.
Trăim în două realități paralele: Pe de o parte agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei care a declanșat cea mai mare criză de securitate de după 1945 în Europa și care îngrozește statele europene cu privire la ambițiile militare pe care rușii le au și le pregătesc pe bătrânul continent și pe de altă parte (i)realitatea rusă care trăiește în paradigma cetății asediate cu o Europă ce pregătește agresiunea împotriva ei.
Un grup de senatori americani din partidele Republican și Democrat a emis o declarație pe 25 decembrie prin care condamnă atacurile Rusiei asupra Ucrainei în timpul Crăciunului.
China a criticat din nou vehement joi cel mai recent acord de vânzare de arme americane către Taiwan, o mișcare despre care China spune că aduce conflictul mai aproape.
Înaintea unei noi întâlniri între președinții Donald Trump și Volodimir Zelenski, rușii au lovit violent capitala Ucrainei.
Înainte de a se întâlni duminică cu Volodimir Zelenski, care va fi înarmat cu noi propuneri pentru a pune capăt războiului cu Rusia, preşedintele american Donald Trump l-a avertizat vineri pe omologul său ucrainean că nimic nu este garantat până când nu îşi va da "acordul", notează Agerpres și AFP.
Guvernul japonez a aprobat vineri un buget record pentru următorul an fiscal, care prevede alocări-record pentru apărare, în contextul în care tensiunile cu China continuă să crească, Beijingul acuzând săptămâna aceasta Tokyo că „alimentează o cursă a înarmării spațiale”.
Spania își reevaluează în mod vizibil postura de apărare pe flancul sudic, în contextul schimbărilor rapide ale mediului de securitate din Africa de Nord și al modernizării accelerate a Forțelor Armate Regale ale Marocului.
Madridul consideră că vechile concepte de descurajare nu mai sunt suficiente și că este necesară o adaptare la un spectru de amenințări complex, specific așa-numitei „zone gri”.
Zelenski s-ar putea întâlni cu Trump la 28 decembrie, la Mar-a-Lago, în ceea ce este, probabil, încă o încercare a administrației americane de a forța încetarea conflictului din Ucraina.
Rusia și-a reafirmat, zilele acestea, una dintre condițiile pentru a opri atacurile: cedarea completă a Donbasului și reafirmă în presa internă că ar putea exista chiar și un "schimb de teritorii". De fapt, schimbul se referă tot la teritorii ucrainene, din care Moscova ar putea accepta să se retragă.
Într-un demers fără precedent, ONG-ul Arhivele de Securitate Națională (ASN) ale SUA au publicat, pe 23 decembrie, transcrierile fidele ale întâlnirilor președintelui SUA, George W. Bush cu omologul rus, Vladimir Putin din 2001 până în 2008.
Documentele au fost cerute la publicare în noiembrie 2023. Biblioteca George W. Bush a răspuns în iunie 2024 că estimează că acestea ar putea declasificate pentru publicare în aproximativ 12 ani. Cu toate acestea, Arhivele cu ajutorul firmei de avocatură Goodwin Procter au convins instanța federală să aprobe publicarea mult mai devreme decât se estima.
Netanyahu lansează cel mai mare proiect de apărare din istoria țării pentru a reduce dependența de furnizorii străini.
Rusia atacat din nou Ucraina cu drone, dar și cu rachete de croazieră Kalibr lansate de pe submarinele din Marea Neagră.
Noi atacuri cu drone au fost înregistrate asupra porturilor ucrainene de la Dunăre, în cursul nopţii de joi spre vineri, fiind transmis şi un mesaj RO-ALERT pentru populaţiei, informează Ministerul Apărării Naţionale.
