Poți descărca aplicația:
Get it on App Store Get it on Google Play
Nagorno-Karabah și viitorul impus de Rusia împreună cu Turcia
Strategica
Data publicării:
După izbucnirea celor mai intense lupte din ultimele decenii dintre Armenia și Azerbaidjan pentru controlul enclavei Nagorno-Karabah, încheiate cu un acord de încetare a focului, a început o nouă fază a conflictului din această regiune. 
EXCLUSIV

Rusia și Turcia vor juca cu siguranță un rol direct, iar relația complexă dintre Moscova și Ankara se va dovedi esențială în conturarea traiectoriei conflictului care nu numai că nu s-a stins, dar va cunoaște o nouă dinamică ca urmare a instalării noii administrații Biden la Casa Albă.

În acest context, specialiștii se așteaptă ca Statele Unite să producă o strategie atentă la fiecare dintre cei doi actori, care par a fi acționat brutal pentru simplul motiv că la Washington, actualul președinte Trump a ignorant cu bună știință nu numai realitățile zonei, dar prin tăcerile sale a încurajat raptul teritorial operat de către Azerbaidjan cu ajutorul neprecupețit al Turciei. Noul președinte Biden va fi obligat să se ocupe cu atenție la acești doi actori într-un efort de a preveni revenirea la ostilități, păstrându-și în același timp propriile interese și opțiuni în teatrul strategic din Caucaz.

 

Noua realitate în Nagorno-Karabah

 

La sfârșitul lunii septembrie 2020, conflictul îndelungat dintre Armenia și Azerbaidjan asupra regiunii Nagorno-Karabah a explodat într-un război complet, luptele atingând nivele nevăzute de la conflictul inițial asupra teritoriului separatist din perioada 1988-1994. Forțele azere au lansat o ofensivă majoră care a dus la capturarea unui teritoriu semnificativ în interiorul și în jurul enclavei Nagorno-Karabah. Aproape 5.000 de oameni au fost uciși și peste 90.000 de armeni au fost strămutați.

Căderea orașului strategic Shusha, la doar câțiva kilometri de capitala Stepanakert, la începutul lunii noiembrie s-a dovedit a fi un moment decisiv în acest război, implicând direct că Armenia poate pierde, în curând, întreg teritoriul său. Un semnal extrem de neplăcut pentru mica republica ex-sovietică. Moscova nu numai că nu a mai fost apărătorul tradițional al armenilor, dar a lăsat să se înțeleagă că înfrângerea vecinului său nu o deranjează prea mult. Laboratoarele de cercetare au pus acest nou model de politică rusească pe seama iritării Kremlinului față de insistențele permanente ale puterii de la Erevan de a se apropia de vestul democratic al Europei și de SUA. Din nefericire, dacă analiza se confirmă, resorturile unei asemenea pedepse poate reprezenta un nou model de politică externă rusă care sa pericliteze și alte state sau vecini, folosind pentru îndeplinirea acestui obiectiv mâna turcească.

Pe 9 noiembrie, a fost încheiat un acord de încetare a focului între liderii Armeniei și Azerbaidjanului, intermediat de președintele rus Vladimir Putin. Conform acordului, Armenia va ceda controlul asupra a trei districte care înconjoară Nagorno-Karabah - Agdam, Kalbacar și Lachin - pe lângă teritoriul pe care îl pierduse deja în fața Azerbaidjanului în cele șase săptămâni de luptă. Acordul prevede, de asemenea, desfășurarea a aproape 2.000 de trupe de menținere a păcii, toate fiind trupe ruse, pentru o perioadă inițială de cinci ani pentru a supraveghea încetarea focului și transferul teritoriului de la Armenia la Azerbaidjan, precum și înființarea unui centru comun între Rusia și Turcia pentru monitorizarea implementarea încetării focului. Practic cei doi aliați și-au împărțit prada.

În timp ce parametrii conflictului au fost în mare parte blocați pentru o mare parte din ultimele trei decenii - Armenia presând să mențină status quo-ul și Azerbaidjanul nu a putut să-l conteste în mod eficient - mai mulți factori au făcut posibilă o descoperire pentru Baku să redeseneze harta Nagorno-Karabah-ului . Unul a fost un rol mai activ jucat de aliatul major al Azerbaidjanului, Turcia, care a depășit sprijinul retoric cu care ne obișnuise și a intensificat sprijinul pentru Baku cu active cheie, cum ar fi dronele de atac, precum și transferul de mercenari din Siria în spațiul de conflict pentru a ajuta forțele azere. Un alt factor a fost punctul culminant al unei strategii pe termen lung a Azerbaidjanului de a-și construi/moderniza forțele militare, pentru a fi capabilă să își pună în aplicarea soluția militară victorioasă. Baku a văzut că calea diplomatică spre soluționarea conflictului nu a dus la niciun progres. În plus, presiunile economice și politice din cauza pandemiei COVID-19 au forțat guvernul azer să acționeze decisiv pentru a atenua presiunile crescânde pe frontul politic intern.

