Povestea „Careului de Ași”: Escadrila de distrugătoare a României, de la scufundarea Moscova la evacuarea forțelor române din Crimeea și ce s-a întâmplat cu ea după război
Din când în când este bine să ne reamintim de eroii noștri, să le privim faptele cu atenție și să le înțelegem semnificațiile și ecoul în timp. Unii dintre ei au activat în „Careul de Aşi”, porecla dată celei mai renumite unități a Marinei Regale Române din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Fotografie din timpul războiului cu Regele Ferdinand, în camuflaj de aschii. Foto: Wikipedia
Pe 15 mai, Forțele Navale Române au aniversat 105 ani de la înființarea a două importante structuri ale sale – Flotila 56 Fregate „Contraamiral Horia Macellariu” și Grupul 256 Elicoptere.
Emblema Flotilei 56 Fregate
Cu acest prilej, au fost prezentate cele mai importante momente din evoluția lor, iar șeful Statului Major al Forțelor Navale, viceamiralul Mihai Panait, a subliniat în alocuțiunea sa participarea constantă a celor două structuri la misiunile naționale și internaționale, cu nave și aeronave, în regiunea Mării Negre și în bazinul mediteraneean și a mulțumit personalului pentru eforturile depuse.
Flotila 56 Fregate „Contraamiral Horia Macellariu” și Grupul 256 Elicoptere continuă tradițiile moștenite de la Diviziunea Contratorpiloarelor și Escadrila de Hidroplane, structuri care au fost înființate la data de 15 mai 1920, în subordinea Diviziei de Mare.
Istoric al Diviziunii Contratorpiloarelor / Escadrila de Distrugătoare - „Careul de Aşi” al Marinei Regale a României
Prin Înaltul Decret Regal nr. 2256 bis din 15.05.1920, sub comanda comandorului Pantazzi I.Vasile a fost înfiinţată Diviziunea Contratorpiloarelor.
Unitatea avea în componenţă contratorpiloarele Mărăşti şi Mărăşeşti, care fuseseră comandate în anul 1914 şantierului Pattison din Neapole, Italia, dar care, datorită începerii Primului Război Mondial au fost folosite de Marina Italiană în acţiunile de luptă împotriva Flotei austro-ungare, sub numele de Sparviero (Mărăşti) şi Nibbio (Mărăşeşti). La 1 iulie 1920, aceste două nave au sosit la Constanţa şi au fost încadrate ca distrugătoare clasa Aquila în subordinea Diviziei de Mare.
La 1 aprilie 1927, unitatea îşi schimbă denumirea în Grupul Distrugătoarelor.
Începând cu 7 septembrie 1930, în conformitate cu Ordinului de Zi nr. 35 al Comandamentului Marinei, în compunerea unităţii intră şi distrugătoarele Regele Ferdinand şi Regina Maria, comandate în 1926 Şantierelor italiene CTT&Pattison şi construite în perioada 1927 – 1930.
Distrugătorul Regele Ferdinand, în 1935. Foto: Surse deschise
La 1 iulie 1931, sub comanda comandorului Schmidt S. Victor, Grupul de Distrugătoare se transformă în Escadra de Distrugătoare, iar la 1 aprilie 1933 îşi schimbă din nou denumirea devenind Escadrila de Distrugătoare.
Participarea în al Doilea Război Mondial: scufundarea distrugătorului Moscova și a două submarine din Flota sovietică a Mării Negre, Operația 60.000
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Escadrila de Distrugătoare era cunoscută drept careul de aşi al Marinei Regale, având inscripţionate pe bordaj Regele Ferdinand – asul de cupă, Regina Maria – asul de pică, Mărăşeşti – asul de treflă şi Mărăşti – asul de caro. Misiunile acestor nave au constat în apărarea litoralului românesc, în asigurarea protecţiei transporturilor de trupe şi materiale, în protecţia navelor care executau minări în zonele de litoral ale ţării noastre dar şi în zone ale teatrului de operaţii din Nordul Mării Negre.
