Pe 28 iunie 1914, Gavrilo Princip i-a asasinat pe arhiducele Franz Ferdinand, moștenitorul tronului austro-ungar și pe soția acestuia, ducesa Sofia. O lună mai târziu, Curtea imperială de la Viena a declarat război Serbiei. Totul se putea termina în acel punct al istoriei, dar alianțele internaționale au funcționat. Imperiul Țarist și Franța s-au mobilizat pentru apărarea Serbiei. Germania s-a alăturat Austro-Ungariei, iar Marea Britanie și-a respectat cuvântul dat în urmă cu 75 de ani de a susține Belgia dacă este atacată. Toți conducătorii de la acea vreme au fost oameni de onoare, deși cunoșteau foarte bine ce înseamnă un conflict la nivel de mari puteri.
La aproape 21 de la încheierea Primului Război Mondial, se declanșa cea mai mare catastrofă din istoria omenirii.
Spre deosebire de conflagrația din perioada 1914 - 1918, al Doilea Război Mondial, după cum începuse, amenința să fie unul de anihilare totală a națiunilor și de refacere a imperiilor. Dar și de această dată, alianțele au funcționat. Franța și Marea Britanie au sărit în ajutorul Poloniei iar conflictul s-a transformat în cel mai mare război din toate timpurile de până atunci. După 20 de ani, cum este intitulat un celebru roman al scriitorului francez Alexandre Dumas, lumea liberă, în care și alte națiuni începuseră să-și pună speranța și încercau să îi adopte filozofia de viață, a confirmat că are lideri de onoare. Ei știau forța militară a Germaniei naziste și de aceea au încercat, fără succes, să o mulțumească în 1938. Știau că națiunile lor vor avea de suferit dacă se va începe războiul, dar nu au ezitat nici măcar o clipă.
În 1949, pe 4 aprilie, la Washington DC, lua ființă cea mai mare și de succes alianță militară a istoriei – Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO). Avea ca scopuri principale descurajarea URSS și, în caz atac inamic, apărarea teritoriului NATO. ”Niciun centimetru înapoi” au spus de fiecare dată liderii țărilor membre ale pactului nord-atlantic. Articolul 5 a fost invocat o singură dată în istoria de peste 75 de ani a NATO, atunci când SUA au fost atacate pe 11 septembrie 2001. Țările membre NATO au răspuns la apelul Americii, precum și celelalte țări care credeau în lumea liberă. A fost una dintre ultimele verificări serioase și ea a confirmat că lumea liberă era de încredere iar liderii ei erau oameni de onoare.
Vine anul 2014, unul dintre punctele de inflexiune ale istoriei. Rusia anexează Crimeea care era a Ucrainei deși, Ucraina avea garantată independența, suveranitatea și frontierele, de către SUA, Marea Britanie și Rusia, prin Memorandumul de la Budapesta din 5 decembrie 1994.
Trădarea Moscovei era evidentă, dar inacțiunea militară a lumii libere era de neînțeles.
Timp de o lună au operat în Crimeea acei ”oameni în verde”, nerecunoscuți de nimeni, nici măcar de Rusia deși era clar că erau ai ei. A fost ”luna de aur” pentru liderii lumii libere dar, fie nu au înțeles, fie le-a fost frică să acționeze. Unde au fost diviziile aeropurtate americane și avioanele de generația a 5-a care puteau elibera Crimeea și restabili dreptatea, onoarea și încrederea în liderii lumii libere? Acele unități americane erau atunci și sunt și acum foarte puternice și foarte bine pregătite dar, au nevoie de ordine pentru a fi trimise în misiune. Ca o paranteză, reamintim că forțele americane au demonstrat în februarie 2018, în bătălia de la Khasham, din Siria, că nu le este frică de niciun fel de adversar din lume, pulverizând efectiv trupele Wagner rusești care au testat, în premieră mondială, prin angajare directă la sol, capabilitățile militare americane. În schimb, liderii lumii libere, deși aveau la dispoziție cea mai capabilă forță militară din istorie, au ales, în 2014, să nu acționeze, iar urmarea acestui fapt a fost o primă undă de șoc trimisă la nivel planetar pentru că lumea vedea că SUA nu-și respectau cuvântul dat și că SUA arătau că le este frică de Rusia.
A urmat 24 februarie 2022, ziua în care toată planeta a privit stupefiată cum Rusia invada Ucraina. A fost o primă lună de război dominată de o confuzie totală, dar militarii ucraineni precum și întreaga țară a rezistat și a dat din nou lumii libere ocazia să-și facă datoria pe care a promis-o în 1994. Din nou, s-a văzut aceeași ezitare, aceeași întârziere care a costat până acum multe vieți de ruși și de ucraineni, alături de costuri economice care s-au tradus în alte pierderi premature de vieți omenești prin Africa și în alte părți ale lumii. De data aceasta au fost doi ani de aur pe care lumea liberă i-a ratat și, în plus, a arătat clar că îi este frică de amenințarea nucleară a Rusiei pentru că în materie de război convențional a devenit clar că avantajul era de partea Occidentului.
