Este vorba despre comandanții Aviației americane din Pacific (PACAF) și din Europa-Africa (USAFE), generalii cu patru stele, Kenneth Wilsbach și James Hecker, care au remarcat acest lucru în cadrul unei conferințe organizate săptămâna aceasta de Institutul Mitchell pentru Studii Aerospațiale al Forțelor Aeriene ale SUA.
Wilsbach a subliniat că problemele Rusiei în Ucraina atât în logistică, cât și în lupta de la sol, sunt o consecință a lipsei superiorității aeriene, în timp ce Hecker a apreciat că dacă Rusia și-ar fi impus superioritatea aeriană la începutul conflictului, și-ar fi asigurat și supremația aeriană, iar Ucraina ar fi fost terminată militar cu mult timp în urmă.
Foto: Ministerul Apărării al Federației Ruse
În urma acestei afirmații făcute de cei doi înalți generali americani, care probabil se află între primele 10 – 15 persoane din lume cele mai bine informate, se pune întrebarea cum de a fost posibil ca Rusia, a doua mare puterea aeriană a lumii, cu de peste 10 ori mai multe avioane de luptă decât Ucraina, să nu își poată impune cel puțin superioritatea aeriană?
Întrebarea este una fundamentală, deoarece, dacă se obține răspunsul că actualul nivel foarte avansat al sistemelor de apărare antiaeriană nu mai permite nimănui obținerea superiorității aeriene, atunci operațiile militare vor intra în impas în marea lor majoritate și vor fi caracterizate de mari pierderi de vieți omenești și distrugeri.
Înainte de a intra în explicații de natură operațională, tehnică și tactică, trebuie să precizăm că, după pierderea Crimeei și a unei părți din Donbas în 2014 - 2015, liderii politici și militari ai Ucrainei nu s-au îndoit nicio clipă că țara lor va fi atacată de Rusia cu toată forța ei, inclusiv cu arme nucleare. De atunci, în Ucraina a început un amplu proces de construire a apărării. Două exemple, în acest sens sunt cele mai elocvente.
După prima zi de război, comandantul-șef al Forțelor Armate ucrainene, generalul Zalujnii, i-a mulțumit generalului Mujenko, care a condus armata ucraineană între 2014 și 2019, perioadă decisivă în lansarea planurilor cele mai adecvate de pregătire, fără de care Ucraina nu ar fi fost în postura de a rezista . Al doilea exemplu este longevitatea extraordinară în funcție a fostului comandant al Forțelor Aeriene ucrainene, generalul-colonel Serghei Drozdov, între iulie 2015 și august 2021, cel care a supervizat construirea unui sistem de apărare antiaeriană dovedit deosebit de eficace și de rezilient în primele luni de război, dând restului forțelor armate ucrainene protecția necesară pentru a lupta și a respinge ofensiva, iar NATO și aliaților dându-le timpul necesar pentru a trimite arme și ajutoare.
Ar mai fi de adăugat ceva, care a contat foarte mult și fără de care Ucraina actuală nu ar mai fi existat. SUA au estimat că Rusia va ataca Ucraina și au oferit, în anii premergători invaziei, un sprijin militar relevant ucrainenilor. Între timp, Europa a creditat acest scenariu de invazie cu șanse mai mici, considerând că sancțiunile vor afecta semnificativ economia rusă și vor duce la descurajare. Totuși, trebuie ținut cont că fără sancțiunile din perioada 2014 – 2021, armata Rusiei era și mai puternică iar astăzi, războiul poate era deja câștigat de Rusia.
În zilele de dinaintea invaziei, SUA au avertizat repetat, că operația rusă este iminentă. Președintele Zelenski a înțeles acest lucru și la Conferința de Securitate de la Munchen cu patru zile înainte de atac, a făcut un ultim apel către comunitatea internațională de a nu se ajunge la război. China, singura țară care putea determina Rusia să se întoarcă din drumul său, fie a eșuat în a opri Rusia, fie nu a dorit să facă acest lucru.
Lucrurile erau decise din partea Rusiei, dar ceea nu se știa precis, era data și ora începerii ofensivei. Cu mai puțin de 24 de ore înainte de atacul masiv cu rachetele și aviația din dimineața de 24 februarie, Ucraina a aflat și această informație. Direcția de Informații a Armatei (GUR) a avut un agent infiltrat în Rusia la nivel înalt. Acesta a aflat că la ora 4.00 a.m. începe atacul, iar unul dintre obiective este aerodromul Antonov de lângă Kiev. Astfel, Ucraina a avut timpul necesar să mute exact înainte de atac instalațiile de apărare antiaeriană și aviația.
