Militarii americani dezvăluie, după un an, detalii operaționale din misiunea aeronavelor F-35 pe flancul estic NATO
În perioada februarie – mai 2022, SUA au dislocat avioane F-35A la baza aeriană Spangdahlem din Germania pentru a întări flancul estic al NATO. Cele 12 avioane și aproximativ 300 de aviatori au sosit la Spangdahlem pe 16 februarie 2022, cu opt zile înainte de atacul Rusiei asupra Ucrainei.
La aproape un an de la încheierea misiunii, aviatorii implicați în evenimente de-atunci fac primele dezvăluiri despre ceea ce au făcut în acea perioadă critică atât pentru viitorul Ucrainei dar și al NATO.
Principala misiune a fost culegerea de informații dar, aeronavele erau pregătite să se angajeze în luptă dacă era nevoie.
F-35 în Lituania, la Baza Aeriană Siauliai, 24 februarie 2022 - Foto: US Air Force
”Aspiră cât mai multe date electronice posibil atât de la rachetele sol-aer cât și de la aeronavele (rusești – n.a.) care operează în Europa de Est pentru a construi o hartă care să ghideze operațiunile NATO. Și, dacă situația amenința să se dezvolte în țările NATO, să adauge ceva mușchi.” Aceasta a fost misiunea trasată avioanelor F-35 de generația a cincea, precizează publicația Air Force Times care a intervievat în cursul lunii martie aviatorii americani din aripile de vânătoare 388 (prima aripă operațională de F-35) și 419, ambele dislocate la Baza Aeriană Hill din statul Utah.
„Nu treceam granița. Nu lansam nicio armă”, a declarat comandantul Aripii 388 Vânătoare, col. Craig Andrle, într-un interviu din 20 martie. „Dar avionul detectează mereu, adună informații. Și făcea asta foarte, foarte bine.”
F-35, o uzină de culegere de informații în aer
F-35 sunt concepute pentru a bloca și distruge apărarea antiaeriană, deschizând calea pentru intrarea cu alte aeronave pe teritoriul inamic.
De asemenea, acestea interceptează emisiile electronice de la radarele din apropiere pentru a crea o imagine a forțelor prietene și inamice din zonă.
Aviatorii au văzut acele amenințări în Ucraina și Kaliningrad, provincia rusă cuprinsă între Lituania și Polonia, a spus Andrle. F-35-urile au reușit să localizeze și să identifice locațiile de rachete sol-aer și să transmită aceste informații restului coaliției.
„Cu toții am sperat că va funcționa așa cum trebuie, dar apoi a fost grozav să vedem cum funcționează foarte, foarte bine în acel rol”, a spus Andrle.
Pe 24 februarie 2022, ziua începerii ofensivei Rusie împotriva Ucrainei, șase aeronave au plecat de la Spangdahlem, la Baza Aeriană Amari din Estonia, Baza Aeriană Siauliai din Lituania și Baza Aeriană Fetești din România, au declarat Forțele Aeriene americane din Europa (USAFE) într-un comunicat de presă.
Deși aeronava a observat toate sistemele din raza senzorilor, nu le-a recunoscut întotdeauna, deoarece unele active precum sistemele de apărare antiaeriană au modalități digitale de a-și schimba rapid caracteristicile de lucru.
De exemplu, colonelul Andrle a spus: „Priveam un SA-20 [numele NATO pentru sistemul de rachete sol-aer S-300]. Știu că este un SA-20. Informațiile spun că există un SA-20 acolo, dar acum avionul meu nu îl identifică ca atare, pentru că acel SA-20 funcționează, potențial, într-un mod de rezervă de război pe care nu l-am văzut până acum.”
Dar F-35 a semnalat obiectul pentru trupe care au actualizat și au reîncărcat datele în avion. După aceea, aeronavele NATO au știut la ce se uită și cum să le geolocalizeze. Asta face ca NATO să fie mai greu luată prin surprindere.
Nota autorului:
Informații de această natură au fost esențiale pentru Alianță deoarece, pe lângă valoarea operațională indiscutabilă, au confirmat și că NATO deține capabilități avansate de culegere într-o situație de război, în care adversarul folosește cele mai performante tehnici și metode de mascare și disimulare a mijloacelor și acțiunilor. Acest fapt a dat încredere tuturor aliaților, într-un moment deosebit de critic pentru unitatea NATO, că pot gestiona cele mai dificile evoluții militare.
