Pe 15 mai, Forțele Navale Române au aniversat 105 ani de la înființarea a două importante structuri ale sale – Flotila 56 Fregate „Contraamiral Horia Macellariu” și Grupul 256 Elicoptere.
Emblema Flotilei 56 Fregate
Cu acest prilej, au fost prezentate cele mai importante momente din evoluția lor, iar șeful Statului Major al Forțelor Navale, viceamiralul Mihai Panait, a subliniat în alocuțiunea sa participarea constantă a celor două structuri la misiunile naționale și internaționale, cu nave și aeronave, în regiunea Mării Negre și în bazinul mediteraneean și a mulțumit personalului pentru eforturile depuse.
Flotila 56 Fregate „Contraamiral Horia Macellariu” și Grupul 256 Elicoptere continuă tradițiile moștenite de la Diviziunea Contratorpiloarelor și Escadrila de Hidroplane, structuri care au fost înființate la data de 15 mai 1920, în subordinea Diviziei de Mare.
Prin Înaltul Decret Regal nr. 2256 bis din 15.05.1920, sub comanda comandorului Pantazzi I.Vasile a fost înfiinţată Diviziunea Contratorpiloarelor.
Unitatea avea în componenţă contratorpiloarele Mărăşti şi Mărăşeşti, care fuseseră comandate în anul 1914 şantierului Pattison din Neapole, Italia, dar care, datorită începerii Primului Război Mondial au fost folosite de Marina Italiană în acţiunile de luptă împotriva Flotei austro-ungare, sub numele de Sparviero (Mărăşti) şi Nibbio (Mărăşeşti). La 1 iulie 1920, aceste două nave au sosit la Constanţa şi au fost încadrate ca distrugătoare clasa Aquila în subordinea Diviziei de Mare.
La 1 aprilie 1927, unitatea îşi schimbă denumirea în Grupul Distrugătoarelor.
Începând cu 7 septembrie 1930, în conformitate cu Ordinului de Zi nr. 35 al Comandamentului Marinei, în compunerea unităţii intră şi distrugătoarele Regele Ferdinand şi Regina Maria, comandate în 1926 Şantierelor italiene CTT&Pattison şi construite în perioada 1927 – 1930.
Distrugătorul Regele Ferdinand, în 1935. Foto: Surse deschise
La 1 iulie 1931, sub comanda comandorului Schmidt S. Victor, Grupul de Distrugătoare se transformă în Escadra de Distrugătoare, iar la 1 aprilie 1933 îşi schimbă din nou denumirea devenind Escadrila de Distrugătoare.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Escadrila de Distrugătoare era cunoscută drept careul de aşi al Marinei Regale, având inscripţionate pe bordaj Regele Ferdinand – asul de cupă, Regina Maria – asul de pică, Mărăşeşti – asul de treflă şi Mărăşti – asul de caro. Misiunile acestor nave au constat în apărarea litoralului românesc, în asigurarea protecţiei transporturilor de trupe şi materiale, în protecţia navelor care executau minări în zonele de litoral ale ţării noastre dar şi în zone ale teatrului de operaţii din Nordul Mării Negre.
La 1 decembrie 1941 distrugătorul Regina Maria a lovit un submarin inamic în zona Şabla, distrugătoarele Regina Maria şi Mărăşeşti au participat în ziua de 26 iunie 1941 la lupta navală din zona Tuzla împotriva crucişătoarelor sovietice Moscova şi Harkov, reuşind să-l scufunde pe primul şi să-l avarieze pe al doilea, iar la 17 decembrie 1941 distrugătorul Regele Ferdinand a scufundat un submarin inamic în zona Burgas.
Distrugătorul Regina Maria, lângă Sevastopol. Foto: Surse deschise
Escadrila de Distrugătoare îşi aduce o contribuţie importantă în cea mai mare operaţie navală din Marea Neagră - evacuarea forţelor române din Crimeea în perioada 5 aprilie – 14 mai 1944, cunoscută sub denumirea Operația 60.000. Acţiunea s-a desfăşurat atât prin convoierea navelor cât şi prin luarea la bord a unor trupe.
Misiunile Escadrilei de Distrugătoare în perioada 22 iunie 1941 – 23 august 1944 pot fi sintetizate astfel: 71 misiuni, 1840 ore de marş, 22.771 Mm parcurse.
23 august 1944 – Orașul Constanța și Escadrila de Distrugătoare salvate de la distrugere de contraamiralul Horia Macellariu
Evenimentele de la 23 august 1944 și din zilele imediat următoare găsesc Escadrila de Distrugătoare în portul Constanţa. În ziua de 25 august 1944, după al doilea ultimatum dat trupelor germane, comandantul forţei germane, viceamiralul Brinkmann ordonă retragerea navelor din portul Constanţa fără a provoca distrugeri. Datorită tactului, a relațiilor deosebite avute cu viceamiralul german Helmuth Brinkmann, contraamiralul Horia Macellariu aflat la comanda Forțelor Navale Maritime a reușit să evite un angajament între forțele germane și cele române.