Din nefericire, agentul ucrainean care a reușit să avertizeze Ucraina la timp a fost ucis pe 5 martie chiar de persoane din Serviciul ucrainean de Securitate (SBU), în timp ce se pregătea pentru o altă misiune deosebit de periculoasă, deși fusese deconspirat. De ce GUR a riscat agentul deconspirat pentru o nouă misiune și de ce nu i-a asigurat o protecție adecvată în propria țară este greu de spus. Poate din disperare, iar la începutul lui martie 2022, când a avut loc asasinatul, în Ucraina era multă disperare.
Rezultatul salvării majorității apărării antiaeriene și aviației ucrainene se cunoaște.
După prima lună de război a devenit clar că Rusia nu reușise să-și impună superioritatea aeriană. Coloana militară cu o lungime de 60 de km care se apropia amenințător de Kiev a rămas la discreția artileriei ucrainene, care a tocat-o sistematic. Aviația nu a reușit să-i asigure acoperirea aeriană, iar forțele terestre rusești nu au reușit să se protejeze singure pe timpul marșului, perioadă când sunt cel mai vulnerabile, nefiind desfășurate pentru luptă.
O soartă asemănătoare au avut și cele două coloane care au reușit să pătrundă prin nord-estul Ucrainei și să ajungă până la Brovarî, la 10 km E-NE de Kiev. Rușii, fără acoperire aeriană nu au spart apărarea orașului Cernihiv, în nord-estul Ucrainei. Dacă rușii controlau Cernihivul, se ajungea la încercuirea completă a Kievului. În Marea Neagră, desantul maritim fără aviație nici măcar nu a încercat să debarce. Harkovul a rezistat și el.
Desigur, se pune întrebarea de ce ucrainenii nu au rezistat peste tot. Răspunsuri sunt de la caz la caz, dar în principiu se poate afirma cu un grad mare de certitudine că pe direcțiile vitale, ucrainenii au concentrat cele mai multe forțe, trebuind să sacrifice alte direcții considerate mai puțin importante. Pur și simplu, pentru atât le-a ajuns tehnica și oamenii să apere. A fost doar o chestiune de alegere.
Avioane rusești de tip MiG-29, foto: Ministerul Apărării al Federației Ruse
Prima mare nereușită a aviației tactice rusești, apare chiar la începutul războiului și este eșecul întrebuințării rachetelor antiradiolocație în distrugerea sistemelor ucrainene de apărare antiaeriană S-300 și Buk. Dacă această misiune reușea, atunci bombardierele strategice rusești ar fi intrat frecvent (foarte probabil zilnic) deasupra Ucrainei și ar fi lovit ținte de importanță strategică și operațională cu bombe nedirijate - muniție ieftină pe care Rusia o are din belșug. Altfel, atacă cu rachete de croazieră de două-trei ori pe lună, iar numărul acestora nu este suficient pentru a produce efecte distructive la scară mare asupra forțelor armate ucrainene.
De ce rachetele antiradiolocație rusești nu și-au atins țintele? O posibilitate este că aceste rachete nu sunt suficient de precise sau pot fi ușor înșelate de contramăsurile electronice ucrainene. O altă explicație este că pur și simplu rușii au prea puține rachete de acest tip și le folosesc decât atunci când sunt absolut siguri că ținta există. Desigur, există și ipoteza ca ucrainenii să manevreze foarte mult mijloacele lor antiaeriene strategice (S-300) aflate relativ aproape de linia frontului (cum este în cazul apărării orașelor Harkov, Odessa, Zaporojie și Dnepr) astfel încât timpul de expunere al unui mijloc să fie relativ mic, insuficient pentru ca avioanele să se ridice de la sol și să le identifice.
Cu toate acestea, rușilor le-a rămas varianta incursiunilor cu aviația tactică la mică și medie altitudine, fie pentru a susține trupele de la sol, fie pentru a lovi independent ținte în adâncime, fără însă a deține controlul aerian asigurat de supremație sau cel puțin de superioritatea aeriană. Nu au reușit să facă nici acest lucru deoarece, ucrainenii au avut foarte multe lansatoare antiaeriene portabile (MANPAD), mare parte primite din SUA și Marea Britanie. Sistemele Strela-10 și Osa au făcut aproximativ același lucru ca și MANPAD, dar principalul lor avantaj este radarul ce descoperă țintele aeriene care zboară la joasă altitudine în proximitatea liniei frontului.
În plus, aviația ucraineană de vânătoare a angajat curajos aviația rusă, blocând la începutul războiului tentativele de raiduri masive și trimițând un mesaj clar că sunt pregătiți pentru astfel de angajamente.
