Este vorba despre comandanții Aviației americane din Pacific (PACAF) și din Europa-Africa (USAFE), generalii cu patru stele, Kenneth Wilsbach și James Hecker, care au remarcat acest lucru în cadrul unei conferințe organizate săptămâna aceasta de Institutul Mitchell pentru Studii Aerospațiale al Forțelor Aeriene ale SUA.
Wilsbach a subliniat că problemele Rusiei în Ucraina atât în logistică, cât și în lupta de la sol, sunt o consecință a lipsei superiorității aeriene, în timp ce Hecker a apreciat că dacă Rusia și-ar fi impus superioritatea aeriană la începutul conflictului, și-ar fi asigurat și supremația aeriană, iar Ucraina ar fi fost terminată militar cu mult timp în urmă.
Foto: Ministerul Apărării al Federației Ruse
În urma acestei afirmații făcute de cei doi înalți generali americani, care probabil se află între primele 10 – 15 persoane din lume cele mai bine informate, se pune întrebarea cum de a fost posibil ca Rusia, a doua mare puterea aeriană a lumii, cu de peste 10 ori mai multe avioane de luptă decât Ucraina, să nu își poată impune cel puțin superioritatea aeriană?
Întrebarea este una fundamentală, deoarece, dacă se obține răspunsul că actualul nivel foarte avansat al sistemelor de apărare antiaeriană nu mai permite nimănui obținerea superiorității aeriene, atunci operațiile militare vor intra în impas în marea lor majoritate și vor fi caracterizate de mari pierderi de vieți omenești și distrugeri.
Înainte de a intra în explicații de natură operațională, tehnică și tactică, trebuie să precizăm că, după pierderea Crimeei și a unei părți din Donbas în 2014 - 2015, liderii politici și militari ai Ucrainei nu s-au îndoit nicio clipă că țara lor va fi atacată de Rusia cu toată forța ei, inclusiv cu arme nucleare. De atunci, în Ucraina a început un amplu proces de construire a apărării. Două exemple, în acest sens sunt cele mai elocvente.
După prima zi de război, comandantul-șef al Forțelor Armate ucrainene, generalul Zalujnii, i-a mulțumit generalului Mujenko, care a condus armata ucraineană între 2014 și 2019, perioadă decisivă în lansarea planurilor cele mai adecvate de pregătire, fără de care Ucraina nu ar fi fost în postura de a rezista . Al doilea exemplu este longevitatea extraordinară în funcție a fostului comandant al Forțelor Aeriene ucrainene, generalul-colonel Serghei Drozdov, între iulie 2015 și august 2021, cel care a supervizat construirea unui sistem de apărare antiaeriană dovedit deosebit de eficace și de rezilient în primele luni de război, dând restului forțelor armate ucrainene protecția necesară pentru a lupta și a respinge ofensiva, iar NATO și aliaților dându-le timpul necesar pentru a trimite arme și ajutoare.
Ar mai fi de adăugat ceva, care a contat foarte mult și fără de care Ucraina actuală nu ar mai fi existat. SUA au estimat că Rusia va ataca Ucraina și au oferit, în anii premergători invaziei, un sprijin militar relevant ucrainenilor. Între timp, Europa a creditat acest scenariu de invazie cu șanse mai mici, considerând că sancțiunile vor afecta semnificativ economia rusă și vor duce la descurajare. Totuși, trebuie ținut cont că fără sancțiunile din perioada 2014 – 2021, armata Rusiei era și mai puternică iar astăzi, războiul poate era deja câștigat de Rusia.
În zilele de dinaintea invaziei, SUA au avertizat repetat, că operația rusă este iminentă. Președintele Zelenski a înțeles acest lucru și la Conferința de Securitate de la Munchen cu patru zile înainte de atac, a făcut un ultim apel către comunitatea internațională de a nu se ajunge la război. China, singura țară care putea determina Rusia să se întoarcă din drumul său, fie a eșuat în a opri Rusia, fie nu a dorit să facă acest lucru.
Lucrurile erau decise din partea Rusiei, dar ceea nu se știa precis, era data și ora începerii ofensivei. Cu mai puțin de 24 de ore înainte de atacul masiv cu rachetele și aviația din dimineața de 24 februarie, Ucraina a aflat și această informație. Direcția de Informații a Armatei (GUR) a avut un agent infiltrat în Rusia la nivel înalt. Acesta a aflat că la ora 4.00 a.m. începe atacul, iar unul dintre obiective este aerodromul Antonov de lângă Kiev. Astfel, Ucraina a avut timpul necesar să mute exact înainte de atac instalațiile de apărare antiaeriană și aviația.
