Era bucuros că brioșele lui kosher fuseseră aplaudate la scenă deschisă de către populația campusului. În trenul care îl aducea acasă, tânărul credea într-un viitor plin de muncă dar și de reușite. Nu a mai ajuns niciodată să și-l construiască.
În dimineața zilei de 2 ianuarie 2018, părinții lui au observat că plecase de acasă fără să le spună nimic. Fără să bănuiască ceva rău aceștia au încercat să-l contacteze. Când nu a răspuns, i-au verificat contul Snapchat și au găsit cîteva mesaje între fiul lor și un fost coleg de clasă. Cei doi plănuiseră să se întâlnească într-un parc împădurit. Tânărul Bernstein era homosexual și de religie iudaică. Părinții, aflând de la începutul adolescenței băiatului despre orientarea lui sexuală i-au asigurat un mediu calm și discret. Mesajele dintre el și fostul coleg indicau clar că întâlnirea avea caracter sexual. Mai puțin de o săptămână după dispariție, anchetatorii îi vor descoperi cadavrul, ascuns sub o ramură de copac și o movilă de pământ. Bernstein avea 19 ani și fusese înjunghiat de 19 ori în zona gâtului.
Autoritățile l-au identificat rapid pe colegul de școală drept suspect, dovezile obținute în timpul anchetei identificându-l ca fiind ucigașul. Spre stupoarea micului orășel, s-a descoperit că era membru al diviziei Atomwaffen - unul dintre cele mai extremiste grupări techno-anarhiste, cu ramificații peste tot în lume. Victima era homosexual și evreu. Dublul păcat, de parcă unul singur nu ar fi fost de ajuns, îl condamnă inexorabil. Alegerea victimei, ritualul și tehnologia comunicării au fost simple, mai mult asasinatul a transmis exact mesajul segmentului social căruia îi era destinat. Antisemit și homofob.
Simetria neagră a consecințelor acestei crime este însă și mai dramatică. Exact ca și numărul de lovituri de cuțit egale cu vârsta victimei, așa și centrul local al comunității evreiești a dorit să onoreze memoria lui Bernstein, dându-i numele școlii de gătit. De cealaltă parte, Atomwaffen l-a sărbătorit pe ucigaș făcând tricouri imprimate cu portretul lui și cu extrase din manifestul personal publicat on-line. Membrii unei întregi celule secrete ale organizației anarhiste globale, unii dintre ei nefiind cetățeni americani, le-au purtat cu mândrie pe aleile parcului unde a avut loc crima. Totul filmat și transmis, în direct, pe unul dintre canalele media electronice criptate ale lumii de astăzi.
Pentru două lumi diferite și opuse, cei doi tineri din tragica, dar atât de reală poveste, sunt eroii. Pentru analiștii serioși ai lumii de astăzi crima poartă nu numai substanța viitorului dar anunță și obiectivul ei: lumi separate, realitate și virtual aflate în coliziune totală, dar o singură umanitate de apărat sau distrus. Toți cei care studiază crima rasială, mecanica și componentele sale, combustibilii apariției și răspândirii ei, tehnologia și metoda, discursul și teologia gesturilor, sunt de acord că asasinatul din 2018 a marcat începutul celei mai violente etape de cristalizare a războiului asimetric, la nivel celular și fără front militar real pe care societatea contemporană o cunoaște.
Atacul din octombrie 2018 de la sinagoga Arborele Vieții din Pittsburgh a fost cel mai letal act de violență antisemită din istoria SUA. Atacul a fost filmat și transmis în direct. Atacul din martie 2019 asupra moscheii din Christchurch, Noua Zeelandă, a fost cel mai mortal din istoria acestei țări. A fost anunțat în direct de către atacator. A fost urmat, în aprilie de un alt atac asupra unei sinagogi americane (de data aceasta în Poway, California) și de cel din august 2019, organizat asupra unui magazin Walmart din El Paso. A fost unul dintre cele mai brutale atacuri vizând hispanicii americani din istoria SUA. Toate aceste atacuri au fost ori anunțate online ori filmate până când atacatorul (atacatorii) a/au fost ucis(și) sau capturat(ți) de forțele de intervenție. Astăzi când scriu străzile Americii sunt în flăcări. Și nu sunt negrii care demonstrează legitim pentru crimele aberante ale unor albi cu insigne de polițiști la piept. America arde pentru că are loc legitimizarea prin forță a unei noi forme de tehnologie a revoluției anarhice.