La 1 decembrie 1941 distrugătorul Regina Maria a lovit un submarin inamic în zona Şabla, distrugătoarele Regina Maria şi Mărăşeşti au participat în ziua de 26 iunie 1941 la lupta navală din zona Tuzla împotriva crucişătoarelor sovietice Moscova şi Harkov, reuşind să-l scufunde pe primul şi să-l avarieze pe al doilea, iar la 17 decembrie 1941 distrugătorul Regele Ferdinand a scufundat un submarin inamic în zona Burgas.
“Operația 60.000”
Distrugătorul Regina Maria, lângă Sevastopol. Foto: Surse deschise
Escadrila de Distrugătoare îşi aduce o contribuţie importantă în cea mai mare operaţie navală din Marea Neagră - evacuarea forţelor române din Crimeea în perioada 5 aprilie – 14 mai 1944, cunoscută sub denumirea Operația 60.000. Acţiunea s-a desfăşurat atât prin convoierea navelor cât şi prin luarea la bord a unor trupe.
Misiunile Escadrilei de Distrugătoare în perioada 22 iunie 1941 – 23 august 1944 pot fi sintetizate astfel: 71 misiuni, 1840 ore de marş, 22.771 Mm parcurse.
23 august 1944 – Orașul Constanța și Escadrila de Distrugătoare salvate de la distrugere de contraamiralul Horia Macellariu
Evenimentele de la 23 august 1944 și din zilele imediat următoare găsesc Escadrila de Distrugătoare în portul Constanţa. În ziua de 25 august 1944, după al doilea ultimatum dat trupelor germane, comandantul forţei germane, viceamiralul Brinkmann ordonă retragerea navelor din portul Constanţa fără a provoca distrugeri. Datorită tactului, a relațiilor deosebite avute cu viceamiralul german Helmuth Brinkmann, contraamiralul Horia Macellariu aflat la comanda Forțelor Navale Maritime a reușit să evite un angajament între forțele germane și cele române.
În cartea sa de memorii, „În plin uragan”, amiralul Macellariu a descris felul în care a decurs discuția sa cu amiralul german: "Între patru ochi, am examinat împreună situația și l-am determinat să se retragă fără luptă și distrugeri, care ar fi făcut victime în populația nevinovată. (...) Deci, bătălia dintre flota germană și flota română s-a dat între mine și amiralul Brinkmann, în bateria germana Tirpitz." Ca urmare a acestor discuții, flota germană s-a retras fără luptă, la 25 august 1944.
Pentru faptul că nu a deschis focul împotriva forțelor germane, contraamiralul Macellariu a fost judecat de două ori, fiind acuzat de "pactizare cu inamicul". El s-a justificat prin faptul că flota germană era superioară din punct de vedere militar față de flota română și atacarea flotei germane ar fi cauzat distrugerea flotei române. Tribunalul Poporului l-a considerat nevinovat, achitându-l.
„Pe germani i-a dezarmat marea. Dacă am fi încercat s-o facem noi, potrivit ordinelor pe care le aveam, inițiativa noastră n-ar fi reușit decât să creeze un dezastru național. Mi-ar fi fost ușor, dacă aș fi fost nebun, să ordon: Deschideți focul! Dar nici un amiral, în toată istoria războaielor navale, n-ar fi admis o asemenea soluție: să se bată în port! Dacă aș fi procedat totuși așa, probabil că acei oameni de la Tribunalul Poporului m-ar fi considerat un erou, deși în realitate n-aș fi fost decât un criminal plin de sângele camarazilor mei - puși de țară sub ordinele mele, să-i apăr, nu să-i ucid -, plin de sângele populației nevinovate, pe care trebuia s-o cruț, ca să nu mai pomenesc de mormanul de ruine în care ar fi fost transformată Constanța și localitățile din jurul ei”, a scris Macellariu în cartea sa de memorii „În plin uragan”.
Escadrila de Distrugătoare sub ocupația sovietică
Fotografie din timpul războiului cu Regele Ferdinand, în camuflaj de aschii. Foto: Wikipedia
În ziua de 29 august, comandantul Forţei Navale Maritime şi al teritoriului Dobrogea, contraamiralul Macellariu primeşte un ultimatum din partea comandantului Forţelor Navale Sovietice din Marea Neagră, amiralul Oktiabriski. Prima cerere a notei ultimative avea următorul conţinut: „Toată Flota românească de război şi auxiliară să fie mutată la Sulina şi predată Comandamentului Maritim Sovietic”. După consultări cu Statul Major al Marinei şi cu Marele Stat Major al Armatei, contraamiralul Macellariu transmite amiralului sovietic hotărârea autorităţilor militare române de a colabora, nu de a se preda.