Din nefericire, agentul ucrainean care a reușit să avertizeze Ucraina la timp a fost ucis pe 5 martie chiar de persoane din Serviciul ucrainean de Securitate (SBU), în timp ce se pregătea pentru o altă misiune deosebit de periculoasă, deși fusese deconspirat. De ce GUR a riscat agentul deconspirat pentru o nouă misiune și de ce nu i-a asigurat o protecție adecvată în propria țară este greu de spus. Poate din disperare, iar la începutul lui martie 2022, când a avut loc asasinatul, în Ucraina era multă disperare.
Rezultatul salvării majorității apărării antiaeriene și aviației ucrainene se cunoaște.
După prima lună de război a devenit clar că Rusia nu reușise să-și impună superioritatea aeriană. Coloana militară cu o lungime de 60 de km care se apropia amenințător de Kiev a rămas la discreția artileriei ucrainene, care a tocat-o sistematic. Aviația nu a reușit să-i asigure acoperirea aeriană, iar forțele terestre rusești nu au reușit să se protejeze singure pe timpul marșului, perioadă când sunt cel mai vulnerabile, nefiind desfășurate pentru luptă.
O soartă asemănătoare au avut și cele două coloane care au reușit să pătrundă prin nord-estul Ucrainei și să ajungă până la Brovarî, la 10 km E-NE de Kiev. Rușii, fără acoperire aeriană nu au spart apărarea orașului Cernihiv, în nord-estul Ucrainei. Dacă rușii controlau Cernihivul, se ajungea la încercuirea completă a Kievului. În Marea Neagră, desantul maritim fără aviație nici măcar nu a încercat să debarce. Harkovul a rezistat și el.
Desigur, se pune întrebarea de ce ucrainenii nu au rezistat peste tot. Răspunsuri sunt de la caz la caz, dar în principiu se poate afirma cu un grad mare de certitudine că pe direcțiile vitale, ucrainenii au concentrat cele mai multe forțe, trebuind să sacrifice alte direcții considerate mai puțin importante. Pur și simplu, pentru atât le-a ajuns tehnica și oamenii să apere. A fost doar o chestiune de alegere.
Avioane rusești de tip MiG-29, foto: Ministerul Apărării al Federației Ruse
Prima mare nereușită a aviației tactice rusești, apare chiar la începutul războiului și este eșecul întrebuințării rachetelor antiradiolocație în distrugerea sistemelor ucrainene de apărare antiaeriană S-300 și Buk. Dacă această misiune reușea, atunci bombardierele strategice rusești ar fi intrat frecvent (foarte probabil zilnic) deasupra Ucrainei și ar fi lovit ținte de importanță strategică și operațională cu bombe nedirijate - muniție ieftină pe care Rusia o are din belșug. Altfel, atacă cu rachete de croazieră de două-trei ori pe lună, iar numărul acestora nu este suficient pentru a produce efecte distructive la scară mare asupra forțelor armate ucrainene.
De ce rachetele antiradiolocație rusești nu și-au atins țintele? O posibilitate este că aceste rachete nu sunt suficient de precise sau pot fi ușor înșelate de contramăsurile electronice ucrainene. O altă explicație este că pur și simplu rușii au prea puține rachete de acest tip și le folosesc decât atunci când sunt absolut siguri că ținta există. Desigur, există și ipoteza ca ucrainenii să manevreze foarte mult mijloacele lor antiaeriene strategice (S-300) aflate relativ aproape de linia frontului (cum este în cazul apărării orașelor Harkov, Odessa, Zaporojie și Dnepr) astfel încât timpul de expunere al unui mijloc să fie relativ mic, insuficient pentru ca avioanele să se ridice de la sol și să le identifice.
Cu toate acestea, rușilor le-a rămas varianta incursiunilor cu aviația tactică la mică și medie altitudine, fie pentru a susține trupele de la sol, fie pentru a lovi independent ținte în adâncime, fără însă a deține controlul aerian asigurat de supremație sau cel puțin de superioritatea aeriană. Nu au reușit să facă nici acest lucru deoarece, ucrainenii au avut foarte multe lansatoare antiaeriene portabile (MANPAD), mare parte primite din SUA și Marea Britanie. Sistemele Strela-10 și Osa au făcut aproximativ același lucru ca și MANPAD, dar principalul lor avantaj este radarul ce descoperă țintele aeriene care zboară la joasă altitudine în proximitatea liniei frontului.
În plus, aviația ucraineană de vânătoare a angajat curajos aviația rusă, blocând la începutul războiului tentativele de raiduri masive și trimițând un mesaj clar că sunt pregătiți pentru astfel de angajamente.
Văzând că nu reușește să își impună superioritatea aeriană, Rusia putea decide să întrebuințeze aproape toată aviația tactică de care dispune. Până când au început să vină masiv din Occident lansatoarele MANPAD și sistemele germane Ghepard, Rusia a avut la dispoziție cam una la două luni, în care putea aduce mult mai multă aviație pe front. Dar nu a făcut-o.