 

Neutralitatea Rusiei, un element cheie în Nagorno-Karabah

 

Un alt element cheie pentru facilitarea noii realități din Nagorno-Karabah a fost Rusia, care a rămas efectiv neutră în timpul conflictului. În timp ce Moscova este aliat oficial al Armeniei și are obligația de a veni în apărarea Erevanului ca parte a Tratatului de Securitate Colectivă, acest tratat se aplică numai Armeniei propriu-zise și, prin urmare, nu obligă Rusia să intervină în numele Nagorno-Karabah.

O nuanță pe care Baku ori a refuzat să o înțeleagă ori Putin a decis să o aplice ad-literam. Dincolo de această interpretare juridică, a existat și un calcul strategic pentru ca Rusia să nu intervină militar. Principalul interes al Moscovei în conflictul din Nagorno-Karabah nu este rezolvarea acestuia, ci mai degrabă deținerea unei influențe semnificative atât asupra Armeniei, cât și asupra Azerbaidjanului. Cum Rusia a analizat corect că Armenia nu mai este capabilă să reziste militar la ofensiva Azerbaidjanului și că Moscova nu mai putea să ajute Erevanul să-și salveze interesele asupra enclavei la negocieri - calculul propriu al Kremlinului s-a schimbat.

Astfel, nu a fost o coincidență faptul că Rusia a reușit să intervină rapid pentru a media noile condiții ale conflictului - termeni care au facilitat un rol și mai direct pentru Moscova sub forma desfășurării forțelor de menținere a păcii. Rusia a reușit să oprească Azerbaidjanul de a prelua controlul complet asupra Nagorno-Karabah-ului (cu potențialul unei intervenții militare directe a Rusiei împotriva forțelor azere ca explicație probabilă pentru acceptarea acordului de către Baku), determinând astfel atât Armenia, cât și Azerbaidjanul să fie de acord cu încetarea focului. Acest lucru a oferit Rusiei o victorie diplomatică - demonstrându-și rolul de putere externă critică și indispensabilă din regiune - fără a fi nevoie să participe direct la ostilitățile militare dintre Armenia și Azerbaidjan.

De asemenea, a servit ca un memento al realităților geopolitice din regiune: că, după mai multe încercări de intervenție diplomatică din partea Occidentului, inclusiv a Statelor Unite și Franței, care sunt părți oficiale la Grupul Minsk al OSCE, însărcinată cu negocierea diplomatică a încheierii conflictului, în cele din urmă, Rusia a fost cea care a modelat și a executat parametrii acordului de încetare a focului. Acest lucru se datorează faptului că Rusia nu are numai o influență politică substanțială în regiune, ci și capacitatea și dorința de a o susține cu o putere puternică. Acesta a fost, de asemenea, cazul, deși într-o măsură mai mică, cu Turcia și deloc pentru Statele Unite și Europa.

 

Evoluția relației dintre Rusia și Turcia, o incertitudine și pentru Biden

 

Poate că cea mai mare incertitudine care va continua și în perioada inaugurării noii administrații Biden va fi evoluția relației dintre Rusia și Turcia. La urma urmei, rolul mai activ al Turciei în conflict a fost cel care s-a dovedit a fi un factor cheie, permițând Baku să recupereze o mare parte din teritoriu aflat în litigiu și forțând Armenia să accepte acest lucru. În timp ce Rusia a dovedit că este încă principalul actor în conflict, Moscova trebuie acum să țină cont de poziția Ankarei mult mai mult.

Întrebarea va fi cum își vor gestiona Rusia și Turcia rolurile în schimbare în conflict. La 1 decembrie, Moscova și Ankara au încheiat acordul tehnic privind un centru comun pentru monitorizarea încetării focului în Nagorno-Karabah. Detaliile specifice ale acordului încă nu au fost dezvăluite, dar indică disponibilitatea celor două țări de a lucra împreună pentru a menține o pace fragilă, atât Moscova, cât și Ankara având interesul de a-și consolida câștigurile respective și de a preveni o nouă izbucnire a luptelor pe termen scurt.