Pentru simplificarea leagală a pedepsei, până acum un deceniu, aceste evenimente recurente au fost legate de ideologia de dreapta, descrisă ca o evoluție sinusoidală. Dar mulți dintre acești ucigași, de la cei din Atomwaffen până la trăgătorul din moscheea din Noua Zeelandă sau până la atacatorul sinagogii Poway, sunt mult mai strâns conectați la o ideologie nouă și infinit mai radicală, una care respinge atât lupta de clasă cît și perceptele ariene ale nazismului. Se numește „acceleraționism” și se bazează pe ideea că guvernele lumii sunt iremediabil corupte. Drept urmare, cel mai bun lucru, pe care îl pot face adepții acestei noi tehnici revoluționare, este să le accelereze dispariția, semănând haosul și creând tensiuni socio-politice care să distrugă mecanismele societale existente.
Ideile acceleraționiste au fost citate în manifestele personale ale atentatorilor în masă - în mod explicit, în cazul criminalului din Noua Zeelandă - și sunt adesea menționate pe forumurile web și în camerele de chat ale diverselor grupări anarhiste contemporane. Acceleraționistii resping orice efort de obținere a puterii politice prin vot democratic, repudiind tentativele de stânga sau de dreapta de a se angaja în politica națională.
Noii revoluționari consideră toate formele de expresie politică ca fiind inutile. În viziunea lor, tactica preferată pentru adâncirea contradicțiilor sociale, economice, culturale sau militare nu este reprezentată de către dialogul prin urnele de vot, ci violența - atacarea minorităților rasiale, sexuale, culturale sau religioase - ca o modalitate de a declanșa un război civil total.
Scopul final este de a prăbuși autoritatea și organizarea socială. Adepții acestei noi tehnologii revoluționare speră la un viitor dominat de o singură civilizație, de o singură religie, de o singură rasă. De preferință cea albă. De aceea în interirorul noii comunități revoluționare vom regăsi nu numai comuniști, maoiști, naziști hitlerieni sau doar simpli fasciști ci și eco-teroriști, techno-teroriști, sau simplu nebuni religioși. Fiecare dorește să îi anihileze pe ceilalți și să rămână singur.
Acceleraționismul are rădăcini bizare în mediul ideologic clasic. Experții cred că dorința de a accelera distrugerea socială a jucat un rol semnificativ și subapreciat în valul actual de violență extremistă. Nefiind o ideologie care există în sens teoretic, acceleraționismul s-a manifestat de fapt în violența reală. Cărțile de căpătâi nu sunt scrise de un om, ci sunt formate din experiențe personale, insignifiante pentru societatea largă, dar eroizate de comunitatea din care ele provin. Pentru cei care astăzi, în orașele SUA, dau foc la simbolurile opresiunii de rasă sau economice, capitalismul nu este decât un mecanism techno-productiv care a scăpat de sub control. Capitalismul contemporan este și automat reproductiv, adică eternizează diferențele dintre rase, adâncește dezechilibrul, afectează liberatea individuală. Este un proces autodevorator, care, deși non uman, reușeste să subjuge oamenii. Ca atare el trebuie să fie complet distrus.
Pentru revoluționarii din marile centre urbane americane nu comunismul este soluția. Cinică și anarhică așa cum este ea, pentru ei ecuația este simplă. Cine căștigă mănâncă întreg tortul. Ceilalți nu au nicio altă soluție decât dispariția fizică, totală și imediată. Ca atare tehnologia revoluționară este reprezentată de un val de violență, repetitiv, dar individualizat de etapa istorică pe care o traversează. El anunță nu numai maturizarea techno-extremismului, e-marxismului unificat prin osatura e-nazismului, dar și ceea ce profilorii au identificat ca fiind produsul nou, cel mai toxic, cel al neoreacțiunii. Natalitatea neo-reacției este produsul endogen și final care se revarsă prin toate canalele de comunicare spre o generație bine hrănită, împlinită sexual prin libertatea tehnică de a nu procrea, dezechilibrată emoțional de tocmai lipsa răspunderii imediate, speriată de lipsa de identitate promovată în virtual, amenințată de extinția diferențelor valorice și greșit perceputa lipsa de onoare a victoriei. Sclavul definit astfel devine obiectul de distrus.