Văzând că nu reușește să își impună superioritatea aeriană, Rusia putea decide să întrebuințeze aproape toată aviația tactică de care dispune. Până când au început să vină masiv din Occident lansatoarele MANPAD și sistemele germane Ghepard, Rusia a avut la dispoziție cam una la două luni, în care putea aduce mult mai multă aviație pe front. Dar nu a făcut-o.
Un prim răspuns este că a crezut că nu va fi nevoie. În acest caz, se pare că evaluarea a fost greșită. O altă variantă este că, în mod normal, o țară cum este Rusia nu-și poate angaja toată aviația tactică pe o singură direcție, rămânând doar la adăpostul armelor nucleare. Totuși, în al doilea război mondial, Rusia a riscat strategic, dislocând toate forțele armate din Extremul Orient pentru a le aduce în zona europeană de confruntare cu Germania. Atunci s-a bazat pe informații potrivit cărora, Japonia nu avea de gând să o atace. Posibil, acum serviciile de informații rusești să fi aflat că situația stă altfel decât în al doilea război mondial? Poate nu se va afla niciodată acest lucru sau poate se va afla peste mulți ani. Desigur, există și varianta, potrivit căreia Rusia nu prea mai avea ce să aducă, deoarece aeronavele operaționale erau cu mult mai puține decât se știa. Acest lucru nu ar reprezenta o mare noutate, după modul cum a decurs războiul până acum, din partea Rusiei.
Avioane rusești de tip Su-35
Dacă Rusia nu a reușit la începutul războiului să obțină superioritatea aeriană, în momentul de față este o misiune aproape imposibilă. Chiar dacă ucrainenii nu mai au S-300, au sosit din Occident sistemele antiaeriene NASAMS, Hawk, Crotale, iar în curând apare Patriot și SAMP/T. Și vor mai veni și altele. NATO de-abia s-a încălzit în materie de apărare antiaeriană pe care o va trimite Ucrainei, deși sunt vehiculate termene relativ mari pentru fabricarea acestor arme sofisticate.
În acest sens, generalul american James Hecker preciza că, „pe termen scurt, trebuie doar să ne asigurăm că Rusia nu obține superioritate aeriană”.
Rusia nu are, momentan, suficiente arme capabile să elimine apărarea antiaeriană ucraineană, iar pe termen scurt, chiar și mediu, nu se întrevede că va le putea produce în cantitățile necesare. Totuși, Rusiei îi rămâne varianta de a procura rachete antiradiație performante din China, deși nu se cunoaște nici despre acestea dacă într-adevăr pot depăși sistemele occidentale.
În plus, chiar dacă China ar avea această tehnologie avansată, nu se poate presupune că va fi dispusă să o dea Rusiei. Sunt de luat în calcul posibile sancțiuni la adresa Chinei din partea SUA, UE și a aliaților lor, dar nu poate fi neglijată nici varianta că de fapt, China nu ar fi foarte interesată ca Rusia să câștige acest război. O Rusie slăbită de război este de preferat la orice graniță în schimbul unei Rusii învingătoare și revanșarde.
Deocamdată, nici Rusia și nici Ucraina nu pot întrebuința aviația la întreaga capacitate pentru a putea sprijini forțele care acționează terestru. În prezent, pe front situația este echilibrată, deși rușii încearcă să desfășoare acțiuni ofensive, fapt care ne-ar face să credem că dețin inițiativa strategică.
Dar situația nu va rămâne așa în viitorul apropiat - următoarele două-trei luni. Deja, Rusia, în materie de echipamente militare pierde pe zi mai mult decât poate produce în materie de mijloace pentru lupta terestră. În ceea ce privește calitatea pregătirii militarilor de pe front, situația este și mai gravă. Profesioniștii, care au început războiul și erau pregătiți și aveau un moral bun, mare parte fie au murit, fie sunt răniți, în incapacitate de a lupta.
În schimb Ucraina, primește din ce în ce mai mult sprijin occidental. Cele 130 de tancuri Leopard par puține acum, dar sunt doar începutul. La acestea se adaugă și pregătirea militarilor ucraineni în țările NATO. Acestea sunt două exemple larg vehiculate în media, dar sprijinul NATO este mult mai solid de-atât.
Din acest moment, timpul curge în favoarea Ucrainei, iar Rusia a conștientizat acest lucru, dar nu de acum, ci din toamna trecută când au început înfrângerile.