În cartea sa de memorii, „În plin uragan”, amiralul Macellariu a descris felul în care a decurs discuția sa cu amiralul german: "Între patru ochi, am examinat împreună situația și l-am determinat să se retragă fără luptă și distrugeri, care ar fi făcut victime în populația nevinovată. (...) Deci, bătălia dintre flota germană și flota română s-a dat între mine și amiralul Brinkmann, în bateria germana Tirpitz." Ca urmare a acestor discuții, flota germană s-a retras fără luptă, la 25 august 1944.
Pentru faptul că nu a deschis focul împotriva forțelor germane, contraamiralul Macellariu a fost judecat de două ori, fiind acuzat de "pactizare cu inamicul". El s-a justificat prin faptul că flota germană era superioară din punct de vedere militar față de flota română și atacarea flotei germane ar fi cauzat distrugerea flotei române. Tribunalul Poporului l-a considerat nevinovat, achitându-l.
„Pe germani i-a dezarmat marea. Dacă am fi încercat s-o facem noi, potrivit ordinelor pe care le aveam, inițiativa noastră n-ar fi reușit decât să creeze un dezastru național. Mi-ar fi fost ușor, dacă aș fi fost nebun, să ordon: Deschideți focul! Dar nici un amiral, în toată istoria războaielor navale, n-ar fi admis o asemenea soluție: să se bată în port! Dacă aș fi procedat totuși așa, probabil că acei oameni de la Tribunalul Poporului m-ar fi considerat un erou, deși în realitate n-aș fi fost decât un criminal plin de sângele camarazilor mei - puși de țară sub ordinele mele, să-i apăr, nu să-i ucid -, plin de sângele populației nevinovate, pe care trebuia s-o cruț, ca să nu mai pomenesc de mormanul de ruine în care ar fi fost transformată Constanța și localitățile din jurul ei”, a scris Macellariu în cartea sa de memorii „În plin uragan”.
Fotografie din timpul războiului cu Regele Ferdinand, în camuflaj de aschii. Foto: Wikipedia
În ziua de 29 august, comandantul Forţei Navale Maritime şi al teritoriului Dobrogea, contraamiralul Macellariu primeşte un ultimatum din partea comandantului Forţelor Navale Sovietice din Marea Neagră, amiralul Oktiabriski. Prima cerere a notei ultimative avea următorul conţinut: „Toată Flota românească de război şi auxiliară să fie mutată la Sulina şi predată Comandamentului Maritim Sovietic”. După consultări cu Statul Major al Marinei şi cu Marele Stat Major al Armatei, contraamiralul Macellariu transmite amiralului sovietic hotărârea autorităţilor militare române de a colabora, nu de a se preda.
5 septembrie 1944: Comandantul Escadrilei de Distrugătoare se sinucide în momentul ocupării navelor de sovietici
La 30 august 1944 în portul Constanţa intră primele unităţi navale sovietice. La bordul navelor militare pătrund în ziua de 5 septembrie militari sovietici înarmaţi care debarcă echipajele române, ofiţerii şi maiştrii fiind internaţi în clădirea Gării Maritime. Comandantul Escadrilei de Distrugătoare cpt.cdor Dumbravă Alexandru s-a sinucis, iar ofiţerul de gardă, cpt. Tudor Nicolae, a fost rănit prin împunsături de baionetă. Acest incident a avut loc la bordul navei comandant NMS Regina Maria. Cele patru distrugătoare, împreună cu alte nave ale Marinei Regale, având la bord echipaj sovietic, părăsesc portul Constanţa în ziua de 12 octombrie 1944, intrând în compunerea flotei sovietice dislocată în porturile din Marea Neagră.
Cpt.cdor Dumbravă Alexandru
La 4 octombrie 1945, prin Ordinul circular nr. 6255 al ministrului Secretar de Stat pentru Marină – amiralul Petre Bărbuneanu – se face cunoscut personalului din Marină că: „Guvernul sovietic a consimţit să transmită guvernului român navele captură de război, astfel: 2 distrugătoare (Mărăşti şi Mărăşeşti), 2 canoniere, 2 torpiloare, 1 submarin, 6 vedete rapide, 3 vedete de pază, 2 vase hidrografice. Aceste nave vor forma nucleul marinei noastre de război viitoare.” Solemnitatea restituirii de către URSS a navelor româneşti a avut loc la Galaţi, pe 12 octombrie 1945. Navele Mărăşti şi Mărăşeşti au format Secţia Distrugătoare în cadrul Grupării Navelor de Mare. Distrugătoarele au intrat în reparaţii, la fel ca şi celelalte nave maritime restituite de guvernul sovietic.
