Poți descărca aplicația:
Get it on App Store Get it on Google Play
Nagorno-Karabah și viitorul impus de Rusia împreună cu Turcia
Strategica
Data publicării:
După izbucnirea celor mai intense lupte din ultimele decenii dintre Armenia și Azerbaidjan pentru controlul enclavei Nagorno-Karabah, încheiate cu un acord de încetare a focului, a început o nouă fază a conflictului din această regiune. 
EXCLUSIV

Rusia și Turcia vor juca cu siguranță un rol direct, iar relația complexă dintre Moscova și Ankara se va dovedi esențială în conturarea traiectoriei conflictului care nu numai că nu s-a stins, dar va cunoaște o nouă dinamică ca urmare a instalării noii administrații Biden la Casa Albă.

În acest context, specialiștii se așteaptă ca Statele Unite să producă o strategie atentă la fiecare dintre cei doi actori, care par a fi acționat brutal pentru simplul motiv că la Washington, actualul președinte Trump a ignorant cu bună știință nu numai realitățile zonei, dar prin tăcerile sale a încurajat raptul teritorial operat de către Azerbaidjan cu ajutorul neprecupețit al Turciei. Noul președinte Biden va fi obligat să se ocupe cu atenție la acești doi actori într-un efort de a preveni revenirea la ostilități, păstrându-și în același timp propriile interese și opțiuni în teatrul strategic din Caucaz.

 

Noua realitate în Nagorno-Karabah

 

La sfârșitul lunii septembrie 2020, conflictul îndelungat dintre Armenia și Azerbaidjan asupra regiunii Nagorno-Karabah a explodat într-un război complet, luptele atingând nivele nevăzute de la conflictul inițial asupra teritoriului separatist din perioada 1988-1994. Forțele azere au lansat o ofensivă majoră care a dus la capturarea unui teritoriu semnificativ în interiorul și în jurul enclavei Nagorno-Karabah. Aproape 5.000 de oameni au fost uciși și peste 90.000 de armeni au fost strămutați.

Căderea orașului strategic Shusha, la doar câțiva kilometri de capitala Stepanakert, la începutul lunii noiembrie s-a dovedit a fi un moment decisiv în acest război, implicând direct că Armenia poate pierde, în curând, întreg teritoriul său. Un semnal extrem de neplăcut pentru mica republica ex-sovietică. Moscova nu numai că nu a mai fost apărătorul tradițional al armenilor, dar a lăsat să se înțeleagă că înfrângerea vecinului său nu o deranjează prea mult. Laboratoarele de cercetare au pus acest nou model de politică rusească pe seama iritării Kremlinului față de insistențele permanente ale puterii de la Erevan de a se apropia de vestul democratic al Europei și de SUA. Din nefericire, dacă analiza se confirmă, resorturile unei asemenea pedepse poate reprezenta un nou model de politică externă rusă care sa pericliteze și alte state sau vecini, folosind pentru îndeplinirea acestui obiectiv mâna turcească.

Pe 9 noiembrie, a fost încheiat un acord de încetare a focului între liderii Armeniei și Azerbaidjanului, intermediat de președintele rus Vladimir Putin. Conform acordului, Armenia va ceda controlul asupra a trei districte care înconjoară Nagorno-Karabah - Agdam, Kalbacar și Lachin - pe lângă teritoriul pe care îl pierduse deja în fața Azerbaidjanului în cele șase săptămâni de luptă. Acordul prevede, de asemenea, desfășurarea a aproape 2.000 de trupe de menținere a păcii, toate fiind trupe ruse, pentru o perioadă inițială de cinci ani pentru a supraveghea încetarea focului și transferul teritoriului de la Armenia la Azerbaidjan, precum și înființarea unui centru comun între Rusia și Turcia pentru monitorizarea implementarea încetării focului. Practic cei doi aliați și-au împărțit prada.