Un prim răspuns este că a crezut că nu va fi nevoie. În acest caz, se pare că evaluarea a fost greșită. O altă variantă este că, în mod normal, o țară cum este Rusia nu-și poate angaja toată aviația tactică pe o singură direcție, rămânând doar la adăpostul armelor nucleare. Totuși, în al doilea război mondial, Rusia a riscat strategic, dislocând toate forțele armate din Extremul Orient pentru a le aduce în zona europeană de confruntare cu Germania. Atunci s-a bazat pe informații potrivit cărora, Japonia nu avea de gând să o atace. Posibil, acum serviciile de informații rusești să fi aflat că situația stă altfel decât în al doilea război mondial? Poate nu se va afla niciodată acest lucru sau poate se va afla peste mulți ani. Desigur, există și varianta, potrivit căreia Rusia nu prea mai avea ce să aducă, deoarece aeronavele operaționale erau cu mult mai puține decât se știa. Acest lucru nu ar reprezenta o mare noutate, după modul cum a decurs războiul până acum, din partea Rusiei.
Avioane rusești de tip Su-35
Dacă Rusia nu a reușit la începutul războiului să obțină superioritatea aeriană, în momentul de față este o misiune aproape imposibilă. Chiar dacă ucrainenii nu mai au S-300, au sosit din Occident sistemele antiaeriene NASAMS, Hawk, Crotale, iar în curând apare Patriot și SAMP/T. Și vor mai veni și altele. NATO de-abia s-a încălzit în materie de apărare antiaeriană pe care o va trimite Ucrainei, deși sunt vehiculate termene relativ mari pentru fabricarea acestor arme sofisticate.
În acest sens, generalul american James Hecker preciza că, „pe termen scurt, trebuie doar să ne asigurăm că Rusia nu obține superioritate aeriană”.
Rusia nu are, momentan, suficiente arme capabile să elimine apărarea antiaeriană ucraineană, iar pe termen scurt, chiar și mediu, nu se întrevede că va le putea produce în cantitățile necesare. Totuși, Rusiei îi rămâne varianta de a procura rachete antiradiație performante din China, deși nu se cunoaște nici despre acestea dacă într-adevăr pot depăși sistemele occidentale.
În plus, chiar dacă China ar avea această tehnologie avansată, nu se poate presupune că va fi dispusă să o dea Rusiei. Sunt de luat în calcul posibile sancțiuni la adresa Chinei din partea SUA, UE și a aliaților lor, dar nu poate fi neglijată nici varianta că de fapt, China nu ar fi foarte interesată ca Rusia să câștige acest război. O Rusie slăbită de război este de preferat la orice graniță în schimbul unei Rusii învingătoare și revanșarde.
Deocamdată, nici Rusia și nici Ucraina nu pot întrebuința aviația la întreaga capacitate pentru a putea sprijini forțele care acționează terestru. În prezent, pe front situația este echilibrată, deși rușii încearcă să desfășoare acțiuni ofensive, fapt care ne-ar face să credem că dețin inițiativa strategică.
Dar situația nu va rămâne așa în viitorul apropiat - următoarele două-trei luni. Deja, Rusia, în materie de echipamente militare pierde pe zi mai mult decât poate produce în materie de mijloace pentru lupta terestră. În ceea ce privește calitatea pregătirii militarilor de pe front, situația este și mai gravă. Profesioniștii, care au început războiul și erau pregătiți și aveau un moral bun, mare parte fie au murit, fie sunt răniți, în incapacitate de a lupta.
În schimb Ucraina, primește din ce în ce mai mult sprijin occidental. Cele 130 de tancuri Leopard par puține acum, dar sunt doar începutul. La acestea se adaugă și pregătirea militarilor ucraineni în țările NATO. Acestea sunt două exemple larg vehiculate în media, dar sprijinul NATO este mult mai solid de-atât.
Din acest moment, timpul curge în favoarea Ucrainei, iar Rusia a conștientizat acest lucru, dar nu de acum, ci din toamna trecută când au început înfrângerile.
Forțele ruse de ocupație. Sursa foto: Twitter OSINTdefender
Forțele ruse vor intra în apărare. De aceea au nevoie de Bahmut, de Avdeevka și de Vugledar. Sunt puncte tari în teren, care pot fi apărate mai ușor. De aceea au construit fortificații, nu doar în Zaporojie, la sud de Nipru și în Crimeea, ci chiar pe teritoriul lor în regiunea Belgorod, limitrofă cu Ucraina. Se tem de ce este mai rău, pentru că știu că nu pot acoperi ritmul actual al pierderilor.