Dar navele surori „Regele Ferdinand” și „Regina Maria” nu s-au întors acasă în 1945. Ele au fost confiscate și încorporate în Flota sovietică Mării Negre sub numele de Likhoy (fost Regele Ferdinand) și Letuchiy (fost Regina Maria), pe 20 octombrie 1944. Au fost returnate României în 1951 și redenumite D21 și , respectiv D22. Au servit până în 1961, când au fost casate.
La 11 mai 1951, prin ordinul M.St.M nr. 00316 s-a realizat o nouă organizare a comandamentelor, unităţilor şi formaţiunilor Marinei Militare. A fost constituit Divizionul de Distrugătoare format la început din două nave, iar din iunie 1951, când guvernul sovietic a restituit României o parte din navele luate la 5 septembrie 1944, în compunerea divizionului au intrat şi distrugătoarele tip R – Regele Ferdinand şi Regina Maria.
În anul 1952, printr-o nouă organizare a Marinei Militare, a fost înfiinţat Divizionul 418 Distrugătoare, având în compunere cele 4 nave sub numele tactic D11 - Mărăşti, D12 - Mărăşeşti, D21 – Regele Ferdinand, D22 – Regina Maria, dislocate în portul Constanţa.
Activitatea la bordul distrugătoarelor s-a desfăşurat până în aprilie 1961 când a început acţiunea de tăiere a acestora şi a altor nave ale Marinei Militare Române.
Contraamiralul Horia Macellariu
Flotila 56 Fregate de astăzi, urmașul „Careului de Ași” al Marinei Regale a României, poartă, din 30.12.2020, numele onorific de „Contraamiral Horia Macellariu”. În august 1944, Macellariu a salvat unitatea și oamenii ei de la distrugere, negociind înțelept cu amiralul german Brinkmann.
După instalarea guvernului Petru Groza, pe 6 martie 1945, contraamiralul Horia Macellariu a fost trecut din oficiu în poziția de rezervă („trecerea din oficiu în rezervă a personalului activ al armatei care prisosește peste nevoile de încadrare”), alături de alți generali. Avea vârsta de 51 de ani neîmpliniți.
În august 1945, Macellariu a luat legătura cu Ion Bujoiu, pentru alcătuirea unui comitet de conducere a organizațiilor anticomuniste din țară care se opuneau guvernului Dr. Petru Groza. În septembrie 1945, în timpul grevei regale, a luat legătura cu generalul Aurel Aldea și s-a numărat printre organizatorii manifestației promonarhiste de la 8 noiembrie 1945.
În primăvara anului 1946, amiralul Macellariu era considerat conducătorul forțelor de rezistență din zona Bucureștiului, grupate într-o organizație de luptă antibolșevică numită "Valurile Dunării".
Pe 18 noiembrie 1946, a fost condamnat în contumacie la muncă silnică ca urmare acuzațiilor de complot împotriva orânduirii de stat.
În noiembrie 1947, împreună cu mai mulți ofițeri și un avocat, a format, în București, Comitetul Mișcării Rezistenței Românești.
La 10 februarie 1948, Macellariu i-a trimis o scrisoare generalului Nicolae Rădescu, aflat în S.U.A. (prin intermediul colonelului american Lowel), în care cerea ajutor anglo-american și precizarea unei date la care să declanșeze operațiunea de răsturnare a guvernului comunist.
A fost arestat pe 19 aprilie 1948. A fost condamnat, din nou, la muncă silnică pe viață, pentru crima de organizare și înaltă trădare, sentință care a fost redusă apoi la 25 de ani de temniță și degradare militară.
A fost deținut în penitenciarul Aiud, unde s-a aflat în regim de totală izolare "fără aer, lumină sau soare", apoi la 4 aprilie 1958 a fost mutat în închisoarea de la Râmnicu Sărat. Pe 13 aprilie 1963, a fost transferat la penitenciarul Gherla, unde a stat în aceeași celulă cu marele gânditor Nicolae Steinhardt. Pe 3 decembrie 1963 a fost mutat la Dej, după care a revenit la Gherla de unde a fost eliberat pe 29 iulie 1964, odată cu grațierea colectivă acordată deținuților politici de către Gheorghiu-Dej.
După eliberarea din închisoare, în 1964, Horia Macellariu a fost reabilitat și i s-a redat gradul de contraamiral. A decedat în București la data de 11 iulie 1989, la venerabila vârstă de 95 de ani.