Exact și identic ca în toate marile ideologii totalitare, sinele sclav, definit prin apartenența la o formă de organizare socială percepută ca dominatoare și lipsită de viitor, trebuie eliminat. Singura realitate acceptată apare doar prin valorizarea gestului distrugător personal. Crima asumată ca formă de sacrificiu autarhic devine, ciudat de real, singura armă de distrugere în masă eficientă. Ca atare, perioada violentă pe care o trăim promovează martiriul personal și unicat, mic în natura sa obiectiv-personală dar global prin comunicarea sa electronică. Din generator istoric de teologie constructoare, martiriul uman se transformă în expresia supremă individuală a distrugerii societăților împotriva cărora se îndreaptă. Armatele regulare, polițiile, serviciile de informații, birocrațiile statale nu au niciun fel de soluție de a opri nebunia. Democrația este atacată exact de principiul său fundamental și anume liberul arbitru.
O serie de crime individuale sau succesive execuții în masă, devin semnele similitudinii cu timpurile marilor epoci de cucerire. Dacă au loc și evenimente dramatice precum moartea nedreaptă a unui negru sub genunchiul unui polițist alb, atunci condițiile unui nou val de rebeliune violentă sunt întrunite. Dați-ne război, incendiem ca să stingem, dărâmăm ca să construim, distrugem ca să ne jertfim, pacea înseamnă război, viața este o minciună computerizată, moartea este noua viață, toate aceste construcții mentale sunt perfect oxigenate de lumea paralelă pe care noua e-societate le-a creat. Întreaga experiență acumulată a umanității de la începuturi până astăzi este doar un Watergate cosmic. Nimic nu este adevărat. Totul trebuie ars, distrus și în special, o singură rasă, pură, superioară spiritual și capabilă să ducă rebeliunea la final, trebuie să învingă.
Iar Donald Trump nu este victima inocentă a stângii radicale. Departe de adevăr. Cel care a creat o universitate care, pe lângă aberația anti academică și imposibilitatea pedagogică de a produce o singură idee, îi mai purta și numele, cel care a condus un spectacol de televiziune în care era unul singur și ceilalți, oameni extrem de serioși si mai citiți ca el, deveneau pupili umili ai marelui om de afaceri, cel care a cerut ziduri de izolare pentru o națiune lungi cît un continent, nu poate susține că nu știa exact ce face atunci când scria că în spatele gardului de la Casa Albă sunt căini fioroși și Supermani clonați gata oricând să dea piept cu rebelii. Dorind el însuși accelerarea procesului revoluționar anarhic de pe străzile Americii, el se va folosi, exact ca partea opozantă, de toate canalele de comunicare moderne pentru a pune benzină pe foc. Dacă anarhiștii doresc distrugerea societății, Trump dorește doar să își distrugă oponenții. Nu asta inseamnă democrație, fapt care îl aduce foarte aproape de jocul acceleraționist al insurgenților care îi incendiază orașele.
Donald Trump face o greșeală de analiză tipică epocii pe care o reprezintă. Acuză anarhismul modern de a fi de stânga. El, președintele american votat de clasa muncitoare americană, în baza unor promisiuni de un naționalism economic cu impunerea exportului prin măsuri etatiste, de mult eradicate în lume, pictat pe fundalul unei aroganțe civilizaționale și tehnice americane tipice propagandei din timpul Uniunii Sovietice, unde tot ce era produs sovietic era de calitate supremă, el populistul de stânga care utilizează rasa ca formator de opinie și bogăția ca semn că Dumnezeu l-a ales, tocmai el spune că AntiFa este de stânga. Nicidecum și perfect neadevărat. Cei care astăzi dau foc Americii nu sunt nici de stânga nici de dreapta. Sunt acceleraționiștii pe care ideologul trumpismului victorios, celebrul Steve Bannon îi lăuda la Casa Albă numai acum un an sau pe care tocmai administrația Obama îi primea cu brațele deschise dacă dărâmau guvernele stabile, dar autoritare ale lumii arabe.
Din nefericire, istoria nu se repetă, dar alege același accelarator. Dominația unei civilizații asupra alteia, anihilarea celei căzute, construirea uneia noi, rasial mai puternice, mai valorizante și obținute prin sânge și foc. Zeii din Olimpul, uitat în istorie, își ocupă deja locurile în sala de teatru. Incendiile din orașele omului le permit să observe umanitatea în întregul său.
Notă DefenseRomania: Textul și opinia aparțin integral autorului
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Încă de la începutul anului trecut, relațiile egipteano-turce au cunoscut o schimbare strategică rapidă, reflectată clar în sectoarele militar și de apărare.