Forțele ruse de ocupație. Sursa foto: Twitter OSINTdefender
Forțele ruse vor intra în apărare. De aceea au nevoie de Bahmut, de Avdeevka și de Vugledar. Sunt puncte tari în teren, care pot fi apărate mai ușor. De aceea au construit fortificații, nu doar în Zaporojie, la sud de Nipru și în Crimeea, ci chiar pe teritoriul lor în regiunea Belgorod, limitrofă cu Ucraina. Se tem de ce este mai rău, pentru că știu că nu pot acoperi ritmul actual al pierderilor.
Tancurile vechi pe care Rusia le aduce în aceste zile pe front, fabricate la finalul anilor 1940, nu sunt nicidecum pentru ofensivă, pentru că după câțiva km se strică, iar logistica pentru ele este un coșmar. Sunt pentru apărare, urmând să fie folosite pe post de tunuri fixe sau pot juca chiar rol de ținte false, pentru a întârzia cât se poate de mult avansul ucrainenilor.
Și aici apare rolul Chinei și al vizitei președintelui Xi Jinping în Rusia. China fie furnizează ajutor militar, fie vine cu un plan de înghețare a luptelor sau cu orice care îi câștigă timp Rusiei. Totuși, un timp pe care Rusia nu îl mai are. Fostul președinte rus, Dmitri Medvedev, declara că dacă Rusia nu câștigă acest război, se va dezintegra, în timp ce șeful companiei militare private, Evgheni Prigojin, declara că Bahmutul este cheia întregului front. A uitat însă să specifice că nu pentru Ucraina este cheia, ci pentru apărarea forțelor ruse, dar cu condiția să îl câștige.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Rusia azi, ajunsă dependentă militar de state precum Coreea de Nord, e la ani lumină nu doar în ceea ce privește PIB-ul, dar și dezvoltarea tehnologică, atât de SUA cât și de China. Lucru demonstrat și de competiția în spațiu dintre SUA și China, pentru a ajuns la Polul Sudic al Lunii.
Donald Trump a întocmit o listă confidențială de posibile ținte ce pot fi lovite în Venezuela, în acest moment fiind așteptat doar ordinul președintelui american.
Deși situația în estul Ucrainei în zona Pokrovsk este critică, ocupantul rus încercând să forțeze avansul pentru a „deschide ușa” către Donețk și a încerca ocuparea întregului Donbas, ultimele rapoarte arată că de fapt nu aici rușii au reușit cel mai mare avans în ultimele 30 de zile.
După ce mai multe drone rusești au încălcat spațiul aerian al Poloniei luna trecută, liderii politici si militari de pe continent au accelerat brusc ideea unui „zid anti-drone”. Pare o reacție logică la o amenințare palpabilă, dar este, în esență, o capcană strategică costisitoare.
Pentagonul a transmis Casei Albe că furnizarea rachetelor Tomahawk către Ucraina este fezabilă din punct de vedere militar și nu ar afecta stocurile strategice ale Statelor Unite. Această evaluare tehnică, menită să deblocheze o decizie crucială, pare însă a se fi lovit de un zid politic la Washington. Decizia finală rămâne în mâinile președintelui Donald Trump, iar semnalele de la Casa Albă sunt, în cel mai bun caz, contradictorii.
Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) a reușit o performanță militară remarcabilă, distrugând 48% din totalul sistemelor rusești de apărare antiaeriană „Panțir-S1” de la începutul anului 2025. Anunțul, care indică o vulnerabilitate critică a Moscovei, a fost făcut chiar de șeful SBU, Vasil Maliuk, în timpul unui briefing susținut la 31 octombrie, alături de președintele Volodimir Zelenski.
Serviciile de securitate ucrainene au distrus o rachetă balistică rusească de tip Oreshnik în interiorul Rusiei în vara anului 2024, a declarat președintele Volodimir Zelenski la un briefing de presă pe 31 octombrie.
Finlanda a declanșat una dintre cele mai ample mobilizări militare de la aderarea la NATO. Peste 15.000 de militari finlandezi, alături de trupe din Marea Britanie, Suedia și Polonia, au început exerciții de amploare în sudul și estul țării, multe dintre ele la doar câțiva kilometri de granița rusă. Mesajul este neechivoc și vizează direct Moscova: Finlanda, acum stat de linia întâi al Alianței Nord-Atlantice, se pregătește activ și fără rezerve pentru scenarii de război.
Potrivit unor surse de la Washington, Administrația Trump a identificat deja ținte militare în Venezuela utilizate pentru traficul de droguri, iar o campanie aeriană împotriva acestora pare iminentă. Această mișcare ar marca o escaladare semnificativă a conflictului, transmițând un mesaj clar liderului venezuelean Nicolas Maduro: timpul său la putere este pe terminate.