În anul 1997, i se publică, postum, lucrarea memorialistică „În plin uragan”.
Contraamiralul Horia Macellariu și comandantul Escadrilei de Distrugătoare, cpt.cdor Dumbravă Alexandru, care s-a sinucis în momentul ocupării navelor române de către sovietici, sunt printre eroii cunoscuți ai Forțelor Navale Române dar cartea de onoarea a Marinei României are mult mai mulți oameni care și-au sacrificat viața pentru binele țării. Numele celor căzuți la datorie este trecut pe lista înscrisă pe plăcile de granit ce înconjoară Crucea Marinarilor de pe faleza Cazinoului din Constanța. Trecătorii se opresc acum să citească în tăcere cum se chemau unii dintre cei cărora le datorăm prezentul.
Notă:
La realizarea articolului au fost folosite materiale publicate de Forțele Navale Române (https://www.navy.ro/despre/organizare/flotila_56/istoric.php, https://www.navy.ro/comunicat.php?id=933, https://www.anmb.ro/ro/files/muzeu/colectii/colectii_pers3_macellariu.html),
Wikipedia (https://ro.wikipedia.org/wiki/Horia_Macellariu, https://en.wikipedia.org/wiki/NMS_Regina_Maria, https://en.wikipedia.org/wiki/Regele_Ferdinand-class_destroyer),
Adevărul https://adevarul.ro/stiri-locale/constanta/cum-s-a-nascut-crucea-marinarilor-de-pe-faleza-1721553.html
Liga Militarilor Profesioniști https://www.ligamilitarilor.ro/arc-peste-timp/un-erou-al-marinei-regale-romane-capitan-comandorul-alexandru-dumbrava/
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
În timpul Războiului Rece au existat multe misiuni secrete ale SUA și URSS, fiecare misiune îndreptată împotriva adversarului. Iar unele, în pofida gradului uriaș de dificultate, s-au încheiat cu succes. Un exemplu este misiunea submarinului nuclear american USS Halibut care „și-a făcut de cap” în apele sovietice și a reușit să intercepteze comunicații ale rușilor.
Multă vreme partea rusă, în cadrul Comisiei româno-ruse pentru studierea problemei Tezaurului României evacuat la Moscova și sechestrat din ordinul lui Vladimir Ilic Lenin după preluarea puterii de către bolșevici, a invocat lipsa de documente care să ateste traseul Tezaurului României.
Ultimul lider al Uniunii Sovietice, Mihail Gorbaciov, a declarat miercuri că ''singura cale corectă de dezvoltare a Rusiei este cea democratică'', într-o declaraţie publică făcută în ajunul marcării a 30 de ani de la tentativa de puci menită să-l înlăture de la putere, transmite EFE.
Serghei Kovaliov, unul dintre cei mai cunoscuţi militanţi pentru drepturile omului în Rusia, figură marcantă a disidenţei din perioada sovietică, a decedat luni la vârsta de 91 de ani, a anunţat familia sa, potrivit Agerpres, care citează AFP.
Ultimul preşedinte sovietic, Mihail Gorbaciov, a susţinut luni programul de reforme politice cunoscut sub numele de Perestroika (Restructurare), dar a recunoscut totodată că ambiţiosul proiect nu a fost lipsit de erori, relatează agenţia Agerpres, care citează EFE.
Ultimul autor încă în viaţă al puciului comunist eşuat în august 1991 la Moscova, care a precipitat destrămarea URSS, a decedat miercuri la vârsta de 89 de ani, a anunţat un înalt responsabil rus, notează Agerpres, citând AFP.
Un pensionar în vârstă de 84 de ani din Germania este judecat pentru că în pivnița casei sale a fost găsit un adevărat arsenal de arme, printre care și un tanc din al Doilea Război Mondial. Bărbatul riscă o amendă de 500.000 de euro.
O echipă de scufundători a descoperit fragmente dintr-o corabie militară în oraşul antic scufundat Thonis-Heracleion - odinioară cel mai mare port egiptean la Mediterană -, precum şi un complex funerar atestând prezenţa negustorilor greci, au precizat luni autorităţile egiptene, potrivit Reuters.
Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA) comemorează 80 de ani de la Pogromul de la Iași, unul dintre cele mai atroce acte criminale săvârșite pe teritoriul României.
Dimineața zilei dintre 21 și 22 iunie 1941 avea să consemneze intrarea României în cel de-al Doilea Război Mondial.
Parlamentul European a organizat marţi o ceremonie de comemorare a deportărilor sovietice în masă în Europa Centrală şi de Est, ''care au şocat lumea şi au pecetluit soarta mai multor generaţii de oameni din statele baltice şi din Europa Centrală şi de Est'', după cum a declarat preşedintele legislativului european, David Sassoli.