Tancurile vechi pe care Rusia le aduce în aceste zile pe front, fabricate la finalul anilor 1940, nu sunt nicidecum pentru ofensivă, pentru că după câțiva km se strică, iar logistica pentru ele este un coșmar. Sunt pentru apărare, urmând să fie folosite pe post de tunuri fixe sau pot juca chiar rol de ținte false, pentru a întârzia cât se poate de mult avansul ucrainenilor.
Și aici apare rolul Chinei și al vizitei președintelui Xi Jinping în Rusia. China fie furnizează ajutor militar, fie vine cu un plan de înghețare a luptelor sau cu orice care îi câștigă timp Rusiei. Totuși, un timp pe care Rusia nu îl mai are. Fostul președinte rus, Dmitri Medvedev, declara că dacă Rusia nu câștigă acest război, se va dezintegra, în timp ce șeful companiei militare private, Evgheni Prigojin, declara că Bahmutul este cheia întregului front. A uitat însă să specifice că nu pentru Ucraina este cheia, ci pentru apărarea forțelor ruse, dar cu condiția să îl câștige.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Încă de la începutul anului trecut, relațiile egipteano-turce au cunoscut o schimbare strategică rapidă, reflectată clar în sectoarele militar și de apărare.
Presa germană a informat că, pe 28 noiembrie, în Polonia a fost activată apărarea antiaeriană după ce au fost detectate activități intense ale aviației rusești în apropierea flancului estic al NATO.
Vocile care contează la Kiev și în cancelariile occidentale încep să articuleze cu voce tare ceea ce istoricii militari intuiau deja, dar politicienii refuzau să accepte: războiul din Ucraina nu se va încheia cu o paradă a victoriei în Piața Roșie și nici cu prăbușirea imediată a regimului de la Kremlin.
Recentele anunțuri venite de la Kiev, Stockholm și Paris privind posibila achiziție a unui număr impresionant de avioane de luptă europene - 100 de Rafale și până la 150 de Gripen - au generat mult entuziasm în spațiul public. Un total de 250 de aparate de zbor sună, într-adevăr, spectaculos. Totuși, dacă privim situația la rece, dincolo de retorica politică și de scrisorile de intenție, realitatea este mult mai nuanțată.
La scurt timp după întoarcerea dintr-o vizită la Moscova, unde s-a întâlnit cu Vladimir Putin, premierul ungar, Viktor Orban, a acordat un interviu publicației germane Welt am Sonntag, în care a declarat că, după încheierea ostilităților, Ucraina ar trebui să redevină un stat tampon între Rusia și țările NATO.
Președintele american Donald Trump a provocat un val de șoc la nivel global sâmbătă, 29 noiembrie, anunțând pe contul său de pe rețeaua socială TruthSocial că spațiul aerian "deasupra și în jurul Venezuelei" ar trebui considerat "complet închis".
Informațiile recente venite de la Berlin, conform cărora luna octombrie a marcat un record absolut în ceea ce privește activitatea dronelor deasupra bazelor militare germane, nu trebuie citite ca simple statistici ale unor incidente izolate de securitate.
Misterul exploziilor care au zguduit vineri două petroliere aflate la intrarea în strâmtoarea Bosfor s-a risipit mai repede decât fumul negru ridicat de pe punțile navelor avariate. Nu a fost vorba despre mine marine rătăcite aşa cum se credea și nici despre accidente tehnice cauzate de uzură morală a navelor, ci despre o operațiune chirurgicală asumată Ucraina.
Viktor Iușcenko, cel de-al treilea președinte al Ucrainei și omul care a simțit pe propria piele toxicitatea influenței rusești, a ieșit recent la rampă cu un avertisment brutal. Fostul lider de la Kiev compară propunerile de „pace” venite dinspre Washington cu Acordul de la Munchen din 1938.
Într-o Europă care încă dezbate reactiv despre reintroducerea stagiului militar sau despre cum să-și completeze stocurile de muniție, Estonia alege din nou să privească securitatea națională nu ca pe o sarcină exclusivă a armatei, ci ca pe o competență civică fundamentală.
Într-un război de uzură, victoria nu se măsoară doar în kilometri pătrați de teritoriu recucerit, ci și în capacitatea de a „orbi” adversarul, lăsându-l expus și vulnerabil în fața unor lovituri care vizează însăși infrastructura vitală a frontului.
O explozie spectaculoasă, un nor purpuriu toxic și o tăcere asurzitoare din partea Kremlinului. Evenimentele de vineri, 28 noiembrie, de la poligonul Yasny din regiunea Orenburg, par să confirme un nou eșec major în programul de modernizare nucleară al Rusiei. Deși Moscova încearcă să proiecteze imaginea unei forțe strategice invincibile, dovezile vizuale și contextuale indică faptul că „super-armele” promovate agresiv de Vladimir Putin au o problemă fundamentală: refuză să zboare.