Presa germană a informat că, pe 28 noiembrie, în Polonia a fost activată apărarea antiaeriană după ce au fost detectate activități intense ale aviației rusești în apropierea flancului estic al NATO.
Vocile care contează la Kiev și în cancelariile occidentale încep să articuleze cu voce tare ceea ce istoricii militari intuiau deja, dar politicienii refuzau să accepte: războiul din Ucraina nu se va încheia cu o paradă a victoriei în Piața Roșie și nici cu prăbușirea imediată a regimului de la Kremlin.
Recentele anunțuri venite de la Kiev, Stockholm și Paris privind posibila achiziție a unui număr impresionant de avioane de luptă europene - 100 de Rafale și până la 150 de Gripen - au generat mult entuziasm în spațiul public. Un total de 250 de aparate de zbor sună, într-adevăr, spectaculos. Totuși, dacă privim situația la rece, dincolo de retorica politică și de scrisorile de intenție, realitatea este mult mai nuanțată.
La scurt timp după întoarcerea dintr-o vizită la Moscova, unde s-a întâlnit cu Vladimir Putin, premierul ungar, Viktor Orban, a acordat un interviu publicației germane Welt am Sonntag, în care a declarat că, după încheierea ostilităților, Ucraina ar trebui să redevină un stat tampon între Rusia și țările NATO.
Președintele american Donald Trump a provocat un val de șoc la nivel global sâmbătă, 29 noiembrie, anunțând pe contul său de pe rețeaua socială TruthSocial că spațiul aerian "deasupra și în jurul Venezuelei" ar trebui considerat "complet închis".
Informațiile recente venite de la Berlin, conform cărora luna octombrie a marcat un record absolut în ceea ce privește activitatea dronelor deasupra bazelor militare germane, nu trebuie citite ca simple statistici ale unor incidente izolate de securitate.
Misterul exploziilor care au zguduit vineri două petroliere aflate la intrarea în strâmtoarea Bosfor s-a risipit mai repede decât fumul negru ridicat de pe punțile navelor avariate. Nu a fost vorba despre mine marine rătăcite aşa cum se credea și nici despre accidente tehnice cauzate de uzură morală a navelor, ci despre o operațiune chirurgicală asumată Ucraina.
Viktor Iușcenko, cel de-al treilea președinte al Ucrainei și omul care a simțit pe propria piele toxicitatea influenței rusești, a ieșit recent la rampă cu un avertisment brutal. Fostul lider de la Kiev compară propunerile de „pace” venite dinspre Washington cu Acordul de la Munchen din 1938.
Într-o Europă care încă dezbate reactiv despre reintroducerea stagiului militar sau despre cum să-și completeze stocurile de muniție, Estonia alege din nou să privească securitatea națională nu ca pe o sarcină exclusivă a armatei, ci ca pe o competență civică fundamentală.
Într-un război de uzură, victoria nu se măsoară doar în kilometri pătrați de teritoriu recucerit, ci și în capacitatea de a „orbi” adversarul, lăsându-l expus și vulnerabil în fața unor lovituri care vizează însăși infrastructura vitală a frontului.
O explozie spectaculoasă, un nor purpuriu toxic și o tăcere asurzitoare din partea Kremlinului. Evenimentele de vineri, 28 noiembrie, de la poligonul Yasny din regiunea Orenburg, par să confirme un nou eșec major în programul de modernizare nucleară al Rusiei. Deși Moscova încearcă să proiecteze imaginea unei forțe strategice invincibile, dovezile vizuale și contextuale indică faptul că „super-armele” promovate agresiv de Vladimir Putin au o problemă fundamentală: refuză să zboare.
Viktor Orban a mers din nou la Moscova, unde a obținut din partea lui Vladimir Putin recunoașterea relațiilor excelente dintre cele două țări.
Vineri seara, Ucraina a primit o lovitură care nu a venit dinspre Moscova, ci din interiorul propriilor sale instituții. Andrii Yermak, șeful de cabinet al președintelui și, de facto, al doilea cel mai puternic om din statul ucrainean, și-a prezentat demisia. Nu a fost o retragere onorabilă, ci una forțată de perchezițiile procurorilor anticorupție (NABU) chiar în locuința sa.
Dezvăluirile recente din presa britanică, potrivit cărora Donald Trump i-a trimis pe Steve Witkoff și Jared Kushner la Moscova pentru a pune pe masa Kremlinului recunoașterea controlului rusesc asupra teritoriilor ocupate, confirma în continuare cum se raportează azi Statele Unite la conflictul din Ucraina.