În fiecare an, Ziua Eroilor este celebrată odată cu sărbătoarea creştină a Înălţării Domnului, la 40 de zile de la Sfintele Paşti, evocând memoria celor căzuţi de-a lungul veacurilor pe câmpurile de luptă, pentru credinţă, libertate, dreptate şi pentru apărarea ţării şi întregirea neamului. În 2021, Ziua Eroilor are loc în data de 10 iunie.
Istoricul Lavinia Betea consideră că în decembrie 1989 nu a existat nicio posibilitate ca Armata României să schimbe regimul iar Nicolae Ceaușescu controla întreaga structură.
Narativul Federației Ruse despre cel de-al Doilea Război Mondial plasează Moscova în tabăra victimelor, respingând responsabilitatea Uniunii Sovietice în ceea ce privește declanșarea conflagrației mondiale.
Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a sesizat Parchetul General în legătură cu săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii de către foşti ofiţeri de Securitate şi Miliţie, care au recrutat mii de elevi în ultimele două decenii ale dictaturii comuniste din România.
Nu e niciun secret că pentru ruși cel de-al Doilea Război Mondial a început la 22 iunie 1941, odată cu Operațiunea Barbarossa - invazia Uniunii Sovietice de către Germania nazistă.
Viaţa în libertate şi pace nu trebuie niciodată să fie considerată un lucru asigurat, a declarat sâmbătă preşedinta Slovaciei, Zuzana Caputova, cu prilejul Zilei Victoriei împotriva nazismului, relatează Agerpres, care citează agenţia TASR.
Pe 30 aprilie 1945, în plină Bătălie a Berlinului, Adolf Hitler se sinucidea în buncărul său. Soarta Germaniei naziste era de mult pecetluită, Fronturile de Vest și de Est ajunsese atânc în teritoriul german, iar prăbușirea Reich-ului, o chestiune de zile.
Teoriile conspiraționiste au vândut mereu, acaparând publicul însetat de mister. Fie că vorbim de extratereștrii antici, moartea lui Hitler, pasul lui Neil Armstrong pe Lună sau doborârea turnurilor gemene World Trade Center, succesul conspiraţiilor este garantat. Mai ales că apostolii acestor teorii îmbină fapte reale cu pură imaginație. Însă ele rămân doar teorii puerile fără să atingă statutul de adevăr istoric.
Eliberarea oraşului Oradea şi instaurarea administraţiei româneşti, în urmă cu 102 ani, vor fi celebrate marţi în condiţii speciale, din cauza restricţiilor impuse de pandemia de COVID-19, doar prin glasul clopotelor din bisericile româneşti şi prin ofranda coroanelor de flori ce vor fi depuse la Statuia generalului Traian Moşoiu.
Operațiunea Dynamo sau evacuarea miraculoasă de la Dunkirk a reprezentat o parte a Bătăliei Franței în cel de-al Doilea Război Mondial.
Locotenentul (rtr) Gheroghe Bădulescu a fost printre puținii veterani de război care a luptat la Cotul Donului și care se mai afla în viață în 2021. Din păcate, Nea Gheorghiță a trecut pragul acestei lumi.
În urmă cu două zile, trei cercetători CNSAS au cerut ministrului Apărării Naţionale, Nicolae Ciucă, o decizie urgentă prin care să dispună restituirea tuturor documentelor aparținând fostei Securități, deoarece MApN ar fi trimis selectiv anumite fonduri arhivistice către CNSAS, existând astfel o lipsă de voință în restituirea în integrum a arhivelor. Între timp, MApN a venit cu o primă reacţie, precizând că toate documentele ce privesc fosta securitate au fost trimise CNSAS, cu excepția celor a căror dezvăluire ar putea aduce atingere securității naționale.
Frumoasa Bucovină de Nord, a Luceafărului Mihai Eminescu și a multor altor mari români, a fost martora, acum 80 de ani, pe 1 aprilie 1941, unui odios masacru despre care și azi mai căutăm adevăruri.
Pe data de 31 martie 1995, în urmă cu exact 26 de ani, avea loc cea mai mare catastrofă aviatică din istoria României. Atunci, la Balotești, o aeronavă Airbus de tip A310-324, s-a prăbușit în apropierea aeroportului Otopeni. În urma tragediei nu au existat supraviețuitori.
Sunt 103 de ani de când „Sfatul Țării” vota la 27 martie 1918, Unirea Basarabiei cu Regatul României.