Viktor Orban a mers din nou la Moscova, unde a obținut din partea lui Vladimir Putin recunoașterea relațiilor excelente dintre cele două țări.
Vineri seara, Ucraina a primit o lovitură care nu a venit dinspre Moscova, ci din interiorul propriilor sale instituții. Andrii Yermak, șeful de cabinet al președintelui și, de facto, al doilea cel mai puternic om din statul ucrainean, și-a prezentat demisia. Nu a fost o retragere onorabilă, ci una forțată de perchezițiile procurorilor anticorupție (NABU) chiar în locuința sa.
Dezvăluirile recente din presa britanică, potrivit cărora Donald Trump i-a trimis pe Steve Witkoff și Jared Kushner la Moscova pentru a pune pe masa Kremlinului recunoașterea controlului rusesc asupra teritoriilor ocupate, confirma în continuare cum se raportează azi Statele Unite la conflictul din Ucraina.
Sub pretextul unei ofensive tehnice împotriva cartelurilor de droguri, Statele Unite redesenează arhitectura de securitate din America Latină. Acordul recent semnat de SUA cu Republica Dominicană este considerat de experţi ultima piesă dintr-un dispozitiv militar masiv care, privit de sus, seamănă izbitor cu o blocadă navală și aeriană în jurul regimului de la Caracas.
În lipsa unei politici europene unitare de înarmare, reacția naturală a statelor a fost accelerarea programelor naționale de achiziții, fiecare țară prioritizându-și propriile nevoi. Deși Bruxellesul a încercat să dea coerență acestui impuls prin câteva instrumente - achiziții comune de muniție, inițiative în domeniul apărării antiaeriene, mecanisme de finanțare pentru industria de apărare - realitatea arată că grosul achizițiilor este încă la nivel strict național.
Devine tot mai clar că actualul context de securitate din Ucraina nu este despre pace, ci despre formalizarea unei capitulări. Vladimir Putin, aflat într-o vizită în Kârgâzstan, a transmis un mesaj Washingtonului înainte de sosirea delegației conduse de Steve Witkoff la Moscova: Rusia nu negociază, Rusia dictează condițiile. Retorica liderului de la Kremlin, aparent deschisă spre dialog, ascunde de fapt un ultimatum - retragerea trupelor ucrainene de pe propriul teritoriu sau anihilarea lor militară.
Fidel rolului său de „locotenent” al Kremlinului și mereu gata să recite partitura Moscovei, Alexander Lukașenko a transformat, joi, summitul OTSC de la Bișkek într-o tribună de lansare a mesajelor rusești. Liderul de la Minsk a comentat, cu aerul unui expert, versiunea planului de pace scursă în presa americană - un posibil tratat între Rusia, Ucraina și Occident.
Germania pare să fi înțeles, în sfârșit, că epoca „dividendelor păcii” s-a încheiat definitiv. Dezvăluirile recente din The Wall Street Journal și presa germană despre existența „OPLAN DEU” (un plan militar secret de 1.200 de pagini) reprezintă mai mult decât o schimbare a birocraţiei greoaie cu care ne-a obişnuit Ministerul Apărării de la Berlin.
Confuzia diplomatică generată de recentul plan de pace în 28 de puncte și negocierile opace dintre Moscova și Washington scot la lumină o criză profundă de viziune strategică la nivelul administrației americane. Într-un moment în care Europa încearcă să descifreze dacă mai poate conta pe garanțiile de securitate transatlantice, o analiză recentă a generalului (r) Ben Hodges, fost comandant al trupelor SUA în Europa, oferă o perspectivă pragmatică, lipsită de sentimentalism, asupra erorilor pe care Statele Unite riscă să le comită. Mesajul său este clar: izolarea Europei nu va aduce prosperitate Americii, ci dimpotrivă, va vulnerabiliza însăși economia americană.
Ambiția României de a deveni a doua putere militară de pe Flancul Estic la est de Germania, după Polonia, ambiție menționată în Strategia Națională de Apărare, a fost subiectul unei intense analize a experților militari ruși, care pe lângă narativul narativul deja clasic al propagandei ruse privind intențiile revizioniste ale României în raport cu Republica Moldova, arată că, scoțând Turcia din ecuație și plasând-o în Sudul Flancului, România e deja „a doua cea forță militară a Flancului Estic”.
În ultimele două luni, Ucraina și Rusia au acceptat două încetări temporare ale focului pentru a repara liniile de înaltă tensiune care asigură alimentarea externă a centralei nucleare Zaporojie (ZNPP), aflată sub control rusă din martie 2022. Cele două linii – Dniprovska (750 kV) și Ferosplavna-1 (330 kV) – reprezintă ultimele conexiuni critice dintre centrală și rețeaua electrică ucraineană. Fiecare întrerupere pune în pericol funcționarea sistemelor de siguranță ale centralei și crește riscul unui accident nuclear major.