În timp ce parametrii conflictului au fost în mare parte blocați pentru o mare parte din ultimele trei decenii - Armenia presând să mențină status quo-ul și Azerbaidjanul nu a putut să-l conteste în mod eficient - mai mulți factori au făcut posibilă o descoperire pentru Baku să redeseneze harta Nagorno-Karabah-ului . Unul a fost un rol mai activ jucat de aliatul major al Azerbaidjanului, Turcia, care a depășit sprijinul retoric cu care ne obișnuise și a intensificat sprijinul pentru Baku cu active cheie, cum ar fi dronele de atac, precum și transferul de mercenari din Siria în spațiul de conflict pentru a ajuta forțele azere. Un alt factor a fost punctul culminant al unei strategii pe termen lung a Azerbaidjanului de a-și construi/moderniza forțele militare, pentru a fi capabilă să își pună în aplicarea soluția militară victorioasă. Baku a văzut că calea diplomatică spre soluționarea conflictului nu a dus la niciun progres. În plus, presiunile economice și politice din cauza pandemiei COVID-19 au forțat guvernul azer să acționeze decisiv pentru a atenua presiunile crescânde pe frontul politic intern.

 

Neutralitatea Rusiei, un element cheie în Nagorno-Karabah

 

Un alt element cheie pentru facilitarea noii realități din Nagorno-Karabah a fost Rusia, care a rămas efectiv neutră în timpul conflictului. În timp ce Moscova este aliat oficial al Armeniei și are obligația de a veni în apărarea Erevanului ca parte a Tratatului de Securitate Colectivă, acest tratat se aplică numai Armeniei propriu-zise și, prin urmare, nu obligă Rusia să intervină în numele Nagorno-Karabah.

O nuanță pe care Baku ori a refuzat să o înțeleagă ori Putin a decis să o aplice ad-literam. Dincolo de această interpretare juridică, a existat și un calcul strategic pentru ca Rusia să nu intervină militar. Principalul interes al Moscovei în conflictul din Nagorno-Karabah nu este rezolvarea acestuia, ci mai degrabă deținerea unei influențe semnificative atât asupra Armeniei, cât și asupra Azerbaidjanului. Cum Rusia a analizat corect că Armenia nu mai este capabilă să reziste militar la ofensiva Azerbaidjanului și că Moscova nu mai putea să ajute Erevanul să-și salveze interesele asupra enclavei la negocieri - calculul propriu al Kremlinului s-a schimbat.

Astfel, nu a fost o coincidență faptul că Rusia a reușit să intervină rapid pentru a media noile condiții ale conflictului - termeni care au facilitat un rol și mai direct pentru Moscova sub forma desfășurării forțelor de menținere a păcii. Rusia a reușit să oprească Azerbaidjanul de a prelua controlul complet asupra Nagorno-Karabah-ului (cu potențialul unei intervenții militare directe a Rusiei împotriva forțelor azere ca explicație probabilă pentru acceptarea acordului de către Baku), determinând astfel atât Armenia, cât și Azerbaidjanul să fie de acord cu încetarea focului. Acest lucru a oferit Rusiei o victorie diplomatică - demonstrându-și rolul de putere externă critică și indispensabilă din regiune - fără a fi nevoie să participe direct la ostilitățile militare dintre Armenia și Azerbaidjan.

De asemenea, a servit ca un memento al realităților geopolitice din regiune: că, după mai multe încercări de intervenție diplomatică din partea Occidentului, inclusiv a Statelor Unite și Franței, care sunt părți oficiale la Grupul Minsk al OSCE, însărcinată cu negocierea diplomatică a încheierii conflictului, în cele din urmă, Rusia a fost cea care a modelat și a executat parametrii acordului de încetare a focului. Acest lucru se datorează faptului că Rusia nu are numai o influență politică substanțială în regiune, ci și capacitatea și dorința de a o susține cu o putere puternică. Acesta a fost, de asemenea, cazul, deși într-o măsură mai mică, cu Turcia și deloc pentru Statele Unite și Europa.

 

Evoluția relației dintre Rusia și Turcia, o incertitudine și pentru Biden

 

Poate că cea mai mare incertitudine care va continua și în perioada inaugurării noii administrații Biden va fi evoluția relației dintre Rusia și Turcia. La urma urmei, rolul mai activ al Turciei în conflict a fost cel care s-a dovedit a fi un factor cheie, permițând Baku să recupereze o mare parte din teritoriu aflat în litigiu și forțând Armenia să accepte acest lucru. În timp ce Rusia a dovedit că este încă principalul actor în conflict, Moscova trebuie acum să țină cont de poziția Ankarei mult mai mult.

Întrebarea va fi cum își vor gestiona Rusia și Turcia rolurile în schimbare în conflict. La 1 decembrie, Moscova și Ankara au încheiat acordul tehnic privind un centru comun pentru monitorizarea încetării focului în Nagorno-Karabah. Detaliile specifice ale acordului încă nu au fost dezvăluite, dar indică disponibilitatea celor două țări de a lucra împreună pentru a menține o pace fragilă, atât Moscova, cât și Ankara având interesul de a-și consolida câștigurile respective și de a preveni o nouă izbucnire a luptelor pe termen scurt.