23 martie 1999. 22 de ani de la una dintre cele mai controversate acțiuni NATO. Alianța ia decizia să bombardeze Serbia, pe atunci parte a Republicii Federative Iugoslavia, decizie cunoscută ca ”Operațiunea Allied Force”. Atacul NATO a început în 24 martie 1999.
Ocupația sovietică a fost cea mai lungă ocupație pe care a suportat-o țara noastră în ultimii 300 de ani. Ea s-a întins pe o perioadă de 14 ani, din 1944 până la retragerea Armatei Roșii în 1958.
Ultimul mare război în care China a fost implicată este conflictul chino-vietnamez din 1979. Sigur că de atunci au trecut foarte mulți ani iar Armata de Eliberare a Poporului s-a schimbat și tehnologizat radical.
Portavioanele au reprezentat întotdeauna o necesitate pentru SUA. Încă din anii 1930 inginerii au încercat să dezvolte o tehnologie care să permită lansarea avioanelor de pe mare fără a avea o pistă. Astfel a luat naștere sistemul Brodie care permitea lansarea și recuperarea avioanelor cu ajutorul unor cabluri.
Când un ministru al apărării dintr-o țară NATO îți spune cu onestitate că democrația poate fi cumpărată cu dezinformare, ar trebui să asculți cu atenție. Când îți oferă și dovezi, experimentul pe viu la care a fost martor, atunci avertismentul devine o urgență de securitate națională. Numele său este Martin Sklenar, fost ministru al Apărării în Slovacia, iar mărturia sa este o radiografie a modului în care Rusia capturează o țară europeană din interior, fără să tragă un foc de armă pe teritoriul ei.
O cursă contra cronometru, purtată cu vieți omenești și metri de pământ ars, se desfășoară în aceste ore în inima regiunii Donețk. Forțele ruse au reușit o străpungere periculoasă, avansând aproximativ 15 kilometri, ce amenință să taie artera logistică vitală Dobropillia-Kramatorsk. Ofensiva, care a căpătat un avânt puternic în ultimele zile, riscă să producă un efect de domino, compromițând întreaga arhitectură defensivă a Ucrainei în Donbas, cu doar câteva zile înainte de un summit crucial între Donald Trump și Vladimir Putin.
Pe 15 august 2025 în Alaska vom asista la un summit istoric sau, mai degrabă, la un spectacol sumbru, în care doi actori principali, președinții Donald Trump și Vladimir Putin, se pregătesc să deseneze noi linii pe harta unei Europe deja sângerate?
Președintele american Donald Trump a declarat luni că se așteaptă la o întâlnire constructivă cu omologul său rus, Vladimir Putin, în cadrul summitului programat vineri, în Alaska, în care cei doi lideri vor discuta despre o rezolvare a războiului din Ucraina, informează Agerpres și AFP.
Cancelarul german Friedrich Merz plănuieşte să se consulte miercuri cu preşedintele american Donald Trump, cu preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski şi cu lideri europeni cu privire la războiul din Ucraina, a declarat luni guvernul de la Berlin, informează Agerpres și DPA.
Pe 4 august 2025, unul dintre avioanele F-16A Netz ale companiei private Top Aces, provenit din fosta flotă a Forțelor Aeriene Israeliene, a fost surprins pentru prima dată zburând cu o nouă schemă de camuflaj spectaculoasă, inspirată direct de la avionul de vânătoare rusesc Su-57 „Felon”.
Una caldă și una rece. Compania germană Rheinmetall anunță deja planuri de dublare a producției la fabrica sa din Ucraina. Dar, fabrica se află în construcție de ceva timp și programul pare că înregistrează anumite întârzieri.
Președintele Poloniei, Karol Nawrocki, a anunțat, în primul său mesaj oficial, că susține extinderea Formatului București 9 (B9) prin includerea Finlandei și Suediei, considerând că acest pas ar întări reziliența flancului estic și nordic al NATO. „Visez ca București 9 să devină, pe termen lung, București 11, alături de statele scandinave”, a declarat acesta, subliniind că Polonia trebuie să fie lider în consolidarea securității regionale.
Într-o demonstrație uluitoare de incompetență tactică, o operațiune chineză de intimidare, implicând o navă de război a Marinei Armatei Populare de Eliberare (PLAN), Paza de Coastă Chineză (CCG) și poliţiei maritime, s-a încheiat cu o umilință auto-provocată luni. În încercarea de a intercepta o singură navă a Pazei de Coastă Filipineze (PCG) în apropierea insulelor Scarborough, o navă CCG a intrat în coliziune nu cu ținta sa, ci cu propria sa navă de război a PLAN.