Pentru a înțelege mai bine cât de utile au fost F-35, să reamintim că SA-20, adus în discuție de colonelul Andrle, desemnează sistemul de rachete sol-aer S-300PMU. Forțele ruse au sisteme de acest tip pe coasta estică a Mării Negre la Novorosiisk și în Abhazia. Ceea ce înseamnă că aeronavele F-35 au zburat, în condiții de război, de la Fetești, România, deasupra apelor internaționale ale Mării Negre, până aproape de frontiera Rusiei. Reamintim că în primele luni ale războiului ruso-ucrainean, dronele NATO nu au survolat Marea Neagră, limitându-se la spațiul aerian al României. Este totuși posibil ca Rusia să deține sisteme antiaeriene SA-20 și în Crimeea și enclava Kaliningrad, ultima fiind la Marea Baltică.
Dar, valoarea informațiilor obținute nu este doar una cu privire la luptă. Implicațiile trecerii de către sistemele de apărare antiaeriană rusești la caracteristicile de lucru de rezervă, nu doar în zona adiacentă acțiunilor armate, ci și în alte zone, sunt mult mai mari. Este posibil ca Rusia să fi luat în calcul, inclusiv un scenariu în care NATO intra în luptă cu Rusia pe toate fronturile pentru a sprijini Ucraina. În plus, având în vedere cererile Rusiei ca NATO să se retragă din toată Europa de Est, este posibil ca Rusia, după o presupusă facilă victorie asupra Ucrainei, să fi intenționat inițierea unui atac și asupra NATO, pe fondul unor presupuse divizări în cadrul Alianței.
Dacă lucrurile stau așa, atunci F-35 a adus informație strategică de natură să schimbe întreaga abordare a Alianței în ceea ce privește Rusia.
Însă cum lucrurile bune sunt rare, aeronavele F-35 se încadrează și ele în acest tipar și par prea puține a acoperi suficient evoluțiile actuale de securitate la nivel mondial.
O misiune de șase luni bine desfășurată are în spate 18 luni de pregătire. Conform noului model de generare a forței, escadrilele trebuie să treacă prin patru faze de câte șase luni: resetarea de la cea mai recentă misiune; formarea locală ca unitate; participarea la exerciții mai mari; și mergând în alertă. Această abordare urmărește să ofere unităților suficient timp pentru a se odihni, antrena și întreține avioanele între desfășurari, precizează publicația Air Force Times.
Iar acest lucru, înseamnă că numărul avioanelor F-35 disponibile la un moment dat, inclusiv echipajul și personalul de întreținere, este de patru ori mai mic decât existentul de aeronave. Poate pentru Europa ar fi suficiente, dar SUA operează la nivel global.
Nici resursa umană nu este una prea mare. De exemplu, piloții de F-35 au declarat pentru Air Force Times că au învățat să-și realimenteze propriile avioane și să inspecteze motoarele. Acoperirea globală și surpriza operațională nu permite întotdeauna să ai peste tot tehnicieni pregătiți.
Un alt aspect, care îi procupă pe militarii americani, este numărul de arme luat la bord de F-35.
F-35A
Cele mai importante pe lista de dorințe a Aripii 388 sunt două actualizări hardware și software în lucru la Lockheed Martin, cunoscute sub numele de Technology Refresh 3 și Block 4. TR-3 este programat să înceapă să ofere noi capabilități anul acesta, dar colonelul Andrle nu se așteaptă să vadă Block 4 pentru încă cinci ani.
Fără aceste îmbunătățiri, a spus Andrle, F-35 nu poate transporta o mulțime de rachete de croazieră avansate și arme de neutralizare a apărării antiaeriene. „[Fără] bombele cu diametru mic [Small Diameter Bombs] și rachete [Advanced Medium-Range Air-to-Air Missiles] … nu vrem să fim în următoarea luptă”, a spus el.
Aprovizionarea cu piese de schimb amenință și ea să perturbe starea de operativitate a flotei de F-35, potrivit publicației americane The Drive.
Așa-numitul model de logistică „just-in-time” (”exact la timp”) pe care se bazează în totalitate luptătorii ascunși F-35 Joint Strike Fighters, în special când vine vorba de piese de schimb, ar prezenta riscuri majore într-un conflict la scară largă, potrivit generalului-locotenent Michael Schmidt, actualul șef al Biroului Programului Comun F-35 (JPO).
„Nu sunt sigur că funcționează întotdeauna într-un mediu contestat”, a declarat Schmidt, pe 3 aprilie, cu referire la modelul „just-in-time”.
Modelul presupune livrarea pieselor de schimb doar atunci când este nevoie și doar în cantitățile solicitate, fără a se face stocuri prea mari. În spate este un lanț mare de furnizori care trebuie să se coordoneze foarte bine. În caz de conflict, redundanța este întotdeauna necesară, dar pentru asta sunt necesare costuri mari, precum și o planificare extrem de riguroasă.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