Agenția de presă Reuters a anunțat, pe 31.10.2025, citând o declarație a ministrului de externe ucrainean, Andrii Sybiha, că Rusia a atacat în ultimele luni Ucraina cu o rachetă de croazieră a cărei dezvoltare secretă l-a determinat pe Donald Trump să renunțe la Tratatul privind interzicerea rachetelor cu rază scurtă și medie de acțiune (Tratatul INF) în primul său mandat de președinte al SUA.
Pe 28 octombrie au apărut primele informații, unele neoficiale, că SUA vor retrage din România un contingent militar. Confirmarea oficială a venit destul de repede, pe 29 octombrie. Decizia era așteptată la București, Washington dar și la NATO.
Kievul a decis o ruptură diplomatică neașteptată, dar fermă, anunțând pe 29 octombrie închiderea ambasadei sale din Havana și retrogradarea relațiilor cu Cuba. Decizia șoc, confirmată de ministrul ucrainean de externe, Andrii Sybiha, este un răspuns direct la ceea ce Ucraina consideră a fi complicitatea tacită a autorităților cubaneze în recrutarea masivă de cetățeni cubanezi pentru a lupta alături de forțele rusești pe frontul ucrainean.
Uniunea Europeană lucrează la o nouă strategie de apărare menită să permită statelor membre să mute rapid tancuri, artilerie și alte echipamente militare grele pe întregul continent, în eventualitatea unui conflict major. Într-un context de securitate tot mai tensionat și pe fondul agresiunii Rusiei în Ucraina, Bruxelles-ul da primele semne ca accelereaza demersurile pentru a se asigura că Europa poate răspunde eficient oricărei amenințări de securitate, în special pe flancul estic al NATO.
În teoria clasică a domeniului securității internaționale, amenințările erau clar definite: state rivale, blocuri de puteri militare sau, mai recent, rețele teroriste ierarhizate. Ceea ce un articol publicat recent în revista Forbes descrie nu se încadrează confortabil în niciuna dintre aceste categorii. Asistăm la nașterea unei amenințări de securitate de tip nou, una care nu are nevoie de baze de antrenament delimitate de garduri cu sârmă ghimpată sau de finanțare de la un stat-sponsor. Ea are nevoie doar de o conexiune la internet, o imprimantă 3D și, cel mai important, o platformă de socializare care să-i găzduiască ideologia.
Președintele american Donald Trump a ordonat Departamentului Apărării să reia imediat testarea armelor nucleare americane, în conformitate cu acțiunile altor puteri nucleare, a scris șeful Casei Albe pe propria rețea de socializare Truth joi dimineață, cu puțin timp înainte de a se întâlni cu omologul său chinez Xi Jinping în Coreea de Sud.
Prezența chineză în zonele de conflict din Africa s-a transformat dintr-o simplă sursă de armament într-o rețea transnațională integrată care susține logistic și financiar economiile violente de pe continent. Deși analizele anterioare au confirmat deja prezența pe scară largă în mâinile grupărilor militante a armelor de calibru mic fabricate în China, dezvăluind fragilitatea mecanismelor de control, problema este mult mai profundă decât simpla mișcare fizică a armelor.
O decizie a Pentagonului de a întrerupe rotația unei brigăzi americane în România a provocat o fractură neașteptată și severă la Washington. Într-o mișcare rară, cei mai puternici doi republicani din comisiile de apărare ale Congresului au emis o declarație comună extrem de dură, prin care nu doar că se opun deciziei, dar acuză administrația Trump de subminarea propriei strategii și de trimiterea unui semnal periculos Moscovei.
O declarație de o fermitate rar întâlnită în cancelariile europene, venită din partea ministrului belgian al Apărării, Theo Francken, a declanșat o replică diplomatică imediată de la Moscova. Într-un interviu acordat publicației belgiene De Morgen, Francken a afirmat fără echivoc că un atac rusesc asupra sediului NATO ar atrage represalii devastatoare.
Un incident de securitate, ținut inițial ascuns, a avut loc în sudul Estoniei, la doar 30 de kilometri de granița cu Federația Rusă. Două drone neidentificate au survolat cazarmele militare de la Reedo, o bază care găzduiește unități de elită ale armatei americane. Forțele aliate au reacționat imediat, neutralizând una dintre aeronave. Evenimentul nu este un simplu incident local, ci un semnal clar al presiunii hibride tot mai mari asupra flancului estic al NATO și un test direct al vitezei de reacție aliate.
După ce informațiile cu privire la retragerea unei părți a militarilor americani au apărut în presa internațională, datele au fost confirmate și de Ministerul Apărării Naționale. E vorba mai exact despre prezența rotativă de la Mihail Kogălniceanu, stabilită așadar imediat după invadarea Ucrainei de către Federația Rusă. Astfel, ne întoarcem la prezența americană dinainte de 2022.