Autoritățile trebuie să crească numărul persoanelor care se identifică drept ruse și vorbesc limba rusă în teritoriile ucrainene anexate. Acest lucru rezultă dintr-un document publicat marți (25.11.2015), semnat de președintele rus, Vladimir Putin, și raportat astăzi de agenția Reuters. Decretul, numit Strategia Națională de Politică Rusă pentru perioada până în 2036, stabilește obiectivul ca 95% din populația țării să se considere rusă.
România a făcut marți, 25 noiembrie, un pas decisiv pentru a acoperi un gol critic în apărarea sa antiaeriană: semnarea contractului pentru sistemele portabile MANPAD MISTRAL . O investiție de 625 de milioane de euro care ne aliniază, în sfârșit, la realitățile dure ale frontului din vecinătate.
Timp de decenii, după cataclismul celor două războaie mondiale, Germania a fost privată de o capacitate militară majoră. Cu un PIB uriaș de aproape 5 trilioane de euro, dublu față de cel al Rusiei, generat de cea mai puternică economie a Europei, Germania a rămas mult în urmă în ultimele decenii în ceea ce privește puterea militară. Dar lucrul acesta s-a schimbat radical după invadarea Ucrainei de către Rusia.
DefenseRomania a participat la conferința internațională „Israel and Central Europe post October 7th” organizată la Budapesta de Europe Israel Press Association (EIPA), unde mai mulți experți, cadre academice și jurnaliști din Europa Centrală și de Est s-au reunit. Subiectele conferinței au fost relațiile Israelului cu statele din regiune, dar și arhitectura geostrategică din Orient după războiul din Gaza generat de atacul grupării teroriste Hamas din 7 octombrie 2023.
Beijingul avertizează asupra posibilelor consecințe după ce Japonia anunță planuri de desfășurare a rachetelor.
Ucraina pare să fi făcut o concesie majoră, dar calculată strategic. Potrivit unor surse oficiale citate de Financial Times și Kyiv Independent, Kievul a acceptat o limitare a efectivelor sale militare la 800.000 de oameni pe timp de pace.
În timp ce Ucraina număra cele 460 de drone și 22 de rachete balistice lansate de Rusia într-o singură noapte, la mii de kilometri distanță, într-un hotel din Abu Dhabi, se redesenează harta de securitate a Europei. Diplomația de război nu a fost niciodată o chestiune de morală absolută, ci de oportunitate cinică și raporturi de forță. Iar informațiile scurse în ultimele 24 de ore confirmă un lucru cert: administrația Trump a apăsat pedala de accelerație, forțând o închidere a conflictului care pare să fi trecut de faza „dacă” și a intrat în faza „cum”.
Departamentul Apărării al SUA a atribuit companiei Raytheon, parte a grupului RTX, un contract de vânzări militare externe (FMS) în valoare de 168 de milioane de dolari pentru furnizarea de echipamente suplimentare destinate sistemului de rachete Patriot al României. Această achiziție subliniază efortul accelerat al României de a-și consolida arhitectura de apărare aeriană și antirachetă în contextul presiunilor de securitate fără precedent din regiunea Mării Negre.
Guvernul cancelarului Friedrich Merz a inițiat procesul de redactare a unei legislații care va modifica structural autoritatea Serviciului Federal de Informații (BND), oferind agenției permisiunea de a trece dincolo de mandatul tradițional de monitorizare/spionaj către acțiuni active de sabotaj în afara teritoriului național.
În timp ce vehiculele terestre fără echipaj (UGV) și-au găsit deja locul în logistica militară modernă, un nou proiect tehnologic din Silicon Valley forțează limitele integrării roboţilor la nivel infanterie. Start-up-ul Foundation Future Industries (FFI) a trasat un plan industrial extrem de ambițios, propunând livrarea a 50.000 de roboți umanoizi Phantom către Armata Statelor Unite în următorii doi ani.
Paza de Coastă a SUA confiscă petrolierul „Centuries” care transporta țiței venezuelean cu destinația China. Pe 20 decembrie 2025, Paza de Coastă a Statelor Unite, sprijinită de forțe militare, a desfășurat o operațiune de interceptare, în apele internaționale din estul Barbadosului, în Marea Caraibelor. Forțele americane au abordat și confiscat petrolierul Centuries, sub pavilion panamez, care transporta aproximativ 1,8-2 milioane de barili de țiței din Venezuela către China.
Asistăm, în aceste zile de decembrie 2025, la un spectacol diplomatic de o complexitate fără precedent în orașul Miami, unde administrația Trump încearcă să forțeze deznodământul celui mai sângeros conflict european de la Al Doilea Război Mondial încoace.