Sub pretextul unei ofensive tehnice împotriva cartelurilor de droguri, Statele Unite redesenează arhitectura de securitate din America Latină. Acordul recent semnat de SUA cu Republica Dominicană este considerat de experţi ultima piesă dintr-un dispozitiv militar masiv care, privit de sus, seamănă izbitor cu o blocadă navală și aeriană în jurul regimului de la Caracas.
În lipsa unei politici europene unitare de înarmare, reacția naturală a statelor a fost accelerarea programelor naționale de achiziții, fiecare țară prioritizându-și propriile nevoi. Deși Bruxellesul a încercat să dea coerență acestui impuls prin câteva instrumente - achiziții comune de muniție, inițiative în domeniul apărării antiaeriene, mecanisme de finanțare pentru industria de apărare - realitatea arată că grosul achizițiilor este încă la nivel strict național.
Devine tot mai clar că actualul context de securitate din Ucraina nu este despre pace, ci despre formalizarea unei capitulări. Vladimir Putin, aflat într-o vizită în Kârgâzstan, a transmis un mesaj Washingtonului înainte de sosirea delegației conduse de Steve Witkoff la Moscova: Rusia nu negociază, Rusia dictează condițiile. Retorica liderului de la Kremlin, aparent deschisă spre dialog, ascunde de fapt un ultimatum - retragerea trupelor ucrainene de pe propriul teritoriu sau anihilarea lor militară.
Fidel rolului său de „locotenent” al Kremlinului și mereu gata să recite partitura Moscovei, Alexander Lukașenko a transformat, joi, summitul OTSC de la Bișkek într-o tribună de lansare a mesajelor rusești. Liderul de la Minsk a comentat, cu aerul unui expert, versiunea planului de pace scursă în presa americană - un posibil tratat între Rusia, Ucraina și Occident.
Germania pare să fi înțeles, în sfârșit, că epoca „dividendelor păcii” s-a încheiat definitiv. Dezvăluirile recente din The Wall Street Journal și presa germană despre existența „OPLAN DEU” (un plan militar secret de 1.200 de pagini) reprezintă mai mult decât o schimbare a birocraţiei greoaie cu care ne-a obişnuit Ministerul Apărării de la Berlin.
Confuzia diplomatică generată de recentul plan de pace în 28 de puncte și negocierile opace dintre Moscova și Washington scot la lumină o criză profundă de viziune strategică la nivelul administrației americane. Într-un moment în care Europa încearcă să descifreze dacă mai poate conta pe garanțiile de securitate transatlantice, o analiză recentă a generalului (r) Ben Hodges, fost comandant al trupelor SUA în Europa, oferă o perspectivă pragmatică, lipsită de sentimentalism, asupra erorilor pe care Statele Unite riscă să le comită. Mesajul său este clar: izolarea Europei nu va aduce prosperitate Americii, ci dimpotrivă, va vulnerabiliza însăși economia americană.
Ambiția României de a deveni a doua putere militară de pe Flancul Estic la est de Germania, după Polonia, ambiție menționată în Strategia Națională de Apărare, a fost subiectul unei intense analize a experților militari ruși, care pe lângă narativul narativul deja clasic al propagandei ruse privind intențiile revizioniste ale României în raport cu Republica Moldova, arată că, scoțând Turcia din ecuație și plasând-o în Sudul Flancului, România e deja „a doua cea forță militară a Flancului Estic”.
În ultimele două luni, Ucraina și Rusia au acceptat două încetări temporare ale focului pentru a repara liniile de înaltă tensiune care asigură alimentarea externă a centralei nucleare Zaporojie (ZNPP), aflată sub control rusă din martie 2022. Cele două linii – Dniprovska (750 kV) și Ferosplavna-1 (330 kV) – reprezintă ultimele conexiuni critice dintre centrală și rețeaua electrică ucraineană. Fiecare întrerupere pune în pericol funcționarea sistemelor de siguranță ale centralei și crește riscul unui accident nuclear major.
Autoritățile trebuie să crească numărul persoanelor care se identifică drept ruse și vorbesc limba rusă în teritoriile ucrainene anexate. Acest lucru rezultă dintr-un document publicat marți (25.11.2015), semnat de președintele rus, Vladimir Putin, și raportat astăzi de agenția Reuters. Decretul, numit Strategia Națională de Politică Rusă pentru perioada până în 2036, stabilește obiectivul ca 95% din populația țării să se considere rusă.