De asemenea, având în vedere că Rusia și Turcia s-au aflat în tabere opuse în alte teatre de război, cum ar fi Siria și Libia, există potențialul ca aceste tensiuni remanente să se reverse în procesul gestionării conflictului din Nagorno-Karabah. Astfel, există acum un potențial mai mare ca Rusia și Turcia să se ciocnească direct în conflict, mai ales dacă Ankara alege să-și continue poziția de politică externă mai asertivă și să conteste interesele Moscovei.

 

Sarcină dificilă pentru SUA în Nagorno-Karabah

 

Având în vedere acești factori emergenți, rolul Statelor Unite în conflict ar putea deveni din ce în ce mai important. Până în prezent, principalele interese ale SUA legate de Nagorno-Karabah au fost prevenirea perturbării infrastructurii energetice vitale, cum ar fi conducta de petrol BTC și conducta de gaze naturale BTE destinate piețelor occidentale, precum și conținerea oricărui deversament regional în locuri precum Georgia, un partener cheie NATO. Cu toate acestea, cu Rusia și Turcia implicate acum direct în teatrul Nagorno-Karabah, Statele Unite ar putea asuma un rol de echilibrare a jocului. Cu siguranță, aceasta va fi o sarcină dificilă pentru Washington, având în vedere că interesele Rusiei și Turciei în regiune intră în conflict în moduri cheie: Ankara dorește să consolideze poziția Azerbaidjanului, în timp ce Moscova dorește să își consolideze propria influență atât asupra Baku, cât și asupra Erevanului.

Statele Unite au o pârghie importantă pe care o pot folosi asupra ambelor, indiferent dacă aceasta vine sub forma unor acțiuni punitive, cum ar fi sancțiuni care vizează proiecte energetice rusești și turcești sau deschideri în domenii precum controlul armelor sau schimbul de informații.

Statele Unite ar putea, de asemenea, să se implice mai mult în sferele economice și umanitare din regiune, pe măsură ce refugiații sunt relocați și infrastructura este dezvoltată, oferind Washingtonului posibilitatea de a-și consolida propriile legături politice atât cu Armenia, cât și cu Azerbaidjanul, în timp ce se echilibrează între aliații lor din Ankara și Moscova. Astfel, la fel cum miza a devenit mai mare pentru Rusia și Turcia, un rol dedicat și calificat în manevrarea noii dinamici a conflictului ar putea oferi beneficii neprevăzute pentru Washington și noii administrații Biden.


Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență

Get it on App Store
Get it on Google Play

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News

„Condamnate din start”: Motivul pentru care discuțiile Statele Unite-Rusia nu pot opri războiul din Ucraina
Psihologia slăbiciunii în UE: Europa pică cu brio testul Ucraina pe care singură și l-a impus. Când va renunța Europa la strategia ei eșuată?
„Singuri în fața tăvălugului”. Scenariul militar testat de NATO la Cincu: Câte săptămâni ar trebui să reziste România fără americani
Alianța Ankara-Cairo: Cum remodelează Turcia și Egiptul echilibrul de securitate în Orientul Mijlociu
Încă o provocare rusească la frontiera cu Polonia: Apărarea antiaeriană poloneză a fost alertată din cauza unor avioane MiG-31 prezente în apropierea graniței
Sfârșitul iluziilor și „pacea de necesitate”. Are dreptate generalul ucrainean Valeri Zalujnîi când vorbește despre o victorie incompletă a Ucrainei?
Dincolo de mirajul celor 250 de avioane: De ce Ucraina trebuie să aleagă pragmatismul în fața ,,vitrinei occidentale'' de aeronave de luptă
Viktor Orban continuă să facă opinie separată în cadrul UE: După o vizită la Moscova, premierul ungar a spus că Ucraina trebuie să redevină o zonă tampon între NATO și Rusia
Tensiuni militare în Caraibe: SUA declară spațiul aerian venezuelean „închis” și mobilizează avioane F-35 împotriva regimului Maduro
Războiul din umbră al Rusiei se mută la Marea Baltică: De ce au devenit porturile germane noua țintă predilectă a spionajului rusesc
Avem dovada (Foto/Video): Ucraina a deschis oficial vânătoarea „flotei fantomă” în Marea Neagră. Imaginile care arată cum dronele Sea Baby au lovit petrolierele Rusiei
Dezinfectarea unui siloz de rachete aflat lângă orașul Derazhnya din centrul Ucrainei, 23 octombrie 1996. Sursa foto: Arhiva Radio Free Europe/AFP.
EXCLUSIV
Cum plătește Ucraina prețul naivității din 1994: A dat stocul de arme nucleare pe o bucată de hârtie, iar acum i se cere o amputare teritorială
Cum să supraviețuiești lângă Rusia: Estonia rescrie programa școlară și transformă pilotajul dronelor într-o competență vitală de apărare națională
Umilința scutului antiaerian rusesc: Dronele ucrainene au spulberat sistemele Buk și Tor, vitale pentru Kremlin. De ce devine Rusia vulnerabilă în propriul teritoriu
Mitul „Sarmat” s-a prăbușit din nou (FOTO/VIDEO): Eșecul catastrofal de la poligonul rusesc Yasny dovedește că șantajul nuclear al Rusiei nu are acoperire tehnică
Putin, odă pentru Orban care provoacă frisoane: Relațiile bilaterale, cele mai bune din istorie. Între timp, România vrea Lynx jumătate "made in Hungary"
Căderea lui Andrii Yermak: Când lupta anticorupție lovește chiar în mâna dreaptă a lui Zelenski, în cel mai vulnerabil moment al războiului
Ukrainian Army. Photo credit: Генеральний штаб ЗСУ / General Staff of the Armed Forces of Ukraine
EXCLUSIV
Mai există Ucraina ca stat pentru Statele Unite sau a rămas doar un teritoriu de negociat: Cum s-a ajuns la amputarea teritoriilor ucrainene de dragul Rusiei?
Cercul de foc din Caraibe se strânge: Cum transformă Statele Unite lupta antidrog într-un asediu tăcut la adresa Venezuelei
Lynk KF41 / rheinmetall
EXCLUSIV
Paradoxul periculos al reînarmării Europei: Cum logica „fiecare pentru el” riscă să slăbească NATO exact când amenințarea Rusiei este mai mare
O pace falsă pentru un viitor război prelungit?: De ce transformă Vladimir Putin ,,planul american'' într-un ultimatum pentru capitularea totală a Ucrainei
Mesagerul de serviciu al Kremlinului: Cum folosește Putin „pionul” Lukașenko pentru a șantaja Ucraina cu pierderea totală a litoralului dacă refuză planul Trump
Este NATO pregătită dacă Rusia atacă „mâine”? Planul militar german „OPLAN DEU” dezvăluie vulnerabilitățile critice ale Europei
Avertismentul generalului Ben Hodges: De ce abandonarea Europei ar fi o „eroare de calcul fatală” pentru economia SUA. Iluzia păcii prin concesii teritoriale
Cum văd rușii România, deja a doua putere militară din Est. Suntem pe locul 10 în topul statelor ostile și anticipează F-35, bombardiere B-52 și avioane AWACS dislocate aici
Între sabotaj și acaparare forțată: Strategia Rusiei pentru preluarea controlului centralei nucleare de la Zaporojie
Vladimir Putin ordonă „rusificarea” totală a teritoriilor anexate din Ucraina: Planul strategic până în 2036 pentru ștergerea identității ucrainene
Rachete antiaeriene MANPAD Mistral pentru Armata României. Ce prevede contractul de peste 600 de milioane de euro semnat cu Franța
Rusia a trezit colosul militar german. Pe lângă achiziții de F-35 sau Patriot, nemții vin cu o idee bună și pentru România: Veterani ucraineni împărășesc experiența de luptă împotriva Rusiei
UE, pe două voci în relația cu Israelul: De ce statele care critică Israelul sunt mai agresive și vocale? Ambasadoarea Israelului în Ungaria: UE nu sprijină Hamas. Dar sprijină Fatah