Statele Unite lucrează pentru a ''programa'' o întâlnire între președintele Donald Trump și omologii săi rus și ucrainean, Vladimir Putin și Volodimir Zelenski, a declarat duminică vicepreședintele american JD Vance, în timp ce aliații europeni ai Ucrainei fac presiuni pentru prezența lui Zelenski la summitul americano-rus din Alaska, prevăzut pentru 15 august, transmite Agerpres și AFP.
Tot mai multe zvonuri arată că Federația Rusă ar putea să renunțe definitiv la portavionul Amiral Kuznețov, dar acum rușii se plâng că aceeași soartă ar putea-o avea și o altă navă. E vorba de nava de luptă antisubmarin Amiral Ceabanenko, a cărei reparație și modernizare sunt efectuate tot de către Șantierul Naval de Reparații nr. 35, unde se află și singurul portavion rus.
Vitali Kliciko, primarul Kievului și un barometru al sentimentului public, a rostit cu voce tare ceea ce mulți șopteau de luni de zile: „Toată lumea în ţara noastră este obosită de acest război”. Nu este o capitulare, ci o constatare rece a unei națiuni ajunse la capătul puterilor. Iar această constatare, venită cu doar câteva zile înainte de întâlnirea fatidică dintre Donald Trump și Vladimir Putin în Alaska, pică precum o sentință.
Aripa dură anti-Putin din Partidul Republican face unele recomandări înaintea summitului Trump-Putin din Alaska pe tema războiului din Ucraina. Senatorul american Lindsey Graham a declarat într-un interviu la emisiunea „Meet the Press” de la NBC News că Rusia și Ucraina ar trebui să facă schimb de teritorii pentru a pune capăt războiului, reiterând comentariile președintelui Donald Trump despre schimburile de teritorii.
Forțele ruse au început să utilizeze o nouă rachetă de croazieră de mici dimensiuni în Ucraina, un semnal clar al eforturilor Moscovei de a-și diversifica arsenalul de atac la distanță cu muniții mai compacte și mai eficiente din punct de vedere al costurilor. Resturile noii arme, apărute în fotografii la începutul lunii august, indică un design care seamănă vizual cu o copie la scară redusă a rachetei britanico-franceze Storm Shadow/SCALP, dar care, din punct de vedere conceptual, este un răspuns direct la racheta-dronă ucraineană „Peklo”.
Imaginile apărute la începutul lunii august, care arată tancurile M1A1 Abrams de fabricație americană operate de Ucraina și dotate cu blocuri de blindaj reactiv exploziv (ERA) de origine sovietică, reprezintă mai mult decât o simplă modificare de pe câmpul de luptă. Această adaptare, impusă de realitatea cruntă a frontului, subliniază o vulnerabilitate critică a platformelor occidentale și trimite un semnal puternic către planificatorii de la Pentagon și din cadrul NATO: epoca blindajului proiectat exclusiv pentru confruntări frontale a apus.
Într-un joc diplomatic cu mize uriașe, administrația Trump pregătește o întâlnire bilaterală între președintele american și Vladimir Putin, vineri, în Alaska, pentru a negocia o pace în Ucraina. Semnalul transmis de la Washington este însă unul care provoacă fiori la Kiev și îngrijorare în capitalele europene: soarta Ucrainei ar putea fi decisă fără Ucraina la masă, iar prețul păcii ar putea fi chiar integritatea sa teritorială.
În negocierile privind o soluție pașnică la războiul ruso-ucrainean, va fi dificil să se evite problema viitorului teritoriilor ucrainene controlate în prezent de Rusia. Într-un interviu acordat postului american ABC, acest lucru a fost declarat de secretarul general al Alianței Nord-Atlantice, Mark Rutte.
După ani de prototipuri și teste operaționale, Armata SUA face pasul decisiv către integrarea armelor laser în arsenalul său. Anul viitor, va fi lansată o competiție pentru primul contract de producție în serie a sistemelor laser de mare putere, montate pe vehicule, un moment important in cei peste zece ani ai Pentagonului de a transforma această tehnologie futuristă într-o capacitate de luptă reală.
S-au scris tone de cărți, excepțional de valoroase, despre națiuni, imperii și mari puteri mondiale, în care sunt explicate deosebit de clar și logic lecții importante ale istoriei. Sunt adevărate biblii care nu ar trebui ratate într-o educație solidă ale unei națiuni.
În ultimele zile s-a vorbit mult despre proiectul F-55, după ce Lockheed Martin a pierdut competiția în fața F-47 al Boeing, pentru avionul de generația a șasea. Dar pe lângă F-47, chiar Donald Trump a fost cel care recent a anunțat și un alt proiect, anume F-55, un fel de F-35 cu două motoare, căci spunea președintele american: „Nu îmi plac motoarele simple”. Dar oare nu „există” deja F-55?