Rusia încearcă să izoleze Ucraina de Marea Neagră, potrivit președintelui ucrainean, Volodimir Zelenski. Acesta a spus că situația din regiunea Odesa, asupra căreia armata rusă a intensificat atacurile în ultimele săptămâni, este severă.
Distrugătorul USS Santa Barbara (LCS 32) a marcat o premieră tehnologică ce promite să schimbe radical raportul de forțe în teatrele de operații navale: prima lansare de pe mare a unei drone kamikaze de tip LUCAS. Testul, efectuat pe 16 decembrie 2025, validează o nouă doctrină a Pentagonului care pune accent pe utilizarea vectorilor de atac cu cost redus pentru a satura spațiul aerian, protejând în același timp arsenalul limitat de rachete convenționale scumpe.
În cursul zilei de sâmbătă, 20 decembrie, un avion de patrulare antisubmarin de tip Boeing P-8 A Poseidon aparținând Forțelor Navale ale SUA a fost observat din nou efectuând o misiune de lungă durată peste vestul și centrul Mării Negre, subliniind nivelul susținut al atenției americane asupra zonei, pe fondul tensiunilor continue legate de războiul din Ucraina.
Grecia a semnat convenția Consiliului Europei privind înființarea unei comisii internaționale pentru examinarea cererilor de despăgubire pentru daunele cauzate Ucrainei de agresiunea Rusiei. Serviciul de presă al Consiliului Europei a făcut anunțul, pe 19 decembrie.
Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) a demonstrat din nou cât de vulnerabile şi expuse sunt activele militare ale aviaţiei ruse, executând al doilea atac major asupra bazei aeriene Belbek în decurs de o săptămână. Această ultimă operațiune, confirmată pe 20 decembrie, a vizat nu doar platforme de luptă, ci și infrastructura critică de comandă și control, într-o campanie sistematică de degradare a superiorității aeriene rusești deasupra Mării Negre.
Sprijinul pentru Ucraina va continua, Rusia fiind agresorul, a declarat, vineri, ministrul apărării de la Praga. Sprijinul pentru Ucraina va continua, a declarat Jaromír Zůna, ministrul apărării al Republicii Cehe. „Este vorba doar despre cum anume, cât mai optim, inclusiv din perspectiva intereselor noastre naționale, să sprijinim în continuare Kievul”, a adăugat el.
Forțele Aeriene ale SUA au început reconfigurarea radicală a aeronavei experimentale X-62 VISTA, un pas important pentru a scoate inteligența artificială din mediul de simulare și a o arunca direct în cockpit-ul viitoarei flote de avioane de luptă. Modernizarea sistemelor de misiune (MSU), finanțată prin Pentagon’s Test Resource Management Center, transformă un F-16 modernizat dintr-un simplu simulator de zbor într-o platformă de luptă autonomă complet echipată, capabilă să vadă, să proceseze și să decidă la viteze imposibile pentru un pilot uman.
Ucraina a transformat apărarea aeriană într-o cursă de producție în masă, atingând o bornă industrială care părea imposibilă în urmă cu un an: 1.000 de drone interceptoare, livrate zilnic pe front. Această mobilizare de forțe este răspunsul direct al industriei ucrainene de apărare la campania de atacuri de mare intensitate a Rusiei, care utilizează un număr mare de UAV-uri Shahed/Geran pentru a „seca” arsenalul de rachete antiaeriene scumpe ale Ucrainei.
Arhitectura de sprijin militar pentru Ucraina trece printr-o expansiune majora a infrastructurii sale de pe Flancul Estic. Generalul Maik Keller, comandantul adjunct al Comandamentului NSATU (NATO Security Assistance and Training for Ukraine), a confirmat că, începând cu luna ianuarie 2026, România va găzdui al doilea centru major de coordonare și tranzit al echipamentelor militare, operând în tandem cu hub-ul deja consacrat de la Rzeszow, Polonia.
Cel puțin cinci membri ai grupării jihadiste Stat Islamic (ISIS) au fost uciși în urma unor lovituri aeriene americane desfășurate în Siria, după cum a anunțat sâmbătă Observatorul Sirian pentru Drepturile Omului (OSDO). Atacurile vin ca reacție directă la incidentul din 13 decembrie, în care doi militari americani și un interpret civil au fost uciși în deșertul Palmyra.
Pe timpul nopții de 19.12.2025, armata rusă a aplicat o nouă lovitură de amploare facilităților energetice și militare din Odesa. În mai multe zone ale orașului, există deja o pană totală de curent. Acest lucru a fost anunțat de serviciile online ucrainene.
Planurile Germaniei pentru viitoarea generație de fregate de apărare aeriană (Klasse 127) au suferit o reconfigurare radicală, transformând ceea ce trebuia să fie un înlocuitor pentru clasa F124 într-o platformă de proiecție a forței fără precedent la nivel european.