Ştiri Recomandate

Cu dedicație pentru Rusia? Avioanele Gripen vor putea lovi în mare adâncime cu rachete Taurus. Integrarea Taurus pe avioanele europene, accelerată
Noua generație a sistemului SAMP/T va primi botezul focului cât de curând: Anul 2026 ar putea aduce o veste bună pentru Ucraina, direct din Franța
Așa arată versiunea finală a planului de pace: Zelenski dezvăluie proiectul complet în 20 de puncte stabilit cu SUA și trimis Rusiei
Un fel de HIMARS ucrainean: Confruntați cu coșmarul logistic, ucrainenii dezvoltă un lansator universal compatibil cu mai multe rachete, pe principiul GMLRS și ATACMS
Dronele ucrainene au pătruns adânc în Rusia și au lovit o fabrică de cauciuc din regiunea Tula
De ce guvernul Netanyahu închide postul de radio al armatei israeliene?
Un înalt oficial SUA arată cum China se pregătește de război: În cazul unui conflict planul Chinei e de a bloca industria americană, motorul celei mai puternice Armate din lume
Se conturează sistemul antidronă de la frontiera de est a NATO: Polonia anunță că a instalat o parte dintre sistemele radar
Rușii au avansat la Siversk, dar prețul plătit pentru 1% din Ucraina e uriaș pentru Moscova: 400 de mii de oameni în ultimii 2 ani, estimează britanicii
Pakistanul în cooperare cu industria chineză vinde avioane JF-17 într-un stat „fierbinte” din Africa. Unul din cele mai controversate și mari acorduri pentru Pakistan
Radu Miruță a preluat oficial Ministerul Apărării, în timp ce Irineu Darău este noul ministru al Economiei, în subordinea căruia se află și industria de apărare
Avionul care nu a mai fost: De ce au renunțat SUA la YF-23 „Văduva Neagră” schimbând istoria aviației militare. Eșecul proiectului a însemnat nașterea F-22
Șeful Armatei Libiei a murit în accidentul aviatic din Turcia. Avionul s-a prăbușit la puțin timp după decolare și anunțase o problemă electrică
Fără submuniții. SUA testează la 112 km ER GMLRS, soluția modernă care înlocuiește muniția cu dispersie
Rusia a crescut numărul trupelor din Ucraina la 710.000 de oameni pentru o ofensivă strategică. Cu "Generalul Iarnă“ la ușă, mișcarea Rusiei ar putea fi cu două tăișuri
Ucraina și SUA au pregătit versiuni preliminare privind garanțiile de securitate și sfârșitul războiului
Rușii se laudă cu al treilea motor pentru avionul de vânătoare Su-57. În sfârșit de generația a cincea?
Serbia confirmă că rușii de la Gazprom negociază cu compania maghiară MOL vânzarea participați sale deținută la NIS în Serbia
Șeful Marinei Regale Britanice avertizează că "rușii investesc miliarde" în construcția de submarine
20 de nave "clasa Trump". Președintele SUA anunță un proiect major pentru Marină: "Vor fi cele mai mari din istoria omenirii”
Atac masiv al rușilor înainte de Crăciun: Au fost lovite ținte atât de la frontiera cu România, cât și din vestul Ucrainei
Grecia desfășoară rachete israeliene Spike NLOS în insulele din Egee și la granița cu Turcia, pe fondul tensiunilor cu Ankara
Armata germană va folosi pistoale de la CZ; compania cehă e gata să furnizeze și României armament individual de luptă
Estonia completează stocul de HIMARS cu sisteme sud-coreene Chunmoo. Oficialii baltici spun care sunt principalele diferențe
Franța pregătește urmașul pentru Charles de Gaulle și va lansa în 2038 cel mai mare portavion construit vreodată în Europa
Pot avioanele F-35 și rachetele Tomahawk să sperie cu adevărat Rusia? Cum se inspiră SUA din nouă precedente celebre când oferă garanții pentru Ucraina
Teste finale pentru SAMP/T NG, eficient împotriva Kinjal. Franța și Italia vor primi la anul sistemul european antirachetă SAMP/T NG
Dublă lovitură primită de ruși: Încă două avioane Sukhoi lovite pe pista aerodromului / Un general din Statul Major, ucis la Moscova
Cel mai bun tanc german Leopard 2 se "fabrică" în Cehia: Sute de Leopard 2A8 vor avea carena produsă de Tatra Defence
Armata rusă, sursă foto: Ministerul Apărării din Rusia
EXCLUSIV
De ce a intensificat Rusia loviturile pe frontul din Ucraina chiar înainte de Crăciun
Consolidarea flancului estic: Compania Raytheon livrează României echipamente suplimentare Patriot în cadrul unui contract de 168 milioane dolari
Germania autorizează sabotajul extern: Serviciul Federal de Informații (BND) trece la misiuni ofensive împotriva amenințărilor hibride
pixel