De asemenea, având în vedere că Rusia și Turcia s-au aflat în tabere opuse în alte teatre de război, cum ar fi Siria și Libia, există potențialul ca aceste tensiuni remanente să se reverse în procesul gestionării conflictului din Nagorno-Karabah. Astfel, există acum un potențial mai mare ca Rusia și Turcia să se ciocnească direct în conflict, mai ales dacă Ankara alege să-și continue poziția de politică externă mai asertivă și să conteste interesele Moscovei.

 

Sarcină dificilă pentru SUA în Nagorno-Karabah

 

Având în vedere acești factori emergenți, rolul Statelor Unite în conflict ar putea deveni din ce în ce mai important. Până în prezent, principalele interese ale SUA legate de Nagorno-Karabah au fost prevenirea perturbării infrastructurii energetice vitale, cum ar fi conducta de petrol BTC și conducta de gaze naturale BTE destinate piețelor occidentale, precum și conținerea oricărui deversament regional în locuri precum Georgia, un partener cheie NATO. Cu toate acestea, cu Rusia și Turcia implicate acum direct în teatrul Nagorno-Karabah, Statele Unite ar putea asuma un rol de echilibrare a jocului. Cu siguranță, aceasta va fi o sarcină dificilă pentru Washington, având în vedere că interesele Rusiei și Turciei în regiune intră în conflict în moduri cheie: Ankara dorește să consolideze poziția Azerbaidjanului, în timp ce Moscova dorește să își consolideze propria influență atât asupra Baku, cât și asupra Erevanului.

Statele Unite au o pârghie importantă pe care o pot folosi asupra ambelor, indiferent dacă aceasta vine sub forma unor acțiuni punitive, cum ar fi sancțiuni care vizează proiecte energetice rusești și turcești sau deschideri în domenii precum controlul armelor sau schimbul de informații.

Statele Unite ar putea, de asemenea, să se implice mai mult în sferele economice și umanitare din regiune, pe măsură ce refugiații sunt relocați și infrastructura este dezvoltată, oferind Washingtonului posibilitatea de a-și consolida propriile legături politice atât cu Armenia, cât și cu Azerbaidjanul, în timp ce se echilibrează între aliații lor din Ankara și Moscova. Astfel, la fel cum miza a devenit mai mare pentru Rusia și Turcia, un rol dedicat și calificat în manevrarea noii dinamici a conflictului ar putea oferi beneficii neprevăzute pentru Washington și noii administrații Biden.


Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență

Get it on App Store
Get it on Google Play

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News

Ministrul ceh, o voce hotărâtă în corul criticilor: „Problema este imperialismul rus, nu dorința Ucrainei de a trăi liber”
Putin și Trump / Foto: Casa Albă, X
EXCLUSIV
De la covorul roșu la zero acorduri: De ce a eșuat summitul de pace din Alaska și ce înseamnă asta pentru Ucraina
Summit Alaska: Miza economică a lui Vladimir Putin și eforturile de a deturna discuțiile despre războiul din Ucraina
Statele Unite includ pe lista neagră burse rusești de criptomonede. Ele finanțează atacuri cibernetice și contribuie la eludarea sancțiunilor
De ce reabilitează NATO vechile căi ferate ale Europei? O Rusie agresivă nu este doar un simplu avertisment, ci o amenințare iminentă
EXCLUSIV
Summitul din Alaska: De ce planul de pace al Rusiei înseamnă, de fapt, capitularea Ucrainei
Marea Neagră, un „câmp de luptă” în expansiune: România, prin vocea ministrului român al Apărării, cere patrule pentru protecția rutelor comerciale
Rusia pregătește o versiune "mini" a rachetei cu rază medie Oreshnik. Racheta Svirel ar putea fi testată tot pe Ucraina
Efectul de bumerang al tarifelor americane riscă să lovească în industria de apărare: Renunţă sau nu Elveţia la achiziţia de avioane F-35?
Serviciile norvegiene de informaţii consideră Rusia cea mai mare amenințare pentru Norvegia: Putin crede că țara să se află într-un conflict permanent cu Occidentul
Ce vrea Ucraina de la întâlnire Trump-Putin care îi poate distruge suveranitatea: O pace durabilă, susținută de garanții de securitate, este unul dintre obiectivele sale
O pace „à la Trump”: Statele Unite vor garanta securitatea Ucrainei, dar fără implicarea NATO. Ce facem cu „liniile roșii” ucrainene?
Manevrele ruso-belaruse “Vest-2025” vor include simularea de atacuri cu arme nucleare și rachete cu rază medie de acțiune “Oreshnik”
Tehnică militară rusă distrusă în timpul invaziei din Ucraina. Sursă foto: DefenceView
EXCLUSIV
De ce nu mai sunt „cruci” în cimitirul de tancuri din Ucraina. Rusia a pierdut în iunie 22 de tancuri, dar problema rămâne. Hossu: Calitativ, Polonia va fi mai puternică
Summit-ul Trump-Putin: Alaska, un front geopolitic reînviat la granița fragilă dintre Est și Vest
„Să nu repetăm un Munchen 1938”. Avertismentul istoric care zguduie Europa înaintea întâlnirii Trump-Putin: Granițele internaționale nu trebuie schimbate prin forță
Sursa foto: global.espreso.tv.
EXCLUSIV
Un ministru al Apărării dintr-o țară NATO a încercat să oprească propaganda rusă. Laboratorul de fake news care a lovit Slovacia: Cum se uită istoria și se rescrie prezentul
Imagine cu caracter ilustrativ (generată de AI). Photo source: FreePik
EXCLUSIV
Orizontul negru al Ucrainei: Un dictat de la Trump și Putin?
Photo source: Генеральний штаб ЗСУ / General Staff of the Armed Forces of Ukraine
EXCLUSIV
Pacea cinică impusă Ucrainei: Sunt ucrainenii obosiți de război şi pregătiți pentru încheierea conflictului cu orice preț?
Rusia utilizează acum un „mini Storm Shadow”: O nouă rachetă de croazieră, similară conceptual cu modelul ucrainean „Peklo”
Senator american din aripa dură anti-Putin: Rusia și Ucraina ar trebui, probabil, să facă schimb de teritorii pentru a ajunge la încetarea focului
Foto: militar ucrainean, operând sistemul Avenger / Генеральний штаб ЗСУ / General Staff of the Armed Forces of Ukraine
EXCLUSIV
Soarta Ucrainei, decisă la Alaska peste capul Kievului. Planul lui Trump: Pace cu teritorii cedate și o notă de plată pentru Europa
Sursă foto: U.S. Department of Defense (DoD) Facebook
EXCLUSIV
Războaiele Americii și adevărata natură a adversarului ei
Escadrila 48 Vânătoare a României. Foto: Forțele Aeriene Române
EXCLUSIV
România nu intră în război 2.0. Rusia trece de Armata română și „cucerește România în 3 ore”, exact cum a cucerit Ucraina în trei zile
Dronă rusă Geran 2 (Shahed)
EXCLUSIV
Experiment militar misterios al Rusiei: În premieră linia întâi ucraineană de pe frontul larg a fost lovită cu drone Shahed
Rusia pregătește un test iminent pentru racheta cu propulsie nucleară ''Burevestnik'' în Arctica
Cabinetul de securitate israelian aprobă preluarea totală a controlului militar asupra Gazei
EXCLUSIV
Războiul cognitiv pe care riscăm să-l pierdem în fața Rusiei. Sau cum vrea Rusia să-și atingă obiectivele militare fără să tragă un glonț în direcția Vestului
„Victoria nu poate fi obținută în defensivă”: Generalul Oleksandr Sîrskîi a confirmat că Ucraina pregătește noi operațiuni în timp ce diplomația se intensifică
„Fără surprize”: Europa așteaptă cu sufletul la gură revizuirea numărului forțelor SUA, între optimism și teama retragerii