România a făcut marți, 25 noiembrie, un pas decisiv pentru a acoperi un gol critic în apărarea sa antiaeriană: semnarea contractului pentru sistemele portabile MANPAD MISTRAL . O investiție de 625 de milioane de euro care ne aliniază, în sfârșit, la realitățile dure ale frontului din vecinătate.
Timp de decenii, după cataclismul celor două războaie mondiale, Germania a fost privată de o capacitate militară majoră. Cu un PIB uriaș de aproape 5 trilioane de euro, dublu față de cel al Rusiei, generat de cea mai puternică economie a Europei, Germania a rămas mult în urmă în ultimele decenii în ceea ce privește puterea militară. Dar lucrul acesta s-a schimbat radical după invadarea Ucrainei de către Rusia.
DefenseRomania a participat la conferința internațională „Israel and Central Europe post October 7th” organizată la Budapesta de Europe Israel Press Association (EIPA), unde mai mulți experți, cadre academice și jurnaliști din Europa Centrală și de Est s-au reunit. Subiectele conferinței au fost relațiile Israelului cu statele din regiune, dar și arhitectura geostrategică din Orient după războiul din Gaza generat de atacul grupării teroriste Hamas din 7 octombrie 2023.
Beijingul avertizează asupra posibilelor consecințe după ce Japonia anunță planuri de desfășurare a rachetelor.
Ucraina pare să fi făcut o concesie majoră, dar calculată strategic. Potrivit unor surse oficiale citate de Financial Times și Kyiv Independent, Kievul a acceptat o limitare a efectivelor sale militare la 800.000 de oameni pe timp de pace.
În timp ce Ucraina număra cele 460 de drone și 22 de rachete balistice lansate de Rusia într-o singură noapte, la mii de kilometri distanță, într-un hotel din Abu Dhabi, se redesenează harta de securitate a Europei. Diplomația de război nu a fost niciodată o chestiune de morală absolută, ci de oportunitate cinică și raporturi de forță. Iar informațiile scurse în ultimele 24 de ore confirmă un lucru cert: administrația Trump a apăsat pedala de accelerație, forțând o închidere a conflictului care pare să fi trecut de faza „dacă” și a intrat în faza „cum”.
Paza de Coastă a SUA confiscă petrolierul „Centuries” care transporta țiței venezuelean cu destinația China. Pe 20 decembrie 2025, Paza de Coastă a Statelor Unite, sprijinită de forțe militare, a desfășurat o operațiune de interceptare, în apele internaționale din estul Barbadosului, în Marea Caraibelor. Forțele americane au abordat și confiscat petrolierul Centuries, sub pavilion panamez, care transporta aproximativ 1,8-2 milioane de barili de țiței din Venezuela către China.
Asistăm, în aceste zile de decembrie 2025, la un spectacol diplomatic de o complexitate fără precedent în orașul Miami, unde administrația Trump încearcă să forțeze deznodământul celui mai sângeros conflict european de la Al Doilea Război Mondial încoace.
Rusia încearcă să izoleze Ucraina de Marea Neagră, potrivit președintelui ucrainean, Volodimir Zelenski. Acesta a spus că situația din regiunea Odesa, asupra căreia armata rusă a intensificat atacurile în ultimele săptămâni, este severă.
Distrugătorul USS Santa Barbara (LCS 32) a marcat o premieră tehnologică ce promite să schimbe radical raportul de forțe în teatrele de operații navale: prima lansare de pe mare a unei drone kamikaze de tip LUCAS. Testul, efectuat pe 16 decembrie 2025, validează o nouă doctrină a Pentagonului care pune accent pe utilizarea vectorilor de atac cu cost redus pentru a satura spațiul aerian, protejând în același timp arsenalul limitat de rachete convenționale scumpe.
În cursul zilei de sâmbătă, 20 decembrie, un avion de patrulare antisubmarin de tip Boeing P-8 A Poseidon aparținând Forțelor Navale ale SUA a fost observat din nou efectuând o misiune de lungă durată peste vestul și centrul Mării Negre, subliniind nivelul susținut al atenției americane asupra zonei, pe fondul tensiunilor continue legate de războiul din Ucraina.
Grecia a semnat convenția Consiliului Europei privind înființarea unei comisii internaționale pentru examinarea cererilor de despăgubire pentru daunele cauzate Ucrainei de agresiunea Rusiei. Serviciul de presă al Consiliului Europei a făcut anunțul, pe 19 decembrie.
Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) a demonstrat din nou cât de vulnerabile şi expuse sunt activele militare ale aviaţiei ruse, executând al doilea atac major asupra bazei aeriene Belbek în decurs de o săptămână. Această ultimă operațiune, confirmată pe 20 decembrie, a vizat nu doar platforme de luptă, ci și infrastructura critică de comandă și control, într-o campanie sistematică de degradare a superiorității aeriene rusești deasupra Mării Negre.
Sprijinul pentru Ucraina va continua, Rusia fiind agresorul, a declarat, vineri, ministrul apărării de la Praga. Sprijinul pentru Ucraina va continua, a declarat Jaromír Zůna, ministrul apărării al Republicii Cehe. „Este vorba doar despre cum anume, cât mai optim, inclusiv din perspectiva intereselor noastre naționale, să sprijinim în continuare Kievul”, a adăugat el.
Forțele Aeriene ale SUA au început reconfigurarea radicală a aeronavei experimentale X-62 VISTA, un pas important pentru a scoate inteligența artificială din mediul de simulare și a o arunca direct în cockpit-ul viitoarei flote de avioane de luptă. Modernizarea sistemelor de misiune (MSU), finanțată prin Pentagon’s Test Resource Management Center, transformă un F-16 modernizat dintr-un simplu simulator de zbor într-o platformă de luptă autonomă complet echipată, capabilă să vadă, să proceseze și să decidă la viteze imposibile pentru un pilot uman.
Ucraina a transformat apărarea aeriană într-o cursă de producție în masă, atingând o bornă industrială care părea imposibilă în urmă cu un an: 1.000 de drone interceptoare, livrate zilnic pe front. Această mobilizare de forțe este răspunsul direct al industriei ucrainene de apărare la campania de atacuri de mare intensitate a Rusiei, care utilizează un număr mare de UAV-uri Shahed/Geran pentru a „seca” arsenalul de rachete antiaeriene scumpe ale Ucrainei.
Arhitectura de sprijin militar pentru Ucraina trece printr-o expansiune majora a infrastructurii sale de pe Flancul Estic. Generalul Maik Keller, comandantul adjunct al Comandamentului NSATU (NATO Security Assistance and Training for Ukraine), a confirmat că, începând cu luna ianuarie 2026, România va găzdui al doilea centru major de coordonare și tranzit al echipamentelor militare, operând în tandem cu hub-ul deja consacrat de la Rzeszow, Polonia.
Cel puțin cinci membri ai grupării jihadiste Stat Islamic (ISIS) au fost uciși în urma unor lovituri aeriene americane desfășurate în Siria, după cum a anunțat sâmbătă Observatorul Sirian pentru Drepturile Omului (OSDO). Atacurile vin ca reacție directă la incidentul din 13 decembrie, în care doi militari americani și un interpret civil au fost uciși în deșertul Palmyra.
Pe timpul nopții de 19.12.2025, armata rusă a aplicat o nouă lovitură de amploare facilităților energetice și militare din Odesa. În mai multe zone ale orașului, există deja o pană totală de curent. Acest lucru a fost anunțat de serviciile online ucrainene.
Planurile Germaniei pentru viitoarea generație de fregate de apărare aeriană (Klasse 127) au suferit o reconfigurare radicală, transformând ceea ce trebuia să fie un înlocuitor pentru clasa F124 într-o platformă de proiecție a forței fără precedent la nivel european.
Potrivit portalului itamilradar.com, un detașament de nave rusești format din submarinul Krasnodar din clasa Kilo și remorcherul maritim Altay a andocat în portul Alger, pe 18 decembrie, pentru o vizită de patru zile, încadrată oficial ca parte a cooperării navale ruso-algeriene.
Fostul președinte iranian Hassan Rouhani a stârnit controverse pe scară largă prin recentele sale declarații care au dezvăluit amploarea dezinformării și a calculelor greșite pe care se bazau factorii de decizie iranieni cu privire la capacitățile militare ale țării, în special în confruntarea cu adversarii săi tradiționali, precum Israelul și Statele Unite.
Darryl Nirenberg a fost confirmat în funcția de ambasador al Statelor Unite ale Americii la București, a anunțat, vineri, misiunea diplomatică americană din România.
Într‑una dintre cele mai mari operațiuni de repatriere din ultimele luni, 1.003 corpuri ale militarilor ucraineni au fost returnate în această dimineață în Ucraina, potrivit comunicatelor oficiale ale Comandamentului de coordonare pentru tratamentul prizonierilor de război (KShVOV). Rusia afirmă că trupurile aparțin personalului militar ucrainean decedat pe parcursul conflictului.