Jocul de neînțeles al administrației Trump
Iar acum, în anul de (diz)grație 2025, lumea află de la Secretarul de Stat al SUA, Marco Rubio, că invazia Rusiei asupra Ucrainei este de fapt un război proxy între Statele Unite și Rusia, ignorând total realitatea conflictului dar și politicile curajoase ale SUA care datează încă de la fondarea lor, în 1776. Spre deosebire de adversarii lor, Statele Unite nu s-au angajat în războaie proxy. SUA au luptat asumat și cu mare curaj în Coreea, în Vietnam, în Afganistan, în Irak și oriunde a fost nevoie.
Acum, în Ucraina, SUA au ales să nu lupte și să nu-și respecte angajamentele deși, aveau de partea lor dreptatea, supremația militară și o alianță întreagă. Poate liderilor lumii libere le-a fost și le este teamă de un război nuclear cu Rusia, dar acceptând acest șantaj în 2014 și în 2022, s-a ajuns într-un punct în care se confecționează o altă realitate, complet falsă, pentru a se justifica renunțarea la angajamentele internaționale.
Singurul lucru care mai rămâne de făcut, care este un minim rezonabil, pentru a restabili cât de cât onoarea și încrederea în lumea liberă, este să se salveze ce a mai rămas acum din Ucraina, dar prin garanții solide, și să nu se recunoască oficial ca aparținând Rusiei teritoriile ocupate. Singura garanție solidă este primirea urgentă în NATO a Ucrainei sau girarea de către SUA a forțelor europene de securitate dislocate în Ucraina, chiar dacă militarii americani nu sunt acolo.
SUA ar trebui să avertizeze Rusia că la atacarea, direct sau prin forțe nerecunoscute a acestor militari ai forței europene de menținere a păcii sau a Ucrainei, se va activa articolul 5 din Tratatul NATO și va atrage represalii militare din partea SUA și a NATO.
Dacă, SUA aleg, acum, orice altceva, oricare aliat, prezent sau viitor al Americii, își va pune în sinea lui întrebarea: Își va ține America promisiunea în cazul în care Rusia și China fac presiunii asupra Americii? Sau mai grav, se va întreba: Face cumva America jocuri pe la spatele meu cu Rusia sau China sau cu altcineva?
Iar, ulterior, America, la fel ca Rusia, va îmbrobodi opinia publică, în epoca post-adevărului, cu tot felul de explicații ciudate, că ea nu are nicio vină, cum vine, acum, să spună că războiul ruso-ucrainean este de fapt un conflict proxy Rusia – SUA, de parcă Ucraina nu există ca țară, iar tratate internaționale fundamentale pentru menținerea păcii în lume, cum este Memorandumul de la Budapesta din 1994, pot fi ocolite deformând total realitatea.
Atenție Europa!
Și Tratatul NATO ar putea avea aceeași soartă dacă liderii europeni nu se ridică cu fermitate și găsesc cele mai bune căi de a se uni între ei pentru a face o poziție comună.
Nu mai este loc de dat înapoi față de Rusia. Deja, Europa a ajuns cu spatele la zid și trebuie demonstrat că amenințarea nucleară nu mai contează. Vom vedea dacă Rusia va fi capabilă și de răul suprem absolut – atacul cu arma nucleară, pentru că în rest a arătat că este capabilă de toate relele posibile din lume: agresiune militară la scară largă, crime de război prin execuția prizonierilor de război și atacarea spitalelor, inclusiv a celor de copii, minciună și deformarea adevărului, inclusiv mințind o planetă întreagă că nu va ataca Ucraina în 2022 și neasumarea oamenilor în verde din Crimeea. Este alegerea Rusiei dacă distruge lumea cu armele ei nucleare.
SUA ar trebui să se gândească bine cu cine face înțelegeri. Negociază cu Rusia care, cu o nonșalanță extraordinară, lovea cu o rachetă Kh-101 cel mai mare spital de copii din Kiev, chiar în ziua în care premierul Indiei, Narendra Modi, se afla în vizită la Moscova. Dacă nici acest lucru nu spune adevărata natură a regimului de la Moscova, natură de care SUA ar trebui să țină cont, atunci Casa Albă are, cel puțin, o înțelegere aparte a realității, străină de valorile libertății și democrației.
Chiar nu-i trec pe americani un fior pe șira spinării, că agenții rusi au venit în Marea Britanie să ucidă oameni cu o arma chimică? Cât timp sa mai accepte umanitatea astfel de comportamente deviante? Chiar vrem să ne aruncam cu peste 100 de ani înapoi în istorie?
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