5 septembrie 1944: Comandantul Escadrilei de Distrugătoare se sinucide în momentul ocupării navelor de sovietici
La 30 august 1944 în portul Constanţa intră primele unităţi navale sovietice. La bordul navelor militare pătrund în ziua de 5 septembrie militari sovietici înarmaţi care debarcă echipajele române, ofiţerii şi maiştrii fiind internaţi în clădirea Gării Maritime. Comandantul Escadrilei de Distrugătoare cpt.cdor Dumbravă Alexandru s-a sinucis, iar ofiţerul de gardă, cpt. Tudor Nicolae, a fost rănit prin împunsături de baionetă. Acest incident a avut loc la bordul navei comandant NMS Regina Maria. Cele patru distrugătoare, împreună cu alte nave ale Marinei Regale, având la bord echipaj sovietic, părăsesc portul Constanţa în ziua de 12 octombrie 1944, intrând în compunerea flotei sovietice dislocată în porturile din Marea Neagră.
Cpt.cdor Dumbravă Alexandru
La 4 octombrie 1945, prin Ordinul circular nr. 6255 al ministrului Secretar de Stat pentru Marină – amiralul Petre Bărbuneanu – se face cunoscut personalului din Marină că: „Guvernul sovietic a consimţit să transmită guvernului român navele captură de război, astfel: 2 distrugătoare (Mărăşti şi Mărăşeşti), 2 canoniere, 2 torpiloare, 1 submarin, 6 vedete rapide, 3 vedete de pază, 2 vase hidrografice. Aceste nave vor forma nucleul marinei noastre de război viitoare.” Solemnitatea restituirii de către URSS a navelor româneşti a avut loc la Galaţi, pe 12 octombrie 1945. Navele Mărăşti şi Mărăşeşti au format Secţia Distrugătoare în cadrul Grupării Navelor de Mare. Distrugătoarele au intrat în reparaţii, la fel ca şi celelalte nave maritime restituite de guvernul sovietic.
Dar navele surori „Regele Ferdinand” și „Regina Maria” nu s-au întors acasă în 1945. Ele au fost confiscate și încorporate în Flota sovietică Mării Negre sub numele de Likhoy (fost Regele Ferdinand) și Letuchiy (fost Regina Maria), pe 20 octombrie 1944. Au fost returnate României în 1951 și redenumite D21 și , respectiv D22. Au servit până în 1961, când au fost casate.
La 11 mai 1951, prin ordinul M.St.M nr. 00316 s-a realizat o nouă organizare a comandamentelor, unităţilor şi formaţiunilor Marinei Militare. A fost constituit Divizionul de Distrugătoare format la început din două nave, iar din iunie 1951, când guvernul sovietic a restituit României o parte din navele luate la 5 septembrie 1944, în compunerea divizionului au intrat şi distrugătoarele tip R – Regele Ferdinand şi Regina Maria.
În anul 1952, printr-o nouă organizare a Marinei Militare, a fost înfiinţat Divizionul 418 Distrugătoare, având în compunere cele 4 nave sub numele tactic D11 - Mărăşti, D12 - Mărăşeşti, D21 – Regele Ferdinand, D22 – Regina Maria, dislocate în portul Constanţa.
Activitatea la bordul distrugătoarelor s-a desfăşurat până în aprilie 1961 când a început acţiunea de tăiere a acestora şi a altor nave ale Marinei Militare Române.
Câteva cuvinte despre activitatea anticomunistă, detenția și reabilitarea contraamiralului Macellariu
Contraamiralul Horia Macellariu
Flotila 56 Fregate de astăzi, urmașul „Careului de Ași” al Marinei Regale a României, poartă, din 30.12.2020, numele onorific de „Contraamiral Horia Macellariu”. În august 1944, Macellariu a salvat unitatea și oamenii ei de la distrugere, negociind înțelept cu amiralul german Brinkmann.