F/A-XX este proiectat să înlocuiască F/A-18E/F Super Hornet de a patra generație și să completeze flota de aeronave F-35C de generația a cincea.
Recent, o delegație a Statelor Unite s-a întâlnit cu producători ucraineni și a efectuat primele teste oficiale ale dronelor ucrainene. Kievul menționează că este pregătit să discute un "parteneriat strategic" în acest domeniu.
Karol Nawrocki, noul președinte al Poloniei pare să se fi inspirat din politica tranzacțională a administrației Trump, care, printre altele, condiționează livrarea de armament către Ucraina de achitarea acestuia.
Consilieri pe probleme de securitate națională din trei țări europene au zburat în Statele Unite pentru a participa la o nouă rundă de discuții pentru realizarea păcii în Ucraina.
Într-o premieră absolută care redefinește parametrii războiului asimetric, Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) a reușit distrugerea unui petrolier din „flota fantomă” rusească în apele internaționale ale Mării Mediterane. Operațiunea, confirmată de surse oficiale din cadrul unității de elită „Alpha”, a vizat nava QENDIL, un tanc petrolier de clasă Aframax, aflat sub sancțiuni internaționale, dar utilizat în continuare de Rusia pentru a eluda restricțiile occidentale.
Camera Superioară (Bundesrat) a Parlamentului german, care reunește cele 16 landuri federale, a adoptat vineri reforma serviciului militar pentru a consolida armata în contextul amenințării Rusiei și, deși deocamdată rămâne voluntar, în caz de necesitate serviciului militar poate fi declarat obligatoriu.
Programul Canadei pentru viitorul avion de vânătoare (Future Fighter Capability Project) se confruntă cu o presiune publică fără precedent, care riscă să deraieze una dintre cele mai importante achiziții militare din istoria țării. Un sondaj recent realizat de EKOS indică o schimbare radicală de percepție în rândul cetățenilor: o majoritate solidă sprijină acum tranziția către platforma suedeză Saab JAS 39 Gripen, în detrimentul continuării achizițiilor de avioane americane F-35A Lightning II.
DefenseRomania a discutat în exclusivitate cu eng. Carlo Ferlito, CEO Beretta, despre propunerea gigantului italian în programul SAFE în ceea ce privește achiziția viitoarelor arme de asalt pentru Armata României.
O breșă majoră s-a deschis în rețeaua de apărare a regiunii ruse Belgorod după ce dronele ucrainene au interceptat și distrus două lansatoare de rachete S-400 în plin proces de desfăşurare. Incidentul scoate la iveală vulnerabilitatea unora dintre cele mai importante active militare ale Rusiei în fața tacticilor de atac cu drone care operează la joasă altitudine.
Marina egipteană a trecut printr-o transformare radicală în ultimul deceniu, devenind una dintre cele mai puternice forțe navale din Orientul Mijlociu și Africa. Acest proces amplu de modernizare a început după ce președintele Abdel Fattah al-Sisi a preluat puterea în 2014, concentrându-se pe achiziționarea de nave de luptă avansate din țări europene precum Franța, Germania și Italia, alături de consolidarea producției interne .
Polonia a depășit chiar și Armata SUA în implementarea operațională a arhitecturii de apărare antiaeriană de nouă generație, transformând Varșovia în cel mai protejat oraș din lume împotriva amenințărilor aeriene. Într-un moment dificil pentru arhitectura de securitate a NATO, Ministerul polonez al Apărării a declarat oficial Capacitatea Operațională Deplină (FOC) pentru sistemul de apărare antiaeriană și antirachetă WISLA.
După luni de blocaje diplomatice legate de aderarea Suediei la NATO, Ungaria nu doar că deblochează achiziția de sisteme HIMARS, dar reușește să securizeze un acord de producție locală care va integra modulele de lansare americane pe platforme autohtone.
După ani de tensiuni diplomatice și sancțiuni, Turcia pare dispusă să renunțe la controversatele sistemele de rachete rusești S-400. Motivul? Nevoia critică de avioane de generația a V-a și conștientizarea faptului că proiectul autohton KAAN nu poate acoperi singur golurile de securitate din anii 2030.
Președintele autoproclamat al Belarusului, Aleksandr Lukașenko, a declarat, din nou, că nu poate conduce țara la nesfârșit și s-a numit „un președinte care pleacă”.