„România si Aliatii au fost informați de decizia Statelor Unite privind redimensionarea trupelor americane din Europa”, anunță Ministerul Apărării Naționale (MApN). Cu alte cuvinte e vorba de retragerea unei părți din trupele americane prezente la noi.
O „scrisoare de consolare” primită de la Washington. Asta a obținut Germania pentru a-și proteja propria infrastructură energetică de sancțiunile propriului său aliat, Statele Unite. Situația, confirmată de ministrul german al economiei, Katherina Reiche, este o demonstrație perfectă a ceea ce înseamnă să nu duci o treabă la bun sfârșit.
Budapesta face demersuri active pentru a crea o nouă alianță în interiorul Uniunii Europene, formată din state sceptice față de sprijinul acordat Ucrainei.
Avertismentul ministrului finlandez al Apărării, Antti Hakkanen, este tranșant și depășește granițele imediate ale conflictului din Ucraina. Într-un interviu oferit The Guardian, Hakkanen subliniază o realitate geopolitică fundamentală: înfrângerea Rusiei în Ucraina nu este doar o necesitate regională, ci un factor critic pentru descurajarea agresiunii Chinei în Indo-Pacific. Cele două teatre de operații, aparent distincte, sunt, în viziunea Helsinkiului, profund interconectate.
Analiza detaliată a programului militar chinez relevă o dinamică de putere paradoxală, situată la intersecția dintre inovația internă și dependența externă. Pe de o parte, dezvoltarea vehiculului autonom Norinco P60 și avansul rapid al modelului DeepSeek ilustrează ambiția Beijingului de a domina războiul hibrid modern. Pe de altă parte, investigație jurnalistică realizată de agenţia Reuters arată că Armata Populară de Eliberare (PLA) a Chinei continuă să folosească, inclusiv prin canale neoficiale, cipurile restricționate Nvidia A100 și H100, ceea ce subminează retorica suveranității tehnologice.
Într-un interviu recent acordat publicaţiei ucrainene UNITED24 Media, generalul (r) David Petraeus, o figură marcantă a strategiei militare americane și fost director CIA, a făcut o radiografie de o importanță capitală a transformărilor induse de conflictul din Ucraina. Trebuie să înţelegem că observațiile sale nu se rezumă la dinamica imediată a frontului, ci trasează contururile unei noi ere pe care o definește drept „războiul definit de software” - o realitate emergentă bazată pe supremația inovației constante, a sistemelor fără pilot și a inteligenței artificiale.
În timp ce Rusia se luptă cu un eșec sângeros în Ucraina, cu pierderi umane care se apropie de 1,2 milioane, iar economia este sufocată de sancțiuni, Președintele Vladimir Putin a simțit nevoia să proiecteze forță într-un mod cât se poate de periculos. Luni, 26 octombrie 2025, flancat de Generalul Valeri Gerasimov, Putin a anunțat, triumfalist, testarea reușită a rachetei de croazieră cu propulsie nucleară 9M730 Burevestnik (cunoscută de NATO sub numele de cod ‘Skyfall’).
Oficiali militari britanici de rang înalt, inclusiv foști șefi NATO și ai Apărării, au lansat un apel direct către Guvernul de la Londra pentru a iniția discuții cu Germania privind dezvoltarea unei strategii comune de descurajare nucleară.
Ministrul norvegian al Apărării, Tore Sandvik, a avertizat că Moscova acumulează arme nucleare și submarine de atac în apropierea Cercului Arctic, în pregătirea unui război cu NATO, potrivit publicației The Telegraph. El a declarat că au fost detectate activități de construcție în Peninsula Kola din Rusia, unde rușii își au Flota Nordică și au desfășurat o parte din arsenalul lor nuclear.
Un grup de bombardiere chineze H-6K a survolat recent împrejurimile Taiwanului pentru a exersa "exerciţii de luptă", a relatat duminică seara media de stat chineză, făcând publice aceste exerciţii cu doar câteva zile înainte de întâlnirea dintre preşedinţii SUA şi Chinei, preconizată să se desfăşoare în Coreea de Sud, remarcă agențiile Agerpres și Reuters. Ministerul Apărării taiwanez a calificat aceste informaţii drept o manevră propagandistică.
Suedia va construi încă două submarine moderne (clasa A26) pentru a consolida securitatea în zona Baltică. Flota suedeză va crește la 5 submarine.