După instalarea guvernului Petru Groza, pe 6 martie 1945, contraamiralul Horia Macellariu a fost trecut din oficiu în poziția de rezervă („trecerea din oficiu în rezervă a personalului activ al armatei care prisosește peste nevoile de încadrare”), alături de alți generali. Avea vârsta de 51 de ani neîmpliniți.
În august 1945, Macellariu a luat legătura cu Ion Bujoiu, pentru alcătuirea unui comitet de conducere a organizațiilor anticomuniste din țară care se opuneau guvernului Dr. Petru Groza. În septembrie 1945, în timpul grevei regale, a luat legătura cu generalul Aurel Aldea și s-a numărat printre organizatorii manifestației promonarhiste de la 8 noiembrie 1945.
În primăvara anului 1946, amiralul Macellariu era considerat conducătorul forțelor de rezistență din zona Bucureștiului, grupate într-o organizație de luptă antibolșevică numită "Valurile Dunării".
Pe 18 noiembrie 1946, a fost condamnat în contumacie la muncă silnică ca urmare acuzațiilor de complot împotriva orânduirii de stat.
În noiembrie 1947, împreună cu mai mulți ofițeri și un avocat, a format, în București, Comitetul Mișcării Rezistenței Românești.
La 10 februarie 1948, Macellariu i-a trimis o scrisoare generalului Nicolae Rădescu, aflat în S.U.A. (prin intermediul colonelului american Lowel), în care cerea ajutor anglo-american și precizarea unei date la care să declanșeze operațiunea de răsturnare a guvernului comunist.
A fost arestat pe 19 aprilie 1948. A fost condamnat, din nou, la muncă silnică pe viață, pentru crima de organizare și înaltă trădare, sentință care a fost redusă apoi la 25 de ani de temniță și degradare militară.
A fost deținut în penitenciarul Aiud, unde s-a aflat în regim de totală izolare "fără aer, lumină sau soare", apoi la 4 aprilie 1958 a fost mutat în închisoarea de la Râmnicu Sărat. Pe 13 aprilie 1963, a fost transferat la penitenciarul Gherla, unde a stat în aceeași celulă cu marele gânditor Nicolae Steinhardt. Pe 3 decembrie 1963 a fost mutat la Dej, după care a revenit la Gherla de unde a fost eliberat pe 29 iulie 1964, odată cu grațierea colectivă acordată deținuților politici de către Gheorghiu-Dej.
După eliberarea din închisoare, în 1964, Horia Macellariu a fost reabilitat și i s-a redat gradul de contraamiral. A decedat în București la data de 11 iulie 1989, la venerabila vârstă de 95 de ani.
În anul 1997, i se publică, postum, lucrarea memorialistică „În plin uragan”.
Contraamiralul Horia Macellariu și comandantul Escadrilei de Distrugătoare, cpt.cdor Dumbravă Alexandru, care s-a sinucis în momentul ocupării navelor române de către sovietici, sunt printre eroii cunoscuți ai Forțelor Navale Române dar cartea de onoarea a Marinei României are mult mai mulți oameni care și-au sacrificat viața pentru binele țării. Numele celor căzuți la datorie este trecut pe lista înscrisă pe plăcile de granit ce înconjoară Crucea Marinarilor de pe faleza Cazinoului din Constanța. Trecătorii se opresc acum să citească în tăcere cum se chemau unii dintre cei cărora le datorăm prezentul.
Notă:
La realizarea articolului au fost folosite materiale publicate de Forțele Navale Române (https://www.navy.ro/despre/organizare/flotila_56/istoric.php, https://www.navy.ro/comunicat.php?id=933, https://www.anmb.ro/ro/files/muzeu/colectii/colectii_pers3_macellariu.html),
Wikipedia (https://ro.wikipedia.org/wiki/Horia_Macellariu, https://en.wikipedia.org/wiki/NMS_Regina_Maria, https://en.wikipedia.org/wiki/Regele_Ferdinand-class_destroyer),
Adevărul https://adevarul.ro/stiri-locale/constanta/cum-s-a-nascut-crucea-marinarilor-de-pe-faleza-1721553.html
Liga Militarilor Profesioniști https://www.ligamilitarilor.ro/arc-peste-timp/un-erou-al-marinei-regale-romane-capitan-comandorul-alexandru-dumbrava/
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
