La o zi distanță după ce Vladimir Putin l-a nominalizat pe ambasadorul rus în Siria, Alexander Yevimov, drept Reprezentant Special al Președintelui Rusiei, Kremlinul a dat undă verde ministerului de Externe și ministerului Apărării să demareze negocierile privind instalarea unei noi baze militare în nordul Siriei.
Baza aeriană rusă Hmeimim din Siria, sursă foto: Ministerul Apărării din Rusia.
Ridicarea în rang a lui Yevimov îl transformă pe acesta într-un canal direct de comunicare între Putin și Bashar al Assad, fiind privită ca o strategie a Moscovei de a-și mări controlul în statul arab, acolo unde Rusia este acuzată din ce în ce mai des că pune în practică o politică de tip neocolonialist care controlează în mare măsură deciziile strategice ale guvernului sirian.
În prezent, conform datelor oficiale, Siria găzduiește două baze militare rusești: una dintre ele este celebra bază navală de la Tartus iar cealaltă este baza militară aeriană situată în regiunea Latakia.
Contextul geopolitic transformă nordul Siriei într-o zonă de maxim interes, motiv pentru care, conform presei arabe și internaționale, Moscova dorește să instaleze o nouă bază militară în zona Al-Malikiyah, regiune majoritar kurdă, aflată în apropierea graniței cu Turcia și Irak.
Turcia ar putea depinde și mai mult de rolul Rusiei
În data de 3 iunie 2020, Observatorul Sirian pentru Drepturile Omului, relata că armata rusă demarează procedurile de stabilire a unor forțe armate în satele limitrofe precum Al-Hasakah și Qasr Deeb, în ciuda opoziției vehemente venite din rândul populației civile. Conform relatărilor, Rusia a amplasat cel puțin un radar și cel puțin 12 blindate în Qasr Deeb, urmând să își consolideze prezența într-un termen scurt.
Punerea în practică a acestui scenariu va conferi o capacitate de proiecție a puterii Moscovei pe teritoriul sirian, într-o regiune unde trupele ruse și cele americane s-au intersectat de nenumărate ori în ultimii doi ani de zile.
Nu în ultimul rând, consolidarea prezenței militare va permite Rusiei să exercite o presiune crescută asupra forțelor kurde, într-o strategie a Moscovei de a umple vidul creat după decizia Washingtonului de a retrage o parte însemnată a soldaților staționați în Siria. Într-un asemenea context, Turcia va depinde și mai mult de rolul Rusiei în ceea ce privește gestionarea complexului regional de securitate, în timp ce, pe fondul unor posibile escaladări a tensiunilor regionale Rusia ar avea capacitatea de a pune în pericol liniile de aprovizionare americane care fac legătura între Siria și zona kurdă din Irak.
Tensiunile dintre Siria și Rusia sunt evidente. Ce urmărește Moscova în Siria
De cealaltă parte tensiunile ruso-siriene au fost din ce în ce mai evidente în ultimele două luni. Fostul ambasador rus în Siria, Alexander Aksenyonok, a afirmat că Moscova este nemulțumită de modul în care Damascul blochează procesul de reconstrucție post-belic, printr-un narativ care nu s-a sfiit să facă trimitere la slabă guvernare, corupție și grupuri de interese din jurul lui Assad.
În replică, Khaled al-Aboud, un important oficial sirian, a lansat o serie de acuze la adresa lui Vladimir Putin, care ar putea fi șters din istoria Siriei.
Dacă Assad este preocupat de recăpătarea controlului asupra întregului teritoriu al Siriei, motivațiile Rusiei diferă. În primul rând Mosocova dorește să rămână principalul broker de putere din Siria, motiv pentru care extinderea prezenței sale militare este necesară, mai ales în zona kurdă. Mai apoi, costurile financiare ce au rezultat din sprijinul acordat lui Assad trebuie întoarse, mai ales în contextul în care Rusia este supusă unor serii de sancțiuni internaționale, motiv pentru care Moscova militează pentru demararea procesului de reconstrucție. Pe acest fond, sprijinul financiar ce ar putea veni de la Beijing și statele din Golf este privit de către ruși ca o imensă oportunitate.
În același timp, Rusia urmărește diminuarea influenței iraniene în Siria și poziționarea sa ca principal mediator al conflictului, printr-o politică de cooperare vizibilă cu Israel, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și chiar Bahrain.
Cum poziția lui Assad este fragilă în relația cu Rusia, foarte probabil Damascul va fi nevoit să facă o serie de concesii militare Rusiei, ceea ce va accentua și mai mult relația de stat patron – stat client între cele două țări.
Notă DefenseRomania: Intertitlurile aparțin redacției, textul și opinia aparțin autorului
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News