Serviciul de informații militare al Ucrainei (GUR) a făcut publică recent intenția Moscovei de a importa 12.000 de muncitori nord-coreeni până la sfârșitul anului pentru producția internă de drone de atac de tip Shahed (cunoscute în Rusia sub numele de "Gheran" sau "Gerbera").
Emisarul preşedintelui american pentru Africa, Massad Boulos, a declarat sâmbătă, într-o discuţie cu AFP, că războiul din Sudan a provocat 'cea mai mare criză umanitară din lume', el denunţând "atrocităţi inacceptabile", potrivit Agerpres.
Oficialii ucraineni au menționat că Rusia lansează zilnic 200-250 de bombe aeriene deasupra teritoriului Ucrainei și va ajunge probabil la 120 de mii de unități produse până la sfârșitul lui 2025.
De asemenea, Moscova vrea să crească la 400 de km raza de acțiune pentru unele bombe cu planare.
Soluțiile la această problemă pot fi dronele interceptoare.
Serviciile secrete ucrainene au anunțat că au atacat calea ferată transsiberiană a Rusiei. Conform unui mesaj al serviciilor de informații HUR, scopul era de a bloca livrările de muniție către Rusia pe această rută.
Vehiculele blindate moderne au devenit o provocare economică uriașă, programele de înarmare cu astfel de echipamente rivalizând ca amploare cu cele pentru avioanele de vânătoare, o schimbare radicală care redesenează harta cheltuielilor globale pentru apărare.
Este legitim, din perspectiva siguranței naționale, ca un contract strategic pentru gaz din Marea Neagră semnat cu o companie rusă precum Lukoil să rămână fără probleme în picioare?
În acest timp, americanii de la Exxon Mobile au decis să părăsească România, și să vândă participația la Neptune Deep, după ce autoritățile de la București au vrut redevențe mai mari, pe principiul "nu ne vindem țara".
Pe fondul continuării conflictului din Ucraina, care în ultima perioadă a generat dispute din ce în ce mai intense între Federația Rusă pe de parte și SUA, respectiv NATO, pe de altă parte, mijloace aliate de lovire și cercetare au desfășurat o serie de operațiuni complexe în proximitatea frontierelor rusești de la Marea Neagră și Marea Baltică.
Coreea de Nord și-a redus cu peste jumătate aprovizionarea cu obuze de artilerie către Rusia în acest an, au declarat serviciile de informații ucrainene, a declarat pentru Reuters Vadym Skibitsky, șef adjunct al serviciului de informații militare HUR din Ucraina.
Franța a publicat pentru prima dată imagini cu racheta sa cu focos nuclear, ASMPA-R, așa cum se numește varianta recent modernizată a rachetei ASMP.
Site-ul de știri israelian Walla a dezvăluit un acord istoric de apărare între Grecia și Israel. Acest acord este cel mai mare de acest fel dintre cele două țări și își propune să acopere lacunele cruciale din apărarea aeriană a Greciei, care a demonstrat vulnerabilități împotriva rachetelor balistice și a dronelor.
SUA au anunțat azi operațiunea "Southern Spear" și lovirea țintelor narcotice de pe teritoriul Venezuelei. În tot acest context în care tensiunile dintre SUA și Venezuela escaladează, administrația Trump a intensificat prezența militară în Caraibe. Ca răspuns, Venezuela a anunțat o mobilizare militară la scară națională, acuzând Washingtonul că pregătește o intervenție pentru înlăturarea președintelui Nicolas Maduro.
În timpul atacului masiv efectuat în noaptea de 14.11.2025, Rusia a lovit regiunea Sumî din Ucraina cu cea mai avansată rachetă anti-navă Zircon, care a fost inițial concepută pentru a viza Marina SUA.
Republica Moldova are în dotare obuziere israeliene ATMOS 2000 de 155 mm montate pe camioane, ceea ce înseamnă trecerea Chișinăului de la sistemele sovietice la cele NATO.
Flota de elicoptere Black Hawk a României zboară intens iar această utilizare aduce și provocări privind mentenanța, provocări la care răspunde Aerostar Bacău, unde compania face mentenanța atât pentru Black Hawk, cât și pentru avioane F-16 Fighting Falcon. În cazul Black Hawk e vorba de elicopterele S-70M care sunt utilizate nu de Armată ci de MAI prin Ministerul Afacerilor Interne.
Industria de armament a Ucrainei începe să tureze, dronele, obuzierele sau rachetele de croazieră fiind principalele direcți pe care se concentrează oficialii și companiile ucrainene.
Miniștrii apărării din Germania, Franța, Italia, Polonia și Marea Britanie, reuniți vineri la Berlin, s-au angajat să coopereze mai strâns împotriva ''amenințărilor hibride'' din partea Rusiei, cum ar fi atacurile informatice, incursiunile de drone și dezinformarea, transmit agențiile Agerpres și AFP.