Potrivit portalului itamilradar.com, un detașament de nave rusești format din submarinul Krasnodar din clasa Kilo și remorcherul maritim Altay a andocat în portul Alger, pe 18 decembrie, pentru o vizită de patru zile, încadrată oficial ca parte a cooperării navale ruso-algeriene.
Fostul președinte iranian Hassan Rouhani a stârnit controverse pe scară largă prin recentele sale declarații care au dezvăluit amploarea dezinformării și a calculelor greșite pe care se bazau factorii de decizie iranieni cu privire la capacitățile militare ale țării, în special în confruntarea cu adversarii săi tradiționali, precum Israelul și Statele Unite.
Darryl Nirenberg a fost confirmat în funcția de ambasador al Statelor Unite ale Americii la București, a anunțat, vineri, misiunea diplomatică americană din România.
Într‑una dintre cele mai mari operațiuni de repatriere din ultimele luni, 1.003 corpuri ale militarilor ucraineni au fost returnate în această dimineață în Ucraina, potrivit comunicatelor oficiale ale Comandamentului de coordonare pentru tratamentul prizonierilor de război (KShVOV). Rusia afirmă că trupurile aparțin personalului militar ucrainean decedat pe parcursul conflictului.
F/A-XX este proiectat să înlocuiască F/A-18E/F Super Hornet de a patra generație și să completeze flota de aeronave F-35C de generația a cincea.
Recent, o delegație a Statelor Unite s-a întâlnit cu producători ucraineni și a efectuat primele teste oficiale ale dronelor ucrainene. Kievul menționează că este pregătit să discute un "parteneriat strategic" în acest domeniu.
Karol Nawrocki, noul președinte al Poloniei pare să se fi inspirat din politica tranzacțională a administrației Trump, care, printre altele, condiționează livrarea de armament către Ucraina de achitarea acestuia.
Consilieri pe probleme de securitate națională din trei țări europene au zburat în Statele Unite pentru a participa la o nouă rundă de discuții pentru realizarea păcii în Ucraina.
Într-o premieră absolută care redefinește parametrii războiului asimetric, Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) a reușit distrugerea unui petrolier din „flota fantomă” rusească în apele internaționale ale Mării Mediterane. Operațiunea, confirmată de surse oficiale din cadrul unității de elită „Alpha”, a vizat nava QENDIL, un tanc petrolier de clasă Aframax, aflat sub sancțiuni internaționale, dar utilizat în continuare de Rusia pentru a eluda restricțiile occidentale.
Camera Superioară (Bundesrat) a Parlamentului german, care reunește cele 16 landuri federale, a adoptat vineri reforma serviciului militar pentru a consolida armata în contextul amenințării Rusiei și, deși deocamdată rămâne voluntar, în caz de necesitate serviciului militar poate fi declarat obligatoriu.
Programul Canadei pentru viitorul avion de vânătoare (Future Fighter Capability Project) se confruntă cu o presiune publică fără precedent, care riscă să deraieze una dintre cele mai importante achiziții militare din istoria țării. Un sondaj recent realizat de EKOS indică o schimbare radicală de percepție în rândul cetățenilor: o majoritate solidă sprijină acum tranziția către platforma suedeză Saab JAS 39 Gripen, în detrimentul continuării achizițiilor de avioane americane F-35A Lightning II.
DefenseRomania a discutat în exclusivitate cu eng. Carlo Ferlito, CEO Beretta, despre propunerea gigantului italian în programul SAFE în ceea ce privește achiziția viitoarelor arme de asalt pentru Armata României.
O breșă majoră s-a deschis în rețeaua de apărare a regiunii ruse Belgorod după ce dronele ucrainene au interceptat și distrus două lansatoare de rachete S-400 în plin proces de desfăşurare. Incidentul scoate la iveală vulnerabilitatea unora dintre cele mai importante active militare ale Rusiei în fața tacticilor de atac cu drone care operează la joasă altitudine.
Marina egipteană a trecut printr-o transformare radicală în ultimul deceniu, devenind una dintre cele mai puternice forțe navale din Orientul Mijlociu și Africa. Acest proces amplu de modernizare a început după ce președintele Abdel Fattah al-Sisi a preluat puterea în 2014, concentrându-se pe achiziționarea de nave de luptă avansate din țări europene precum Franța, Germania și Italia, alături de consolidarea producției interne .
Polonia a depășit chiar și Armata SUA în implementarea operațională a arhitecturii de apărare antiaeriană de nouă generație, transformând Varșovia în cel mai protejat oraș din lume împotriva amenințărilor aeriene. Într-un moment dificil pentru arhitectura de securitate a NATO, Ministerul polonez al Apărării a declarat oficial Capacitatea Operațională Deplină (FOC) pentru sistemul de apărare antiaeriană și antirachetă WISLA.