Ştiri Recomandate

În noaptea celui mai mare atac efectuat de Rusia asupra Ucrainei, cel puțin o dronă rusească a intrat în spaţiul aerian al Poloniei
F-35, un proiect „cu aripile frânte”? Un recent raport dezvăluie întârzieri, costuri nejustificate și un program de modernizare blocat
Sursă foto: US Army
EXCLUSIV
Noua politică externă a SUA, un viraj brusc care influenţează relaţia cu Europa: Elbridge Colby, arhitectul noii strategii care abandonează „îngrădirea” Chinei
Prețul cinic al războiului din Ucraina: Rusia ar putea iniția o nouă mobilizare, ignorând nemulțumirea internă
Noii „ochelari de super-soldat” ai Armatei SUA: Rivet și Anduril, pariurile Pentagonului pe inteligența artificială de pe front
Parteneriat strategic: F-15EX și drona „fantomă” MQ-28, noua ofertă primită de Polonia de la compania Boeing
Atacurile nocturne ale rușilor au provocat cel puțin doi morți și 17 răniți în capitala Ucrainei
Statele Unite, avertizate de un fost comandant al NORAD: „Trebuie să putem primi un pumn în nas și să ne ridicăm”
Compania Romaero: Miracol sau rezultate financiare promovate cu surle și trâmbițe? Cifrele dau speranțe, dar politica își bagă coada
Mândria turcă pe șenile: Producția în serie a tancului Altay a început, un vis de „100 de ani” devenit realitate
Planul Poloniei de a deveni o forță regională: Achiziții de bombe GBU-39B pentru avioanele F-35 și F-16, dar și investiții record în industria de apărare
Tehnologie la schimb pentru sisteme de rachete: O nouă abordare a Statelor Unite pentru a continua sprijinul militar acordat Ucrainei
Resetarea pieței de armament: De ce cred Statele Unite că decizia de a clasifica dronele drept „avioane” va schimba balanța puterii militare la nivel global
Blindat Cobra II ce va fi livrat Armatei României, produs de Otokar. Photo source: DefenseRomania
EXCLUSIV
Mișcări de „trupe” în industria de apărare. Automecanica SA Mediaș, unde vor fi produse blindatele Cobra II ale României, nu renunță la achiziția Popeci Utilaj Greu
Ca urmare a presiunilor recente ale armatei ucrainene asupra apărării antiaeriene a Rusiei, dronele Bayraktar TB2 au revenit pe frontul din Ucraina
Gata de lansare de pe avioane MiG-29 și F-16: Ucraina ar urma să primească din SUA primele 800 de rachete ERAM în 2026
Reactivarea unei facilităţi militare strategice din perioada Războiul Rece (FOTO/VIDEO): Franța modernizează vechiul radar ,,Nostradamus'' pentru a detecta rachete hipersonice ruseşti
Propuneri de pace la masa negocierilor: Un "plan B" pentru Ucraina, cu trupe din Bangladesh și garanții de securitate fără NATO?
Dincolo de modernizarea armatei: De ce solicitarea pentru Abrams M1E3 redefinește capacitatea de producție a tancurilor în SUA
Sursă foto: US Army
EXCLUSIV
Adio, securitate americană? Statele Unite taie ajutorul militar pentru țările de la granița cu Rusia, forțând un test de maturitate al apărării europene
Războiul te învață: Ucraina e lider nu doar la drone, dar produce obuziere cât Germania și Franța la un loc
Două F-16 venezuelene au survolat provocator distrugătorul american USS Jason Dunham. „Spectacol de forță” în Caraibe unde tensiunile ating un nou nivel
Scăpare sau intenție? Forțele ucrainene au folosit în misiuni MiG-29 cu schema de camuflaj a Azerbaidjanului
Rusia amenință că forțele de menținere a păcii din Ucraina sunt ținte legitime. Ce contingent va fi dislocat, cine trimite trupe și care va fi rolul României
Viitorul apărării antiaeriene e racheta PAC-3 MSE a Patriot, care a interceptat deja hipersonice ruse Kinjal: Cel mai mare contract din istorie pentru PAC-3 MSE
Armata română, Bogdan Bucur
EXCLUSIV
Cum s-a prăbușit România Mare: Alianțe, „trădări”, mituri și istoria folosită ca „armă”. Istoricul Bogdan Bucur vine la Obiectiv EuroAtlantic
Armata israeliană anunţă că deţine controlul a 40% din oraşul Gaza
Dronele și rachetele rusești au lovit estul Ucrainei / Rafinăria din regiunea rusă Riazan și un depozit de petrol din Luhansk, atacate cu drone
SUA elimină treptat din 2026 fondurile de securitate pentru statele ce se învecinează cu Rusia. Nu România va fi cea mai afectată, ci statele baltice
Trump chiar schimbă numele Pentagonului; modificările ar putea costa sute de milioane de dolari
Adio, război de tranșee? Ucraina primește o flotă masivă de roboți THeMIS, arma care ar urma să facă diferența pe front
Noi garanții de securitate pentru Ucraina: Rachete cu rază lungă și sancțiuni sporite pentru Rusia pentru că tărăgănează intenționat procesul de negociere
pixel