Vizita de la sfârșitul săptămânii trecute, anunțată discret de premierul ungar Viktor Orbán, a fost însoțită de numeroase speculații politice și economice. Dincolo de declarațiile diplomatice și comunicatele oficiale, natura acordurilor semnate și reacțiile interne au stârnit dezbateri aprinse la nivel intern, opoziția acuzând o posibilă „îndatorare masivă” a țării.
Autoritățile române l-au convocat pe ambasadorul Federației Ruse la București. Fragmentele recuperate de autoritățile române de la locul prăbușirii vehiculului aerian probează indubitabil apartenența acestuia și implicarea în atacurile masive asupra Ucrainei, se arată în comunicatul Ministerului român de externe.
În noaptea de 14 noiembrie, dronele ucrainene au lovit un depozit de petrol din portul rusesc Novorossiisk.
Grupul american de private equity Carlyle analizează în prezent posibilitatea achiziționării activelor internaționale ale gigantului petrolier rus Lukoil, potrivit unor surse Reuters apropiate discuțiilor.
Uniunea Africană a tras un semnal de alarmă cu privire la deteriorarea rapidă a situației umanitare și de securitate din Mali, lansând un apel urgent către comunitatea internațională pentru a interveni într-un mod coordonat și ferm pentru a confrunta gruparea Jama'at Nusrat al-Islam wal-Muslimin, legată de Al-Qaeda.
Statele Unite au lansat Operațiunea Southern Spear, care vizează narcoteroriștii din emisfera vestică, a anunțat secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, pe rețeaua de socializare X. Potrivit acestuia, operațiunea a fost comandată de președintele american Donald Trump.
Surse rusești și ucrainene au informat că, în cursul nopții de 14.11.2025, trupele ruse au lansat o nouă serie de lovituri în adâncimea teritoriului Ucrainei, întrebuințând atât rachete balistice și de croazieră, precum și drone de atac.
Un Su-30 s-a prăbușit joi în Karelia, nord-vestul Rusiei. Accidentul a fost confirmat de Ministerul Apărării, relatează agenția de știri TASS. Cei doi membri ai echipajului au murit.
În perioada 11-12 noiembrie, miniștrii de externe ai țărilor G7 și Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene s-au întâlnit în Canada pentru a discuta cele mai presante probleme internaționale de securitate, inclusiv despre agresiunea armată a Rusiei împotriva Ucrainei.
Tot mai multe indicii arată că România a pus în mecanismul SAFE programul mașinii de luptă a infanteriei (MLI), un program ce vizează înlocuirea bătrânelor MLI-84 Jderul.
Statul Major General al Forțelor Armate ale Ucrainei a anunțat că, în noaptea de 13 noiembrie, armata ucraineană a efectuat o serie de lovituri cu rază lungă de acțiune asupra infrastructurii militare ruse în Crimeea ocupată, regiunea Zaporojie și pe teritoriul rusesc, folosind mai multe tipuri de arme produse pe plan intern, inclusiv rachete Flamingo și Bars.
China avansează rapid în dezvoltarea celui de-al patrulea său portavion, care se pare că va fi primul cu propulsie nucleară. Un punct de cotitură și o capacitate tehnologică care ar duce China într-un club select în care doar două țări mai sunt. Desigur, unul din ele este SUA, care dispune de toate cele 11 portavioane cu astfel de propulsie.
Israelul și Turcia se confruntă direct, după ani de cooperare care s-au prăbușit în urma crizei "Flotilei Marmara" din 2010. Astăzi, cele două țări își transformă divergențele politice într-o concurență acerbă în industria de apărare, existând posibilitatea ca dronele lor să se ciocnească pe cerul Siriei, care a devenit o arenă de influență suprapusă, pe fondul unei curse aprinse pentru conducerea pieței globale a dronelor.
Uniunea Europeană va oferi Ucrainei aproape șase miliarde de euro, a anunțat joi președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, într-un discurs adresat Parlamentului European.
Europa încearcă să învețe din mers să-și dobândească o coeziune militară și industrială, proces accelerat de recalibrarea intereselor SUA și de războiul rus de agresiune în Ucraina. Dacă la nivel economic și politic lucrurile sunt bine așezate, Europa mai are mult de lucrat în ceea ce privește viziunea strategică și mai ales componenta militară. În ciuda fondurilor uriașe alocate. Iar cel mai elocvent exemplu este disputa politică și industrială, dusă deja cu cuțitele pe masă, între Franța și Germania privind construirea viitorului avion de generația a 6-a.