În contextul componentei de război informațional și psihologic pe care Rusia îl poartă împotriva Occidentului, concomitent cu cel convențional din Ucraina, sunt alimentate artificial tot mai mult scenarii false privind pregătirea Armatei României de a se alătura Ucrainei în război. La acestea se adaugă dezinformări ce au ca obiectiv discreditarea Armatei române care nu ar fi pregătită să-și îndeplinească misiunea fundamentală: De a apăra teritoriul național și propria populație. Deja a devenit un clișeu al propagandei celebra frază „Rusia ar cuceri România în trei ore”. Ca să nu mai menționăm de prezența robustă a trupelor aliate în țara noastră, unde Franța e națiune-cadru și conduce un grup de luptă la Cincu iar la Mihail Kogălniceanu sunt dislocate unități ale Armatei SUA.
Este așadar totul, de la cap la coadă, fals și parte a războiului informațional purtat prin vectori ai propagandei ruse, dar și idioți utili. Ultimii mulți din păcate.
Vicepreşedintele american JD Vance a declarat, într-un interviu publicat duminică de postul Fox News, că preşedintele Donald Trump intenţionează să retragă sprijinul financiar al SUA pentru susţinerea Ucrainei în războiul cu Rusia, dar aliaţii europeni sunt bineveniţi să cumpere din SUA arme pentru Ucraina, consemnează agenţia DPA.
Polonia trece printr-un proces amplu de modernizare, la finalul căruia bătrânele tancuri T-72, dar și PT-91 - versiunea poloneză a T-72 - vor fi înlocuite treptat de tancuri de ultimă generație K2 și Abrams. Dar ce se va întâmpla cu acestea odată retrase din serviciu? Și, desigur, în tot acest context trebuie să reamintim și de soarta tancurilor T-72 pe care România le-a retras din serviciu acum mult timp.
Iranul a ameninţat sâmbătă că ar putea bloca un coridor pe care Statele Unite doresc să-l dezvolte în Caucaz între Armenia şi Azerbaidjan, coridor inclus în acordul de pace dintre aceste două ţări semnat vineri la Casa Albă în prezenţa preşedintelui american Donald Trump, relatează Agerpres și Reuters.
Preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski a declarat duminică că Kievul "apreciază şi susţine pe deplin" o declaraţie comună a liderilor europeni privind obţinerea păcii în Ucraina, protejând în acelaşi timp interesele ucrainene şi europene, relatează Agerpres și Reuters.
Pe 8 august 2025, CBS News a relatat un episod mai puțin mediatizat petrecut la întâlnirea oficială dintre Vladimir Putin și emisarul special al SUA Steve Witkoff, în care președinte rus i-a înmânat Ordinul Lenin reprezentantului american pentru ca acesta să-l transmită la rândul său Julianei Gallina, director adjunct la CIA pentru inovație digitală.
Importanţi lideri europeni au declarat sâmbătă că "drumul către pace" în Ucraina nu poate fi decis fără Kiev şi că negocierile pot avea loc doar în contextul unui armistiţiu sau al reducerii ostilităţilor, Agerpres și Reuters.
Atacul rusesc de noapte cu drone explozive Shahed a vizat, pentru prima dată, exclusiv linia întâi ucraineană a frontului.
Într-o postare pe rețelele de socializare, editorialistul ziarului german Bild, Julian Röpke, a informat că Forțele Armate ale Federației Ruse pregătesc capturarea sau blocarea simultană a patru grupuri de orașe din zona de război din Ucraina.
Inovație interesantă la care a apelat industria de apărare din Ucraina. Avionul civil agricol turbo-propulsor Z-137, de producție cehoslovacă, a fost reconvertit pentru îndeplinirea misiunilor de apărare antiaeriană. Astfel, pe partea din spate a fuzelajului a fost aplicat un marcaj de identificare specific aviației militare, format din două benzi transversale albe. Iar sub aripile avionului au fost montate două sisteme AKU-73, ceea ce a permis integrarea rachetelor aeriene cu rază scurtă de acțiune R-73.
Înainte de februarie 2022, aviația civilă rusă era într-un proces de modernizare accelerată. Aproximativ 70% dintre avioanele folosite de marii transportatori ruși (Aeroflot, S7, Rossiya, Ural Airlines) erau fabricate de Airbus sau Boeing. Pentru public, zborurile cu A320neo sau cu Boeing 737NG reprezentau normalitatea cotidiană, iar autoritățile promovau imaginea unui transport aerian comparabil cu standardele occidentale.
Pesa rusă anunță că pe 01.08.2025 generalul colonel Evgheni Nikiforov a preluat conducerea Grupării de trupe Nord, care operează în regiunile Sumî și Harkov din Ucraina.
